Alături de pasiunea sa pentru aviație, în primii ani de cercetare, a avut preocupări și în zona arhitecturii urbane: locuințe modulare din prefabricate ușor de montat, cu izolație termică și fonică, imobile cruciforme antiseismice. Arhitecții români afirmă că imobilele în formă de cruce și cele inelare sunt cele mai rezistente din punct de vedere seismic. La etajul I al Palatului Culturii din Iași se află Sala „Henri Coandă” ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al savantului. Sălile acestei prestigioase instituții ieșene sunt decorate cu un material ce imită perfect lemnul de stejar, o parte din rețeta lui Henri Coandă. Acesta, de asemenea, demonstrase funcționalitatea unei stații de desalinizare, care folosea energia solară captată cu ajutorul unor panouri. Revista franceză „Radar”, în 1954, scria că Henri Coandă bulversează economia în deșert. Timp de 60 de ani a studiat structura și calitatea apei potabile. A descoperit calitățile apei din lacuri izolate. Avea 1500 de fotografii cu fulgi de zăpadă, spunea că niciun fulg nu seamănă unul cu altul.
Un alt capitol al cărții se intitulează „Ce îi datorează Elon Musk savantului român”
O altă invenție în care a depus mult suflet este proiectul unui transport prin tuburi(conducte) vidate, pe unde să circule capsule în interiorul cărora se pot afla oameni sau mărfuri. Henri Coandă se gândea la realizarea unor astfel de conducte între București și Ploiești; Ploiești-Brașov, dar și de la București la Constanța. S-au făcut și experimente de specialiști români, Gheorghe Dorobanțu și mai tânărul Dan Ionescu, la lucrările de construcție a întregului sistem la Măneciu. Compania SpaceX deținută de miliardarul Elon Musk a lansat proiectul Hyperloo pentru a găsi soluții tehnice care să faciliteze, în viitor, transportul prin intermediul unor tuburi, conducte vidate.
Capitolul următor are ca titlu „Întoarcerea în România lui Ceaușescu și cele trei proiecte revoluționare.” După 1950, autoritățile comuniste au încercat ,,să recupereze”’ mai multe personalități din diaspora: George Enescu, George Emil Palade, Constantin Brâncuși, Mircea Eliade și Henri Coandă, în scopul creării unei imagini bune pentru România și al contribuției la dezvoltarea țării pe plan internațional. Legătura cu aceste personalități s-a stabilit prin intermediul celor două instituții: Direcția de Informații Externe a Securității (DIE) și „Serviciul Secret de Informații al Armatei Române”(SSI). Pentru a lua legătura cu savantul român, Securitatea l-a recrutat pe Radu Stoica, o personalitate remarcabilă a aeronauticii românești, un prieten al lui Henri Coandă, primind numele conspirativ „Arădeanu” Ștefan. Invitat în Franța, în 1959, de Aeroclub, pentru a participa la un eveniment, la Paris, luând legătura cu Henri Coandă, acesta i-a mărturisit că a refuzat cetățenia franceză și ar dori un pașaport românesc. Înapoiat în România, a prezentat un raport privind misiunea îndeplinită, Securitatea s-a gândit la o eventuală repatriere. Numele conspirativ al savantului era „Hera”. Radu Stoica a fost invitat în Franța, pentru a colabora la realizarea unor proiecte tehnico-științifice. Propunerea, fiind aprobată, agentul Radu Stoica a plecat în Franța în ianuarie 1961. Pentru ca misiunea lui Radu Stoica să fie acoperită, a primit un nou nume conspirativ „Fieraru”. În februarie 1962, Coandă a acceptat „să valorifice cele mai însemnate invenții pentru patrie”. Pentru a colabora cu statul român, Henri Coandă a pus niște condiții: înființarea unui Institut „Coandă” la București și instalarea lui Radu Stoica în fruntea acestei instituții; sprijinirea familiei cumnatului său de a se muta din nou în apartamentul fiicei lor. La întoarcerea în ţară a lui Henri Coandă au contribuit Elie Carafoli (1901-1983), inginer român de origine aromână, personalitate marcantă în domeniul aeronauticii şi profesor atomist, Horia Hulubei (1896-1972).
