În ziua de 26 octombrie 2025, în Duminica a 23-a după Rusalii şi a Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost săvârşită slujba de sfințire a picturii «Catedralei Mântuirii Neamului» sau «Catedralei Naționale», cea mai mare biserică ortodoxă din lume, printr-un eveniment de amploare condus de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, însoțiți de un sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi, la care au participat 10.000 de pelerini și 2.500 de invitați oficiali. După ce în anul Centenar 2018, a fost sfințit Altarul cu hramurile «Înălțarea Domnului» (Ziua Eroilor) și «Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat», Ocrotitorul României, s-a confirmat necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în Bucureşti, ca o cerinţă supremă, mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878, după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, când regele Carol I al României a înaintat Camerei Legislative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei Catedrale creştin-ortodoxe în București. Astfel, anul 2025, marchează o etapă importantă pentru creştinătatea română şi coincide cu celebrarea centenarului Patriarhiei Române, un eveniment deosebit de semnificativ pentru întreaga ţară. Altarul sfântului lăcaş a fost sfinţit în anul 2018, la Centenarul Marii Uniri, de către Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României şi în Sfânta Masă a fost încorporată atunci lista cu numele tuturor eroilor români cunoscuţi din istorie (aproximativ 350.000), pentru a marca în mod simbolic actul de construire a catedralei ca o jertfă istorică a întregului popor român pentru credinţă, independenţă naţională şi libertate întru Dumnezeu.
,,Poporul român a resimţit această necesitate de manifestare a comuniunii”!
Într-un mesaj transmis după sfinţirea altarului Catedralei Naţionale, Patriarhul Daniel a amintit faptul că proiectul acesteia a fost iniţiat de Regele Carol I după dobândirea Independenţei României, iar, Poetul Mihai Eminescu şi Ioan Slavici au fost primii intelectuali care au susţinut ideea construirii în Bucureşti a «Catedralei Mântuirii Neamului», ca o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru independenţa naţiunii, mai preciza Preafericirea Sa, subliniind faptul că în acest fel, înţelegem că prima titulatură sub care este cunoscut acest sfânt lăcaş de «Catedrala Mântuirii Neamulu», reprezintă mai degrabă un simbol identitar decât unul teologic propriu-zis. Această adevărată «ladă de zestre a ortodoxiei româneşti» este un proiect ambițios ce-și propune să fie un simbol al unității naționale și al tradiției ortodoxe românești. Situată în centrul capitalei, această catedrală monumentală este destinată să devină locul principal de cult al Bisericii Ortodoxe Române și un punct de referință religios și cultural pentru întreaga națiune. Construirea Catedralei Naționale a început în anul 2010, sub conducerea Patriarhiei Române și cu sprijinul autorităților naționale, mai ales că ideea construirii unei astfel de catedrale a fost exprimată cu acuitate încă din perioada interbelică, în contextul dorinței de a ridica un monument religios care să reflecte importanța Bisericii Ortodoxe Române în viața spirituală și în cultura țării. Desigur, proiectul nu a putut fi realizat decât după multe decenii, având în vedere constrângerile economice și politice existente de-a lungul timpului, dar, ea a fost concepută pentru a fi cea 
mai mare biserică din România și una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din lume, având o capacitate de aproximativ 5000 de locuri în interior și un număr impresionant de locuri în jurul lăcașului de cult, iar, unul dintre obiectivele sale esențiale este de a servi ca loc de rugăciune pentru toți românii, indiferent de apartenența religioasă sau etnică. Privită cu atenţie, arhitectura Catedralei Naționale este un amestec de stiluri tradiționale românești cu influențe bizantine, fiind realizată cu scopul de a reflecta identitatea culturală și religioasă a poporului roman, deoarece, clădirea este dominată de elemente ale stilului arhitectural bizantin, dar și de influențe ale arhitecturii moldovenești și muntenești din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, ceea ce îi conferă un caracter distinctiv și autentic. Se apreciază că unul dintre cele mai impresionante aspecte al catedralei este cupola sa uriașă, care se ridică la o înălțime de 120 de metri și care poate fi văzută din aproape orice colț al capitalei, iar, în interior, catedrala este decorată cu mozaicuri și fresce ce ilustrează scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, dar și imagini ale sfinților români și ale marilor personalități din istoria țării.
,,Unind libertatea cu responsabilitatea, spre binele Bisericii lui Hristos”!
