De la planificare virtuală la ghidaj fizic

Procesul începe înaintea oricărei intervenții chirurgicale. Pe baza unei tomografii CBCT, medicul stomatolog construiește într-un software specializat un model tridimensional al maxilarului sau mandibulei pacientului, identificând structurile anatomice critice: nervul alveolar inferior, sinusurile maxilare, rădăcinile dinților vecini. Implantul este poziționat virtual, cu unghiuri și adâncimi calculate, iar din această planificare rezultă un ghidaj chirurgical, un dispozitiv fizic care orientează freza și implantul în timpul intervenției.

Există trei categorii principale de ghidaj, cu profile de precizie distincte: ghidajul static (cel mai răspândit), ghidajul dinamic și chirurgia asistată robotic. Nu sunt echivalente și nu pot fi tratate ca variante ale aceluiași lucru. Ghidajul static este un dispozitiv rigid, fabricat în prealabil, care nu permite ajustări intraoperatorii. Ghidajul dinamic urmărește în timp real poziția instrumentelor față de anatomia pacientului, permițând corecții pe parcurs. Chirurgia robotică adaugă un braț mecanic controlat de software, cu grade suplimentare de precizie, dar și cu costuri și infrastructură pe măsură.

Ce spun datele despre precizia reală

O meta-analiză publicată în BMC Oral Health, care a sintetizat rezultatele din 67 de studii, a stabilit că deviația medie la punctul de intrare al implantului este de 1,11 mm, la apex de 1,40 mm, iar deviația angulară de 3,51 grade. Aceste cifre sunt importante pentru că arată că ghidajul computerizat nu elimină eroarea, ci o limitează și o face predictibilă. Chirurgia liberă, fără ghidaj, poate genera deviații mult mai mari, cu risc crescut de lezare a structurilor anatomice vecine.

Precizia variază semnificativ în funcție de tipul de ghidaj folosit și de zona anatomică. Un studiu clinic realizat pe 140 de implanturi, publicat în Journal of Clinical Medicine, a arătat că ghidajele suportate dentar (sprijinite pe dinții rămași) oferă cea mai mare acuratețe: deviații medii de 0,443 mm la col și 0,562 mm la apex în maxilar. În mandibulă, valorile cresc la 0,755 mm, respectiv 0,981 mm, ceea ce reflectă densitatea osoasă diferită și particularitățile anatomice ale arcadei inferioare. Ghidajele suportate mucos, adică cele care se sprijină pe gingie, au fost cel mai puțin precise, cu deviații angulare care pot ajunge la 5,14 grade conform unei revizuiri sistematice publicate în Applied Sciences.

Titan sau zirconiu: o alegere cu nuanțe

Odată stabilit că implantul va fi plasat ghidat, apare o altă întrebare practică: din ce material să fie? Dezbaterea privind implantul din zirconiu față de cel din titan este prezentă tot mai frecvent în conversațiile dintre pacienți și medici, alimentată parțial de un marketing care supralicitează superioritatea zirconiului.

Datele clinice actuale temperează această tendință. Un studiu randomizat controlat, publicat în Clinical Oral Implants Research, a comparat direct implanturile din dioxid de zirconiu și cele din titan în zona frontală a maxilarului, urmărind modificarea nivelului osos marginal la un an. Diferența a fost de 0,10 mm, nesemnificativă statistic, cu o valoare p de 0,439. Parametrii clinici și estetici au fost favorabili pentru ambele tipuri. Concluzia este că, la un an de urmărire, performanța clinică este comparabilă.

Diferențele reale dintre cele două materiale sunt mecanice, nu neapărat clinice. Titanul are o rezistență la tracțiune superioară (810 MPa față de valorile mai reduse ale zirconiului), ceea ce îl face mai puțin susceptibil la fracturi sub sarcini repetate. Zirconiul are un modul de elasticitate mai mare (208 GPa), dar și o rezistență la oboseală mai redusă față de titan. Din perspectivă estetică, zirconiul are avantajul culorii albe, relevant în special la pacienții cu gingie subțire, unde un bont metalic poate fi vizibil. Alegerea între cele două nu se face după o regulă universală, ci în funcție de localizarea implantului, grosimea țesutului gingival și particularitățile anatomice ale pacientului.

Longevitatea implanturilor: ce garantează cifrele și ce nu

Ratele de supraviețuire ale implanturilor dentare din titan, documentate în revizuiri sistematice, se situează între 94,5% și 98% la cinci ani și între 93% și 96% la zece ani. Aceste cifre se referă la implanturi cu suprafață rugoasă, plasate în condiții controlate, cu pacienți fără factori de risc majori. Pe termen mai lung, o meta-analiză publicată în Clinical Oral Investigations, care a urmărit date pe douăzeci de ani, a găsit rate de supraviețuire de 92% în studii prospective și 88% în studii retrospective, cu cauze de eșec multifactoriale: igienă orală deficitară, fumat, boli sistemice, suprasarcini ocluzale.

Aceste date arată că implantul dentar este o soluție cu longevitate documentată, dar nu una independentă de comportamentul pacientului și de monitorizarea periodică. Controalele regulate și igiena riguroasă nu sunt recomandări de rutină, ci condiții reale pentru menținerea integrării osoase pe termen lung.

Ce să urmărești când alegi o clinică pentru implantologie ghidată

Implantologia ghidată presupune infrastructură specifică: tomograf CBCT propriu sau acces la unul, software de planificare 3D, ghidaje fabricate din planificarea digitală și experiență documentată cu sisteme de implanturi consacrate internațional. Nu toate clinicile care menționează termenul „ghidat” au întregul lanț integrat, iar diferența dintre o planificare realizată în cabinet și una externalizată parțial se reflectă în precizia și coerența tratamentului.

LLLDental, de exemplu, utilizează planificare digitală 3D cu sisteme precum Straumann Guided Surgery, Megagen și Bredent, tomograf CBCT propriu și laborator de tehnică dentară digitală în cabinet, ceea ce permite ca întregul flux, de la scanare la ghidaj fizic, să fie realizat sub același acoperiș. Acest tip de integrare reduce sursele de eroare care pot apărea atunci când planificarea, fabricarea ghidajului și intervenția sunt realizate în locuri diferite.

Dincolo de dotare, un criteriu esențial este experiența echipei cu sistemul de implanturi utilizat. Familiarizarea îndelungată cu un sistem specific, inclusiv cu comportamentul lui mecanic și cu protocoalele de inserție, contribuie la rezultate mai predictibile decât varietatea fără profunzime.

Surse

– BMC Oral Health (PubMed Central)

– Journal of Clinical Medicine (MDPI / PubMed Central)

– Applied Sciences (MDPI)

– Clinical Oral Implants Research (PubMed)

– Clinical Oral Investigations (PubMed Central)

Articolul Implantologie ghidata computerizat. Precizia in stomatologia moderna apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Tricourile de bărbați: piesa de baza pe care o subevaluam constant

Un tricou alb sau negru simplu, bine croit, este poate piesa de vestimentatie cu cel mai bun cost-per-wear din intreaga garderoba masculina. Este purtata zilnic, sub haina, in combinatii casual sau smart-casual, si rarele ori in care este singurul strat al tinutei — cu o pereche de blugi buni si adidasi — arata perfect.

Calitatea unui tricou se vede si se simte in material. Bumbacul combed cu greutate de 180-200g/mp este standardul pentru un tricou confortabil si durabil. Sub 150g/mp, devie transparent si se subtiaza rapid dupa spalari repetate. Amestecul bumbac-modal (60-40 sau 50-50) este mai moale, mai fluid la purtare, dar mai pretentios la intretinere.

Croiala este la fel de importanta ca materialul. Un tricou prea larg pare neglijent; unul prea stramt arata ezitant. Croiala slim sau regular cu umeri la dimensiunea corecta (cusatura de la umar pe guma umarului, nu cazuta pe brat) si lungime care acopera talia pantalonilor fara sa fie prea lunga sunt indicatorii unui tricou bine croit.

Branduri de referinta in diferite segmente de pret in materie de tricouri pentru barbati:Uniqlo (calitate japoneza la pret accesibil, cottonul lor Supima este remarcat constant), COS si & Other Stories pentru segment mediu-superior, Filippa K si James Perse pentru premium.

Blugii de bărbați: investitia de care nu te vei dezice

Blugii sunt probabil piesa vestimentara purtata cel mai frecvent de catre barbatii de orice varsta. Si totusi, putini aloca atentia cuvenita alegerii lor. Un blug bun, din denim de calitate superioara, cu croiala potrivita, se poarta ani de zile si arata mai bine in timp.

Greutatea denim-ului (exprimata in oz/yard patrat, unitate specifica industriei textile) influenteaza durabilitatea si aspectul:

• Sub 10 oz: denim lejer, mai putin durabil, mai confortabil vara.
• 10-12 oz: standardul pentru blugi de uz zilnic, echilibru bun.
• 12-14 oz: denim mai greu, durabil, se mulleaza in timp pe portatorpattern-urile de miscare ale purtatorului (fades naturale).
• Peste 14 oz: raw denim selectiv de colectie — rigiditate initiala mare, patina unica dupa luni de purtare.

Croiala blugilor de barbati slim fit (ingust de sus pana jos), tapered (mai larg sus, ingust la glezna), regular (drept din brat pana la glezna) si relaxed sau baggy (popular in streetwear contemporan). Tendinta 2025 favorizeaza croielile mai lejere — regular si relaxed — in detrimentul super-slim-ului din decada trecuta.

Branduri: Levis (501, 511, 514 sunt clasice dovedite), Nudie Jeans (premium denim, reparatii gratuite pe viata la orice pair), Uniqlo (blugi accesibili cu croiala corecta) si Edwin (denim japonez de calitate premium).

Hainele de bărbați: cum gandesti un vestiar complet

Hainele de barbati care compun un vestiar complet nu se rezuma la tricouri si blugi. Cateva piese de stratificare completeaza orice outfit:

• Camasa alba clasica — versatila, functioneaza atat casual (cu blugi si adidasi) cat si smart (cu pantaloni de stofa si pantofi).
• Pulover din lana merinos — cald, elegant, compatibil cu orice, lavabil la masina la 30°C.
• Jacheta de tip bomber sau harrington — outerwear usor, potrivit pentru 9 luni din an in Romania.
• Pantaloni de stofa slim — pentru ocazii care cer mai mult formalism decat ofera blugii.

Principiul capsule wardrobe — un numar mic de piese de calitate care se combina intre ele — este cel mai eficient mod de a construi o garderoba masculina care arata bine constant, fara sa fie complicata. Culorile neutre (alb, negru, gri, navy, camel) se combina intre ele fara efort; piesele de calitate rezista mai multor sezoane fara sa isi piarda aspectul.

