Afirmaţia lui Călin Georgescu, potrivit căreia justiţia este instituţia cea mai coruptă din România, poate constitui un motiv de reflecţie, nu numai cu privire la ceea ce s-a întâmplat din decembrie 2024 în ţara noastră, dar, afirmaţia respectivă poartă pecetea faptului că cele mai importante trei probleme cu care se confruntă justiţia românească sunt: corupţia, lipsa de profesionalism şi legislaţia neclară, în pofida faptului că justiţia şi corupţia sunt cuvinte care, departe de a se asocia, ar trebui să fie antagonice şi să se opună unul altuia în mod firesc! De bună seamă, problema corupţiei în justiţie este un subiect delicat, deoarece, corupţia din justiţie există, atunci când un judecător sau un procuror solicită sau predinde o sumă de bani de la un cetăţean şi după ce acceptă bani de la justiţiabil dă o sentinţă trucată! Oricum, încrederea în profesia de judecător este printre cele mai mici (39%) la fel ca şi în cea de procuror sau avocat, mai ales că în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup! Iar, dacă România este sufocată de corupţie, de ce doar 1,3% din cazurile pe rolul justiţiei sunt pentru fapte de corupţie? O tendință interesantă se referă la aprecierea nivelului de corupție în cadrul profesiilor de judecător, procuror și avocat, iar, cifrele unor sondaje confirmă că profesiile juridice, în general recunosc existența fenomenului corupției în țară și în sistemul de justiție, însă, preferă să creadă că actele de corupție sunt răspândite mai larg în alte profesii decât în cea din care fac parte.
,,Justiţia este reprezentată de o fată legată la ochi. E legată c-o fâşie, Adevărul să nu-l ştie, Când în jur-aproape toţi, Sunt escroci, corupţi şi hoţi”! (Lincoln)
Se consideră că judecătorii, procurorii și avocații au opinii asemănătoare cu privire la cauzele corupției, iar, în mod paradoxal, toate cele trei profesii au indicat salariile mici (82% din judecători, 95% din procurori și 69% din avocați !!!??) și neatragerea la răspundere a corupților (76% din judecători, 77% din procurori și 89% din avocați). Totuşi, profesioniștii din sistemul justiției consideră drept cauze ale corupției și lipsa de transparență a organelor de conducere și autoadministrare, precum și deficiențele în sistemul de selecție și promovare în carieră. ,,În general, ceea ce simţim noi este percepţia despre corupţie şi nu faptul în sine care se poate traduce prin numărul de cazuri rezolvate de justiţie! Numai că, impresia mea este că România este «un stat captiv», adică unul în care corupţia a ajuns la un nivel în care statul nu prea mai are anticorpi pentru a lupta” spune domnul Mircea Toma de la Academia de Monitorizare a Presei, un ONG foarte atent la justiţia din România. Desigur, este lăudabil faptul că în paginile «Gorjeanului» se arată că «Tribunalul Gorj şi cele patru judecătorii arondate (Târgu Jiu, Motru, Târgu Cărbunești, Novaci) au înregistrat, anul trecut, 71.971 de cauze, fiind soluționate un număr de 45.969 de dosare. În ceea ce privește încărcătura dosarelor per judecător, Judecătoria Motru ocupă locul 11 la nivel național, urmată de Judecătoria Târgu-Cărbunești pe locul 118, Judecătoria Târgu Jiu pe locul 150 și Judecătoria Novaci pe locul 162», dar, corupția din magistratură nu pare să fi dispărut ca prin farmec începând cu 2018, când a fost creată o secție specială de anchetat magistrați, mai ales că pentru personalul din justiţie, corupţia afectează integritatea, profesionalismul şi responsabilitatea acestuia, iar, pentru a elimina din rădăcină corupţia, avem nevoie de o dublă abordare: autorităţile trebuie să-i urmărească în justiţie pe cei corupţi! Desigur, starea justiției o putem vedea şi prin sondajele de opinie, întrucât ele reflectă atitudinile și opiniile celor care formează sistemul de justiție: judecători, procurori și avocați, de aceea, devine important să colectăm și să analizăm opiniile lor pentru a înțelege modul cum evoluează acest sistem, dacă există sau nu susținere pentru reforme și inițiative anticorupție, pentru că dincolo de cifre, avem oameni care acționează într-un mod sau altul datorită convingerilor, ceea ce influențează rezultatele muncii profesioniștilor din sistemul justiției, dar și felul în care aceste rezultate sunt simțite și percepute de către societate! Spre exemplu, în 2024, 91% dintre judecători se consideră independenți, însă menționează cel mai frecvent politicienii (27%) și presa (23%) ca factori ce i-ar influența mai ales că peste 80% dintre judecători și procurori consideră că nivelul scăzut al încrederii în justiție se datorează atacurilor politicienilor la adresa justiției și imaginii nejustificate create de mass-media, pe când numărul avocaților care împărtășesc această opinie este mai mic. Marea majoritate a avocaților cred că ilegalitățile admise de către judecători și procurori, dar și neaplicarea sancțiunilor pentru aceste abateri duc la un nivel scăzut de încredere în actul de justiţie!