Invitat în România, Henri Coandă s-a întâlnit cu Nicolae Ceaușescu în ziua de 9 iulue 1967, a acceptat titlul de consilier special al demnitarului român și a promis sprijinul pentru lansarea industriei aeronautice românești. Sosit în țară însoțit de soția sa, Margareta, au făcut o vizită în Oltenia și în Moldova. Au vizitat și fostul liceu militar devenit spital militar. A fost elev al acestui liceu în urmă cu șase decenii față de data vizitei (1967). Înalții oaspeți au fost întâmpinați de către un colonel, directorul spitalului și de un grup de ofițeri superiori. La intrarea în sala centrală, Henri Coandă a avut o mare surpriză care i-a produs emoții. Pe peretele din dreapta, o placă de marmură prezenta șefii de promoție din 1872 și până în 1910. Figurau pe această listă Constantin Coandă, tatăl, Henri Coandă și fratele său Petre Coandă. Această vizită în țara noastră a avut trei consecințe: intermedierea unor relații dintre guvernul român de la București și industria aeronautică engleză, demers concretizat prin cumpărarea unor licențe de către statul român; obținerea unui tratament gratuit pentru Margareta, soția sa, bolnavă de cancer; stabilirea definitivă a bătrânului savant în 1969 la București, unde a întemeiat Institutul Național pentru Creație Științifică și Tehnică (INCREST), pe care l-a condus până la decesul său, 15 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.
În 1911, guvernul român i-a acordat Bene Merenti clasa I pentru lucrările sale în domeniul aeronauticii. A fost ales membru titular al Academiei Române și distins cu Ordinul „Meritul Științific” Clasa I. I s-a pus la dispoziție fosta casă părintească scoasă de la naționalizare.
Pe 7 august 1957 expediază din Paris o scrisoare adresată lui Petru Groza care, la acea dată, îndeplinea funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, prin care își exprima gratitudinea pentru înființarea unei comisii în frunte cu generalul aviator Andrei Popovici, cumnatul său și fost coleg, pentru elaborarea unei monografii dedicate realizărilor și invențiilor pe tărâm științific. A crezut că țara l-a uitat cu totul așa cum s-a întâmplat cu Nicolae Tesla, ‚bănățean din naștere”. „Astăzi, că a murit, ungurii îl revendică ca fiind cetățean de-al lor și sârbii la fel”. În aceeași scrisoare, vine cu rugămintea să i se aprobe surorii sale, foarte bolnavă să meargă la Paris.
Autorul cărții insistă și asupra celor trei proiecte revoluționare propuse de Henri Coandă: Delta- Orașul Viitorului, Aerotubexpres și Autostrada Soarelui. Henri Coandă a lucrat cu arhitectul Dorin Iormeanu la proiectul „Delta-Orașul Viitorului”, un oraș secret al elitelor intelectuale, care cuprindea sisteme de transport ca să lege stațiunile de pe litoral, suprateran, dar și aerian, cu aparate de zbor care să funcționeze pe sistemul aerodinei lenticulare, celebra farfurie zburătoare, brevetată de el în 1957, în Statele Unite. Al doilea proiect, „Aerotubexpres”, era o rețea complexă de transport prin tuburi vidate cu diametrul de un metru prin care să circule oameni și mărfuri. Această rețea trebuia să lege Bucureștiul de litoralul Mării Negre și de Orașul Viitorului, denumită Autostrada Soarelui, fără legătură cu Autostrada A2, șoseaua care leagă Bucureștiul de Constanța cu lungimea de 212 Km-denumire împrumutată de la proiectul lui Henri Coandă: „Autostrada Soarelui”.
„Primăvara de la Praga și delirul de la București. Mitul armei cu laser care a distrus tancurile sovietice în 1968” este penultimul capitol al acestei cărți, în care autorul prezintă cu lux de amănunte evenimentele din Cehoslovacia, când o coaliție militară formată din cele cinci țări aparținând Tratatului de la Varșovia au invadat-o cu peste 5000 de tancuri și peste 200000 de soldați: Uniunea Sovietică, R.D. Germană, Ungaria, Bulgaria şi Polonia. „Primăvara de la Praga” este o denumire împrumutată de la numele unui festival organizat pentru comemorarea morții unui compozitor, Bedrich Smetana, și semnifică o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara lui 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubcek și a durat până la 21 august 1968, o mișcare în favoarea intereselor naționale, potrivnică Uniunii Sovietice. Liderii celor cinci state invadatoare erau îngrijorați din cauza reformelor lui Dubcek. Adevărul este că la granițele României, spre sfârșitul lunii august, conform unor date ale Securității, fuseseră masați 235.000 de soldați sovietici. Au existat zvonuri că România, fiind în posesia unei arme secrete cu laser, a speriat Uniunea Sovietică, prin topirea unor tancuri. În legătură cu aceasta, nu există nicio probă certă, document sau mărturie asumată de vreun militar important, așa că arma secretă inventată de Henri Coandă și folosită în asemenea circumstanțe, rămâne o incertitudine, o legendă, un mit.