Articolul Tricouri, blugi și haine de bărbați: garderoba masculină pentru orice ocazie apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Evenimentul, un proiect al doamnelor Luminița Săceleanu și Ana Maria Lungu din Târgu-Jiu, a adus în prim-plan momente de poezie, proză, muzică, dans și voie bună, într-o atmosferă caldă, dedicată frumosului și exprimării libere. Au citit din creațiile lor, membre ale asociației „Uniunea Femeilor din Gorj”, autoare de poezie și proză, iar partea artistică a fost susținută de elevi ai Școlii Gimnaziale Nr. 1 Rovinari, de soliști vocali și instrumentiști talentați. Cenaclul „Hohote”, partener al evenimentului, a venit cu momente de umor, epigrame și alte creații literare, completând atmosfera caldă și expresivă a serii.
Așadar, marți, 19 mai 2026, la ora 17:00, Sala Indiană a Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” era arhiplină. Aproape jumătate din participanți erau elevi ai Școlii Gimnaziale Nr. 1 Rovinari, a cărei directoare este Ana Maria Lungu, o femeie inimoasă care organizează foarte multe activități culturale cu și pentru elevii domniei sale, adorată de elevi, agreată de părinți și sprijinită de toți pentru implementarea proiectelor școlare și extrașcolare.
„Bine ați venit la Salonul literar-artistic «Armonii și zâmbete», un proiect pe care l-am creionat împreună cu Ana Maria Lungu în cadrul Asociației Uniunea Femeilor din Gorj și care prinde astăzi viață, aici, alături de dumneavoastră. Le avem aproape pe colegele din asociație, femei puternice, organizate, care știu cum se transforme o idee într-un proiect de succes. I-am invitat la salon și pe colegii mei din Cenaclul «Hohote», oameni de o reală valoare, ale căror creații au fost și sunt recunoscute și răsplătite cu premii importante, în toată țara. Avem pregătite momente de poezie, proză, dar și muzică. În varianta poetică ar suna cam așa: La ”Armonii și zâmbete” în ton, ”Cenaclul” și „femeile” când vin, Dau veseliei, aer de bonton, Și râsul scapă liber…fără chin”, a fost mesajul de deschidere a evenimentului transmis de poeta și epigramista Luminița Săceleanu.
Doamna Simona Rădoi, președinta A.U.F.G. a transmis un scurt mesaj de „bun venit!”: „Mă bucur să văd aici voluntarele de la asociația noastră, invitați, poeți și scriitori, membrii de la Cenaclul «Hohote», dar și elevi ai Școlii Gimnaziale Nr. 1 Rovinari. Mă bucur foarte mult pentru acest fapt. Evenimentul acesta i se datorează foarte mult doamnei Luminița Săceleanu din Târgu Jiu și doamnei Ana Maria Lungu din Rovinari, pe care le felicit din toată inima.”
Doamna Ana Maria Lungu a prezentat momentele artistice pe care elevii dumneaei, împreună cu eleva Elena Arcanu, de la Școala Gimnazială „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, le-au dăruit cu mare drag. Elevii clasei a treia „Steluțele”, au cântat și dansat pe melodia „Revedere”. Elevele Laura și Larisa Gheorghe au interpretat melodia „Lacul” acompaniată de propriile chitare. A venit rândul viorilor. Elevii Arina și Adonis Florea și Albert Rîpan acompaniați de profesorul lor de vioară, Marius Florea, au interpretat la vioară melodia „Pe lângă plopii fără soț”. „Steluțele” au luminat din nou pe vals, ca dans tematic, iar elevele din clasele gimnaziale, „Trupa Fortine”, au dansat grecește. Eleva Ioana-Elena Stana din Târgu Jiu, a încântat sala cu repertoriul său de muzică populară.
În continuare a venit rândul poeților consacrați să-și prezinte repertoriul. „Continuăm călătoria noastră și ne îndreptăm spre poezie. Avem în Asociația Uniunea Femeilor din Gorj doamne care dau glas sensibilității și transformă trăirile în versuri. Vă invităm să le ascultați cu inima”, a fost îndemnul prezentatoarei Luminița Săceleanu. Poeta Adriana Săvescu de la Bumbești Jiu, profesoară de limba și literatura română, care și după pensionare, a rămas fidelă poeziei. Are publicate două volume de versuri: „Călător spre stele” și „Lumini tăinuite”. Lucrează la cel de-al treilea. Colaborează cu ziare și reviste și cu revista „Hohote”. „Mă bucur să fiu astăzi aici alături de dumneavoastră. Mulțumesc Comitetului Director al acestei Asociații pentru invitația adresată de a-mi prezenta astăzi cel de-al doilea volum de versuri pe care astăzi reușesc să-l prezint și publicului. Îi mulțumesc doamnei profesor doctor Luminița Dima care a scris cuvântul de întâmpinare al volumului și mi-a facilitat tipărirea lui, dar și Elizei Nănău, designer grafic care a realizat această minunată copertă”, a spus poeta Adriana Săvescu, apoi a citit poeziile „Să stăm de taină” și „Priviri de soare”, iar în primă audiție poezia „În atelierul lui Brâncuși”.
Poeta Corina Vlădoiu a citit poezii din volumul său denumit „Improvizații”, pentru că ele nu au titlu. Poeta Ramona Velea, a făcut un recital de poezie pentru copii din cele două volume intitulate „Inimi mov”, fiind prima dată când a recitat propriile versuri în public. Poezia din cel de-al doilea volum recent editat se numește „Scrisoare pentru copii”.
Doamna Vali Sorea, poetă din Târgu Jiu, are deja șase volume de poezie publicate la București, iar al șaptelea este la tipografie. A citit poezia „Muzica din gânduri” din care redau câteva versuri: „Tu ești un cântec la pian la mine în suflet, Noaptea pășești pe clape și notele dor, Doar stelele-îmi știu durerea, ce-o ascund în spatele lor, Ce ierni arzătoare ascuns sub un zâmbet, Ard strunele inimii când îmi cânți simfonii, Până la ultima suflare te așteaptă în prag, S-a înveșnicit în iubirea ta și o lași fără leac, Doar tu alegi dacă pleci, dacă vii”. Doamna Luminița Săceleanu a citit din poeziile Loredanei-Elena Docuță, educatoare de la Magherești – Săcelu, județul Gorj care nu a putut participa.
Printre poeții consacrați a fost și o elevă, Raisa Vâlceanu, eleva doamnei Corina Vlădoiu, care, în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș, ce s-a încheiat în weekendul acesta, la secțiunea poezie, a luat premiul al treilea. Ea a recitat poezia „O noapte de toamnă”.
Eleva Ana-Maria Flitan a recitat două poezii, una personală și una a mamei sale Alina Flitan, profesoară și poetă.
După acest recital de poezie a venit rândul și unui moment muzical. Eleva Anastasia Majon, a prezentat câteva melodii de muzică populară cu acompaniament muzical asigurat de profesorul Gabriel Olteanu, iar micuța Elena Arcanu a cântat melodia „Pe lângă plopii fără soț”.
Au urmat câteva dansuri tematice susținute de Trupa Fornite de la Rovinari. Eleva Karina Neamțu a prezentat un cântec în limba franceză, iar un grup de șase eleve chitariste coordonate de profesorul Gabriel Olteanu au interpretat melodia „Mielul”.
Următoarele minute au fost dedicate prozei. Pentru că nu a putut fi prezentă fizic din cauza unor probleme medicale Elena Pomană și-a prezentat audio cartea „Învingătoare în arena vieții”. Au lecturat apoi din propria proză scriitoarele: Maria Mihaela Budei și Mariana Bendou. Maria Mihaela Budei este din Târgu Jiu, este mămică, antreprenoare, profesoară dedicată de engleză și o scriitoare sensibilă, care-și împarte talentul între universul pur al literaturii pentru copii și profunzimea unui roman. Ea a prezentat câteva fragmente din opera sa. Scriitoarea Mariana Bendou a lecturat din romanul dumneaei, aflat încă la tipar, intitulat „Cine ești tu, Melania?”, iar soțul său, poetul Vasile Rușeți a citit două poezii „Vis cu îngeri” și „Femeie” din volumul „Confesiuni”.
Au urmat câteva momente interactive cu membrii Cenaclului „Hohote” al umoriștilor gorjeni. „Doamne fine în salon, Voia bună-i etalon, Râsul se-aude din plin, Vin epigramiștii…vin!” a fost introducerea în scenă a umoriștilor gorjeni făcută de moderatoarea Luminița Săceleanu, membră și dumneaei a acestui cenaclu. Primul invitat a fost epigramistul Mihai Lungescu, președintele cenaclului, care de curând și-a aniversat ziua de naștere. Dânsul a felicitat organizatorii pentru această lecție de cultură autentică și mai ales pentru faptul că se străduiesc să cultive în sufletele acestor copii minunați, sentimente atât de frumoase, aducându-i într-o atmosferă în care peste câtva timp ei vor fi actorii principali ai unor asemenea evenimente. Prima epigramă a fost dedicată poetei Adriana Săvescu „Citindu-vă poemele atent, La rimă, prozodie și accent, Aș vrea să deveniți hohotitoare, Dar sunteți mult mai mult, o scriitoare.” Pentru programul artistic desfășurat a făcut următoarea epigramă: „Dansuri splendide grecești, Multe melodii sârbești, Cel bogat și pământesc, E filonul românesc!” Pentru femei a dăruit alte cinci epigrame. În raport cu însușirile: „Soția-i soare, șefa sloi, Iar pe vecina de la doi, Am botezat-o sănătate, E cea mai bună dintre toate”. Strategie: „Să-mi fie viața sărbătoare Și căsnicia de succes, Ascult nevasta cu răbdare, De parcă aș avea de-ales.”
Următorul hohotitor a fost Grig M. Dobreanu, ofițer de carieră cu grad de colonel, poet și epigramist, autor sau coautor al mai multor volume de epigramă publicate. Hâtru fiind a început cu următoarea epigramă: „Pregătit să trec în tihnă, Prin al cerului portal, Momentan sunt la odihnă, În concediu premortal.” Despre femei frumoase: „Privesc la trupul ei felin, Un ceas la sânu-i mi-aș petrece, Dar când mă uit în buletin, Și văd ce vârstă am, îmi trece.” Justițiarul: „Deseori a fost mustrat, Că aiurea osândește, Cred că domnul magistrat, Judecă, dar nu gândește.”
A urmat domnul Valeriu Butulescu, poet, prozator, traducător, cel mai bun autor de aforisme din țară, dramaturg și membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Cenaclului „Hohote” care a citit trei poezii proprii.
O altă membră a cenaclului, scriitoarea și poeta Iolanda Mirea, a vorbit despre romanul său istoric „Hatice și elefantul” și a citit poemul „Cireșul din mijlocul lumii” din volumul intitulat „Lecția de nisip”.
De la Motru a venit doamna Ana Ionele, poetă, jurnalistă, redactor-șef al revistei de cultură și educație „Ad-Mutrium” pentru a prezenta cel de-al șaptelea volum de poezie intitulat „Dor și Runc”, ea fiind născută la Runcu de Mehedinți, unde a și lansat volumul, în biserica satului. A citit două poezii din acest volum. Din poezia „Mi-a lăsat mama un dor” vă prezint prima și ultima strofă: „Mi-a lăsat mama pe tindă/ O bucată de izvor,/ Pe Laviță, o colindă,/ Învelită într-un dor.” și „N-a uitat mama s-aprindă/ La icoana din pripor,/ Un fus cu lumină blândă/ Și-o gutuie, ce fior.”
Profesoara Laura Lungescu, organizatoare de ateliere de creație artistică și de grafică pentru elevi, împreună cu graficianul Marian Avramescu, a organizat foarte multe workshop-uri, este redactor la revista Hohote, fotograf expozant și sufletul activităților Cenaclului Hohote. A prezentat o scurtă poveste umoristică intitulată „Stelică”.
Domnișoara Andreea Tudorescu, venită tocmai de la Brașov, membră fondatoarea a A.U.F.G. și purtător de cuvânt, a prezentat poezia „Blestemul iubirii” care începe astfel: „În noaptea fără stele, cu cerul greu și mut/ Eu fiica umbrelor, din foc am renăscut/ Cu sânge scriu pe vânt și în șoapte de blestem/ Tu cel ce-ai frânt iubirea, să mă visezi etern” … și finalul ei: „Te chem din orice colț al lumii s-asculți/ Blestemul meu e viu și n-ai să poți să-l uiți/ Când vântul îți va spune pe nume în pustiu/ Să știi că sunt acolo dar e mult prea târziu/ Nu doar pentru iertare și pentru dor curat/ Vreau să-ți văd durerea, căci tu m-ai sfâșiat.” La final a citit și un eseu.
Evenimentul s-a încheiat cu un program artistic, de interpretare instrumentală, susținut de artiști consacrați: Marius Florea – la vioară, Daniel Șoșoi – la nai, Constantin Fetica – la nai și caval, iar Gabriel Olteanu – la orgă.
Astfel de întâlniri reprezintă momente speciale de celebrare a literaturii, a artei și a oamenilor care le susțin cu pasiune și dăruire.
Felicitări tuturor participanților și celor implicați în realizarea acestui eveniment deosebit!
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” Gorj a găzduit Salonul literar-artistic „Armonii și zâmbete” – 2026 apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul „PIPPI ȘOSEȚICA” – proiect internațional de lectură, creativitate și bucurie în școală” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului…”!
Aşadar, «Pogorârea Sfântului Duh» numită și «Duminica mare», «Rusaliile» sau «Cincizecimea» este serbată în a 8-a Duminică după Paști și aceasta reprezintă Coborârea Sfântului Duh peste Apostoli, în formă de limbi de foc, lucru care marchează formarea Bisericii Creștine! În mod expres, «Pogorârea Sfântului Duh» este istorisită de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în «Faptele Apostolilor», iar, Sinaxarul din Lunea Rusaliilor este grăitor în acest sens, motiv pentru care îl redăm astfel: «În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuși Preasfântul de viață Făcătorul și întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul. În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinții Apostoli, în foișorul unde stăteau ei, și s-a așezat peste fiecare dintr-înșii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieștii Părinți, care pe toate bine le-au tocmit, cu prilejul «Cincizecimii», au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor». Prin urmare, «Pogorârea Sfântului Duh» este serbată totdeauna la 10 zile după «Înălțarea» la cer a Domnului sau la 50 de zile după Învierea Sa, când a avut loc evenimentul sărbătorit și când evreii își serbau și ei Praznicul Cincizecimii. Totodată, vorbim despre Sărbătoarea întemeierii Bisericii Creștine, căci în aceeași zi, în urma cuvântării însuflețite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creștinism cam la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim (Fapte 2, 41), constituind nucleul Bisericii creştine de mai târziu! Prin aceste lucruri amintite, putem spune că «Pogorârea Sfântului Duh» constituie actul de naştere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oamenii cărora le-a dat viaţă! În acest fel, Biserica s-a constituit prin această extindere a vieții lui Hristos în noi, oamenii, având în vedere că prin Duhul Sfânt ne împărtășim de Hristos în Biserica Ortodoxă, iar, sfintele slujbe încep cu sfânta rugăciune adresata Sfântului Duh: «Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și Mantuiește, Bunule, sufletele noastre» cele greu încercate! Deci, prin «Pogorârea Sfântului Duh» a început o etapă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc, luând fiinţă în chip văzut Biserica, adică, Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, fiindcă, Dumnezeu Tatăl a făcut astfel, că prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt, la viaţa dumnezeiască!

