Motto: ,,Habent sua fata loci” (lat. ,,Au și locurile soarta lor”.)
Cartea cu titlul sus-prezentat a apărut în Colecția „Poveștile Văratecului”, ediție actualizată de Fabian Anton, Editura Vremea, București, 2024. Această carte este structurată în 6 capitole, după cum urmează: Văratec- cronica unui colţ de rai; Scurt istoric; Bisericile Mănăstirii; Sporite starețe și monahii; Pelerini de seamă la Văratec; Alți pelerini de seamă ai Văratecului.
În prima secvență, autoarea realizează o descriere peisagistică a locurilor premergătoare, pline de farmec, și a ținutului în care se adăpostește sfânta Mănăstire a Văratecului din istoricul loc al Neamțului, de o frumusețe aparte, neobișnuită, aproape ireală , desfidând până și „penele cele mai subțiri ale scrisului românesc ”. Descrie cu lux de amănunte această priveliște vegetală, rară pe lume, a acestui pământ străvechi, încărcat de istorie, iubit deopotrivă de Sfântul Ștefan, de Eminescu și de Sadoveanu.
Apoi trece la descrierea bisericilor și a Mănăstirii Văratec, ridicată în prima jumătatea a secolului al XIX-lea, așezată pe temelii trainice. Vizitatorii admiră colecția de artă veche bisericească ce funcționează din 1960, cu multe obiecte de cult donate de familii (Gheorghe și Maria Hermeziu, Petru și Ecaterina Asachi) sau de elite monahale ale Văratecului (Safta Brâncoveanu, Evghenia Negri, Veniamina Hermeziu, Ecaterina Balș, Eufrosina Lazu). Pot vedea Evanghelia cea mare tipărită la Mănăstirea Neamț de către Veniamin Costache, icoanele cele mai vechi, icoana Maicii Domnului cu îngerii pictată de Nicolae Grigorescu, comandată de arhimandrita, stareță Eufrosina Lazu, picturi și sculpturi, manuscrise copiate de cuvioasele Aglaida și Migdonia, Hronografe, Cuvinte de învățătură , veșminte preoțești, stihare, patrafire, feloane, covoare lucrate de măicuțe, adevărate capodopere de broderie artistică. La un covor, Safta Brâncoveanu a lucrat 5 ani din viață. Mai pot admira biblioteca cu manuscrise cărți vechi de cult, literatură religioasă, lucrări omiletice, hagiografice. Nu mai insistăm asupra istoricului Mănăstirii Văratec, al bisericilor mănăstirii și asupra starețelor și monahiilor, fiind prezentate în cele două cărți anterioare.
Pelerini de seamă la Văratec:
Gheorghe Eminovici (1812- 1884), venea deseori la Mănăstirea Văratec, fiind bun prieten cu Safta Brâncoveanu. În 1846, Gheorghe Eminovici intermediază cu maica Safta Brâncoveanu acordarea unui împrumut de 1000 de galbeni de către boierul Constantin Balș. Mihai Eminescu (1850 -1889) venea la Văratec între 1874-1889 și era găzduit în chilia maicii Asinefta Ermoghin, De asemenea, în chiliile maicilor Ștefaniasa Lungulesei și Agafia Străinescu. Ion Creangă (1837 -1889) făcea plimbări pe ulițele mănăstirii, împreună cu Mihai Eminescu, (relatări ale stareței Pelaghia Amilcar). Unchiul lui Ion Creangă, Gheorghe Creangă, a fost hirotonisit diacon în 1850, la Văratec. În „ Amintiri” și în povestirea „Moș Nechifor Coţcariul”, Ion Creangă face referiri la mănăstirea Văratec. Ion Luca Caragiale (1852-1912) ajunge la Văratec în jurul anului 1881, când a fost numit revizor şcolar al zonei Neamț, Iași, Suceava. În 1898, Caragiale scrie despre „marea excursiune română prin județul Neamț”, fiind găzduit la Văratec în ziua de 20 august 1898.
Vasile Alecsandri (1821- 1890) în 1846 pornește într-un amplu pelerinaj la mănăstirile: Văratec, Neamț și Agapia, însoțit de frații Rosetti, Jora Vârnav, Alecu Russo, Costache Negri, farmacistul Tornberg și de fratele său, Iancu Alecsandri. La Văratec vor poposi timp de două zile, găzduiţi de stareța Evghenia Negri, sora lui Costache Negri.
Wilhelm von Kotzebue 1813- 1887, scriitor german, a fost membru de onoare al Academiei Române și a trăit un timp la Iași, în calitate de consul rus. Opera lui literară este inspirată mai ales din realitățile românești. A tradus în germană poezii populare culese de Vasile Alecsandri. A ajuns la Văratec în jurul anilor 1852- 1856, în perioada în care mănăstirea era condusă de maica stareță Eufrosina Lazu. Patru ani mai târziu, în 1860, va dedica aceastei mănăstiri „Tomnatica”, pagini de o frumusețe în cartea sa de călătorii.
Dimitrie Bolintineanu (1819 -1892) ajunge la Văratec în 1857, după ce făcuse pelerinaje la Sfântul Mormânt, în Egipt, Macedonia, Asia Mică și la Sfântul Munte Athos. Aflat la Iași, o întâlnește întâmplător pe maica Evghenia Negri, pe care-l convinge să viziteze Văratecul. Ajuns la mănăstire, unde va sta două zile, o întâlnește personal pe vestita maică Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, purtând o serie de convorbiri. La încheierea pelerinajului, maica stareță Eufrosina Lazu îi pune la dispoziția marelui scriitor trăsura mănăstirii, ca să ajungă în siguranță la mănăstirea Agapia.
Carol I, proclamat ca domn la 10 mai 1866, ajunge la Văratec în vara anului 1866, cu ocazia hramului mănăstirii, fiind găzduit în chilia foarte comodă a maicii Evghenia Negri. De „Adormirea Maicii Domnului”, Carol I participă la Sfânta Liturghie , apoi pornește spre mănăstirile Agapia și Neamț. Doi ani mai târziu, în 1868, Domnitorul Carol I revine la Văratec unde va realiza o serie de fotografii pe care le va trimite în dar Regelui Prusiei.
Viitoarea Regină a României va ajunge și ea la Mănăstirea Văratec în vara anului 1901, tot cu ocazia hramului mănăstirii, revenind apoi, 14 ani mai târziu, în toamna anului 1915, pe când stareță era maica Zenaida Racliș. Cu această ocazie, va dona 1.000 lei „maicilor suferinde și lipsite de mijloace”. Majestatea sa, Regele Mihai I, a fost găzduit la mănăstirea Văratec în 1939 și în 1992. Rudolf Bergnar (1860-1899), doctor austriac, ajunge la Văratec în 1884, într-un pelerinaj în care a vizitat și mănăstirea Neamț. În „Jurnalul” său, menționează că în cele trei mănăstiri din jurul Neamțului se nevoiau, la acea dată, 270 de monahi și monahii.
Eugene Pittard, renumit antropolog elvețian, ajunge la mănăstirea Văratec în 1908, un an mai târziu dând publicității celebrul său studiu antropologic despre cele 50 de cranii aflate la acea vreme în gropnița mănăstirii.
Petru Cormărescu (1905-1970), renumit critic de artă și publicist, ajunge la Văratec încă din copilărie. În 1957, va reveni la Văratec, însoțit de prietenul său, monahul Varahiil Moraru, cu care, apoi va vizita mănăstirile Agapia, Secu și Durău.
Preasfințitul Partenie Ciopron (1896 -980) fost vicar al patriarhului Justinian, stareț al mănăstirii Sfântului Ioan din Suceava și fost episcop al Romanului, se va retrage la Văratec în 1978, timp în care se nevoia şi sora sa, maica Augustina, impreună cu nepoata sa, rasofora Adriana. Odată ajuns la Văratec , a reușit să ridice o impozantă clădire, cunoscută de localnici sub numele de „Palat”, unde s-a nevoit (s-a nevoit- a se nevoi învechit și popular, înseamnă a face eforturi, a se strădui, a se căzni) și unde, după plecarea la domnul, a mai locuit și IPS Bartolomeu Anania.
Gala Galațion (1879- 1961) renumit scriitor, profesor universitar și preot sosește la Văratec începând cu anul 1898, fiind unul din puținii martori ai groaznicului incendiu de la 1900. În jurnalul și în povestirile sale se află pagini de o frumusețe unică referitoare la mănăstirea Văratec și la maica Eufrosina, gazda sa.
Anton Holban (1900 – 1937), nepot de soră a lui Eugen Lovinescu, scriitor, ajunge la Agapia în 1924 într-un pelerinaj ce a cuprins mai apoi și mănăstirile Agapia, Neamț, Secu și Sihăstria.