Ultimul capitol al acestei cărți cu titlul „Cum se învață meseria de inventator” începe cu un citat aparținînd lui Henri Coandă în care savantul îi apostrofează pe cei reticenți la ideile sale futuriste. Aflăm despre contactele acestui mare futurolog(viitorolog) cu personalități din România și din alte țări, despre strânsa prietenie cu inginerul francez Gustave Eiffel care, pe lângă turnul din Paris, a participat activ la construcția Canalului Panama și a conceput Statuia Libertății, „un veritabil monument de artă prin care sculptorul i-a dat chipul mamei lui „Eiffel”.
Referindu-se la pasiunile și invențiile sale cu reușite, dar și eșecuri, afirmă că rețeta succesului în cariera sa științifică a fost: „Să știi să visezi cu ochii deschiși”. Henri Coandă a fost intervievat de personalități internaționale, dar și românești. Să amintim de tânărul reporter Carol Roman care l-a intervievat prin anii ‚’60 din secolul trecut. Același a avut interviuri cu renumitul chirurg sud-african Christian Barnard, autorul primului transplant de inimă din lume, cu renumitul lider indian, Indira Gandhi, cu muzicieni și scriitori. Autorul Dan- Silviu Boerescu prezintă în întregime interviul realizat de de Alexandru Stark cu Henri Coandă, probabil în ultimul an al vieții sale, 1972. Cea mai controversată creație a lui Henri Coandă a fost OZN-ul său, cu numele aerodina lenticulară. La finalul acestui capitol, aflăm despre pasiunea lui Henri Coandă pentru sculptură și despre strânsa prietenie cu Brâncuși.
Cartea se încheie cu capitolul „În loc de Epilog: apă, sare și nesfârșite controverse imobiliare”. Prin căsătoria cu cea de-a doua soție, Margareta, nepoată de fiică a marelui istoric și om politic, Mihail Kogălniceanu, familia a avut o proprietate de 100 de ha, o casă și un conac în comuna argeșeană Călinești, satul Vrănești. Venirea comuniștilor la putere a dus la dărâmarea construcțiilor, înstrăinarea pământurilor și la profanarea mormântului familiei. Prin anul 1968 s-au deplasat la fața locului Henri Coandă însoțit de șeful Miliției rutiere și de Ion Gheorghe Maurer, care au adunat oasele împrăștiate de către profanatorii mormântului și le-au dus la cimitir la Vrănești. Henri Coandă a mai venit la Călinești când au sfințit mormântul familiei după îngroparea osemintelor.
Aflată la Paris, fiica savantului, Ileana Coandă, a donat statului român, după decesul tatălui său, întreaga documentație, cele 708 brevete internaționale și cele 250 de invenții. Cele 800 de kilograme cu documente: brevete, schițe, planuri, lucrări, cărți și obiecte ce au aparținut savantului au fost date Institutului de Creație Științifică și Tehnică din București, fiind pur și simplu abandonate într-un depozit. În 1998, deja prăfuită, este preluată de muzeul Aviației și iarăși depozitată fără o arhivare, fără măcar o inventariere.
Moștenirea științifică a lui Coandă nu este valorificată nici în prezent de România.
Casa Coandă, clădită în 1910 de tatăl lui Henri Coandă, generalul Constantin Coandă, cu înalte demnități publice, a trecut prin nesfârșite controverse imobiliare.
În 1977, muzeul care a funcţionat la etajul clădirii a fost desfiinţat prin dispoziţia P.C.R.
Imobilul a fost ocupat de mai multe instituţii, au avut loc mai multe procese, apoi în 1990 a fost trecut în administraţia Primăriei Municipiului Bucureşti. Cu toate demersurile făcute de Ministerul Culturii şi de Asociaţia ,,Henri Coandă” nu s-a reuşit să se realizeze Casa Memorială ,,Henri Coandă”. Amenajarea Casei Memoriale ,,Henri Coandă”, inclusiv restaurarea imobilului ar fi costat 1,5 milioane de euro.Până în februarie 2018, sub administrarea Academiei Române, în totalitate, Casa Coandă este în aceeaşi stare de degradare, iar Casa Memorială ,,Henri Coandă” aşteaptă încă a fi înfiinţată din punct de vedere juridic. Aşa au înţeles guvernele postdecembriste să respecte trecutul. Mihai Eminescu: ,,Fără cultul trecutului, nu există iubire de ţară”. Românii s-au obişnuit cu politica de vorbe, dar nu şi de fapte.
Principala poartă aeriană a României îi poartă numele, Aeroportul Internaţional ,,Henri Coandă”, de asemenea, Grupul Şcolar de Aeronautică din Bucureşti.
Constantin E. Ungureanu
