Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne ajută să înţelegem că Hristos S-a dat pe Sine în lumea noastră, ca să ne facem părtaşi trupului Său, iar, prin însăşi răstignirea Sa, noi suntem poftiţi la cină!

În Duminica a 28-a după Rusalii; (a Sf. Strămoşi după trup ai Domnului); Ap. Sf. Strămoşi: Coloseni 3, 4-11; Ev. Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiţi a cină); glas 8, voscr. 3, cu zece zile înaintea marii Sărbători a Naşterii Domnului, când se citeşte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Parabola celor poftiţi la cină (Luca 14,16-24), avem în faţa ochilor minţii faptul că suntem creaţia lui Dumnezeu care ne iubeşte şi El aşteaptă iubirea noastră, iar, dovada acestei iubiri o avem în mod copleşitor câteva zile mai târziu, când Însuşi Fiul lui Dumnezeu se coboară la noi, îmbrăcând natura omenească, devenind unul dintre noi şi acceptând, în cele din urmă, moartea pe cruce, pentru a ne izbăvi pe noi din moarte! Astfel, se scoate în evidenţă ceea ce înseamnă Cina care este o taină prin coborârea Cuvântului lui Dumnezeu printre oameni şi îmbrăcarea cu trup şi flămânzirea cu noi şi însetarea cu noi şi ocărârea cu noi şi pălmuirea şi omorârea şi răstignirea Lui, ca şi Învierea în cea de-a treia zi, pentru că la această Cină a trimis Dumnezeu să cheme pe mulţi, cu toate că fiecare dintre cei poftiţi a găsit un anumit motiv de a refuza invitaţia, unul s-a dus ca să-şi vadă ţarina cumpărată de curând, altul să încerce noua pereche de boi, iar altul a zis că femeie şi-a luat şi nu poate veni! Iar, noi să înţelegem că de aceea S-a născut Iisus în Betleem şi a intrat în lumea noastră, ca să ne cheme la Împărăţia Lui Dumnezeu, ca să ne aducă bucuria şi fericirea, în pofida faptului că Pericopa Evanghelică se încheie cu un avertisment înfricoşător: „Nici unul dintre acei bărbaţi care au fost chemaţi (care M-au refuzat, n. n.) nu va gusta din Cina Mea!”. Şi aşa va fi, deoarece Cuvântul Domnului întruchipează întotdeauna Adevărul. Pentru mântuirea noastră, vrem să vedem, însă, aspectul pozitiv, încurajator al acestei pilde evanghelice, adică, să înţelegem că în condiţiile în care Domnul a zis că cei ce I-au refuzat chemarea nu vor gusta din Cină, înseamnă că cei care răspund chemării se vor bucura de ospăţul euharistic, vor fi fericiţi să cineze la Masa Lui, pentru că în marea Sa Bunătate, Dumnezeu ne ajută să înţelegem că Hristos S-a dat pe Sine în lumea noastră, ca să ne facem părtaşi trupului Său, iar, prin însăşi răstignirea Sa, noi suntem poftiţi la cină!

,,Veniţi, că iată toate sunt gata”!
Aşadar, în Duminica a 28-a după Rusalii, prin textul Evangheliei care spune că:
«Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare! Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă! Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici! Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi s e umple casa! Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea!» (Ev. Luca XIV, 16-24), de unde putem înţelege pe deplin că Stăpânul casei este Însuşi Dumnezeu, Care ne cheamă cu bunătate ca să stăm în prezenţa Lui şi să gustăm din darurile Lui, la acest ospăţ al credinţei, al Evangheliei şi al harului la care ne pofteşte în Sfânta Biserică. Refuzându-L, asemeni celor din Pericopa Evanghelică, ne lipsim de adevărata împlinire, însă, gustând din acesta, vom avea bucuria comuniunii cu Hristos, vom pregusta o fărâmă din fericirea Raiului! De fapt, Stăpânul care ne pofteşte la Cină este Dumnezeu, Tatăl ceresc, iar, marele ospăţ la care suntem chemaţi semnifică bucuria şi fericirea cosmică a Împărăţiei Sale cereşti, pe când întristarea şi durerea sunt străine vieţii Dumnezeieşti, pentru că sunt rodul intrării păcatului în lume. Nici o bucurie pământească nu echivalează cu cea pe care o are moştenitorul Împărăţiei cerurilor, iar, fericirea este însuşi destinul omului pe care Dumnezeu l-a creat ca să fie fericit veşnic, nu numai temporar, pentru că Bunul Dumnezeu ne ajută să înţelegem că Hristos S-a dat pe Sine în lumea noastră, ca să ne facem părtaşi trupului Său, iar, prin însăşi răstignirea Sa, noi suntem poftiţi la cină!