,,Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti”!
În fine, Sfântul Duh Se regăseşte în denumirea de «Mângâietor», ca fiind Unul Care are putere să ne mângâie și să ne aline durerile şi supărările, mai ales că pe El L-am primit în locul lui Hristos, iar, în acelaşi timp, El mijlocește, cu graiuri nespuse, pentru noi către Dumnezeu, ocrotindu-ne ca un iubitor de oameni, ca și Hristos, Care este tot «Mângâietor», pentru că spune Apostolul: ,,Avem Mângâietor către Tatăl pe Iisus Hristos Cel drept” (Ioan capit.I, 2,1). Pentru aceea, Duhul Sfânt se mai numește și «alt Mângâietor» (Ioan 14,16). Desigur, că Sfântul Duh este întru toate una cu Tatăl și cu Fiul; de aceea, El este și împreună-Ziditor sau Făcător a toate și chiar Lucrător al învierii de obște, mai ales că și face toate câte voiește, când: sfințește, împarte, înnoiește, trimite, înțelepțește, unge pe proroci și, pe scurt zicând, toate le face, El fiind liber, atotputernic, bun, drept şi ocârmuitor. Prin Duhul Sfânt se arată şi toată înțelepciunea, viața, mișcarea, împărtășirea prin sfințenie și prin orice fel de viață. În acest fel, tot ceea ce are Tatăl și Fiul, are și El, afară de nenaștere și naștere, întrucât El purcede din Tatăl ceresc. Duhul Sfânt, revărsându-Se, așadar, lumea s-a umplut de tot felul de daruri și, prin El, toate neamurile au fost călăuzite la cunoașterea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala și toată neputința. În felul acesta, Iisus Hristos a pregătit venirea Sfântului Duh peste Ucenicii Săi, când, înainte de pătimire, le-a vorbit despre aceasta (Ioan 7, 38-39), apoi, mai evident după Înviere, când a suflat asupra lor (Ioan 20,22), iar, acum L-a trimis pe El, în chip de limbi de foc. Biserica reprezintă, așadar, peHristos în toți, uniți prin lucrarea Sfântului Duh într-un chip viu și incontestabil, mai ales că Domnul Iisus Hristos și toți credincioșii sunt mădulare ale aceluiași Trup tainic al lui Hristos, alcătuit din mai multe mădulare. Pentru că există un singur corp și un singur Duh, această unitate a fost consfințită de Duhul Sfânt în ziua «Cincizecimii», când flacăra Duhului Sfânt în lume S-a împlinit în acest mod care sugerează țelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce și al Învierii Domnului! În înheiere, să rostim cu smerenie această Rugăciune adresată Duhului Sfânt: ,,Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi. Aşa, o, Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare! Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă, văpaia patimilor prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu! Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci. Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie! AMIN”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu Tatăl a făcut astfel, că prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt, la viaţa dumnezeiască! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul ANCMRR ,,A.I Cuza” Bucureşti filiala judeţeană Gorj ,,General Ioan Culcer” la ceas aniversar – De 35 de ani în Serviciul Cetăţii apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan. 20, 21-22) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ce face implantul diferit față de celelalte soluții

Implantul dentar este singurul tip de înlocuitor care reproduce, cel puțin parțial, funcția rădăcinii naturale. Prin transmiterea forțelor masticatorii direct în os, implantul stimulează țesutul osos și încetinește resorbția care apare inevitabil după pierderea unui dinte. Această resorbție nu este doar o problemă estetică, deși modificările feței devin vizibile în timp. Este o problemă structurală: volumul osos redus complică orice intervenție ulterioară și poate face imposibilă montarea unui implant fără proceduri suplimentare de reconstrucție.

O punte dentară fixă, care pare adesea o alternativă mai simplă, vine cu un cost ascuns: dinții vecini sănătoși trebuie șlefuiți pentru a servi drept stâlpi de susținere. Odată șlefuiți, acești dinți devin mai vulnerabili la carii și fracturi pe termen lung. Proteza mobilă, la rândul ei, nu exercită nicio presiune asupra osului și nu îl stimulează, ceea ce înseamnă că resorbția continuă nestingherită sub ea.

Cât durează un implant și ce spun datele clinice

Implantul nu este o soluție eternă în sens absolut, dar datele disponibile sunt solide. Un studiu de cohortă cu urmărire de până la zece ani, publicat în PubMed Central, raportează o rată de supraviețuire de 99,1% și o rată de succes de 96,37%, concluzionând că implanturile reprezintă o opțiune de tratament clinic predictibilă. Pe orizonturi mai lungi, o meta-analiză publicată în 2024 în Clinical Oral Investigations, care acoperă date pe douăzeci de ani, arată rate de supraviețuire de 92% în studiile prospective și de 88% în cele retrospective. Cifrele scad față de intervalul de zece ani, ceea ce înseamnă că longevitatea implantului depinde semnificativ de igiena orală, de starea generală de sănătate și de controalele periodice.

Mitul costului mai mic al protezei

Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este că proteza mobilă este, în mod cert, mai ieftină decât un implant. Este mai ieftină la momentul montării, dar calculul pe termen lung arată altceva. Protezele necesită recăptușiri periodice și refacere la câțiva ani, iar pe un orizont de zece până la cincisprezece ani costurile cumulate se apropie de cele ale unui implant. Diferența esențială este că la capătul acestui interval pacientul cu proteză nu are nimic fixat în os și, cel mai probabil, are un volum osos semnificativ redus față de cel inițial.

Prețurile actuale pentru un implant complet în România, incluzând implantul propriu-zis, bontul protetic și coroana, se situează în general între 5.500 și 8.000 de lei, în funcție de brandul de implant și de situația clinică. Este important de reținut că în această cifră nu sunt incluse automat proceduri suplimentare care pot fi necesare: extracții, adiție osoasă, sinus lift sau investigații imagistice. Înainte de a compara oferte, merită verificat exact ce acoperă fiecare sumă.

Când proteza mobilă rămâne o opțiune valabilă

Există situații în care proteza mobilă este alegerea corectă, nu un compromis. Pacienții cu afecțiuni sistemice care contraindică intervenția chirurgicală, cei cu volum osos insuficient care nu pot sau nu doresc reconstrucție osoasă, sau cei pentru care costul unui implant este, la momentul respectiv, inaccesibil pot beneficia de o proteză mobilă bine realizată. Aceasta nu este o soluție inferioară în toate contextele, ci una cu indicații proprii. Problema apare atunci când decizia se ia exclusiv pe criteriul costului inițial, fără a lua în calcul traiectoria pe termen lung.

Fast and fixed și soluțiile pentru edentație totală

Pierderea majorității sau a tuturor dinților ridică o problemă de altă amploare. Aici intră în discuție sistemele fast and fixed, cunoscute sub denumirile All-on-4 și All-on-6. Acestea nu sunt proteze mobile, o confuzie frecventă, ci proteze fixe sprijinite pe implanturi, care se montează pe arcadă și nu se scot. Pacientul nu le scoate noaptea și nu are nevoie de adezivi.

Diferența dintre All-on-4 și All-on-6 nu este doar numerică. Sistemele All-on-4 sunt utilizate de regulă pentru mandibulă, unde structura osoasă permite de obicei această configurație, în timp ce sistemele All-on-6 sunt preferate pentru maxilar, unde densitatea osoasă este mai redusă și sunt necesare mai multe puncte de ancorare. Cât despre cât costă o dantură completă pe implanturi în România, prețurile actuale per arcadă pornesc de la aproximativ 19.000 de lei pentru sisteme entry-level și pot depăși 33.000 de lei pentru sisteme premium. Aceste sume includ, de regulă, implanturile, piesele protetice și lucrarea provizorie fixă, dar lucrarea definitivă se tarifează separat.

Un exemplu de clinică unde aceste sisteme sunt oferite cu prețuri publicate transparent este DentAllFine din București, unde sistemele Bredent Fast and Fixed All-on-4 și All-on-6 sunt listate la 23.000, respectiv 26.500 de lei per arcadă, iar sistemele Straumann ProArch la 28.000 și 33.000 de lei.

Cât de repede se poate finaliza tratamentul

Termenul de finalizare depinde de protocolul ales. Prin încărcare imediată, pacientul poate ieși din cabinet cu o lucrare provizorie fixă în șapte până la zece zile de la intervenție. Prin protocolul standard, osteointegrarea, adică procesul prin care implantul se sudează cu osul, durează trei până la șase luni, după care se poate monta lucrarea definitivă. Alegerea între cele două protocoale depinde de situația clinică a fiecărui pacient, nu de preferința estetică.

Indiferent de varianta aleasă, decizia nu se poate lua corect fără o evaluare clinică completă, incluzând o tomografie CBCT care să arate volumul și calitatea osului disponibil. Nicio cifră dintr-un articol sau de pe un site nu înlocuiește această etapă.

Surse

– Clinical Oral Investigations, Kupka J.R. et al., 2024 (meta-analiză 20 de ani)

– PubMed Central, 2021 (studiu cohortă, rata de supraviețuire 99,1% la 10 ani)

– Clinical and Experimental Dental Research, John Wiley & Sons, 2025 (plasare imediată vs. tardivă)

– Dental Clinics of North America, Vol. 68, Issue 1, 2024

Articolul Implant dentar sau proteză. Ce variantă ți se potrivește? apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

1.Dicțiunea și ficțiunea
Ce înțelege Gérard Genette prin ficțiune și prin dicțiune? În contextul lărgit al arhitextualității ficțiunea ar fi fiind echivalentă cu mai vechiul mimesis (simulare de evenimente imaginare), iar dicțiunea ar desemna – pentru același regim constitutiv sau esențialist al literarității – poesisul (poezia, creația, forma verbală) [1]. Funcția estetică a limbajului este ficțiunea, iar funcția poetică/intranzitivă a limbajului este dicțiunea. Însă în transmodernism (precum nu de mult și la unii postmoderniști – n.n., I.P.B.) un text literar poate satisface în același timp cele două criterii de literaritate: prin conținutul ficțional și prin forma poetică. Totodată, țin să remarc aspectul că dacă poeticile esențialiste sunt niște poetici închise, cele condiționaliste sunt deschise. Există deci dicțiuni a căror literaritate e constitutivă și dicțiuni de literaritate condițională, în timp ce ficțiunea este, în ce-o privește, întotdeauna literară în mod constitutiv. Ficțiunea ar fi deci tematică, iar dicțiunea rematică.
Dar să recitesc „tratatul” genettian și să clarific lucrurile în ceea ce privește legăturile între cele două moduri/coduri ale literarității. Ambele posedă intranzitivitatea de rigoare, efectele de stil, semnificația inseparabilă de forma-i verbală autoreproducătoare, jocul ambiguu: autor (enunțătorul real) și narator (enunțătorul fictiv), înlocuirea eului-origine al autorului cu eul – origine fictiv al personajelor; textul de ficțiune nu conduce la nici o realitate extratextuală, în afară de cazul de înțelegere secretă între ficțiune și dicțiune, iar ființele cărora li se aplică ne trimit la ele într-o circularitate infinită.
De regulă această intranzitivitate, prin vacanță tematică, sau opacitate rematică, constituie textul ca obiect autonom și relația sa cu cititorul ca relație estetică, în care sensul e perceput ca fiind inseparabil de formă.
În concluzie, în ficțiune arta arată arta, iar în dicțiune arta ascunde arta. Importantă este, în ultimă instanță, opera de artă care combină convingător esteticul cu artisticul.

2.Dicțiuni etice, ficțiuni estetice
În concepția lui Adrian Alui Gheorghe dicțiunea este etică, iar ficțiunea estetică. Dar cum ar veni asta? Mai ales dacă te afunzi în pădurea de simboluri a literaturii, mereu înșelătoare, mereu supunându-ți spiritul la probă când de luciditate când de versatilitate? Transmodernismul a elucidat problema raportului dintre sacru și profan; n-ar trebui în nici un chip ca, încărcat cu sacralitate, omul să lupte să se elibereze de dânsa, care-i chiar singurul său sâmbure de infinit. Din modest umanist, omul care locuiește poetic lumea trebuie să devină transumanist/transpoetic.
„Dicțiuni etice, ficțiuni estetice” își propune să clarifice vechea antiteză etic-estetic, colectivism cultural – individualism… natural, ideologie-poetologie.
Pe de altă parte, Adrian Alui Gheorghe denunță niște tendințe grotești: devalorizarea literaturii și vulgarizarea actului scrierii, sărăcirea limbajului și ignorarea axiologiei cuvântului, talibanizarea mediului literar, contestarea lui pe internet, criza de autoritate, utilizarea măciucii expresiei în contra floretei polemicii, falsa democrație internautistă.
Distribuite în plan universal, național și local, cultura, literatura, toate artele riscă să fie tăvălugite de buldozerul/tancul globalizării, filate de sus de drone ucigașe. Cine și cel care iese din rând va trebui de urgență lichidat, fiindcă e vinovat de mepriză, de refuz al relativizării valorii, neținând cont de reflexul cererii și ofertei în rândul largilor mase populare consumatoare de produs cultural.
Adrian Alui Gheorghe se arată îngrijorat de sorta literaturii românești, de lipsa specialiștilor din bibliotecile autohtone, de absența reavoitoare a oricărei strategii culturale naționale, de ruptura fatală dintre politică și cultură, de proasta achiziție de carte de către managerii bibliotecilor, cumulată cu respingerea scriitorilor români contemporani acreditați de critici și istorici literari, de mediile profesioniste ale scriitorilor și academicienilor. Artiștii, scriitorii, sunt eroii unei nații în vremuri de pace. Ar trebui să li se acorde aceleași onoruri. Dar, vai, în actuala Românie, în Târgu-Jiu adaug eu, nici vorbă de vreo asemenea abordare, deși trăiesc și pe la noi câteva identități scriitoricești conturate suficient.

