Domnul profesor Marin Arcuş se întrece pe sine şi ne surprinde plăcut cu o carte intitulată: «Vorbe de duh în cultura umanităţii», apărută la Editura «GRAFIX» Craiova, 2026, în care extrage cu penseta, ca un doctor autentic în şlefuirea cuvintelor, ceea ce înseamnă bijuteriile culturii umanităţii, de la A la Z! Cu aplombul tinereţii fără bătrâneţe, fără prejudecăţi şi fără inhibiţii stânjenitoare, autorul apelează la unele ilustraţii excepţionale şi sugestive ale maestrului Tudor Banuş, pentru a ne oferi o adevărată reflecţie profundă asupra cosubstanţialităţii dntre cultura tradiţională a umanităţii şi marile provocări ale societăţii moderne şi post-moderne! Dacă vom căuta motivul pentru care autorul se rezumă la «vorbe de duh», putem invoca faptul că duhul constituie și partea spirituală a omului, chintesenţa lui spirituală, iar, în creștinism, ea determină viața umană, acționând uneori prin entități malefice care cauzează patimi, sau ca energii divine, aşa cum este cazul duhului înțelepciunii şi al vieţii fără de moarte! Dar, de fapt, nu patima în sine este primejdia cea mai mare, aşa cum ne exemplifică autorul, ci faptul că omul presupus inconştient, intenţionează ca mai departe să se apropie de ea, fără să lupte pentru a o curma, iar, într-o astfel de situaţie, pe om îl ajută duhul şi mai ales harul pentru a pătrunde taina vorbelor cu tâlc, a cuvintelor care definesc bogăţia culturii!
,,Nuditatea este măreaţă şi ingenuă, iar alternarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate”!
Pornind pe coordonata alfabetică de la A la Z pe care ne-o propune domnul profesor Marin Arcuş, cu mare dificultate şi cu un risc major de a omite ceea ce este mai reprezentativ în viziunea autorului, vom extrage la rândul nostru câte un exemplu pentru fiecare «literă» a alfabetului şi vom începe cu litera «A», din care am reţinut reflecţia marelui sculptor Constantin Brâncuşi, care spune: ,,Anii mei sunt în urma mea”, pentru a reda marea viziune asupra vieţii şi însăşi curgerea vieţii asupra artei viziunii! Pentru litera «B», am ales reflecţia lui Cicero: ,,Bătrâneţea – cununa vieţii, ultimul act al piesei noastre”, pentru a lega vârsta bătrîneţii cu strălucirea înţelepciunii! Pentru litera «C», am reţinut reflecţia lui Vaclav Havel: ,,Cuvintele sunt puterea celor fără putere”, pentru a sublinia puterea de penetrare a cuvintelor în viaţa publică! Pentru litera «D», am ales reflecţia profundă a lui Ludwig v. Beethoven: ,,Durerea este drumul spre fericire”, pentru a ilustra calea sinuoasă a eudemonismului (fericirii). Pentru litera «E», am ales un cuvânt drag autorului acestei cărţi: ,,Eutherpe – muza poeziei lirice şi a muzicii”, fără comentarii! Pentru litera «F», am ales expresia: ,,Fă fapte şi lasă altora comentariul”, ceva care sună ca o adevărată «lecţie» de viaţă! Pentru litera «G», am ales reflecţia lui Platon: ,,Gândirea este forma de comunicare a sufletului cu sine însuşi”, ceea ce sună ca o adevărată vorbă de duh! Pentru litera «H», am ales expresia: ,,Hypnos – zeul visului”, o expresie care te îndeamnă să înţelegi ceea ce visezi! Pentru litera «I», am ales expresia lui Dante Alighieri: ,,Iubirea mişcă sori şi stele”, pentru a înţelege că iubirea cea adevărată vine de undeva de sus din ceruri! Pentru litera «Î», am ales reflecţia lui Sofocle, care spune că: ,,Înţelepciunea este partea supremă a fericirii”, tocmai pentru a pătrunde mai adânc ceea