La începutul Triodului, merită o atenţie sporită asupra Ierusalimului pământesc din Ţara Sfântă, pentru a înţelege mai bine sensul profund şi eminamente divin al Ierusalimului ceresc din Împărăţia cerurilor! O descoperire arheologică recentă în Ierusalimul antic, ne schimbă modul în care înțelegem istoria biblică, mai ales că multă vreme s-a crezut că o secțiune a zidului orașului a fost construită de regele Ezechia al Iudeii pentru a se apăra de invadatorii asirieni. Dar, cu toate acestea, după ani de cercetări s-a descoperit că străbunicul său, regele Ozia, a construit de fapt zidul în urma unui cutremur major, așa cum este descris în textele biblice, iar, o asemenea descoperire a fost făcută în Cetatea lui David, nucleul inițial al Ierusalimului. Printr-un efort de colaborare între Autoritatea Israeliană pentru Antichități, Universitatea din Tel Aviv și Institutul «Weizmann», s-a folosit datarea cu carbon 14 pentru a stabili cu exactitate vârsta zidului. Prin această metodologie avansată s-a permis datarea zidului cu o mare precizie, oferind şi o claritate asupra evenimentelor istorice descrise în Sfânta Scriptură. Această descoperire susține relatarea biblică a construcției regelui Ozia, dar indică, de asemenea, faptul că Ierusalimul s-a extins spre vest mai devreme decât se credea anterior, până la domnia regelui Ioasaf în secolul al IX-lea î.Hr. Prin această perspectivă, se consideră că Ierusalimul era mai mare și mai complex în timpul regilor David și Solomon, decât se credea anterior. Cu atât mai mult, aceste descoperiri evidențiază legătura complexă dintre arheologie și textele religioase şi oferă o perspectivă nouă asupra Ierusalimului antic, pentru a deschide calea explorării în continuare a trecutului nostru comun.
,,Vai, celor ce numesc Lumina întuneric şi întunericul Lumină”!
Ierusalimul pământesc oferă imaginea amalgamului de culturi și încărcătura istorică a zonei în care își au izvorul mai multe religii. De fapt, istoria milenară a oraşului Ierusalim a început pe vremea părintelui Avraam care s-a întâlnit aici cu Melchisedec, regele Salemului, pentru ca apoi, în jurul anului 1000 î. Hr., scrierile biblice să vorbească despre distrugerea Ierusalimului din 607 î.Hr. Termenul de «Ierusalim» apare în Sfânta Scriptură de 660 de ori, cu toate că există doar cinci situaţii în care este scris numele complet. Arheologii care au făcut săpături în Muntele Sion în Ierusalim au descoperit dovezi ale cuceririi babiloniene a orașului. Se pare că mulţi îşi pun întrebarea, dacă va mai avea cetatea pământească a Ierusalimului un viitor rol în împărăţia de o mie de ani a lui Dumnezeu, pentru că prorocul Isaia 65:18 vorbeşte despre «ceruri noi şi un pământ nou» (Is. 65:17) iar, apoi se consideră că Ierusalimul actual îşi va cunoaşte împlinirea lui în condiţiile mileniului acesta. De asemenea, mulţi cred că atunci când Hristos va reveni ca să întemeieze Împărăţia Sa de o mie de ani (Apoc. 20:1-6), El Îşi va aşeza tronul în cetatea Ierusalimului. După judecata de la scaunul de domnie mare şi alb (Apoc. 20:11-15), Ierusalimul ceresc se va coborî pe pământul cel nou şi va deveni centrul împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu (vezi Apoc. 21:2, ). În acest fel, se aude Glasul Lui Dumnezeu, care strigă cu tărie: ,,Cine va vorbi pentru Mine? Iată suflu duh de trezire peste popoare ca să trezesc duhul descoperirilor peste înţelepţii pământului, ca să ştie că Eu sunt Dumnezeu! Vin să netezesc cărările, vin să curâţ pământul şi să-l adăp apoi, ca să răsară peste el iarbă nouă şi grasă şi să hrănesc încă o dată mulţimile. Vin curând şi plata Mea este cu Mine! Nimic nu îndeplinesc fără să descopăr taina Mea prorocilor. Ierusalime, care omori pe proroci şi nimiceşti pe cei trimişi ai Mei; iată, vin să mă desăvârşesc. Să audă popoarele şi limbile că vin cu Ierusalimul cel de Sus ca să-l aşez pe pământ şi să pun în mijlocului lui cele scrise în Carte. Vin să aleg iarăşi Ierusalimul”! Iată glasul Domnului pe pământ, pentru că dă de ştire şi grăieşte Domnul astfel: ,,Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pământ şi cine se încumetă să-Mi tulbure planurile să vină să lupte cu Mine, să vină să judece între Mine şi via Mea! Vai, celor ce numesc Lumina întuneric şi întunericul Lumină, care zic amarului dulce şi dulcelui amar! Vine Domnul şi munţii se clatină şi nimiceşte Babilonul. O, cum ai căzut tu din cer, tu, care ziceai că-ţi aşezi sălaşul în muntele Meu cel sfânt. Iată, vine după tine un rege cu dreptatea Mea şi ochii celor care văd nu vor mai fi închişi! Cei slabi la inimă, întăriţi-vă şi nu vă temeţi! Eu voi merge înaintea unsului Meu şi voi zdrobi încuietorile cele de fier, că dintr-un ţinut de departe chem un om să îndeplinească planul Meu”!
