Pentru enoriaşii mei din parohie, pentru toţi gorjenii şi pentru toţi românii, Ziua Nașterii Domnului Iisus Hristos este privită ca una dintre cele mai mari sărbători creștine şi este prăznuită cu mare solemnitate. În ziua de astăzi, de Ajun, se face slujba în cadrul căreia se botezau cândva catehumenii, ca și la Paști și la Rusalii, și se citeau Ceasurile mari sau împărătești, numite așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toată curtea lor. Tot în ajun, slujitorii Bisericii (preoții și cântăreții) umblau, ca și azi, cu icoana Naşterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit și postul Crăciunului, ca mijloc de pregătire sufletească pentru întâmpinarea sărbătorii. De aceea, Ziua Sărbătorii însăși era zi de repaus, până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele și jocurile de teatru și cele din palestre și circuri, era interzisă, de asemenea, plecarea genunchilor, atât în ziua Nașterii cât și în tot timpul până în ajunul Bobotezei, regula pe care, în virtutea tradiției, o păstrăm până astăzi. Timp de 40 de zile înainte de sărbători creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roșu prețuit de toată lumea. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării, pentru că, de pildă, colinda românească ,,Scoală, gazdă, din pătuț” există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de ,,Dji vén cwerî m’cougnou d’Noyé”, astfel că Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este mersul cu icoana, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou, iar, originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii, câte trei, ca şi cei trei magi, merg din casă în casă cântând colindul ,,Steaua sus răsare…”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul ,,Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii, iar, aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: ,,Iată, vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, ,,O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, ,,Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu, iar, inegalabilul Ion Creangă descrie în ,,Amintiri din copilărie” şi aventurile mersului cu colindele. LA MULŢI ANI!
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Menţii din Dos, Borăscu
