După anul 1840, apar primele rafinării de petrol în Moldova şi Ţara Românească. Teodor Mehedinţeanu din Păcureţi-Prahova, care a construit rafinăria de la Râfov (lângă Ploieşti), obţine în 1856, concesionarea iluminatului public pentru oraşul Bucureşti – primul oraş din lume iluminat pe baza petrolului lampant.
Anul 1857 înscrie România, ca prima ţară din lume, în statisticile mondiale, cu o producţie, de ţiţei, de 275 de tone. După 2 ani, Statele Unite ale Americii apar în statistici cu 274 tone, urmate de Italia în 1860, Canada în 1862, Rusia în 1863.
„Cristoforul Columb al petrolului american”, (Edwin Drake) , începea forajul primei sonde la Titusville, în Pensylvania, în anul 1858, sondă care după un an a fost pusă în producţie cu 3 tone de ţiţei la zi.
În anul 1870, România începea să exporte petrol, dar mai ales, produse petroliere. În 1875, producţia de petrol ajunge la 15.000. de tone. În 1882 se înfiinţează Biroul Geologic, care stabileşte provinciile cu potenţial geologic.
Marele gorjean Dincă Schileru sapă, în 1883, primul puţ pe moşia sa de la Bâlteni, pe „Valea Păcurii”(numită de localnici Valea Romanatului), care confirmă existenţa ţiţeiului şi a gazelor naturale. Încurajat, mai sapă alte 6 puţuri, dar numai două confirmă existenţa.
Acest rezultat este consemnat şi în Buletinul Ministerului Agriculturii, VIII, 1896 – 1897.
În 1885 a fost pus în funcţiune primul puţ de ţiţei de la Govora Olteniei. În 1903, Ludovic Mrazec continuă cercetările geologice în zona Olteniei.
În 1912, Gheorghe Cristescu din Ţicleni a recoltat probe de la unele izvoare din zona Ţiclenilor, ce au fost analizate la laboratorul Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanţa şi pe baza indiciilor pozitive, în 1913, un cercetător geolog a vizitat zona, confirmând-o ca rezervă cu potenţial geologic.
În 1918 a fost înfiinţat la Craiova, „Inspectoratul Minier Craiova”, cu menirea evidenţierii resurselor de hidrocarburi şi cărbune în zona Olteniei.
În timpul primului război mondial, în condiţiile ocupaţiei vremelnice germane, conjudeţeanul nostru – savantul Ion Popescu-Voiteşti – s-a ocupat, printre altele, şi de studiul petrolului, începutul făcându-l cu studierea posibilităţilor măririi producţiei de ţiţei pentru necesităţile războiului, în regiunea Solonţ- Stăneşti.
În 1921 a luat fiinţă Societatea „Petrol Govora”. În 1924, întreprinde cercetări geologice în Oltenia Ion Popescu-Voiteşti iar în 1925 întocmeşte harta geologică a României la scara 1 : 1.500.000., când era şi profesor de geologie şi paleontologie la Universitatea din Cluj. În 1935 a publicat la Cluj, „Evoluţia geologică şi paleografică a pământului românesc”.
În 1942, Societatea petrolieră „Creditul Minier” execută foraj structural în Oltenia.
În 1945 iau fiinţă primele societăţi mixte sovieto-române – Sovromuri – printre care şi „Sovrompetrol”
În acel an, sub egida Sovrompetrolului se fac noi prospecţiuni geologice în toată ţara, inclusiv la Ţicleni şi Bâlteni. Sondeza de la confluienţa pârâului Cioiana cu pârâiaşul Vramniţa confirmă existenţa ţiţeiului. Chirovnicul ne-a arătat cochilii de moluşte scoase din adâncuri, ca dovadă certă. Le-am văzut personal în acel an.
În iunie 1948, prin sonda nr. 1 Bâlteni, se începe forajul în apropierea puţului săpat de Dincă Schileru în 1883. Dificultăţile tehnice impun abandonarea acesteia la 927 m, la 10 aprilie 1949, deşi fusese programată pentru 2000 metri adâncime. Începe forajul sondei 1 bis dar şi aceasta întâmpină mari dificultăţi tehnice, ce impun abandonarea după multă trudă, ca să se treacă la forarea sondei 8 Bâlteni, tot în apropiere.