,,Ceea ce simţim noi este percepţia despre corupţie şi nu faptul în sine”!
Documente statistice confirmă faptul că justiția este coruptă atunci când prestează defectuos în majoritatea cauzelor, când condamnă oameni nevinovaţi, când supune justiţiabilii la procese inechitabile, iar, unul dintre marile reproşuri care i se aduc este că trece timp prea mult de la declanşarea unei anchete până la o soluţie de judecată. În aceeaşi privinţă, sunt multe dosare în care sunt cercetaţi demnitari şi în care, de cinci- şase ani, nu s-a dat nici o soluţie! Când se pune problema dacă avem încredere în justiţia românească, poate că nu contează opinia unui om, chiar dacă scrie la ziar, deoarece contează ceea ce spune poporul! Numai cu arestare de medici şi profesori, de poliţişti şi vameşi de-a valma, doar cu pedepse minimale, nu se epuizează exemplele luptei anticorupţie, pedepse şi intransigenţe de mucava, care nu duc nicăieri, căci nu poţi vârî la puşcărie un popor întreg! De aceea, putem spune că justiţia din România şi gravele ei probleme, reale, altminteri, au devenit ceva în sine, un subiect care a acaparat şi consumat, desigur, energii şi, putem spune că şi destui bani, din fel de fel de fonduri, pentru a produce rapoarte peste rapoarte şi gargariseli retorice de tot felul! Poate că zâmbim amar, nu doar pentru prezent, ci şi pentru trecut, fiindcă justiţia nu poate să fie mai bună decât este restul societăţii! Se vorbeşte că magistraţii iau bani pentru pronunţarea unor sentinţe favorabile, pentru netrimiterea în judecată sau pentru achitare, numai că, din 6 judecători şi procurori condamnaţi în urmă cu câţiva ani, 4 au primit pedepse cu suspendare şi atunci, câtă încredere să mai aibă oamenii în justiţie? Desigur, percepţia este importantă, însă, nu reflectă îndeajuns realitatea! Iar, dacă ne bazăm pe studii sistematice precum cele ale «Transparency International», care foloseşte instrumente ştiinţifice, atunci totul se schimbă! Iar, în acest sens, România stă foarte prost în comparaţie cu alte ţări europene! Acum se pune problema cu privire la ceea ce face statul şi, vorbind despre el, trebuie să facem diferenţa între marea corupţie şi corupţia mică! Dacă această corupţie este în ministere, avem de-a face cu o mare corupţie, greu de depistat, deoarece, atunci când corupţia intră în instituţii, avem de-a face cu un stat captiv sau eşuat. Iar părerea mea este că România este un stat captiv şi în criză! Nu greşim prea mult dacă spunem că nu doar justi¬ţia poate să schimbe radical societatea în bine, pentru că o justiţie independentă nu poate exista într-un stat bazat pe relaţii mafiote sau de cumetrie, unde meritocraţia este un moft, atunci când nu devine un factor de sifonare a banilor europeni sau euratlantici prin fel de fel de ONG-uri şi fundaţii subterane. Dacă poporul nu se va schimba în bine, să trăiască mai bine şi mai frumos, dacă educaţia, cultura, sănătatea, învăţământul vor funcţiona fără ingerinţe din afara sistemului, nu vom ajunge nicăieri. Tot ceea ce se întâmplă în ultimele două luni în spaţiul public şi politic, este o consecinţă a ceea ce s-a întîmplat în ultimii 35 de ani.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