ce înseamnă frica de Dumnezeu! Pentru litera «J», am reţinut spusa ironică a lui Tudor Muşatescu, potrivit căreia: ,,Justiţia – oarba care vede ce face”, dar, care uneori face şi ceea ce nu vede! Pentru litera «K» e demn de reţinut faptul că filosoful ,,Kirkegaard îşi cântă polifonic partitura despărţirii de Regina Olsen”, ceea ce înseamnă că sunt şi despărţiri pline de tristeţe! Pentru litera «L», am ales expresia: ,,Limba taie mai mult decât sabia”, ceea ce mă îndreaptă spre psalmul 56, versetul 6, în care se spune: «Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi, iar, limba lor sabie ascuţită!», cu tot adevărul său profund! Pentru litera «M», am ales expresia lui Mihai Ralea, care spune că: ,,Muzica nu dă sugestii, propune”, ceea ce ne îndreaptă spre ecoul de suflet al muzicii! Pentru litera «N», am ales o radiografiere a nudismului, realizată de către George Călinescu, atunci când spune: ,,Nudul între mistică şi păcat. Dumnezeu ne-a programat goi, iar istoria ne-a îmbrăcat. Nudul este etern şi anistoric, în vreme ce costumul datează; nuditatea este măreaţă şi ingenuă, iar alternarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate”, un adevărat panseu al nudului şi al nudităţii! Pentru moment, ne oprim la prima jumătate a alfabetului, urmând ca în viitor să continuăm prezentarea acestei cărţi de o certă valoare!
,,Nudul între mistică şi păcat. Dumnezeu ne-a programat goi, iar istoria ne-a îmbrăcat”!
Din cele prezentate până acum, putem surprinde faptul că domnul profesor Marin Arcuş ne întăreşte convingerea că omul este alcătuit din suflet şi corp, cu toate că în unele cazuri se adaugă «vorbe de duh», mai ales că sufletul şi duhul sunt aşezate împreună în contrast cu trupul, şi constituie partea imaterială a fiinţei umane. Există, însă, o diferenţă între suflet şi duh, mai ales că expresia suflet este folosită deseori pentru a exprima partea morală şi nemuritoare a fiinţei umane şi este folosită uneori ca să desemneze persoana ca atare. Desigur, cuvântul ebraic, tradus în mod obişnuit prin «suflet» este «ephesh», iar, în multe cazuri este tradus cu «viaţă», ca de exemplu în Geneza 19.17: „Scapă-ţi viaţa”! Dar, spre deosebire de duh, sufletul este reşedinţa poftelor şi a dorinţelor. Duhul este partea mai înaltă a omului şi caracterizează individualitatea conştientă ce desparte pe om de creaturile inferioare. Dumnezeu a suflat în nările omului suflarea de viaţă, şi l-a adus pe om în legătură cu El. Despărţit de El, omul nu poate fi cu adevărat fericit, nici în existenţa lui actuală şi nici în veşnicie. Cuvintele «ruach» şi «πνευμα» sunt aceleaşi care se folosesc şi pentru Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, pentru îngeri ca duhuri şi pentru duhurile rele. Dar, Cuvântul lui Dumnezeu este tăios şi poate despărţi sufletul şi duhul (Evrei 4.12), chiar dacă pentru mintea omenească nu este uşor să recunoască diferenţa. În concluzie, din paginile cărţii de faţă reţinem faptul că Duhul Sfânt i-a fost dat creştinului, ca Izvor al vieţii în Hristos locuind în el. Creştinul este îndemnat să se roage cu duhul, să cânte cu duhul şi să umble în Duh, aşa că în unele cazuri este greu să se diferenţieze între Duhul lui Dumnezeu şi duhul creştinului, pentru a înţelege mai bine ceea ce domnul profesor Marin Arcuş numeşte cu atâta claritate şi cu atîtea exemplificări «Vorbe de duh în cultura umanităţii».
Profesor dr. Vasile GOGONEA