3.Poezia: viața de-a doua zi
Dar să mă întorc la relația dintre etic și estetic pe de o parte și dintre dicțiune și ficțiune pe de cealaltă parte. Norma esteticului este absolut obligatorie. Eticul poate să lipsească din demersul artistic dar esteticul ba. Esteticul literar n-are de-a face cu corectitudinea politică.
Asistăm la o subordonare inflexibilă a literaturii, a criticii literare, a istoriei literare față de imperativele corectitudinii politice. Adrian Alui Gheorghe nu ezită să-i acuze pe călăii hitleriști și staliniști de crime oribile. În prezent, corectitudinea politică e un instrument care înăbușă orice altă viziune asupra lumii. Iar un scriitor autentic, adevărat se simte asediat zilnic de o mare de prostie și mitocănie întinsă ca o peltea dizgrațioasă pe ecranele televizoarelor, pe internet, pe facebook, pe stradă, în școli, în universități ș.a.m.d. Referindu-se la poezie, într-un dialog provocat de Lucia Negoiță, Adrian Alui Gheorghe definește poezia drept „viața de a doua zi”. Doar ea mai poate contracara analfabetismul, subțierea limbajului cotidian, onomatopeizarea lui grobiană.
În poezie logica comună n-are ce căuta, într-o viață poetul face de fapt drumul invers de la maturitate spre copilărie. Comparate între ele, poezia ne ajută să trăim căutând un sens exercițiului de a trăi, pe când proza ne asigură supraviețuirea. Iar fără supraviețuire nu există trăire. „Există o epicitate a sufletului care nu încape în poezie și atunci spun povești, în mare parte repovestirea unor istorii personale. De fapt, toată literatura, indiferent de genul în care se exprimă, este o proiecție autobiografică… Din momentul în care am descoperit că vorbesc, cu cuvinte și nu cu sunete, am avut intuiția vieții și eternității ascunse în cuvinte”. În citatul de mai sus, eu, în postura-mi incomodă de cronicar literar, am depistat o parte din opiniile lui Adrian Alui Gheorghe vizavi de dicțiunea etică și ficțiunea estetică.

4.Semne în Cartea-de-nisip
Oricum, poezia e un fenomen viu, e o aspirație, e o atmosferă, în care fiecare (re)cititor își reinventează poetul său (re)lecturat fie el Blaga, Arghezi, Bacovia, Eminescu, căci fiecare epocă reinventează poezia mai veche cu o nouă sensibilitate, ca-n „teoria poeziei” a lui Harold Bloom din „Anxietatea influenței”.
Iată că afirmând cele de față în cartea sa „Dicțiuni etice, ficțiuni estetice” Adrian Alui Gheorghe e constant pe fază, reactiv. El combate dârz critica cumetrială, amiabilă, făcută de oameni fără gust estetic, fără caracter. Deopotrivă, e intrigat de evoluția poeziei spre minimalism și spre mizerabilism. Recomandă călătoria spornică pe urma imaginației, scrie pentru cititorii deștepți și împăcați/neîmpăcați cu sine – are cultul prieteniei care e o chestiune de har, de educație până la urmă. Pentru el, cărțile sunt propria-i biografie. Ca scriitor, are o mobilitate extraordinară. Și este fiul legitim al propriei opere… Ar putea fi exact la fel și cititorul drept co-autor la orice carte, pe care ar crea-o lecturând-o, căci nu există frumusețe literară în sine, ci doar una împărtășită. Câtă ficțiune e în realitate, tot atâta dicțiune e în imaginar. În „Poemul exorcist” ca poet… exorcist, Adrian Alui Gheorghe, spală cuvintele de mizeriile zilnice. Cu fiecare poem pe care îl scrie își face din viață un semn în cartea de nisip (a lui Jorge Luis Borges? – n.n., I.P.B.) [2]) care-i justifică rostul în lume, îi motivează demersurile literare și revolta spontană „că de când cuvintele pot să ia în posesie obiectele pietrele gândurile” și că deși e un model de ardere pentru poezie, pentru cuvânt, posteritatea e un ecou al clipei, a cărei intensitate se calculează după niște criterii care scapă logicii comune adesea.
Oricum, conchide Adrian Alui Gheorghe – literatura e mereu la sfârșit și mereu la început. De aceea e frumoasă, spectaculoasă. Fiecare generație o reinventează pe ruinele celei dinainte. El însuși „e un poet adevărat, cu o notă personală rezultată din combinația de banal, prozaic, cotidian cu o fantezie a metaforei care merge de la decadentismul bacovian, simbolist, până la insolitul suprarealiștilor” [3].
La „piața de lumi”, opera lui Adrian Alui Gheorghe a spart ierarhiile, mai că le-a inversat, el urcând impetuos în elita de necontestat a învingătorilor.

5.O selecție de instanță superioară
Ca atare, cu modesta-i și cu omenia-i altruiste, n-a pregetat să închine, ca și Mircea Bârsilă, în „Poezia optzecistă”, care debutează chiar cu un portret al poeticii lui Adrian Alui Gheorghe [4], o „istorie a poeziei” prezentului tripartit: optzeciștii, postoptzeciștii, fenomenul QPoem.
În Capitolul II din „Prăvălia cu poezie” [5] Adrian Alui Gheorghe comentează, interpretează, transvaluează, în conformitate cu propriul lui canon pro-occidental și pro-european mai degrabă în virtutea unor „unități de structură” deschise, de tip comunicativ, aflându-se ipso-facto într-o desfătare de sine în desfătarea cu Altul, operele poetice, evident, ale unor autori precum Mircea Bârsilă, Leo Butnaru, Magda Cârneci, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Vasile Dan, Nichita Danilov, Gellu Dorian, Vasile Gogea, Dimitrie Grama, Ioan Moldovan, Viorel Mureșan, Emil Nicolae, Aurel Pantea, Ion Popescu-Brădiceni, Liviu Ioan Stoiciu, Arcadie Suceveanu, Traian Ștef, Lucian Vasiliu, Pauul Vinicius, Matei Vișniec, Varujan Vosganian, George Vulturescu, Claudiu Komartin, Robert Șerban, Andrei Novac, Marcel Tolcea ș.a.
Adrian Alui Gheorghe cunoaște, dimpreună cu poeții contemporani enumerați mai sus, ambiguitatea și insubordonarea Frumosului, celebrând în contextul triadei poiesis-aisthesis, katharsis, a lui Jauss câteva experiențe fundamentale în producția poetică actuală [6].
Își țese astfel o metapoetică tripartită: tehnosferică, noosferică, poesferică. Precum Ezra Pound identifică aspectele ce țin de arta terțului inclus, triunghiulară, dispusă în phanopoeia, în melopoeia, în phanopoeia; adică percepe experențial cum un poet își proiectează imaginile vizuale, își creează invenția melodică, își asumă grefarea unei imagini pe retina minții.
Ca atare, investighează un complex spectacol imaginar cu distinse și distincte personaje integrate în vreo deformare „tiranică” a realității, în vreo stare de melancolie lucidă și de control al universului centripet, în vreun recviem pentru țara pierdută, în himerismul/expresionismul și apocalipsa necomunicării, în „claritatea impură” a poeziei.
Criticul/exegetul/hermeneutul literar este conștient, ca Jean Starobinski bunăoară, că traiectul critic își circumscrie, prudent, realitatea textuală, ca să elaboreze prin prisma subiectivității creatoare propriul discurs (meta)/(trans)critic vădindu-și categoric și vocația de hermeneut imbatabil, inspirat, restitutiv și apertiv.
Așa că-i rămâne, de-acum, lui Adrian Alui Gheorghe să se lanseze, dezinhibat, în aventuri pasionante, într-o etică infailibilă a memoriei, într-o selecție de instanță superioară, să se angajeze într-o lecție de poezie teoreticopractică (așa cum ne-a obișnuit – n.n., I.P.B.), ca să ne inițieze revelatoriu în ecoul unor timpuri primordiale ori crimordiale, ca să prizeze cutezător, sfruntând prejudecățile, transmodernismul poetic (promovat de mine din 2002 încoace, o vreme cot la cot cu Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru și Basarab Nicolescu).
Și în „Dicțiuni etice/ficțiuni estetice” [7] și în „Prăvălia cu poezie” Adrian Alui Gheorghe se afirmă ca un maestru veritabil și iscusit al comentariului militant pentru apărarea și ilustrarea poeziei ca mepriză poetică (clinamen), împlinire și antiteză (tessera), ca autopurificare (askesis), ca ruptură față de precursor (kenosis) [8].

Bibliografie
1.Gérard Genette: Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune; traducere și prefață de Ion Pop, editura Univers, București, 1994, pp. 89-113.
2.Jorge Luis Borges: Cartea de nisip; traducere de Cristina Hăulică, Editura Univers, București, 1983.
3.Nicolae Manolescu: Istoria critică a literaturii române/5 secole de literatură, editura Cartea Românească, București, 2019, pp. 1331-1333.
4.Mircea Bârsilă: Poezia optzecistă, editura Eikon, București, 2021, pp. 53-65.
5.Adrian Alui Gheorghe: Prăvălia cu poezie, editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2019.
6.Hans Robert Jauss: Experiența estetică și hermeneutica literară, traducerea și prefața de Andrei Corbea, editura Univers, București, 1983, pp. 91-247.
7.Adrian Alui Gheorghe: Dicțiuni etice, ficțiuni estetice, editura Junimea, Iași, 2022.
8.Harold Bloom: Anxietatea influenței. O teorie a poeziei; traducerea și notele de Rareș Moldovan; editura Paralela 45, Pitești, 2008.
Ion Popescu-Brădiceni,
scriitor, doctor în filologie, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România,
Filiala Alba – Hunedoara.