,,Scoală-te România Mea, ridică-te iubito, scutură-ţi jugul şi vino spre mărire”!
În cuvintele Lui Dumnezeu, apare şi îndemnul către România, care sună astfel: ,,Scoală-te România Mea, ridică-te iubito, scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea Iubirii Mele. Nu mai plânge iubito, că «vaiul» trece, mai e un ceas! Iată, răsare Soare nou şi florile se desfac şi Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc şi să te aşez întru glorie şi toţi prietenii te vor vedea şi vor umbla întru stălucirea ta, iubito, că aşa stă scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea ta. Vine Domnul să se odihnească la tine, că iată, întru tine binevoiesc! Te-au cântat poeţii tăi, te-au cântat păgânii tăi şi n-au ştiut de ce te cântă, iubito, îţi spun că n-au ştiut! Duhurile Mele suflau dis-de-dimineaţă peste tine şi-ţi trezea cântul de iubire şi cântai, o, cetate iubită, cântai cântecul tău de iubire şi erai frumoasă şi cântai! Au trecut peste tine nori şi ceaţă şi-ţi schimbau frumuseţea şi zâmbetul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta! Duhul Meu, ca un bucium se trezea dis-de dimineaţă şi suna cu jale şi ridicam din tine pe vitejii Mei şi le încingeam mijlocul şi te eliberam de sub povară şi apoi din nou zâmbeai, iubito,că de la naştere te-am iubit şi te-am sortit ca să fii a Mea! Dar, când a venit iarna, peste tine a căzut o trădare grea şi te-a acoperit, iubito, şi-ai murit aproape de tot, şi te-ai zbătut în sângele tău mai mulţi ani, şi s-a făcut o zăpadă roşie de sângele tău. Şi-am trecut pe lângă tine şi erai săracă, iubita Mea, şi Mi-am dezbrăcat veşmântul şi te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinereţea ta, când erai frumoasă şi prosperă! O, că te-au robit străinii şi te-au necinstit, că ţi-au făcut lege şi te-au silit să te tai împrejur! Dar, Domnul îi va smeri şi ei ţi se vor închina la picioare ca să ştie că te-am iubit, scumpă Românie! Că ai fost sărmană şi ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Şi acum, iată, te trezesc din somn ca să curăţ murdăria de pe tine şi să te îmbrac cu podoabe noi! Ridică-te şi vino spre mărire, că asta îţi este mărirea de la Dumnezeu. O, România Mea, ţi se apropie ziua schimbării la faţă şi vin să Mă sălăşluiesc întru tine, că tu eşti scaunul măririi Mele, tu eşti Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine şi vei strălucii ca Soarele, o, cetate a strălucirilor, şi toate popoarele vor veni să te vadă, că porţile tale vor fi deschise zi şi noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea, Românie! Voi aşeza pe înălţimile tale sunet de trâmbiţă şi glas de sărbătoare, iar feciorii tăi îţi vor cânta cîntecul tău de iubire! Şi atunci, pământul tău, îţi va da înapoi pe morţii de sub el, căci ei vor învia şi tu te vei schimba într-o clipă la trîmbiţa Mea! Si vei fi regină, iubito, căci Domnul este Regele Iubirii şi este Regele tău! Iată, vin cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei! Fii tare, iubito, ca să mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruinţa şi gloria ta! Că vei fi Mie templu de mărire şi te vei numi Ierusalimul cel Nou, că Eu îţi dau nume nou, iubito, cetate iubită! Trezeşte-ţi urechea ca să-Mi auzi glasul, că tu vei fi tronul Meu şi în tine se va auzi cântecul meu de slavă: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, Cel care a fost, este şi va fi! Iar pe cei care au călcat peste tine, le voi descoperi păcatul şi-i voi ruşina, şi-i voi mustra cu asprime, ca să vină înspre pocăinţă! Şi dacă ne vor auzi glasul şi vor deschide, vom intra, iubito, şi vom cina cu ei şi ei cu noi, întru Slava Ierusalimului pământesc şi a Ierusalimului ceresc!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
