Cultura

Casa-culă a familiei Cartianu din satul Cartiu

 | 03 august 2015, 00:01 | 0 comentarii | 

Culele – construcţii fortificate – sunt reprezentative pentru zona Olteniei, fiind edificate pentru protejarea familiilor boiereşti în faţa atacurilor armate şi jafurilor iniţiate de către cete otomane venite din sudul Dunării, respectiv din zona Vidinului, sau de pe insula Ada Kaleh. În judeţul Gorj au existat numeroase astfel de construcţii fortificate, unele dintre acestea rezistând până în zilele noastre, aşa cum este cazul culelor de la: Groşerea, Glogova, Curtişoara, Şiacu.

Semnatura eletronica CertDigital

Casa-culă a familiei Cartianu din satul Cartiu este situată în comuna Turcineşti, în apropierea municipiului Târgu-Jiu, fiind restaurată integral în perioada 1997-2004 şi constituind o clădire de patrimoniu reprezentativă pentru arhitectura de secol XVIII din Oltenia şi un important obiectiv al Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu“.
Construcţia iniţială a fost o culă – construcţie fortificată aparţinând familiei Cartianu – fiind ridicată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII – lea, în jurul anului 1760, de către ceauşul Ianache Cartianu. Acesta a obţinut rangul de ceauş – comandantul unui grup de 50 de slujitori înarmaţi, însărcinaţi cu asigurarea ordinii – în anul 1740, în timpul isprăvnicatului lui Barbu Zătreanu. În opinia istoricului Teohari Antonescu, profesor de arheologie la Universitatea din Iaşi , „cula este un produs naţional specific românesc, iar originile ei se pierd în negura timpurilor“.
Grigore Ionescu, autorul unei lucrări dedicate studierii arhitecturii româneşti aprecia, referindu-se la cule, că: „Aparţinând genului de casă citadelă, a cărei origine îndepărtată trebuie căutată în Persia şi Asia Mică (…) înrudită ca idee cu casa întărită, răspândită în timpul stăpânirii turceşti în ţările balcanice, în Macedonia, în Bulgaria, în Albania, în Serbia, cula românească este totuşi o variantă cu multe trăsături originale. Ea a căpătat forme locale dând, prin combinarea cu vechea casă românească tradiţională, o sinteză din cele mai interesante“.
Alexandru Ştefulescu, fondatorul Muzeului Gorjului, aprecia, referindu-se la culele din judeţul Gorj, că acestea „erau locuinţele vechilor boieri gorjeni. Aceste locuinţe aveau forma de turn (…) Toate culele sunt prevăzute cu metereze (…) de unde trăgeau cu armele în orice parte a curţii“.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, cetele de cârjalii şi pasvangii aflaţi sub conducerea paşei Pasvanoglu din Vidin, au prădat în repetate rânduri Oltenia, ajungând până la poalele Carpaţilor.
În 1800 Craiova a fost prădată şi arsă de către cetele de pasvangi turci veniţi din sudul Dunării. Boierii şi negustorii craioveni s-au refugiat la Sibiu şi Râmnicu-Vâlcea, revenind în Craiova abia în aprilie 1801.
În primăvara anului 1802 cârjalii au trecut din nou Dunărea în Mehedinţi, distrugând tot ce întâlneau în cale. Ca urmare, din Craiova se refugiază spre munţii Vâlcanului: Dumitrache Bibescu, clucerul Dumitrache Brăiloiu, serdarul Stănuţ Jianu, serdarul Ioniţă Argetoianu şi Dumitrache Farmacoaia. Cârjalii au prădat şi incendiat Craiova timp de două săptămâni, oraşul fiind în mare măsură distrus. Ulterior, pasvangii au incendiat şi jefuit oraşul Târgu-Jiu, ce fusese părăsit de către cea mai mare parte a locuitorilor. La începutul secolului al XIX – lea, în anul 1814, ceauşul Ianache Cartianu – ce deţinea peste 400 de hectare de teren – a ctitorit o biserică a familiei în satul Cartiu. În cursul anului 1821, cula familiei Cartianu din satul Cartiu a suferit lucrări de refacere ce au condus la forma arhitectonică actuală, aceea de casă boierească.
Clădirea are parter şi două etaje, cu trei camere la fiecare din cele două etaje. Parterul este puţin îngropat, are două beciuri boltite cu intrări separate. Acestea sunt legate, pe latura de est, printr-o sală deschisă, având două arcade masive din zidărie de piatră şi cărămidă.
Zidurile sunt construite din bolovani de râu şi piatră până la înălţimea de 1,2 metri, peste acest nivel zidăria fiind realizată din cărămidă. Casa are pridvoare exterioare de lemn pe toate laturile, precum şi două scări exterioare de lemn. Aceste pridvoare au fost adăugate în 1821 la cula iniţială şi dau casei familiei Cartianu o notă de unicitate şi originalitate.
