Învăţătura Preotului de mir – Astăzi, îl sărbătorim pe Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 12 Apostoli – ,,Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret”!

Se spune că a vrut să meargă Iisus în Galileea, unde a aflat pe Filip și i-a zis: ,,Vino după Mine”, iar, el auzind această chemare a Domnului, nu numai cu urechile trupești, ci și cu ale inimii, îndată L-a crezut a fi adevăratul Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu prin proroci şi a mers după Dânsul, luând aminte la viața Lui preasfântă și urmând sărăciei Lui. Acest apostol era din Betsaida Galileii, de unde erau Andrei şi cu Petru apostolii, şi o înţelepciune sclipitoare avea acest dumnezeiesc apostol, îndeletnicindu-se cu cărţile proorocilor şi feciorelnic în toată viaţa sa cunoscându-se pe sine! Pe acesta, aflându-l Domnul după botezul său în Galileea, l-a chemat ca să-i urmeze Lui, iar, el, întâlnind pe Natanail, i-a zis: ,,Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret”, dar, şi alte ziceri se desluşeau din Sfânta Evanghelie arătătoare pentru acest apostol. Iar Natanail, auzind aceasta, și nenădăjduind ca să iasă Mesia, Împăratul lui Israil, dintr-o asemenea cetate mică și dintr-un neam simplu, a zis: Din Nazaret poate fi ceva bun? Iar Filip, sfătuindu-l ca să vină să-L vadă, i-a zis: Vino și vezi! Pentru că Filip știa că dacă Natanail va vedea pe Iisus și va auzi mântuitoarele Lui cuvinte, îndată va cunoaște că Acela este Mesia, lucru care s-a și întâmplat. Căci atunci când l-a dus pe el la Iisus, atunci Dumnezeu, Care ispitește inimile și rărunchii, văzând pe Natanail venind la dânsul, l-a cunoscut. Și a zis despre dânsul: Iată cu adevărat israilitean întru care nu este vicleșug. Aceste cuvinte auzindu-le Natanail, s-a minunat foarte și a zis către Domnul: De unde mă cunoști? Căci nici Tu nu m-ai văzut pe mine cândva nici eu nu Te-am văzut pe Tine; deci, de unde ai cunoștința aceasta? Domnul răspunse: ,,Mai înainte până a nu te chema pe tine Filip, când erai sub smochin, te-am văzut pe tine, Natanail, pe când era sub smochin, cugeta ceva dumnezeiesc pentru Mesia, a Cărui așteptare era spre veselia credincioșilor robilor lui Dumnezeu; și îi dăduse Dumnezeu în acea vreme inimă înfrântă și lacrimi fierbinți, rugându-se lui Dumnezeu cu sârguință ca să împlinească ceea ce a făgăduit părinților din veac și să trimită pe pământ pe Mântuitorul lumii. Iar ochiul cel a toate văzător al lui Dumnezeu, vedea în acea vreme pe Natanail, căruia îi dăduse duh de umilință, de aceea i-a și zis Domnul: ,,Când erai sub smochin te-am văzut pe tine”! Deci, Natanail s-a mirat de aceste cuvinte, pentru că și-a adus aminte de ceea ce cugetase când era sub smochin și cu umilință ruga pe Dumnezeu pentru trimiterea lui Mesia. Căci știa că nici un om nu era acolo cu dânsul ca să-l vadă și că gândurile lui nimeni nu putea să le știe, decât numai Dumnezeu. De aceea îndată a crezut că Iisus este Mesia pe Care L-a făgăduit Dumnezeu să-L trimită pentru izbăvirea neamului omenesc. Apoi a mărturisit că Iisus are fire dumnezeiască, prin care a cunoscut tainele inimii lui, de aceea a zis Natanail: Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israil. O, cât de mare mulțumire a adus Natanail Sfântului Filip, pentru că l-a vestit despre venirea pe pământ a Mântuitorului și pentru că l-a adus la Mesia Cel dorit de dânsul! Umblând odată Domnul dincolo de Marea Tiberiadei, împreună cu cinci mii de oameni, și vrând să facă o minune, a zis către Filip: ,,Cu ce vom cumpăra pâine, ca să mănânce toți aceștia”? Iar aceasta a zis-o, ispitindu-l, căci știa ce va răspunde el, dar, cu toate acestea l-a întrebat, ca însuși Filip să se cunoască pe sine și, rușinîndu-se de împuținarea de credință, să se îndrepteze! Deci, Apostolul Filip, luând după sorţi pământul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea Evangheliei, dar, o mai avea, încă, şi pe sora sa cea după trup, Mariamni, care urma şi le slujea lor. Deci trecând apostolii aceştia prin cetăţile Lidiei şi Misiei şi propovăduind în ele Evanghelia lui Hristos, multe încercări şi necazuri au suferit de la cei necredincioşi, fiind bătuţi, zdrobiţi cu toiegele, prin închisori închişi şi cu pietre împroşcaţi. După aceea, l-a aflat pe iubitul ucenic şi de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, care propovăduia pe Hristos în Asia, mai ales că în aceeaşi vreme şi femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Deci mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini, prin mijlocul uliţelor cetăţii; după aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe un lemn cu capul în jos, şi aşa făcând rugăciune, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Îndată ce şi-a dat duhul sfântul apostol, pământul s-a înfricoşat ca şi când ar fi fost însufleţit, şi a scos înfricoşător glas şi geamăt, şi s-a despicat şi a înghiţit pe mulţi dintre cei necredincioşi, iar, ceilalţi temându-se au îngenunchiat la dumnezeiescul Vartolomeu şi la Sfânta Mariamni, care erau spânzuraţi. Dar, dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credinţă a lui Hristos, iar moaştele apostolului le-au îngropat, acolo, la Ierapoli.
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj