După terminaea facultăţii de Sociologie în anul 1975, fiind angajat prin repartiţie guvernamentală în sistemul culturii gorjene, am aflat din documente că în ultimii ani ai vieţii sale, Maria Tănase a cântat la «Doina Gorjului» şi se simţea legată sufleteşte de «Gorjul istoric şi pitoresc», dar, mai ales de amintirile iubirii cu genialul sculptor Constantin Brâncuşi, aşa că în articolul de faţă, mă voi referi la iubirea epopeică şi vremelnică, dar, plină de sensibilitate dintre cei doi, pentru a sublnia modul cum s-a despărțit «Pasărea măiastră» a cântecului românesc de cea mai mare iubire gorjenească a sufletului ei, în pofida umilinţei îndurate după cântecul interpretat pentru președintele american Franklin Delano Roosevelt «Ține, Leano, curu’ zvelt», la expoziţia din America! Se cunoaşte faptul că Maria Tănase s-a iubit cu Constantin Brâncuși, deși între ei era o diferență de vârstă de 37 de ani, însă modul cum a început dragostea lor și cât a durat ea în timp sunt narative expuse în două variante, deoarece, un istoric a contrazis povestea unui avocat și gazetar care i-a cunoscut pe ambii români celebri, precizând că Brâncuşi ajunsese la un moment dat să nu o mai aibă la inimă pe artistă!
,,Masa din zăvoiul de pe Jii era masa la care-și ospăta prietenii în atelierul lui”!
În acest fel se vorbeşte despre o dragoste pasageră, deoarece, istoricul cu numele de Stejărel Olaru susține că este imposibil de precizat numărul iubiților pe care i-a avut Maria Tănase de-a lungul timpului, mai ales că soţul ei, Clery Sachelarie, cu care s-a căsătorit în 1950, la vârsta de 37 de ani, ar fi închis ochii când ar fi aflat despre o aventură sau alta. Dar, printre iubirile pasagere ale cântăreței s-a numărat și cea cu Brâncuși, pe vremea când nu era măritată, deoarece, iubirea celor doi s-ar fi consumat la New York, într-o perioadă de doar câteva săptămâni, cât a durat Expoziția Universală din Statele Unite ale Americii, din 1939. La eveniment, Maria Tănase a reprezentat România alături de Dimitrie Gusti, fondatorul «Muzeului Satului» din București. Cântăreaţa ar fi declarat atunci lui Zaharia Stancu, prieten apropiat al regizorului Sandu Eliad, care a însoțit-o în America: „Am un program variat și bine pus la punct pe care-¬l studiez regulat, cu câteva melodii populare, ale căror cuvinte au fost traduse în limba engleză și orchestraţia pentru jazz a câtorva cântece românești în genul melodiilor negre, care vor forma repertoriul meu”, iar, la vremea respectivă, «Pasărea măiastră», așa cum a numit-o Nicolae Iorga, avea 26 de ani şi Constantin Brâncuși avea 63 de ani, când între cei doi s-a ivit instantaneu o dragoste ce n-ar fi durat decât vreo câteva săptămâni. Ulterior, la un moment dat, Maria Tănase a povestit modul cum s-a despărțit de Constantin Brâncuși, deoarece, sculptorul a rugat-o să-i cânte, în timp ce stăteau în patul lui, sprijiniți spate-n spate. Deci, i-a cântat până când el a adormit, după care în locul în care stătea ea, a așezat o pernă, deoarece a declarat: „Pe Costache Brâncuși l-am cunoscut la New York și l-am lăsat adormit în «Porumbarul», cum își denumea el patul adus din atelierul de la Paris. Afară ploua în ziua aia şi m-a rugat să-i cânt și ca să nu-l văd plângând și-a rezemat spinarea de a mea să nu-i văd fața. Într-un târziu, trecând prin multe cântece, a adormit. Am lăsat în locul spinării mele o pernă mare, ca să nu-l trezesc, i-am sărutat mâna și i-am lăsat o scrisoare pe masă. Mai aveam o oră și trebuia să plec spre țară”, a povestit Maria Tănase, după spusele istoricului Stejărel Olaru, cel care a precizat că după aceea, Maria Tănase n-a mai călătorit în străinătate decât de trei ori: în primăvara anului 1941, în Turcia, în 1956, în Iugoslavia și în 1959, în Bulgaria, la doi ani după moartea sculptorului. O variantă ceva mai puţin credibilă aparţine lui Petre Pandrea, care a publicat în 1961 o carte dedicată sculptorului, intitulată «Brâncuşi. Amintiri şi exegeze», în care susţine că întâlnirea celor doi români celebri s-a petrecut la Paris, nu la New York, în 1938, nu în 1939, iar, la finalul iubirii lor, sculptorul ar fi spus cuvinte mai dure la adresa Mariei Tănase.
