Un gorjean a împlinit ieri venerabila vârstă de 104 ani, iar sărbătoritul este un om cu un destin demn de o carte sau un film. Florea Pasăre este din comuna Prigoria, iar în tinerețe a avut neșansa să trăiască pe viu ororile celei de-a doua conflagrații mondiale, fiind luat chiar și prizonier de război.
Povestește, de câte ori are ocazia, inclusiv acum, cu o luciditate de invidiat, cât de greu a dus-o în cei trei ani petrecuți într-un lagăr din Siberia, unde a ajuns după ce a fost luat prizonier de Armata Roșie. Ieri, în zi aniversară, veteranul cu care Gorjul se poate mândri oricând, a povestit din nou crâmpeie din acele vremuri, cei care l-au ascultat fiind reprezentanți ai Armatei Române sau ai autorităților locale și județene. „Am stat 3 ani prizonier la ruși, după aia mi-a dat drumul. Acolo am muncit muncă grea, silnică, dacă nu făceam norma mă băga la buncăr, pe o ușă de o juma de metru, pe sub pământ era tunel și șobolani, nu puteai sta nici în picioare, nici jos, te ciugulea de picioare. A fost greu”, spune Florea Pasăre, care a reușit însă să rămână în viață și să ajungă acasă pentru a spune și altora ororile războiului.
Vorbele sale sunt cu atât mai importante cu cât acasă, în timp ce el era în lagăr în Siberia, familia îl credea mort. Părinții i-au făcut pomana și toate cele creștinești, iar când s-au trezit cu el la poartă au trăit o bucurie mai mare ca în ziua în care s-a născut în urmă cu 104 ani. „Părinții mei mi-au făcut pomană, deși eu eram în viață. La armată m-au dat dezertor, n-a mai știut armata de mine, că sunt mort și m-au dat dezertor. Dar uite că trăiesc și azi”, a povestit bătrânul. Chiar dacă nu mai aude bine și are și probleme de vedere, Florea Pasăre se bucură de viață și nu face excese alimentare sau de altă natură.
Rudele care îl îngrijesc spun că țin în gospodărie o vacă doar pentru a-I asigura acestuia necesarul de lapte proaspăt pe care îl consumă în fiecare zi. „La prima oră, în fiecare dimineață, mănâncă așa cam un kil de lapte, cu mămăligă, iar laptele e de la vaca noastră, că pentru el o ținem, ca să fie laptele proaspăt. Apoi pe la 2 ziua mai mănâncă o ciorbă, nimic altceva, iar seara înainte de culcare ia un fruct. Are regimul lui și se ține bine, altceva nu vrea să mai mănânce seara”, a povestit nora bătrânului.
La momentul festiv de ieri a fost prezent primarul localității, dar și comandantul Batalionului 24 Infanterie Târgu Jiu, colonel Raluca Popescu, care, alături de un reprezentant al Centrului Militar Județean Gorj, i-a transmis veteranului urări de sănătate și fericire. „Îi mulțumim pentru ce a făcut pentru țara noastră, reprezintă un model pentru noi pentru tot tineretul acestei țări. E un exemplu demn de urmat, mai ales în aceste vremuri în care ne dorim să fie pace în continuare”, a transmis Popescu.
Subprefectul Iani Gârbaciu a avut și el un mesaj de apreciere și gânduri bune pentru veteranul cu care a păstrat legătura constant în ultimii ani și pe care l-a invitat inclusiv la ceremoniile de la Târgu Jiu la care Armata a fost prezentă cu diverse ocazii.
„Născut, crescut și legat de pământul din satul Bucșana, comuna Prigoria, la 19 ianuarie 1922, în familia Gheorghița și Ion Pasăre, a împărțit prispa casei alături de cinci frați. Luat la cătănie, încorporat la Regimentul 18 Gorj din Târgu Jiu (1 aprilie 1943), a fost imediat pregătit și pornit în luptă pentru țară, alături de Armata Română. Drumul său de front a trecut prin locuri care au rămas scrise, cu urme adânci, în istoria și conștiința noastră. În destine, în oameni: Fântâna Albă, Tiraspol, Odessa, Nikolaev, Mariopol, Sevastopol, Cotul Donului, Harkov și Stalingrad. A fost luat prizonier pe frontul de Est, în zona Donului și a Stalingradului, în iadul acelor lupte care au rămas printre cele mai sângeroase din istoria lumii, la 19 august 1944 și deportat într-un lagăr din Siberia, unde a fost ținut trei ani, până în septembrie 1946, când s-a întors acasă, la Gorj, în România. Vă puteți imagina emoția familiei sale, care îl crezuse pierdut pe front… și care îi făcuse deja toate cele creștinești, ca pentru un erou căzut la datorie, inclusiv pomană. Bunul Dumnezeu a rânduit altfel — să se întoarcă în satul de unde a plecat, să trăiască, iată, mulți ani, alături de familie, de cei dragi, iar pentru noi să devină o lecție vie.
Astăzi am avut privilegiul să îl vizitez din nou acasă, să îi urez sănătate, bucurii și să îi transmit respectul și recunoștința comunității noastre. Mi-au fost alături reprezentanții autorităților locale, județene, dar și conducerea Batalionului 24 Infanterie, Armata Română, cei care îl percep și îl păstrează acolo, la loc de cinste, printre reperele de onoare, demnitate și dragoste de țară. Domnul colonel Pasăre I. Florea este un munte de credință, tărie, înțelepciune și patriotism. Este unul dintre oamenii aceia rari, în fața căruia te poți considera binecuvântat pentru șansa întâlnirii și care te obligă să îți amintești cine ești, de unde vii și ce valori trebuie să duci mai departe. Istorie vie”, a transmis subprefectul Iani Gârbaciu.
Gelu Ionescu
