În după-amiaza zilei de 20 iulie, când Biserica noastră dreptmăritoare l-a cinstit pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cu sprijinul enoriaşilor din satele Scoruşu şi Călăpăru şi al Primăriei Borăscu s-au finalizat lucrările de înfrumuseţare a capelei cu hramul «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» şi s-au ridicat clopotniţa şi un prăznicar în localitatea Scoruşu. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepsicopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, alături de Părintele Protoiereu Ionel Cîmpeanu, Protopopiatul Târgu-Jiu Sud. În cuvântul de învăţătură, Înaltul nostru Ierah a vorbit despre importanţa acestui eveniment al sfinţirii într-o zi binecuvântată de sărbătoare şi a spus: „Am sfinţit astăzi capela, clopotniţa şi prăznicarul din localitatea dumneavoastră, în ziua cinstirii Sfântului Ilie, a sfântului proroc şi înainte vestitor al celei de-a doua Veniri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Ilie este cel care a înmulţit făina şi uleiul văduvei din pustiu, a adus ploaia după o secetă prelungită de trei ani şi jumătate, le-a arătat idolatrilor că adevăratul Dumnezeu este Cel Care i-a lăsat poruncile lui Moise, nu zeul Baal. El i-a întors de la rătăcire pe iudei, aşa cum şi noi, uneori, suntem aduşi pe calea cea dreaptă, atunci când ne abatem de la drumul plăcut lui Dumnezeu. Pentru credinţa lor statornică, Biserica noastră îi cinsteşte pe sfinţi, pe cei binecuvântaţi şi plăcuţi Celui Preaînalt. Sfântul Ilie vine în ajutorul nostru, cum şi noi l-am chemat, astăzi, ca să mijlocească pentru noi în faţa Tronului Ceresc, pentru osteneala Dumneavoastră de a ridica această bisericuţă, ca să vă fie de folos duhovnicesc. Felicităm pe toţi cei care au sprijinit lucrările de înfrumuseţare a acestor aşezăminte! Rugăm pe Dumnezeu să vă întărească, iar Sfântul Ilie şi Sfântul Dimitrie să vă fie ocrotitori în vecii vecilor! Amin!”. Dacă îmi este îngăduit, pot să adaug faptul că fiind preot de mir în această comună Borăscu, toţi ne raportăm la Sfânta Scriptură ca la o carte obișnuită și nu ca la cuvintele Evangheliei, ale Veștii celei Bune, sfinţirea capelei, clopotniţei şi prăznicarului din localitatea Scoruşu este bună pentru a ne face să ascultăm, de atâtea și atâtea ori, despre aceste evenimente, iar, motivul este tocmai familiarizarea cu „normalitatea” credinţei, pentru că viața în preajma lui Dumnezeu și a sfinților nu e menită să constituie o sumă de momente neobișnuite, ci să devină o obișnuință duhovnicească. Și chiar Iisus Hristos spune altă dată, în timpul Predicii de pe Munte: „Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă” (Matei 5, 14-14). Desigur, vestea merge înaintea făptașului, iar aceasta e o constantă a societății umane, însă, aflat la începutul propovăduirii Sale, Domnul încearcă să arate că și până azi, în cazul unor sfinți venerați aproape exclusiv pentru vindecările miraculoase petrecute la sfintele lor moaște, omul e tentat să înregistreze fenomenul neobișnuit fără să mai chestioneze sursa vindecării, cauza ei și posibilele învățăminte adânci pe care le poate extrage dintr-un atare eveniment. Uneori, fariseii şi saducheii, își găsesc, desigur, un argument pentru care să nu accepte minunea sfinţirii, spunând că ea ar fi făcută nu cu puterea lui Dumnezeu, ci cu aceea a căpeteniei demonilor. Dar de data aceasta Iisus, nici nu afirmă că ei vorbesc cu păcat, în necunoștință de cauză, mai ales că apărarea prin argumente a dreptei învățături, a dreptelor moravuri, este doar o pierdere de timp și energie. „Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni și tu cu el” spune înțeleptul Solomon (Pilde 26, 4), sau, după o zicală populară: „câinii latră, ursul merge”, a se interpreta aici în înțelesul pozitiv. Credinciosul se mulțumește să noteze că mulțimile de oameni se minunează, iar, propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în lume nu face abstracție de oamenii către care se răspândește acest cuvânt, dar nici nu trebuie să se blocheze de fiecare dată când apar împotriviri. De aceea, avem senzaţia de firesc, de naturalețe când citim: „Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor”. De fapt acest lucru se întâmplă în mod firesc și astăzi, mai peste tot, când se sfinţesc obiective ale credinţei! În ciuda bolilor, veștilor de războaie, nenorociri și cataclisme, în ciuda eternului schimbător vestit de „breaking news”-urile veșnic noi, dar și veșnic uitate, totuși chiar simpla propovăduire a Evangheliei prin săvârșirea regulată a Sfintelor Liturghii în bisericile din orașe și sate, prin respectarea posturilor, rânduielilor, trăirea bucuriilor și momentelor de tristețe din viața fiecărui om și fiecărei comunități, au menirea de a ni-L face pe Dumnezeu prezent în mod constant în viața noastră. Depinde numai de noi să Îl punem pe El pe primul plan și să lăsăm veștile trecătoare, mai adesea rele și mai rar bune, pe plan secund. Prin trăirea cu pacea și constanta Evangheliei, avem șansa de a crește asemenea unui aluat frământat și lăsat la căldură potrivită!
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Menţii din Dos, Borăscu