,,«Coloana infinitului» era zborul sufletului său”!
Aşadar, Petre Pandrea, care mereu avea pretenţia că spune adevărul, consideră că: «Brâncuși a cunoscut-o intim pe Maria Tănase… Cu Brâncuși s-a întâlnit la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la Expoziția din Paris, din 1938, pe care o serveau sub îndrumarea lui D. Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă, cu invective din partea neichii Costache, care afirma, în final, obosit, că nu-i mai place cântecul Mariei Tănase, care nu cântă, ci doar bocește”, a povestit brâncuşiologul avocat Petre Pandrea. Totuşi, la început, și după cele scrise de Petre Pandrea, Constantin Brâncuși nu considera că Maria Tănase «doar bocea», ci era vrăjit până la adoraţie de vocea ei! Ba, chiar i-ar fi spus că se simțea în stare să dăltuiască o «Pasăre Măiastră» pentru fiecare cântec pe care i-l cânta, dar, aceasta ar fi fost o simplă declaraţie, deoarece n-a sculptat nici o operă pentru artistă, cum a făcut-o pentru alte iubiri ale sale! Se mai menţionează că Brâncuşi ar fi spus: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o «Pasăre Măiastră»! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nţelegi?”, îi declara Constantin Brâncuși cu patos Mariei Tănase, din relatarea lui Petre Pandrea, care ar fi redat prin contrast cuvintele sculptorului în felul următor: „Nu-i o cântăreață, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospețe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din București”, s-ar fi răzgândit Brâncuși la finalul poveștii de dragoste, în anumite confesiuni către cunoscuții săi. Se mai spune că aceste cuvinte aspre din partea lui Constantin Brâncuși n-ar fi fost singurele ce s-au auzit despre Maria Tănase, deoarece, în urma vizitei sale la expoziția la care a cântat pentru președintele american Franklin Delano Roosevelt, ea s-a ales cu o ironie usturătoare, iar, în țară s-a glumit cu sarcasm că Maria Tănase a cântat la marele eveniment melodia „Ţine, Leano, curu’ zvelt!”, într-un joc de cuvinte ce pleacă de la numele celui de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii. În concluzie, să mai precizăm faptul că la un moment dat, Constantin Brâncuși ar fi dat o explicație cu privire la relația sa cu Maria Tănase, când genialul sculptor ar fi spus că dragostea lor „a venit la momentul oportun” și a durat exact cât trebuia, până când s-au plictisit unul de celălalt. Se mai precizează că fiind interpretă la «Doina Gorjului», Maria Tănase ar fi declarat că: ,,A venit războiul și nu l-am mai putut adormi în cântece, dar aici, la Gorj, sunt cu el. Și-l iert că nu s-a întors în țară, căci traversa pusă de profani peste săruturile din zăvoi ca să-i împlinească opera l-a apăsat pe suflet și l-a rupt de țară. Săruturile lui erau tandrețea oltenească, «Coloana infinitului» era zborul sufletului său, iar masa din zăvoiul de pe Jii era masa la care-și ospăta prietenii în atelierul lui și pe care își pipăia visele pe care le împietrea în operele lui. El a dat Gorjului ce i-a fost lui mai drag! Operele lui scumpe or fi pe altundeva, dar sufletul lui Neica Costache se află la Tg. Jiu”, ar fi spus Maria Tănase, după afirmaţiile lui Stejărel Olaru. Dar, pentru că este oficial sărbătorită ziua în care se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, să încheiem cu faptul că la moartea lui Constantin Brâncuşi, la 16 martie 1957, la Paris, când avea vârsta de 81 de ani, Maria Tănase ar fi plâns «cu lacrimi fierbinți și în bocete adevărate», chiar dacă era căsătorită cu juristul Clery Sachelarie. Prin acest lucru să înţelegem că între cei doi mari păstrători de iubire, nu a fost ceva întâmplător şi ca o concluzie, s-ar potrivi minunatele cuvinte ale cărţii Înaltpreasfinţitului Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, cu titlul «Învaţă-mă să te iubesc, iubire», chiar dacă Înaltul Ierarh se referă la Iubirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru oameni şi la iubirea oamenilor pentru Fiul Lui Dumnezeu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