,,Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici”!
Desigur, aşa cum am precizat, avem o pildă care ilustrează foarte bine mesajul Evangheliei rânduite pentru această duminică pregătitoare pentru Naşterea Domnului, pentru că mulţi dintre cei chemaţi de Dumnezeu la «Cina cea Mare» au refuzat să vină, preferând chemarea spre cele trecătoare, făcută de… Satana! Dar, să nu uităm că Stăpânul Care a făcut Cina este Dumnezeu-Tatăl, iar, «Cina» înseamnă Sfânta Împărtăşanie, «medicament» pentru nemurire, cum spun Sfinţii Părinţi, care-i «hrăneşte» pe creştini în Sfânta Biserică, pregătindu-i pentru veşnicie. Iar, faptul că «Omul, Stăpânul» i-a chemat «pe mulţi», ne arată atotcuprinderea mântuirii, deoarece Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină! Aşadar, «Ceasul Cinei» înseamnă vremea chemării la pocăinţă, la care au fost invitaţi, cum se cunoaşte, mai întâi fiii poporului ales, de aceea, trecând peste o serie de amănunte, poate mai puţin semnificative, Dumnezeu ne ajută să înţelegem că Hristos S-a dat pe Sine în lumea noastră, ca să ne facem părtaşi trupului Său, iar, prin însăşi răstignirea Sa, noi suntem poftiţi la cină! În ultimă instanţă, atunci când se face referire la «pieţele şi uliţele cetăţii», cu săraci, orbi, şchiopi, acest lucru exprimă bunăvoinţa Stăpânului-Dumnezeu de a mântui şi pe cel mai decăzut dintre oameni, chiar şi pe cel care se zbate în mizeria păcatului. Iar, dacă fericirea este ţinta existenţei umane, care nu e atinsă în această lume efemeră, pentru că ea este doar o umbră a celei din cer, întrucât îşi are originea într-o formă de plăcere carnală şi materială, Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci, viaţă veşnică! De aceea, reuşita în viaţa omului şi fericirea sa nu sunt asigurate decât în măsura în care omul îşi împlineşte rosturile sale adevărate! După cum se ştie, omul este făptura lui Dumnezeu, creat cu scopul de a participa la viaţa lui Dumnezeu, iar, a vorbi despre măreţia şi fericirea omului şi a nu ţine seama de relaţia în care se află el cu Creatorul său, înseamnă a desfigura omul, a-i face rău cu de-a sila, mai ales că în mod evident, fericirea este scopul fiecăruia, dar ea poate fi dobândită cu atât mai mult cu cât îl preocupă pe om, dar, nu până la obsesie! Viaţa aceasta este un fel de contradicţie între bucurie şi tristeţe, generată de lupta dintre Hristos şi Satana, de lupta între bine şi rău, care se petrece aici pe pământ şi în care omul este direct implicat. Acela care crede că fericirea este temporară, trebuie să mediteze, pentru că omul a fost creat cu o sete infinită de fericire şi numai Dumnezeu, Care este infinit, poate satisface această sete într-o dimensiune eternă. Fericirea veşnică nu poate fi a noastră, decât dacă am ales liber să acceptăm invitaţia Lui Dumnezeu, iar, dacă nu-I răspundem acum, va veni timpul să regretăm foarte mult! Fiul Lui Dumnezeu a venit şi S-a născut pe pământ pentru a ne face părtaşi vieţii şi fericirii veşnice. Cu aceste simţăminte să ne apropiem de slăvita Naştere a Domnului, cu nădejde şi bucurie, îndemnându-ne să răspundem mai întâi chemării la Cina Lui, pentru care S-a întrupat şi a întemeiat Biserica spre a ne mântui, iar, dacă vom auzi chemarea Lui şi de vom răspunde, să ştim că Dumnezeu ne ajută să înţelegem că Hristos S-a dat pe Sine în lumea noastră, ca să ne facem părtaşi trupului Său, iar, prin însăşi răstignirea Sa, noi suntem poftiţi la cină!
Profesor dr. Vasile GOGONEA