Articolul ARGHEZIANA 2026 – Adrian Alui Gheorghe, marele laureat al celei de-a XXXXVI-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi” cu Premiul Opera Omnia Scriitori Români apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Acest eveniment a fost organizat de către Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni „Al. D. Șerban” Târgu Jiu și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” în parteneriat cu Editura „Măiastra” Târgu Jiu, Filiala „Jean Bărbulescu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și redacția revistei de literatură, arte și istorie culturală „Spicon”.
Volumul face o incursiune documentară și memorialistică în activitatea fostei Sucursale Gorj a Băncii de Investiții, readucând în prim-plan oamenii și proiectele care au contribuit la dezvoltarea economică a județului. Cartea își propune să recupereze o parte importantă din memoria instituțională a Gorjului, prin evocări, documente și mărturii despre activitatea unei instituții cu rol semnificativ în evoluția economică locală.
Sala de conferințe a muzeului a fost arhiplină de personalități ale culturii gorjene, ai lumii bancare și prieteni ai autorului cărții. În fața lor, la o masă rotundă au fost invitați alături de autor, poetul Gelu Birău, moderatorul evenimentului, poetul și epigramistul Doru Fometescu, nonagenarul bancar Constantin Guță, și renumitul om de cultură gorjean Ion Mocioi.
Deschiderea evenimentului a fost făcută de către domnul doctor Doru Fometescu care a început mesajul de laudatio astfel: „Suntem împreună la un moment emoționat. Faptul că asistăm la prezentarea unei cărți interesante din lumea bancară dar și a unor oameni minunați printre care și autorul acestei lucrări intitulate «Din cufărul cu amintiri, despre Sucursala Gorj a Băncii de Investiții», realizată cu ajutorul Editurii «Măiastra» din Târgu Jiu. Domnul Victor Troacă, este, din anul 2010, și președintele Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni „Al. D. Șerban” Târgu Jiu. Din 2010 și până acum a prezintat o mulțime de activități merituoase care l-au făcut cunoscut în lumea culturii gorjene și nu numai”. A povestit cum un om din lumea bancară, „care vine din cercetare și știință”, are serioase înclinații spre literatură, „și vine în partea de căldură umană, de înțelegere a complexității fenomenului uman și cultural, transformând pragmatismul și ordinea riguroasă a cifrelor într-o viziune creativă”, iar după ieșirea la pensie, s-a dedicat cu totul acestei activități, devenind, totodată și jurnalist profesionist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A făcut apoi referiri la cartea ce este lansată, o carte memorialistică, ce prezintă informații precise și bine documentate despre Sucursala Gorj a Băncii de Investiții, de la înființare și până la desființare.
Domnul Gelu Birău, moderatorul evenimentului, poet care vine tot din lumea bancară, fost director al sucursalei Gorj a BNR, a spus că această carte este specială, fiindcă este o carte despre oameni. Despre oamenii care au lucrat în această bancă și profesionalismul lor.
Domnul Ion Mocioi, un valoros om de cultură al Gorjului, ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani, a vorbit despre autor numai la superlativ. „El are o multitudine de preocupări. Printre altele este și poet, dar încă nu și-a publicat poeziile. E un om complex, talentat, profund științific, și respectuos față de oamenii pe care i-a întâlnit de-a lungul vieții. S-a născut la 28 septembrie 1959 în satul Motru Sec, comuna Călugăreni, actualmente comuna Padeș, județul Gorj și este Doctor în științe economice și a lucrat peste 36 de ani în domeniul bancar”. Referindu-se la carte, domnul profesor dr. Ion Mocioi a spus că: „are o mare valoare, nu numai științifică și documentară ci și una artistică. Veți citi cu plăcere toate portretele acestea literare pe care le-a făcut oamenilor cu care a lucrat și pe care i-a cunoscut foarte bine”.
Nonagenarul Constantin Guță, născut la 1 octombrie 1935, în satul Urechești, județul Gorj, a obținut calificarea de contabil în anul 1954, iar la 15 octombrie 1963 a fost angajat la Banca de Investiții din Târgu Jiu, unde a lucrat până la pensionare, în anul 1997, timp în care Banca de Investiții a devenit Banca Română pentru Dezvoltare, în anul 1990. El a fost o importantă sursă de informare a domnului Victor Troacă pentru realizarea acestei lucrări. La finalul intervenției sale a citit o poezie dedicată autorului cărții.
Au mai luat cuvântul profesorii de istorie Teodor Voicu și Gheorghe Gorun, apoi au intervenit epigramiștii Mihai Lungescu și Grig Dobreanu, să mai destindă atmosfera. Vă prezint epigramele citite de domnul Lungescu: Cufărul cu amintirile unui bancher: „Din cufăr a trezit la viață, Povești în termeni literari. Desigur, mai de suprafață, În jos e teancul cu dolari”. Cartea unui scriitor: „O carte de succes cu amintiri, Din interacțiunile bancare, În care nu vorbește de iubiri, Că n-are-un cufăr chiar atât de mare”. Celor prezenți aici: „În criza cu dobânzi ce-ajung la cer, Sosesc români cu leafa-n piuneze, Să-i mulțumească fostului bancher, Ce-a refuzat cândva să-i crediteze”. Trei în unul: „Bancher, profesor, scriitor, Aceste trei domenii dacă, Găsesc un singur numitor, La Gorj se cheamă Victor Troacă”. Grig Dobreanu, epigrame: „Prezintă în frumoase proze, Printr-un artistic procedeu, Idei, activități și poze, Pe care le pricep și eu”; „Mergând în viață mai departe, Ideile pe tâmpe-i cad ca roua, Lunar să scoată câte-o carte, Că mie-mi place partea a doua”.
Intervenția finală a aparținut autorului cărții, publicistul Victor Troacă. „Sunt foarte onorat pentru faptul că astăzi și aici, mă aflu în fața dumneavoastră și în atenția dumneavoastră, cu prilejul lansării acestui volum pe care l-am intitulat «Din cufărul cu amintiri, despre Sucursala Gorj a Băncii de Investiții». Această lucrare pe care o lansăm astăzi, adaugă în paginile sale o serie de informații despre unitatea Băncii de Investiții care a funcționat la Târgu Jiu, cu mare probabilitate din anul 1948, an în care a fost înființată precursoarea acesteia, respectiv Banca de Credit pentru Investiții, dar cu certitudine, din anul 1951, an menționat în câteva documente identificate, care fac referire la unitatea băncii din Târgu Jiu”. A povestit că Banca a funcționat sub această denumire până în anul 1957, când a fost redenumită în Banca de Investiții, denumire sub care a funcționat până la 30 noiembrie 1990, când a fost desființată, iar activele, pasivele și personalul fostei bănci, au fost preluate de nou înființata Banca Română pentru Dezvoltare SA. A precizat faptul că unitatea Băncii de Investiții din Târgu Jiu indiferent de forma sub care a funcționat (agenție, filială sau sucursală) s-a ocupat de finanțarea tuturor investițiilor realizate în județul Gorj, cu excepția celor din agricultură. Această bancă a fost unul din pilonii principali care a contribuit la dezvoltarea și realizarea tuturor lucrărilor de construcții din județ, de la capacitățile de producție din minerit, prelucrarea lemnului, a metalelor, extracția țițeiului, construcția termocentralelor și a hidrocentralelor, etc. până la construcția de locuințe, obiective socio-culturale, administrative și de spații comerciale. Volumul adună în paginile sale și consemnările a 24 de foști salariați ai Băncii de Investiții și chiar ai Băncii de Credit pentru Investiții, referitoare la activitatea acesteia, iar câțiva dintre dumnealor sau urmași ai acestora, aflându-se și astăzi alături de noi în această sală. La final a ținut să sublinieze următorul fapt: „Mărturisesc faptul că documentarea și scrierea acestui volum m-a trecut prin numeroase momente de emoții maxime, atunci când reușeam să identific și să discut cu urmași ai foștilor salariați ai Băncii care îmi încredințaseră în vara anului 1990 consemnările dumnealor, dar care între timp, plecaseră pe drumul fără de întoarcere. Emoția îmi era transmisă de interlocutorii mei, care aflând despre intenția mea de a publica acest volum, uneori abia mai puteau vorbi de emoție și bucurie. Tuturor le mulțumesc nespus de mult pentru cooperare și sprijin”.
În partea a doua a urmat o dezbatere aprinsă cu depănarea amintirilor „la un pahar de vorbă și-un mic”.
Îi adresăm și noi felicitările de rigoare pentru tot ceea ce face pentru promovarea scriitorilor și autorilor de carte gorjeni.
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Scriitorul Victor Troacă a scos din cufărul cu amintiri momente emoționante despre Sucursala Gorj a Băncii de Investiții apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Cartea aceasta, în viziunea autorului, trebuie să facă parte din viața copiilor și adulților, deoarece dezvoltă imaginația…
Din tot ceea ce ne-a spus autorul, în stilul său actoricesc, pe scena Căminului cultural din Comuna Polovragi, am putut înţelege că lectura unei cărţi incitante poate demonstra că o activitate redescoperită de foarte mulți oameni, în prezent primeneşte mintea şi înseninează sufetul, mai ales că numeroase studii au demonstrat faptul că lectura poate să influențeze viața într-un mod pozitiv, determinând persoanele să ia decizii mai bune, să înțeleagă mai bine anumite evenimente sau să-și mențină un echilibru emoțional puternic. Pe aceste coordonate, din toată istoria acestui popor, putem spune că ne-am născut «la răscruce», între cruci, pentru că noi nu am ridicat catedrale uriaşe, ci, o troiţă, pentru că se pune crucea sus pe deal, atunci când românul ridică în sus capul în demnitatea aceasta creştină! De aici şi expresia de «a te cruci care este un act de igienă, prin spiritul de discernământ! Iar, dacă ne uităm la televizor, totul este o confuzie deliberată, că se spune că cine nu are televizor nu este informat suficient, iar, cine are televizor este dezinformat cu premeditare! Ca urmare, cartea aceasta, în viziunea autorului, trebuie să facă parte din viața copiilor și adulților, deoarece dezvoltă imaginația, formează personalități plăcute, dezvoltă abilități de comunicare, înmulțește perspectivele, îmbunătățește gândirea critică, relaxează și îmblânzește sufletul. În paginile cărţii, putem descoperi diferite topuri ale preferințelor multor cititori pentru cărțile românești sau pentru cele străine, care merită să fie citite, indiferent dacă este vorba despre romanele de beletristică sau despre cele de dezvoltare personală sau psihologice! Dacă eşti interesat, atunci alege unul sau mai multe titluri și începe o aventură magică în lumea lecturii, fiindcă domnul Dan Puric ne face cunoștință cu descoperiri științifice de ultimă oră care explică de ce există obișnuințele și cum pot fi schimbate într-o manieră inteligentă și cu o capacitate neîntrecută de a distila cantități vaste de informații în povești captivante! Autorul aduce la lumina zilei o înțelegere cu totul nouă a naturii umane și a potențialului său de transformare!.

,,Ăştia ne-au dezrădăcinat, dar, noi trebuie să ne înrădăcinăm în pământ, în cultură şi în cer”!
În viziunea autorului, în clipa în care conştientizezi ceea ce înseamnă «încotro poporul meu?», mai ales dacă poporul conştientizează procesul istoric prin care trece, trebuie să ştim, unde suntem şi încotro ne ducem, cu menţiunea că un singur lucru poporul român nu l-a răbdat, cum ne spune Sfântul Dumitru Stăniloaie, să-L scoată pe Dumnezeu din sufletul său! Poporul român se salvează prin legătura sa cu eternitatea! Strămoşii noştri geto-dacii au fost întrebaţi, de ce nu se tem de Alexandru Macedon, la care au răspuns că se tem numai de cer, să nu cadă peste ei! Apoi, s-a mai referit la faptul că în urmă cu 450 de ani înainte de Hristos, un general chinez, Sun Tzu, în cartea «Arta războiului», spune: dacă vrei să distrugi un popor, taie-i rădăcinile, distruge-i încrederea, tradiţia şi obiceiurile. În clipa în care un popor se hrăneşte din trecutul viu, poate merge mai departe, iar, un militar din primul război mondial spunea că pentru poporul român, tradiţia e mai puternică decât frontierele, pentru că este acel «ceva» din care te hrăneşti! Pentru Dan Puric: ,,Ăştia ne-au dezrădăcinat, dar, noi trebuie să ne înrădăcinăm în pământ, în cultură şi în cer”, ca să înţelegem această dimensiune tragică a poporului român? Am fost din veacuri între imperii barbare, iar, azi, unele dintre ele sunt mai toxice, mai periculoase, mai perfide! Apoi, s-a referit la o carte despre un căţel al său, mult mai deştept decât cei care ne guvernează, care adulmeca mereu ceea ce se întâmplă, pentru că, atât de frumoasă e ţara aceasta, că mai totdeauna este o pradă! Din păcate, după 1989, noi, dintr-un stat naţional am ajuns o provincie, din provincie am ajuns o colonie şi din colonie suntem o rezervaţie, fără identitate, fără conştiinţă naţională! O mare putere spirituală este cultura, iar, prin reperele culturale ştim cine suntem! Dacă facem o experienţă şi-i scoatem pe Eminescu, pe Octavian Goga, pe George Coşbuc, pe Brâncuşi, pe Brâncoveanu, să ne gândim la alunecările acelea de pământ care se produc pentru că nu mai sunt copaci care să ţină pământul prin rădăcinile lor! Conştiinţele naţionale sunt «copacii» care ţin solul ca să nu alunece! Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc, spune Nicolae Iorga, sinea noastră cea mai bună (Constantin Noica). Norocul nostru al celor din România este că cei din Occident sunt mai bolnavi decât noi, mai ales că un gânditor francez mărturisea că între tatăl său şi bunicul, n-a fost nici o contradicţie, dar, între el şi fiul său este o prăpastie! Deci, să ne uităm la prăpastia generaţională care s-a creat iar, această mare ruptură taie «canalul cultural» între generaţii! E pentru prima oară când poporul român rămâne fără moştenitori! În încheiere, Dan Puric s-a referit la Amza Pelea care i-a zis într-o zi: Bă, Dănuţ, tu n-ai făcut niciodată ceea ce am făcut eu, dar, nici eu, ceea ce o să faci tu”! Ca să concluzionăm, deci, poporul român, n-a avut somn în istorie, ca să poată să-i omenească pe ceilalţi şi excelenţa neamului nostru, despre care nimeni nu vorbeşte, despre calitatea sa creştină!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Lansarea Cărţii: «Încotro popor român?» la Căminul cultural din Comuna Polovragi! – ,,Suntem singurul popor de pe planetă şi din univers, care a îndurat atâta suferinţă ca să iasă la liman”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

INVITAȚI DE MARCĂ LA CONFERINȚA INTERNAȚIONALĂ ORGANIZATĂ DE MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ
Între invitații de marcă ai manifestării culturale de la Muzeul Național de Artă al României se află dr. Doina LEMNY, dr. Jonathan VERNON și dr. Cristian Ioan VENESCU, peste 25 de comunicări științifice urmând a fi susținute la această conferință internațională.

CONFERINȚĂ DEDICATĂ LUI BRÂNCUȘI, ȘI LA SEDIUL ACADEMIEI ROMÂNE
Un alt eveniment cultural deosebit va avea loc chiar astăzi joi, 28 mai a.c., la Secția de arte, arhitectură și audiovizual a Academiei Române, în Aula forului academic urmând a se desfăsura conferința cu tema ,,OMAGIU: Constantin Brâncuși”. Organizator al manifestării este Academia Română, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și coordonarea prof. univ. arh. Dorin ȘTEFAN, membru corespondent al Academiei Române. Cu același prilej, cu sprijinul Arhivel Naționale de Filme, vor fi prezentate două filme documentare, realizate în anul 1966: ,,Brâncuși la Târgu-Jiu”, în regia lui Erich Nussbaum, și ,,Pași spre Brâncuși”, în regia lui Adrian Petringenaru.
Dorin ȘTEFAN este o personalitate marcantă a arhitecturii contemporane românești, absolvent al Universității de Arhitectură ,,Ion MINCU” din București (1975), deținător al unui doctorat în arhitectură cu tema ,,O perspectivă poststructuralistă asupra orașului” (1997), profesor universitar la Universitatea de Arhitectură ,,Ion MINCU” din București; a fost Comisar pentru România la Bienala de Arhitectură de la Veneția (2002), iar în anul 2025, în semn de apreciere pentru munca sa și rezultatele strălucite obținute în domeniul de referință, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în cadrul Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual.

