România e o țară plină de surprize. De exemplu, afli că există funcționari publici care vin la serviciu cu mașini de sute de mii de euro. Nu după ani de antreprenoriat, nu după vreo lovitură genială în business, ci după o carieră… la stat.
Cazul recent al unui șef de instituție din București, care a coborât dintr-un Lamborghini direct în curtea instituției, ar putea părea o scenă dintr-un film. Numai că nu e film. E realitate. Iar realitatea, uneori, are un simț al umorului destul de amar.
Pentru că, în același timp, în cealaltă Românie, oamenii caută oferte la ulei, reduceri la carne și își fac calcule dacă mai pot duce o rată sau nu. Unii își numără banii până la sfârșitul lunii. Alții, se pare, numără caii putere.
Sigur, explicații există mereu. Leasing, rude, prieteni, firme, coincidențe fericite. Toate perfect legale, toate perfect neclare. Dar dincolo de explicații, rămâne o senzație greu de ignorat: că funcția publică nu mai înseamnă doar responsabilitate, ci, pentru unii, un fel de scurtătură către un alt nivel de trai.
Nu vorbim despre toți bugetarii. Ar fi nedrept. Sunt mulți oameni în sistem care muncesc corect, pe salarii decente, fără lux și fără privilegii. Problema este că imaginea este dată de excepții. Iar aceste excepții devin tot mai greu de ignorat.
În Gorj, lucrurile nu sunt la fel de spectaculoase, dar mecanismul pare familiar. Un județ cu destule probleme economice, unde oamenii se descurcă cum pot, dar unde apar, din când în când, contraste care ridică sprâncene. Nu Lamborghini, poate, dar suficient cât să te întrebi: „din ce?”
Pentru că, în mod normal, matematica e simplă. Salariul e X, cheltuielile sunt Y. Dar, în anumite cazuri, ecuația pare să includă o necunoscută pe care nimeni nu se grăbește să o explice. Și atunci apare întrebarea care doare: mai contează munca sau contează locul în care ajungi?
Nu e vorba de invidie. Nimeni nu are nimic cu succesul. Din contră. Dar succesul, într-o societate sănătoasă, trebuie să fie explicabil. Să aibă o logică. Să poată fi urmat, măcar teoretic, de oricine muncește și își vede de treabă. Când această logică dispare, dispare și încrederea. Iar fără încredere, statul devine doar o instituție cu uși închise și explicații deschise… dar niciodată complete.
De aceea, nu mai e suficient să ridicăm din umeri și să mergem mai departe. Verificarea acestor situații trebuie făcută serios, fără menajamente și fără formalism. Nu pentru spectacol, ci pentru a lămuri lucrurile acolo unde ele nu mai sunt deloc limpezi. Pentru că funcția publică nu este o rampă de lansare către lux, ci o poziție de responsabilitate față de oameni.
Iar cei care ne reprezintă – fie la nivel central, fie aici, în Gorj – au datoria nu doar să respecte legea, ci să fie dincolo de orice suspiciune. Să aibă o conduită morală și profesională care să inspire încredere, nu întrebări. Altfel, riscăm să trăim într-o țară în care contribuabilul strânge bonuri de reducere, iar bugetarul… colecționează supercaruri. Și, din păcate, asta nu mai e deloc o glumă…
Dragoș Ionică