În 1949 se înfiinţează la Tg.Jiu un nucleu pentru asistenţă tehnică pentru petrol – viitoarea Bază Tubulară.
La 1 august 1950, Oficiul Geologic de explorări Oltenia, de la Tg.Jiu, este transformat în Întreprinderea de Foraj Bâlteni. În acelaşi an s-a înfiinţat şi Baza de Carotaj şi perforări Tg.Jiu. În noiembrie 1950, după terminarea forajului, sonda nr. 8 Bâlteni începe probele de producţie iar la 20 ianuarie 1951 este pusă în producţie, marcând începerea extracţiei de petrol în Gorjul Olteniei şi al ţării.
La 1 noiembrie 1951 a fost înfiinţată Schela de Extracţie Bâlteni. Forajul se extinde şi la Ţicleni, astfel că la 18 iunie 1953 este pusă în producţie sonda nr. 80 Tunşi, cu o producţie de 30 tone de ţiţei şi 4000 m.c. gaze, la zi. Au urmat sondele 76, 77 şi altele, situaţie ce va impune divizarea Schelei Bâlteni şi înfiinţarea la 1 iulie 1954 a Schelei de Extracţie Ţicleni. Statele de plată ale lunii iulie 1954 dovedesc că Schela de Extracţie Ţicleni şi-a început activitatea cu un număr de 73 persoane.
Cele două schele de extracţie funcţionau în subordinea Trustului de Extracţie Târgu Jiu, cu menţiunea că, la 1 februarie 1963 s-a înfiinţat Schela de Extracţie Craiova, încetând funcţionarea Schelei de Extracţie Bâlteni, activitatea de acolo fiind preluată de Ţicleni.
Primul director al Schelei de Extracţie Ţicleni a fost Nicolae Vătău, originar din comuna Ilovăţ, judeţul Mehedinţi, dar care venise detaşat de la Moreni. Pentru o scurtă perioadă(1 an) a urmat ca director Ion Turcu. În 1962, a urmat ca director, D-l Ing. Alexandru Ciorăscu din Bâlteni iar în 1969 D-l Ing. Victor Murea. In 1979 a urmat D-l Ing. Alexandru Doman, când D-l Ing. Victor Murea a fost promovat ca director al Trustului de Foraj Extracţie Tg.Jiu, după pensionarea D-lui Ing. Emil Preoţescu iar din 1981 a fost promovat mai întâi Adjunct al Ministrului Petrolului, apoi, la Revoluţie, ca ministru al Petrolului. După Revoluţia din 1989, la Schela Ţicleni, a urmat ca director, D-l Ing. Victor Stancu iar din 1997 D-l. Ing. Nicolae Giurconiu. Din 2001 a urmat D-l Ing. Ioan Cristian Todea, când, după pensionarea D-lui Ing. Victor Murea, D-l Ing. Nicolae Giurconiu a fost promovat ca director al Sucursalei Petrom Tg.Jiu. Apoi, D-l Ing. Victor Stancu a revenit la Schela Ţicleni ca director iar D-l Ing. Ioan Cristian Todea a fost promovat la Sucursală şi în perspectivă la activitatea de cercetare.
Schela de Extracţie Ţicleni şi-a păstrat această titulatură până la apariţia Decretului nr. 171/1983, când a luat denumirea de Schela de Petrol Ţicleni, şi în urma divizării sale au mai luat fiinţă schelele de Petrol Stoina şi Turburea, tot din schela mamă Ţicleni. Anterior, în anul 1969, tot în urma divizării Schelei de Extracţie Ţicleni a luat fiinţă şi Schela de Extracţie Timişoara. De la Schela de Extracţie Ţicleni, o parte din personal s-a îndreptat şi spre Videle, când a început exploatarea petrolului în acea zonă. Schela Ţicleni a fost pepiniera de specialişti în petrol, de la directori până la miniştri. Faima specialiştilor a fost şi este recuoscută şi înafara hotarelor ţării.
Prin externalizarea unor activităţi auxiliare, în 1996 a luat fiinţă GPS Ţicleni iar în urma privatizării PETROM în urmă cu 2 ani au urmat şi urmează alte reorganizări.
Petroliştii români, cu o vastă experienţă în domeniu, au dus mai departe prestigiul înaintaşilor lor.
Jurist Ion M Ungureanu