EXPOZIȚIE VERNISATĂ ASTĂZI, LA SEDIUL BIBLIOTECII ACADEMIEI ROMÂNE, ÎN CINSTEA LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI
Nu ultimul rând, Biblioteca Academiei Române va găzdui festivitatea de inaugurare a expoziției ,,Constantin BRÂNCUȘI: 150 de ani de la naștere. Imagini și documente de arhivă”. Așadar, un sfârșit de săptămână bogat în evenimente și manifestări culturale, la Academia Română și Muzeul Național de Artă, toate dedicate împlinirii a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor gorjean Constantin. BRÂNCUȘI.
Marius Stochițoiu

Articolul Manifestări culturale, dedicate sculptorului gorjean Constantin BRÂNCUȘI, la sediul Muzeului Național de Artă și cel al Academiei Române apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Manifestarea va avea loc la Căminul Cultural din Polovragi, începând cu ora 15:00, și promite să aducă în prim-plan talentul artistic al participanților din comună și din alte localități. Potrivit organizatorilor, festivalul reprezintă un moment important pentru cursanții care finalizează anul de studiu în cadrul Școlii Populare de Arte, oferindu-le șansa de a se implica activ în organizarea și desfășurarea evenimentului fără îndrumarea directă a profesorilor. Astfel, tinerii își vor putea dezvolta spiritul de echipă, responsabilitatea și încrederea în propriile forțe.
„ArtFestJunior” va reuni mai multe secțiuni artistice, fiecare urmând să fie jurizată separat de un juriu specializat. Participanții își vor putea demonstra talentul la secțiunile de teatru, canto, creație literară, dans și pictură/desen. La secțiunea de teatru, copiii și tinerii pot prezenta scenete, monologuri, poezii, fabule, povești sau replici celebre. Secțiunea de canto este deschisă tuturor genurilor muzicale, de la muzică populară și ușoară până la folk, rock, rap, jazz, muzică religioasă sau clasică. În cadrul secțiunii de creație literară, concurenții pot participa cu fabule, schițe, eseuri, epigrame sau alte creații originale. Totodată, iubitorii dansului vor putea evolua în stiluri populare, moderne sau contemporane, iar pasionații de arte vizuale își vor putea expune lucrările în cadrul secțiunii de pictură și desen, cu temă liberă. Organizatorii precizează că participarea poate fi individuală sau în grup, fiecare concurent având libertatea de a prezenta momentul artistic dorit, fără restricții, accentul fiind pus pe originalitate și expresivitate artistică.
Reprezentanții Primăriei Polovragi îi invită pe copiii talentați din alte școli și localități să se înscrie la festival și să ia parte la o zi dedicată artei și creativității. Cei interesați pot obține informații suplimentare și se pot înscrie la numărul de telefon 0729.113.721.
Evenimentul din 1 iunie își propune să transforme scena Căminului Cultural din Polovragi într-un spațiu al bucuriei, talentului și exprimării artistice, oferind tinerilor oportunitatea de a urca pe scenă și de a împărtăși publicului pasiunea lor pentru artă.
Izabella Molnar

Articolul Polovragi: Teatru, muzică, dans și pictură la „ArtFestJunior” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Mai zilele trecute având ceva timp liber am făcut un circuit să văd cum mai stau treburile prin câteva zone turistice ale Gorjului cu precădere în cele cu statut de perimetrele protejate. Aşa că am dat câte o raită prin două locaţii cu statut de parc naţional. Este vorba despre Domogled -Valea Cernei şi Defileul Jiului două areale ce se întind cu o suprafaţă importantă pe teritoriul gorjean.
Trebuie să precizez de la bun început că pe durata timpului de când nu am mai fost pe acolo am constatat o îmbunătăţire a stării de curăţenie în cele două locaţii şi lipsa unor focare (cu o singură excepţie minoră ce s-a remediat) care să poată afecta mediul ambiental ori ecosistemele locale.
Acum nu aş putea să precizez dacă şi gradul de civilizaţie al celor ce au tranzitat ori poposit în cele două locaţii a crescut dar ca imagine din exterior repet s-a văzut că s-a făcut ceva. Nu mai sunt gunoaiele din locurile de parcare de pe defileu,locurile de unde se poate lua apă parcă sunt mai curate, s-a amenajat un loc de picnic rămâne şi ca automobiliştii ce parcurg ori poposesc prin acele locuri să aibă grijă unde aruncă resturile ori ambalajele menajere.
Şi la intrarea dinspre Cloşani în Domogled -Valea Cernei să nu mai vorbim de interiorul perimetrului starea de curăţenie în opinia mea s-a îmbunătăţit iar odată cu asfaltarea unor porţiuni până la lacul Valea Mare unde până acum câtiva ani se circula „ca pe arătură” cei ce au dorit să petreacă fie chiar şi câteva ore în peisajul de vis din vecinătatea Pietrei Mari ori Mici a Cloşanilor au putut să o facă fără teama . Dacă s-ar găsi o modalitate de schimbare a modului de indicare si clarificare a locurilor turistice de acolo s-ar putea spune că s-a mai făcut un pas în promovarea potenţialului natural gorjean.
Am făcut aceste consideraţii pentru a sublinia faptul că presa obiectivă nu caută numai subiectele negative ori de senzaţie , atunci când este cazul critică dar şi evidenţiază dacă lucrurile se remediază şi merg spre normalitate.
Pentru că păstrarea curăţeniei şi evitarea poluărilor în perimetrele gorjene (şi nu numai) nu este aşa cum îmi exprimam opinia şi cu altă ocazie un moft al nimănui iar fenomenul nu se monitorizează aşa ca „să se bage unii în seamă” ci toate acestea sunt o cerinţă a zilei de azi să nu mai vorbim despre acordurile şi proiectele comunitare în accesare ori derulare ce vizează protejarea mediului şi a factorilor ambientali locali.
Iar în acest context presa trebuie să aibă în opinia mea un rol primordial în prezentarea atât a neajunsurilor cu formularea propunerilor de îmbunătăţire cât şi a lucrurilor bune ce s-au făcut ori se fac cu evidenţierea celor implicaţi în buna funcţionare a demersurilor respective.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Sanctuare ale naturii – De ziua Parcurilor Naționale pe Jiul de Sus apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,În acest punct se despart drumurile oamenilor…”!
Cu toate că ne place să spunem că astăzi trăim într-o societate în care oamenii par să se afle în comuniune cu semenii lor prin intermediul diferitelor mijloace și metode sofisticate, în mod paradoxal, tot mai mulți dintre noi se plâng de singurătate, pentru că nu multitudinea prietenilor virtuali şi prea depărtaţi de noi, ne vindecă de această boală a lumii contemporane, nu doar numărul, uneori impresionant, de contacte telefonice aglomerate în agendele noastre ne scapă de ea, deoarece, mult mai importantă rămâne calitatea morală a prietenilor şi a interacțiunilor inițiate cu ei, mai ales că dintr-o asemenea perspectivă, înțelegem că singurătatea nu se referă doar la izolarea fizică de alți oameni, în situaţia în care unii se simt singuri, deși au alături familia, colegii, vecinii şi aşa mai departe. Ca să nu mai spunem că în aglomerările urbane de milioane de persoane, parcă tot mai mulţi resimt acut fiorul însingurării! Dar, mai există şi o altă categorie de persoane care-și asumă singurătatea prin isihasm şi o îmbrățișează cu dăruire, ca prin ea să ajungă mai repede în comuniune cu Dumnezeu. Într-un cuvânt, putem aprecia faptul că unii oameni își doresc să trăiască în singurătate, fără deosebire de sex, vârstă sau profesie, iar, alții suferă cumplit din cauza ei! Din această cauză, psihologii au delimitat clar cele două ipostaze ale controversatului fenomen: despre singurătate se poate vorbi atunci când omul se simte nefericit, pur şi simplu, pentru că este singur, iar despre imaginea solitară se poate vorbi, atunci când persoana cu simţ romantic, iubeşte starea de a fi singură. Mult mai îngrijorătoare se dovedeşte suferința celor care trăiesc înconjurați de mulţi semeni, dar, au impresia că nu aparțin unui anumit segment de comunitatae, fiindcă nu-i iubește nimeni, din cauză că viața sau problemele lor nu-i interesează pe ceilalți, simţindu-se excluși social. Poate că merită amintit faptul că în ultimele trei decenii, în ţara noastră, ca şi în întreaga lume, a crescut considerabil numărul autiştilor, a persoanelor care pierd orice legătură cu viaţa reală bulversantă şi fremătătoare de zi cu zi! Uneori, poate că mulţi dintre aceştia au trăit astfel de simțăminte contradictorii, fiindcă o serie de cercetări psiho-patologice au ajuns la concluzia că starea de singurătate are urmări nu doar asupra sufletului uman, ci și asupra trupului, asupra verticalităţii corpului! Iar, studiile arată că ariile cerebrale responsabile cu excluderea socială sunt tocmai cele care procesează durerea şi îmbolnăvirea trupului!

„O viață individuală este oarbă și atee. Am pierdut umanitatea pentru ca am devenit solitari!”.
În ultima parte a incursiunii noastre pe tema singurătăţii, vom pune un mare accent pe singurătatea asumată, deoarece, avem în calendarul nostru mulţi sfinți care s-au afundat în meditaţia singurătății. Pentru că pustnicii, căci la ei ne referim, iubeau singurătatea, dar nu din pricina egoismului sau a incapacității de a socializa, ci pentru faptul că respectiva stare îi ajuta să intre mai ușor în comuniune cu Dumnezeu, făcându-se utili societății prin rugăciunile necontenite înălțate către Milostivul Dumnezeu, dar, şi aceştia, căutau chinoviile, simțind nevoia comuniunii cu ceilalţi. Edificatoare în acest sens ne apare viața Sfântului Antonie cel Mare, însă, mult mai impresionantă este cea a Sfântului Onufrie Egipteanul, care este pomenit la 12 iunie, pentru că a pustnicit şaizeci de ani, fără a vedea fața vreunui om, dar permanent se ruga pentru necazurile și ispitele semenilor din lume! Acest lucru dovedeşte că omul în singurătate, Îl descoperă mai uşor pe Dumnezeu, dacă se roagă cu credinţă, mai ales că Sfântul mare teolog român, Dumitru Stăniloae consideră că: „O viață individuală este oarbă și atee. Am pierdut umanitatea pentru ca am devenit solitari!” (sic!!), ceea ce înseamnă că singurătatea fără Dumnezeu este cu adevărat un refugiu personal, pe când cea trăită cu și în Hristos Domnul, ne apropie tot mai mult de Dumnezeu! În singurătate, credinţa vindecă toate neliniştile noastre, mai ales atunci când ne punem şi marile întrebări despre noi înşine, despre existenţă noastră ca fiinţe cugetătoare, despre lumea aceasta plină de contraste şi de tensiuni globale, când nu găsim răspuns rezonabil! De altfel, toate minunile pe care le-a săvârşit Iisus Hristos sunt pentru întărirea credinţei celor care trăiesc cu nădejdea în Hristos ca să aibă viaţă veşnică de-a dreapta Domnului! Singuri sau în comuniune, pe Iisus Hristos Îl putem cunoaşte astăzi prin rugăciune, prin conversaţia cu El, prin invitaţia pe care I-o adresăm ca să intre în vieţile noastre! Numai în Biserică ne desfăşurăm cultul învăţăturii noastre despre singurătate, aici simţim că depăşind însingurarea, începem să mergem pe Calea Împărăţiei Lui Dumnezeu, fiindcă cerul este pe pământ, că noi pământenii ne ridicăm spre cer, mai ales atunci când Hristos Domnul coboară Duhul Sfânt la Sfânta Liturghie şi este prezent pe masa Sfântului Altar, pentru că Lui ne închinăm şi Lui Îi slujim, precum străbunii noştri au ştiut să I se închine şi să-L slujească! Pentru orice creştin, pentru cel ce cunoaşte învăţătura adusă în lume de Fiul lui Dumnezeu, nici singurătatea nu mai este patima vieţii, ci continuarea ei în veşnicie. Cel care crede în El şi face Voia Lui are viaţă veşnică, iar, pe noi trebuie să ne preocupe mai puţin singurătatea, şi mai mult însingurarea omului, pentru că luând aminte la viaţa de dincolo, capătă interes şi viaţa de aici în comuniune. Ne-o spune viaţa noastră de creştini, şi mai presus de toate, ne-o spune Domnul nostru Iisus Hristos, Stăpânul vieţii noastre! De aceea, trebuie să ştim că adevăratul credincios, în viaţa duhovnicească, nu stă pe loc singur, căci starea pe loc e deja o cădere, ci, el caută să urce tot mai sus în luptă cu sine însuşi, ca să nu cadă în deznădejde, ci, să fie în orice moment smerit şi înduhovnicit, fiindcă Iisus Hristos ştie în orice moment ceea ce facem noi singuri. În concluzie, să ne aflăm în orice moment în rugăciune, să ne întoarcem toţi la Hristos, la Mângâietorul celor întristaţi şi însinguraţi, să nu ne cadă greu că ne plecăm genunchii înaintea Celui Atotputernic şi să ne deschidem inima înaintea Mântuitorului lumii. Dincolo de orice apăsare a singurătăţii, să ne facem sufletul nostru sălaş Lui Hristos, unde va veni cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt pentru a întări viaţa noastră în comuniune!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Singurătatea este o anomalie a comportamentului uman! – «Și a zis Dumnezeu:,, Nu este bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem ajutor pe potriva lui”» (Facere 2,18) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Ecoul vibrațiilor patriotice ale inimii eroinei Ecaterina Teodoroiu, încă viu, la Țicleni apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Evenimentul este organizat de Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu, și propune șase zile dedicate teatrului contemporan, schimbului de idei și colaborării culturale între artiști din mai multe țări.
Publicul va putea urmări spectacole de referință din România, Georgia și Ungaria, alături de un eveniment teoretic și un workshop dedicat practicilor artistice actuale. Festivalul își propune să aducă în fața spectatorilor producții diverse și să consolideze legăturile culturale internaționale.
Deschiderea festivalului va avea loc joi, 11 iunie 2026, de la ora 19:00, la Sala Polivalentă, cu spectacolul „Oameni, locuri și lucruri” de Duncan Macmillan, în regia lui Horia Suru, producție a Teatrului de Vest din Reșița.
Programul ediției 2026 reunește spectacole importante ale unor instituții teatrale prestigioase:
• „Dragoste”, după A.P. Cehov, regia Andreea și Andrei Grosu – Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea;
• „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, regia Cristi Avram – producție a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”;
• „Păsările” după Aristofan, regia Antonella Cornici – Teatrul Rustavi din Georgia;
• „h.ml.t (Hamlet)” de William Shakespeare, regia Alföldi Róbert – Budaörsi Latinovits Színház din Ungaria;
• „Artă” de Yasmina Reza, regia Cristi Juncu – Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București.
În cadrul festivalului, vor fi organizate mai multe evenimente culturale și educaționale, printre care se numără conferința susținută de prof. dr. Cristian Stamatoiu, intitulată „Cum de ne-a ajuns postmodernismul și nu prea a mai rămas”, dar și un workshop coordonat de Soso Nemsadze, director al Rustavi Theatre Georgia, ambele dedicate dialogului artistic și schimbului cultural internațional..
„Festivalul Internațional de Teatru «Elvira Godeanu» continuă misiunea de a promova teatrul contemporan, dialogul intercultural și valorile autentice ale artei scenice, oferind publicului întâlniri memorabile cu artiști și spectacole de excepție. Biletele pentru spectacole pot fi achiziționate de la agenția teatrală a Teatrului Dramatic «Elvira Godeanu», precum și online, pe platforma eventim.ro”, au anunțat reprezentanții teatrului.
I.I.