Catedrala este dotată cu un altar impunător și cu o serie de elemente liturgice menite să creeze o atmosferă de rugăciune profundă și de respect față de divinitate, ceea ce oferă posibilitatea de a găzdui evenimente religioase de o mare însemnătate, cum ar fi slujbe 
solemne, canonizări ale unor sfinți români și alte evenimente liturgice majore. Un alt aspect important îl constituie faptul că aici vor fi adăpostite moaște ale unor sfinți români, ceea ce va atrage pelerini din întreaga lume ortodoxă şi în acest fel, marele edificiu va deveni și un loc de educație religioasă, fiind deschisă vizitatorilor care doresc să învețe mai multe despre istoria și tradițiile Bisericii Ortodoxe Române. Ca un aspect de ordin tehnic, demn de semnalat, mai este şi pregătirea edificiului pentru riscul seismic, prin care, din cauza specificului, nu are rosturi de tasare ca toate celelalte, ci a adoptat o altă soluție inovativă, care restrânge riscul de balans de la 120 de centimetri la doar 30 pentru un cutremur de grad maxim. O altă minune pusă pe seama priceperii lucrătorilor, dar și a binecuvântării lui Dumnezeu, este că cel mai mare clopot al Catedralei Naţionale a sunat pe nota dorită imediat după turnare, fără a mai fi nevoie de ajustări suplimentare, ca un fapt unic în istoria multiseculară a Atelierului «Grass¬mayr» din Innsbruck, Austria, unde a fost realizat. Poate şi una dintre cele mai mari provocări tehnice este claritatea sunetului din toate punctele din catedrală, deoarece, predicile trebuie să se audă clar, fără ecouri sau confuzii. Chiar de la primele probe s-a constatat că, dacă cineva rostea un cuvânt de pe solee, în fața Altarului, sunetul se întorcea după șapte secunde, în condițiile în care peretele vestic este la aproximativ 100 de metri distanță, edificiul având o lungime totală de peste 126 de metri. Cu o înălțime de peste 120 de metri, fiind intrată în Cartea Recordurilor pentru cel mai mare iconostas ortodox și cea mai mare icoană mozaicată, după mulţi analişti este cea mai mare biserică ortodoxă din lume, simbol al unei credințe ce unește istoria, arta și ingineria. În ziua sfinţirii picturii, credincioșii au participat, atât la slujba din interior, cât și la cea de la altarul de vară amenajat în piațetă, care permite accesul zecilor de mii de pelerini veniţi la eveniment. După ani de muncă intensă, credincioșii pot descoperi nu doar amploarea edificiului, ci și frumusețea mozaicurilor, a turlelor și a ușilor de bronz, fiecare detaliu purtând o semnificație profundă, de la mozaicurile impresionante și Pantocratorul monumental, la iconostasul uriaș, turlele aurite și simbolismul lor, trecând prin spațiile exterioare, ușile de bronz, spațiul subteran și soluțiile moderne de inginerie și accesibilitate. În cele din urmă, să concluzionăm cu minunatul cuvânt de mulţumire adresat Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului de către Patriarhul României care a spus: ,,În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dorim să ne exprimăm aprecierea pentru buna cooperare dintre Patriarhia Ecumenică şi Biserica Ortodoxă Română, pentru faptul că la Istanbul avem o Comunitate ortodoxă română care beneficiază de Biserica «Sfânta Muceniţă Paraschevi», oferită, cu atâta bunăvoinţă, de Sanctitatea Voastră. De asemenea, apreciem eforturile Sanctităţii Voastre de a promova, în contextul lumii de astăzi, atât libertatea administrativă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale, cât şi sinodalitatea şi comuniunea panortodoxă, unind libertatea cu responsabilitatea, spre binele Bisericii lui Hristos. De altfel, în răstimpul celor aproape trei decenii de la schimbările politice şi sociale din ţara noastră, începând cu 1989, poporul român a resimţit această necesitate de manifestare a comuniunii izvorâtă din simţul libertăţii redobândite şi datoria responsabilităţii asumate. Cu aceste gânduri de înaltă preţuire, vă salutăm frăţeşte încă o dată, Sanctitatea Voastră, în această Sală Sinodală istorică a Bisericii noastre Ortodoxe Române”! În urma sfinţirii, Catedrala va fi deschisă publicului, iar credincioşii vor avea acces permanent la slujbele liturgice.
Profesor Vasile GOGONEA