Mihail Sadoveanu (1880- 1961) merge la Văratec în vara anului 1906, fiind găzduit de de Maica Elisabeta Conta, sora filosofului și cea mai bună prietenă a Veronicăi Micle. Peste ani, tot la Văratec se va stabili și Valeria Sadoveanu, ultima soție a marelui nostru scriitor.
George Topârceanu (1886- 1987), începând cu 1915, ajunge ca pelerin la Văratec, unde este găzduit în chilia maicii Agladia Tiperigeanu, la recomandarea lui Garabet Ibrăileanu.
Garabet Ibrăileanu (1871- 1936), sosește ca pelerin la Văratec în jurul anului 1900, fiind găzduit în chilia maicii Galineia, apoi mai târziu, în chilia maicilor Evghenia și Agafia Roșca. Puternic influențat de viața monahală de la Văratec, o descrie în paginile romanului „Adela”.
Nicolae Grigorescu (1838- 1907), înainte de a fi cunoscut ca pictor al Agapiei, a fost pelerin la Văratec. Aici, în jurul anului 1900, Nicolae Grigorescu, marele pictor, realizează celebra sa lucrare „Mănăstirea Văratec”, aflată în prezent în colecția Muzeului de Istorie din București.
Veronica Micle (1850-1889) ajunge la Văratec de copilă, cu mama sa, Ana Câmpeanu, fiind găzduită de maica Fefronia Iurașcu, mătușa lui Mihai Eminescu, începând cu 1852.
În 1886, Veronica Micle figura în documente ca având domiciliul în „sfânta mănăstire Văratec”. După moartea Veronicăi la Văratec, vor rămâne să locuiască fiica sa, Virginia Gruber, împreună cu soțul ei.
Alți pelerini de seamă ai Văratecului:
Pictori: Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Dimitrie Sadoveanu, Corneliu Baba, Ion Mirea , Lucian Tudorache, Ștefan Potop, Dan Cepoi, Dan Hatmanu, Violeta Dinu, Medy Dinu, Lucia Dem. Bălăcescu, Horia Bernea.
Scriitori: Vasile Lovinescu, tatăl lui Eugen Lovinescu, Ionel Teodoreanu, Lily Teodoreanu, Cornelia Pillat, Dinu Pillat, Nelli Pillat, Ion Pillat, Barbu Ștefănescu-Delavrancea , Demostene Botez, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu, Constantin Noica, Ioan Alexandru, Constanța Marino-Moscu, Emil Gârleanu, Constantin Stere, Adrian Păunescu.
Alți pelerini de seamă: Charles Joseph Logan, consul al Franței, Jean Alexandre Vaillant, intelectual francez, profesor la București în perioada 1829- 1840, a contribuit la răspândirea culturii franceze în Țara Românească. Expulzat pentru participarea la mișcarerea revoluționară din 1840, a făcut propagandă în Franța în favoarea cauzei românești, mai ales în anii luptelor pentru Unirea Principatelor Române. A scris opera „La Roumanie” -3 volume, 1844: Carol Davila, Eena Cuza, George Enescu, Maruca Cantacuzino, contele de Gubernatis, Petre Bogdan, Noelle Roger.
Presvitere, Monahi și Monahii: Mina Hociotă, Ecaterina Athanasiu, Preot Arsenie Papacioc, Ierom. Nil Dorobanțu, Arhim. Atanasie Popescu ,Arhim. Vartolomeu Dolhan, Arhim. Roman Braga, Monseniorul Vladimir Ghica, Arhim. Bartolomeu Anania. Academician Zoe Dumitrescu -Bușulenga a relatat că a început să strângă și ea documente despre mănăstirea Văratec și despre elitele monahale de aici, de când l-a cunoscut pe Nicolau, avocat, gazetar în tinerețe, care era pasionat de studii genealogice. Era și în posesia unei arhive rămase de la avocatul Nicolau, un foarte bun prieten cu soțul domniei -sale, Apostol Bușulenga.
Aceste trei cărți comentate de noi, rezultate în urma convorbirilor cu scriitorul Fabian Anton, reprezintă o dorință împlinită înainte de a trece în cele veșnice, la Domnul, de a scrie despre istoricul mănăstirii Văratec și despre elitele monahale care s-au nevoit la această binecuvântată mănăstire.
Pleacă în Lumea de Dincolo, pe Verticală, cu bucuria că în ultimii ani de viață a reușit să cunoască „pulsul vieții spirituale românești dintotdeauna”.
Constantin E. Ungureanu