Articolul Spectacole de teatru din țară și din străinătate, timp de șase zile, la Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În numeroasele opere comemorative, cimitire și monumente de război, amenajate în România și în străinătate, este păstrată amintirea ostașilor români căzuți la datorie, în conflictele în care statul român a fost implicat: câștigarea libertății, în Războiul de Independență, făurirea României Mari, la finele Primului Război Mondial, consolidarea statului român modern actual, după Al Doilea Război Mondial și integrarea euroatlantică, prin participarea la misiuni în Teatrele de Operații.
Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” a salutat implicarea autorităților în inițierea și organizarea manifestărilor oficiale dedicate eroilor de Ziua lor. Este dovada evidentă a maturității societății românești, prilejul pentru comunitățile din orașele și comunele României de a păstra un moment de reculegere și de a pune o floare la mormintele ostașilor care și-au dat viața pentru ca românii să trăiască liberi în țara lor întreagă, suverană și independentă, mândri că pot să-și demonstreze, cu demnitate, capacitatea și măsura priceperii lor într-o Europă civilizată și prosperă.
Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” a participat la ceremonialele desfășurate în mai multe localități ale Gorjului. O delegație formată din lt.col. (rtr.) Ghindă Ovidiu-Gabriel – prim-vicepreședinte, ing. Vasile Ionescu și col. (rtr.) Vasile Munteanu – vicepreședinți, col. (rtr.) Bușe Gheorghe – secretar executiv, ec. Lavinia Ghindă – cenzor, col. (rtr.) Boștină Cornel și optician Ionică Boștină – membrii, au depus o coroană de flori la cele două monumente ale eroilor din satul Peșteana Vulcan, comuna Ciuperceni. Frații Boștină au rămas în satul natal iar ceilalți au venit la Târgu Jiu unde au participat, începând cu ora 12:00, la ceremonialul militar-religios desfășurat la Cimitirul Internațional de Onoare, locul de odihnă veșnică pentru aproximativ 1.700 de soldați români, germani, austro-ungari și sovietici căzuți în timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pe platoul din jurul mormântului generalului Ioan Culcer și al Troiței Eroilor din Primul Război Mondial s-au adunat militarii Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu” din cadrul Brigăzii Multinaționale Sud-Est Craiova, pe aripa de vest, și pe aripa de sud-est, militari activi, în rezervă și în retragere, reprezentanții autorităților locale, ale instituțiilor de stat, ai partidelor politice și ai asociațiilor reprezentative ale județului Gorj. Din partea Senatului României a fost prezent domnul senator Mircea-Ionuț Sandu (AUR), iar din partea Camerei Deputaților, doamna deputată Ionelia Priescu (AUR).
„Când rostim cuvântul Erou, nu vorbim doar despre trecut. Vorbim astăzi despre puterea unui popor de a rămâne demn în cele mai grele momente, despre oameni care au înțeles că onoarea, credința și dragostea de țară, valorează mai mult decât propria viață. Vorbim despre respect și recunoștință eternă. Eroii au lăsat în urmă, nu doar pagini de istorie, ci exemple de curaj și devotament care continuă să ne inspire și astăzi”, a spus doamna Lt. Roxana Arșeanu moderatoarea acestui eveniment.
După sosirea autorităților, în frunte cu domnul prefect Corneliu Răducan Morega, a fost ținut un moment de reculegere pentru Eroii Neamului care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea națională a poporului român, apoi a fost intonat Imnul de Stat al României de către militarii batalionului.
A urmat un serviciu religios săvârșit de un sobor de preoți militari: Mr. Robert Ștefan CIUCĂ, preotul batalionului și al Garnizoanei Târgu Jiu și lt. col. Gheorghe GOMOI, preotul garnizoanei Bumbești-Jiu.
Programul a continuat cu rostirea alocuțiunilor. Domnul Corneliu Răducan Morega, Prefectul județului Gorj, care a transmis următorul mesaj: „Azi trăim o zi cu profundă încărcătură spirituală și națională, în care credința, istoria și memoria neamului românesc se întâlnesc într-un mod aparte. Sărbătorim Înălțarea Domnului, momentul biruinței luminii asupra întunericului, al speranței asupra suferinței și al credinței care ridică omul spre demnitate și adevăr. Tot astăzi îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, personalități providențiale ale creștinătății, simboluri ale credinței, ale curajului și ale responsabilității față de oameni și față de valorile care țin unită o societate. Dar pentru poporul român această zi are și o semnificație profundă, de suflet. Este Ziua Eroilor. În această zi România și pleacă fruntea în fața celor care au făcut sacrificiul suprem pentru Libertatea, Independența, și Unitatea națională. Eroii noștri nu sunt doar nume săpate pe monumente. Ei sunt parte din identitatea noastră, datorită cărora putem trăi astăzi într-o țară liberă sub tricolorul românesc. În județul Gorj, pământ încărcat de istorie și de jertfă, memoria Eroilor are o valoare aparte. Aici spiritul românesc a fost apărat prin credință, prin muncă și prin sacrificiu. Avem datoria morală să transmitem generațiilor viitoare respectul pentru cei care au pus binele națiunii mai presus de propria viață. Astăzi când clopotele bisericilor răsună în întreaga țară, ele nu vestesc doar sărbătoarea religioasă. Ele cheamă la recunoștință, la unitate și la memorie. Să nu uităm niciodată că libertatea nu este un dat gratuit al istoriei. Ea a fost câștigată cu sânge, cu lacrimi, cu sacrificiu”.
Adrian-Marcel TUDOR-DRĂGHICI, viceprimarul municipiului Târgu Jiu a vorbit despre însemnătatea Zilei Eroilor și despre locul unde se desfășoară acest ceremonial dedicat Eroilor Neamului Românesc. „Ne aflăm într un loc în care peste 1700 de eroi își odihnesc veșnicia. Acest Cimitir al Eroilor de la Târgu Jiu, inaugurat la data de 17 noiembrie 1918, după o lungă perioadă de timp, a fost reabilitat de Primăria Municipiului Târgu Jiu împreună cu Ministerul Apărării Naționale prin Oficiul Național Cultul Eroilor în anul 2016, când se împlineau 100 de ani de la Luptele de la Jiu. Acum, aici, își odihnesc somnul, indiferent de uniforma pe care au purtat-o, sau indiferent sub ce steag au luptat, sau ce limbă au vorbit, peste 150 de eroi cu simbolul unei cruci de marmoră, cu toate că numărul lor a fost mult mai mare inițial. La 30 de ani după realizarea acestui cimitir și terminarea și celui de-Al Doilea Război Mondial, o altă armată ocupantă a venit și a scos o parte din Eroii Neamului nostru și nu se știe unde au fost duși, pe care i-au înlocuit cu 42 de eroi sovietici”. A făcut referiri și la dispariția semnelor de mormânt și la ceilalți eroi înhumați aici, printre care și două personalități ale Gorjului. Doi eroi cu greutate ai acestor locuri și anume asul Aviației Române, căpitanul Vasile Craiu și căpitanul Jenică Sadoveanu comandantul corpului de milițieni din Primul Război Mondial care a apărat Podul Jiului. De asemenea, a precizat că după Revoluția din 1989, din inițiative politice sau administrative, au fost scoase osemintele unor eroi pentru a se crea o altă zonă de cimitir, neprecizând ce anume, dar a arătat mormintele realizate pe jumătate din perimetrul acestuia. În final a spus că: „Eroii nu mor niciodată. Nu mor dacă sunt respectați și pomeniți din generație în generație. Eroii trebuie să fie povața noastră pentru a nu repeta greșelile istoriei”.
Mesajul istoricului Gheorghe Nichifor, a încheiat șirul alocuțiunilor. „Pentru că suntem într-un loc sacru, să-i omagiem pe eroi, ne vom referi la faptul că după Războiul de Independență, aici la Gorj nu avem cunoștință de un cimitir al eroilor. Doar după Primul Război Mondial, începând cu anul 1917, a fost inițiat proiectul acestui cimitir”. A vorbit despre constituirea Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” (astăzi cunoscută ca Societatea „Cultul Eroilor”) prin Decretul-Lege nr. 4106 din 12 septembrie 1919, al cărei președinte executiv era patriarhul României, Miron Cristea, iar ca Președinte de onoare a fost desemnată Regina Maria care a spus astfel despre eroi: „Nu vărsați lăcrămi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece așa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor”. La filialele județene, președinte era prefectul de atunci al județului. Rolul acesteia a fost esențial în consolidarea Cultului Eroilor și îngrijirea cimitirelor și monumentelor militare din România. De asemenea, în baza Ordinului 17743/1920 emis de Ministerul de Interne, ziua de 20 mai 1920, adică, de Înălțarea Domnului, a fost decretată ca și Zi Națională pentru Cultul Eroilor, căzuți în Război. Județul Gorj era împânzit de morminte izolate care au necesitat, în ceea ce privește inventarierea și transferul lor, o muncă uriașă. La final a citit o poezie realizată de un gorjean și publicată la 24 ianuarie 1919, în ziarul „Românismul” care apărea la Târgu Jiu: „Pe-al Eroilor morminte, Nimeni nu sădește flori, Nimeni nu cădelnițează, Zilele de sărbători. Numai vântul trist doinește, Când de luptă, când încet, După cum se mișcă frunza, Tăinuitului brădet. Lângă-a lor morminte scumpe, Eu am stat pe gânduri dus, Clipe adânci de înțelepciune Și mister de nepătruns. Și de-atunci hotărât-am, O statuie să înalț, Nu din bronz, ci din sfânta limbă, Ce au cântat atâtea alții. Cultul morților acestor, Să-l avem de-acum în minte, Să cinstim și amintirea Și osemintele lor sfinte. Iar din jertfa lor măreață, Făuri-vom altă cheie, Ce din muncă și din cinste, Fericire să ne deie”.
A urmat depunerile de coroane de flori la Mormântul generalului Ioan Culcer și Troița Eroilor Neamului. Pe ritmul intonării Imnului Eroilor, au depus coroane: Instituția Prefectului Gorj, Consiliul Județean Gorj, Primăria Municipiului Târgu Jiu, Garnizoana Târgu Jiu, Instituțiile din MAI, Inspectoratului Școlar Gorj și din partea Senatului și Camerei Deputaților.
Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu”.
Suntem datori să ne cinstim eroii, dar să-i și apărăm de denigratorii de circumstanță. În același timp, suntem nevoiți să constatăm indiferența sau dezinteresul unor decidenți sau instituții locale cu atribuții în păstrarea și îngrijirea patrimoniului cultural național, al operelor comemorative de război, a mormintelor și cimitirelor de onoare de pe întreg teritoriul național. Este motivul pentru care înțelegem că educația patriotică, în spiritul cinstirii eroilor neamului și recunoașterii jertfei lor, nu mai poate fi limitată la copii și tineri, ci trebuie extinsă și în comunitățile profesionale mature. Jertfa supremă a ostașilor morți în luptă, de-a lungul întregii noastre istorii naționale reprezintă fundamentul pe care s-a clădit România modernă – o țară liberă, unită, democratică și ferm ancorată în marea familie europeană și euroatlantică. Lor le datorăm prezentul nostru liber și democrat și le suntem datori în protejarea realizărilor de azi și dezvoltarea viitorului generațiilor tinere.
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Ziua Eroilor – 2026, sărbătorită la Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – „Oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac!” (Ioan. 11, 26). „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică!” (Ioan. 6, 27). apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Este cu neputinţă să primim bunăvoirea lui Dumnezeu, fără credinţă!
Să fim bine înţeleşi, pentru cel care crede cu adevărat, nu există un folos din credinţa fără fapte, deoarece dovedirea credinţei noastre constă în puterea pe care ea o dă omului, iar, arătarea puterii este săvârşirea bunelor porunci, adică, a faptelor bineplăcute lui Dumnezeu. În acest fel, orice lucrare vine din puterea prin care omul poate înfăptui ceva bun, pozitiv şi unit cu pronia divină! Dar, dacă este cu neputinţă să primim bunăvoirea lui Dumnezeu, fără credinţă, este evident faptul că forţa care vine din credinţă dă însăşi tăria prin care se împlineşte fapta bineplăcută lui Dumnezeu şi după voia Lui! Dar, prin credinţă trebuie să înţelegem şi ceea ce credem, nu doar să afirmăm dezinvolt cu afirmaţia pe buze, că noi credem în Hristos sau ne încredinţăm Lui, ci, să credem că în Hristos este cu putinţă să ne eliberăm de răutate şi să ne facem lucrători neînfruntaţi ai oricărei virtuţi pe care o îngăduie Dumnezeu! Aşadar, cel care nu are cunoaştere înţelegătoare că se împărtăşeşte de Har, zadarnic s-a mai făcut creştin, fiindcă se situează alături de necredincioşi, când consideră că s-a eliberat de orice răutate şi că este părtaş oricărei virtuţi, pentru că în realitate, zadarnic se osteneşte, fiind mincinos şi ipocrit! Un astfel de om, chiar dacă ar împărţi săracilor toate ale sale, chiar dacă ar posti şi ar priveghea şi ar dormi pe pământul gol sau pe iarba verde, chiar dacă s-ar ruga şi L-ar implora pe Dumnezeu să fie miluit, de fapt, el nu cunoaşte că Harul care vine din credinţă este milostivirea, de aceea, lăsând toate cererile sale imediate, trebuie să-I ceară Domnului milostenie înainte de toate, iar, Hristos Domnul să-i dea doar Harul. Şi dacă, numai pentru Har, omul ar cheltui bani mulţi şi ar suferi orice răutate, arătând grăbire şi zel, trebuie ca ulterior, fie să dobândească Harul pentru prima oară, când s-a făcut creştin, fie, după ce a pierdut Harul, ca să-l redobândească prin pocăinţă şi spovedanie şi printr-o vieţuire plină de umilinţă şi smerenie, toate acestea se înscriindu-se în gândirea sa deziderativă, mai ales dacă el crede că împlineşte numai fapte bune care îl vor îndreptăţi să ajungă înaintea lui Dumnezeu, adică, milostenii, privegheri şi rugăciuni!