Casa-culă de la Cartiu este înregistrată în „Lista monumentelor istorice“ sub denumirea de „Casa Cartianu“ având codul LMI GJ-II-m-A-09264, fiind situată pe valea pârâului Cărtior, în satul Cartiu, comuna Turcineşti, din judeţul Gorj. În timpul lucrărilor de refacere din 1821, culei i-au fost adăugate atât cele două scări exterioare din lemn, cât şi pridvoarele exterioare din lemn. Aceste lucrări au fost realizate de către meşteri aduşi din sudul Dunării, din regiunile actuale ale Albaniei, unde aceştia erau renumiţi pentru iscusinţa lor în realizarea construcţiilor din piatră şi lemn. Unii dintre cei mai renumiţi meşteri pietrari din Albania erau aromâni de origine.
La 22 iunie 1821 s-a născut Enache Cartianu ce avea să devină cel mai aprig oponent al liderului liberal din judeţul Gorj, Dincă Schileru. În acest context, în noaptea de 22 spre 23 iulie 1875, Enache Cartianu a fost asasinat în curtea casei sale din Cartiu. Acest eveniment tragic a fost pus imediat în legătură cu neînţelegerile dintre cei doi oponenţi, Dincă Schileru fiind suspectat de implicarea în asasinarea lui Enache Cartianu.
În perioada 1874-1876 prefect al judeţului Gorj era Alexandru Glogoveanu, acesta fiind foarte puţin interesat în investigarea asasinării lui Enache Cartianu. Asasinatul nu a fost investigat nici în perioadele în care prefecţi ai judeţului Gorj au fost Athanasie C. Moscuna (1876-1881) şi Constantin Urdăreanu (1881-1882).
După asasinarea lui Enache Cartianu, fiul său, Nicolae Cartianu, i-a ridicat tatălui său o cruce de piatră pe care a fost scris textul: „Născut la 1821. Spre eterna memorie, s-a ridicat această cruce în 22 iunie. Decedat 22 – 23 iulie 1875“.
Nicolae Cartianu a avut şapte copii, casa-culă de la Cartiu fiind moştenită de către Teodor Cartianu. Familia Teodor şi Maria Cartianu a vândut casa statului român în 1975 primind, în schimb, conform relatării Elenei Cartianu, profesoară de limba română, suma de 90 000 de lei.
Elena Cartianu a fost angajată supraveghetoare la casa-culă a familiei Cartianu imediat după preluarea casei de către statul român. Teodor Cartianu este autorul unui tablou expus în cadrul expoziţiei etnografice permanente ce a fost amenajată în casa-culă de la Cartiu.
casa cartianu schitaLa scurt timp de la preluarea casei Cartienilor de către statul român, monumentul a fost supus unor lucrări de restaurare a zidăriei şi elementelor de lemn din componenţa scărilor exterioare şi pridvoarelor de la etajele I şi II, precum şi a acoperişului din şiţă.
O machetă a casei familiei Cartianu din satul Cartiu este expusă în holul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, fiind considerată reprezentativă pentru arhitectura românească din secolul al XVIII – lea. În 1997 au fost iniţiate lucrări de restaurare a casei Cartianu din satul Cartiu, acestea fiind finalizate în cursul anului 2004. Din acel an, monumentul găzduieşte o expoziţie de etnografie şi artă populară gorjenească.
La 15 iunie 2004 monumentul a trecut din administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice în administrarea Consiliului Judeţean Gorj. Ca urmare, casa-culă de la Cartiu a intrat în administrarea Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu“ din Târgu-Jiu, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Gorj.
Expoziţia permanentă găzduită de cula Cartianu cuprinde costume populare gorjeneşti, mobilier tradiţional de lemn, vase de lut, obiecte donate de către membrii familiei Cartianu, precum şi documente şi fotografii de familie.
Casa-culă Cartianu este unul dintre cele mai importante obiective ale Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu“ din Târgu-Jiu, alături de casele memoriale: „Tudor Vladimirescu“ din Vladimir, „Ecaterina Teodoroiu“ din Târgu-Jiu, „Constantin Brâncuşi“ din Hobiţa, „Ion Popescu-Voiteşti“ din Bălăneşti, „Maria Lătăreţu“ din Bengeşti-Ciocadia şi de casa-muzeu „Gheorghe Zamfir“ amenajată în cadrul Muzeului Arhitecturii Populare din Gorj de la Curtişoara, muzeu realizat în jurul culei Cornoiu de la Curtişoara şi inaugurat la 17 august 1975.
Dr. Pătraşcu Dumitru-Valentin*, Pătraşcu Daniela-Liliana

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL