Dunărea a secat atât de mult în zona de sud a Mehedințiului, în aval de Porțile de Fier II, încât, în unele locuri, pescarii o traversează la pas, ca pe un simplu râu. Debitul era la începutul săptămânii de 1500 mc/secundă, cu perspective de 1400, față de o medie normală de 4000 mc/secundă.
Cantitatea mică de apă a făcut ca în aval de Porțile de Fier II să apară în albia fluviului epavele a zeci de nave militare germane scufundate în al doilea război mondial.
Pescarii veniți de ani de zile pe malul fluviului privesc zilele acestea de pe locul în care în primăvară își luau apa pentru gătit și se miră cât de mult a putut seca Dunărea în această perioadă.
Unul dintre ei, din Motru, spune că stă împreună cu prietenul lui pe malul fluviului din martie până în noiembrie, dar o situație atât de deosebită ca acum nu a mai întâlnit niciodată. „Și eu și prietenul meu sunt pensionari, plecăm primăvara devreme de acasă și ne întoarcem când vine frigul. Ceea ce se întâmplă acum e de neimaginat. Păi toată ziua acum în loc să prindem pește intrăm pe fundul fluviului și ne căutăm bucățile de plumb pe care le-am pierdut în anii trecuți. Noi venim în același loc și știm unde să căutăm. Apa nu trece de brâu, iar ca să ajung la ea trebuie mers vreo 200 de metri. Atât a secat albia, iar în ultima săptămână au tot început să apară epavele despre care se tot vorbește. Noi mai vedeam câte una vara, când mai venea seceta, dar ca acum să iasă la suprafață toate nu era de conceput. Ajungem să mergem pe locurile pe care le consideram ca fiind fundul fluviului. Nu mai e apă și așa au ieșit epavele nemților la suprafață. Au început să moară și peștii, iar noi nu mai mergem cu bărcile noastre pentru că avem probleme. Pe zona de șenal navigabil nu ne băgăm pentru că nu se poate, deși barja și vapoare nu mai trec pe acolo, iar pe restul albiei nu mai avem apă. Ținem bărcile la mal pe uscat. La una din ele am rupt elicea pentru că a dat în pietre, nefiind apă. E o situație tare complicată”, a spus pescarul de pe malul Dunării.
Un altul, venit de la Târgu Jiu, tocmai prinsese un somn de aproape 10 kilograme la câteva ore după ce ajunsese pe malul fluviului de acasă. „Am și trimis copii cu somnul repede acasă ca să nu se strice pe căldurile astea, că e păcat de el. Dacă rămâneți pe mal și priviți o să vedeți din loc în loc cum peștii se zbat acolo unde se termină apa. E puțină și nu mai au atâta spațiu pentru a trăi. A secat atât de mult că au ieșit epavele de pe fundul apei la suprafață. La început văzusem una singură, iar acum sunt toate ieșite. Așa ceva nu m-aș fi gândit niciodată”, spune bărbatul. În apa fluviului își fac baie și turiștii veniți din Timișoara pentru câteva zile. Intră în apă acolo unde în mod normal ar fi trebuit să fie vapoarele.
Aici apă nu le ajunge la piept, așa că înoată fără griji. Dune de nisip și insule formate pe fluviul secat pot fi întâlnite la tot pasul, la fel ca și epavele nemțești.
Povestea lor ține de cel de-al doilea război mondial, când nemții au decis să își scufunde întreaga flotă pe care o aveau pe Dunăre pentru a nu fi capturată de trupele sovietice. Au blocat astfel, atunci, și circulația pe fluviu și nici nu au putut sovieticii să pună mâna pe vreo navă germană. Profesorul de istorie Romeo Popa a explicat și de ce autoritățile nu întreprind nimic nici măcar acum, când fluviul e secat, pentru a îndepărta epavele de pe pe albia goală a Dunării.
„Nu se poate face nimic din partea autorităților pentru a fi scoase deoarece sunt încă periculoase. În interiorul lor se află în continuare armament, mine și o serie de alte lucruri care pot exploda și pot pune în pericol orice acțiune a scafandrilor sau a celor care ar interveni. Din câte am înțeles, sunt vreo 170 de astfel de nave pe malul sârbesc și vreo 20 pe partea românească. Multe sunt în dreptul localității Prahovo. Când scade Dunărea, când debitul este mic, așa cum e acum, epavele se pot vedea și sunt o amenințare, de aceea nu se atinge nimeni de ele”, spune profesorul. Pentru cei ajunși în zonă, fie la pescuit fie pentru câteva zile petrecute la cort cu familia, epavele sunt un obiectiv turistic. Oamenii le admiră de la distanță și privesc în zare cum apa Dunării este mai puțină de la o zi la alta, în timp ce epavele sunt tot mai vizibile.
Gelu Ionescu
