O veste cu impact pentru județul Gorj vine din zona cercetării științifice: specialiștii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) au publicat un studiu care ar putea schimba modul în care sunt anticipate replicile seismice după un cutremur major. Sistemul propus permite realizarea unor prognoze încă din primele ore după producerea seismului și până la câteva zile distanță, fiind testat inclusiv pe seria de cutremure din Gorj–Oltenia din 2023.
Studiul este semnat de cercetătorii Cristian Ghiță, Bogdan Enescu, Alexandru Marinus, Iren-Adelina Moldovan, Constantin Ionescu și Eduard Gabriel Constantinescu, care au adaptat pentru condițiile din România o metodă statistică utilizată cu succes în Japonia pentru prognoza replicilor seismice.
Pentru validarea metodei, echipa a analizat două secvențe de replici crustale (de suprafață), produse de cutremure moderate cu aceeași magnitudine – Mw 5,4: Vrancea–Mărășești (2014) și Gorj–Oltenia (2023).
În cazul seismului din Vrancea–Mărășești, șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) s-a produs la 22 noiembrie 2014, la o adâncime de aproximativ 40,9 kilometri, fiind urmat de 222 de evenimente seismice înregistrate pe o perioadă de circa 70 de zile. Pentru Gorj–Oltenia, analiza este mult mai amplă.
Cercetătorii au luat în calcul un posibil preșoc cu magnitudinea Mw 4,8, produs pe 13 februarie 2023, urmat de șocul principal de Mw 5,4 (ML 5,7), înregistrat pe 14 februarie 2023, la ora 15:16:52, la o adâncime de aproximativ 14 kilometri. Acesta este descris în studiu drept cel mai mare cutremur raportat și înregistrat vreodată în zona Gorj. Catalogul folosit pentru această secvență cuprinde peste 2.000 de evenimente seismice.
Metoda utilizată este o procedură „de vârf”, capabilă să ruleze aproape în timp real. Practic, sistemul analizează datele din primele ore după cutremur – perioada de „învățare” – estimează parametrii statistici ai replicilor și generează prognoze pentru orele următoare, procesul fiind reluat pe măsură ce apar date noi. Modelul se bazează pe două legi clasice din seismologie: legea Omori–Utsu, care descrie scăderea în timp a numărului de replici, și legea Gutenberg–Richter, care arată că seismele mici sunt mult mai frecvente decât cele mari.
Prognozele au fost realizate folosind ferestre de învățare de 3, 6, 9, 12 și 24 de ore.
Cercetătorii au ținut cont și de dificultățile de detectare a seismelor foarte mici imediat după un cutremur, când semnalele se suprapun, evaluând nivelul de „completitudine” al catalogului seismic.
Deși cutremurele din 2014 și 2023 au avut aceeași magnitudine, rezultatele arată diferențe semnificative între cele două secvențe. Pentru evenimente cu magnitudine cel puțin egală cu cea a șocului principal (ML 5,7 sau mai mare), probabilitatea prognozată a fost sub 1% în cazul Mărășești, dar între 1% și 10% pentru Gorj, în primele trei ore după seismul principal.
Concluzia cercetătorilor este clară: nu există un model „universal” care să descrie corect comportamentul replicilor seismice în toate regiunile, chiar și atunci când magnitudinea cutremurului este aceeași. Studiul subliniază necesitatea unor prognoze adaptate fiecărei zone și actualizate rapid.
Pentru Gorj, un astfel de sistem ar putea deveni un instrument esențial în gestionarea perioadei post-seism, oferind autorităților și populației estimări probabilistice utile din primele ore, când incertitudinea este maximă, și până la câteva zile după cutremur.
Cercetarea reprezintă un pas important spre dezvoltarea unui sistem automat de prognoză a replicilor seismice în România, inspirat din experiența Japoniei.
Izabella Molnar
