Volbura, numită şi rochiţa-rândunicii, este o plantă perenă, cu tulpina volubilă, întinsă pe pământ sau încolăcită de alte plante, cu frunzele aşezate altern. În pământ are o rădăcină lungă şi subţire de culoare albă. Frunzele sunt ovale sau sagitate, aşezate pe un peţiol lung.
Înfloreşte începând din iunie până în august. Volbura este o plantă comună ce creşte prin terenurile lucrate, grădini şi pe lângă drumuri. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile, înainte de înflorire (aprilie-mai). Volbura se usucă în straturi subţiri în locuri bine aerisite. Din 4-6 kg plantă proaspătă se obţine 1 kg produs uscat. Volbura are proprietăţi laxative. Măreşte secreţia biliară, influenţând favorabil ficatul. Se poate lua sub formă de tinctură, câte două-patru linguri pe zi, amestecate cu aceeaşi cantitate de sirop sau miere. Întreaga cantitate se ia dimineaţa pe stomacul gol. Tinctura se prepară prin macerarea a 20 g plantă uscată în 100 ml alcool de 70°, timp de 10 zile. Planta pulverizată în amestec cu miere de albine se recomandă a se lua dimineaţa înainte de mâncare. Extern, sub formă de cataplasme, se aplică pe furuncule şi abcese.
Daniela Scafeş