Doar credinţa noastră curată va străluci mereu în faţa lui Dumnezeu!
Credinţa este taina creştinătăţii, păstrată şi moştenită din neam în neam, care s-a arătat în vremurile din urmă, căci cunoştinţa Adevărului nu este nimic altceva decât însuşi Harul, care este şi Adevărul care s-a împlinit în Iisus Hristos Cel Înviat, Cel Înălţat la cer şi Cel Care Pogoară Sfântul Duh la întemeierea Biserica dreptmăritoare! Fără această cunoaştere a Adevărului credinţei, devine cu neputinţă ca să găsească vreodată creştinul milă la Dumnezeu, pentru că, aşa cum nu este cu putinţă ca Hristos să facă minuni necredincioşilor, nici să se dezmintă, nici să se lepede de Sine, la fel nu este cu putinţă ca să miluiască pe cineva dintre cei care cred în El, dacă nu mai înainte acela înţelege pe deplin că Harul care vine de la El şi prin El este milostivirea şi mântuirea sufletului, mai ales că mântuirea nu se dobândeşte decât atunci când aceia care vor să se mântuiască, ajung la îndumnezeire! Din momentul în care ne întoarcem la Dumnezeu, va începe un proces fundamental de tămăduire, deoarece, Dumnezeu ne tămăduieşte sufletul din orice boală sau necaz, dându-i energii noi, luminându-l cu acea lumină neînserată a Creaţiei Sale. Întreaga istorie a vieţii în Biserică a dovedit faptul că pentru rugăciune, adică, pentru Dumnezeu, nici o boală a duhului nu este de netămăduit! Putem să ne naştem în cele mai nefavorabile împrejurări, putem constata că există medii ignorante, dure şi chiar criminale, putem să fim atraşi de exemplele de vieţuire negativă din jurul nostru, putem suferi orice fel de lipsuri, dar, dacă, ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi, îşi poate lăsa amprenta asupra noastră, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, începe un proces de tămăduire fundamentală, iar, Dumnezeu ne tămăduieşte sufletul din orice boală dându-i energii noi, adică, pentru Dumnezeu, nici o boală a duhului nu este uitată. În esenţă, valoarea noastră ca oameni, trebuie s-o socotim după măsura credinţei, fiindcă valoarea noastră este determinată exclusiv şi numai de măsura credinţei noastre. Acesta este singurul şi unicul criteriu al valorii noastre ca fiinţe umane, prin credinţa noastră şi prin însuşirile noastre bune, pentru care ne justificăm şi ne considerăm egali celorlalţi! Doar credinţa noastră curată va străluci mereu în faţa lui Dumnezeu şi va fi singura noastră însuşire adevărată, unică şi tămăduitoare! Ca urmare, o singură înţelepciune există, înţelepciunea întru Hristos, iar orice altă înţelepciune a oamenilor este o abatere înaintea lui Dumnezeu! În concluzie, esenţa întregii învăţături a Domnului Iisus Hristos este rezumată în fericiri, în poruncile pe care le-a dat oamenilor în Predica de pe munte, iar, aceste porunci le ascultăm de fiecare dată la Sfânta Liturghie, mai ales că pe treapta cea mai înaltă, Domnul a aşezat porunca smereniei, zicând: ,,Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor!” (Matei 5, 3) şi acelora Iisus Hristos le-a făgăduit împărăţia, cu menţiunea că smerenia este temelia vieţii creştine, a întregii morale creştine, iar, fără smerenie, nu există viaţă creştină!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Credinţa este taina creştinătăţii, moştenită din neam în neam – Gândirea deziderativă reprezintă acel tip de activitate mentală în contextul căreia raţiunea devine subordonată credinţei noastre! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Unul dintre cele mai importante rezultate a fost obținut de cursanta Ayana Zegheanu, care a câștigat Premiul al II-lea la Festivalul Național de Folclor „Buna mea m-o învățat”, ediția a IV-a, desfășurat la Orăștie, la categoria de vârstă 9-15 ani. Prin seriozitate, implicare și dragoste pentru folclor, Ayana a reușit să impresioneze juriul și să obțină o distincție importantă, care încununează pregătirea și efortul depus pentru fiecare apariție scenică. Performanța poartă amprenta îndrumării oferite de profesoara Maria Loga și de corepetitorul Nicoleta Lătărețu, cei care i-au fost alături tinerei interprete pe parcursul pregătirii artistice.
Rezultate deosebite au fost obținute și de alte două cursante ale instituției. Daria Elena Cojocaru a primit Premiul al III-lea la Festivalul Național de Folclor „Cânt pe Valea Sâiului”, desfășurat la Saelele, în județul Teleorman. Tânăra interpretă s-a remarcat prin autenticitatea momentului artistic și prin prestația apreciată de juriu.
Totodată, în cadrul Festivalului Național Concurs „Achim Nica”, organizat la Obreja, Sara Lukacs a fost distinsă cu Premiul Special al juriului, o recunoaștere a calităților sale interpretative și a prezenței scenice. Cele două cursante sunt coordonate de profesoara Sofia Pleșu Munteanu, alături de corepetitorul Valerică Zorzon, cei care contribuie, prin muncă și dedicare, la formarea artistică a tinerelor talente.
Reprezentanții Școlii Populare de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu au transmis felicitări tuturor cursantelor pentru rezultatele obținute, profesorilor coordonatori pentru profesionalism și implicare, dar și părinților, pentru susținerea și încrederea oferite copiilor în drumul lor artistic. Aceste premii reconfirmă valoarea școlii gorjene și preocuparea constantă pentru promovarea și păstrarea tradițiilor autentice românești.
Izabella Molnar

Articolul Premii și aplauze pentru cursantele Școlii Populare de Arte din Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Tot mai multe persoane își dau seama că micile schimbări repetate zilnic pot avea un impact major asupra rezultatelor. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase nu mai este doar o tendință, ci devine un stil de viață conștient.

De ce devin obiceiurile sănătoase tot mai populare

Trăim într-o perioadă în care informația este mai accesibilă ca niciodată, iar oamenii sunt din ce în ce mai interesați de sănătate și performanță. Platformele online, rețelele sociale și comunitățile dedicate fitnessului contribuie la răspândirea rapidă a ideilor și recomandărilor. Accesul la informații corecte îi ajută pe oameni să ia decizii mai informate. Interesul pentru prevenție a crescut considerabil, depășind ideea de reacție la problemele de sănătate.

Pe lângă acest lucru, stilul de viață modern, adesea sedentar și stresant, determină nevoia de echilibru. Mulți oameni caută soluții simple pentru a compensa lipsa de mișcare sau alimentația dezechilibrată. Astfel, obiceiurile sănătoase devin o prioritate, nu doar o opțiune.

Rolul rutinei zilnice în performanță

Rutina este fundamentul oricărui progres, fie că vorbim despre sport, muncă sau dezvoltare personală. Integrarea unor obiceiuri bine alese în programul zilnic poate aduce rezultate vizibile în timp. Consecvența este cheia oricărei transformări reale. Rezultatele durabile nu apar peste noapte, ci prin repetare și disciplină.

Mulți oameni subestimează puterea obiceiurilor mici. De exemplu, hidratarea corectă, somnul suficient sau alimentația echilibrată pot influența semnificativ nivelul de energie și capacitatea de concentrare. În același timp, suplimentele alimentare pot susține aceste procese, dacă sunt utilizate corect și responsabil.

Suplimentele în contextul unui stil de viață activ

Pe măsură ce interesul pentru fitness crește, suplimentele alimentare devin din ce în ce mai mult parte din rutina zilnică pentru mulți oameni. Produsele proteice sunt utilizate de numeroși sportivi, dar și creatina devine un produs din ce în ce mai căutat. Primele contribuie la creșterea masei musculare, în timp ce creatina, în cazul unui aport zilnic de 3 grame, crește performanța fizică în timpul eforturilor scurte, repetitive și de mare intensitate.

În oferta Scitec este disponibilă o gamă largă de produse, dintre care fiecare își poate găsi varianta potrivită, însă este important de subliniat că suplimentele alimentare nu înlocuiesc alimentația, ci o completează.

Greșeli frecvente în adoptarea noilor obiceiuri

Mulți oameni renunță la obiceiuri noi înainte ca acestea să devină stabile. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă din cauza așteptărilor nerealiste sau a lipsei de răbdare. Rezultatele rapide sunt rareori sustenabile. Progresul real necesită timp și adaptare.

O altă greșeală frecventă este supraîncărcarea cu prea multe schimbări simultane. În loc să adopte treptat obiceiuri noi, unii oameni încearcă să transforme complet stilul de viață peste noapte, ceea ce duce la epuizare și abandon.

Echilibrul între disciplină și flexibilitate

Pentru ca un obicei să fie menținut pe termen lung, este necesar un echilibru între disciplină și flexibilitate. Rigiditatea excesivă poate duce la frustrare, în timp ce lipsa structurii poate împiedica progresul. Flexibilitatea inteligentă ajută la menținerea motivației. Disciplina creează stabilitate, dar adaptabilitatea asigură continuitatea.

Este important ca fiecare persoană să își adapteze obiceiurile în funcție de stilul de viață și obiectivele personale. Nu există o soluție universală, ci doar variante care funcționează diferit pentru fiecare individ.

Un obicei simplu, un impact mare

În final, este clar că obiceiurile zilnice au un impact profund asupra vieții noastre, iar interesul tot mai mare pentru acestea nu este întâmplător. Fie că este vorba despre alimentație, sport sau utilizarea unor suplimente precum creatină, fiecare alegere contribuie la rezultatul final. Produsele de la Scitec continuă să fie parte din discuțiile despre performanță și stil de viață activ. Schimbările mici, dar constante, pot duce la rezultate remarcabile. Succesul nu este determinat de un singur pas, ci de suma tuturor obiceiurilor zilnice.

Articolul Obiceiul despre care se vorbește din ce în ce mai mult apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Victoria lui Cristian Mungiu la Cannes, cu ,,Fjord”, nu este doar o mare performanță artistică. Este una dintre acele rare clipe în care România nu mai apare în lume prin statistici triste, prin crize sau prin vești apăsătoare, ci prin valoare autentică.
Două Palme d’Or. Două trofee care nu se câștigă prin întâmplare. Două confirmări că talentul românesc poate urca, din nou și din nou, pe cele mai înalte scene culturale ale lumii. Pentru cinematografia românească, este un moment de referință. Pentru România, este mai mult decât un premiu. Este o formă de respect câștigat prin muncă, viziune și răbdare.
Cannes nu este un festival oarecare. Este locul unde se întâlnesc cei mai mari creatori ai cinematografiei mondiale, unde fiecare cadru, fiecare poveste și fiecare emoție sunt judecate la cel mai înalt nivel. Iar când un regizor român ridică pentru a doua oară marele trofeu, nu mai vorbim despre o reușită singulară. Vorbim despre forță creativă. Despre continuitate. Despre faptul că România poate construi excelență.
Și poate că emoția acestui moment este cu atât mai mare cu cât nu a fost un succes ascuns într-un cerc restrâns. Gala Cannes din acest an a adunat o audiență istorică în Franța. Milioane de oameni au privit acel moment. Milioane au văzut numele unui român urcând din nou în centrul uneia dintre cele mai importante scene culturale ale lumii. Uneori, o singură imagine valorează mai mult decât zeci de discursuri: un artist român, sub luminile Cannes-ului, aplaudat pentru o poveste care a convins lumea.
Dar poate cea mai mare victorie nu este doar trofeul în sine. Ci faptul că filmul românesc continuă să demonstreze că are suflet. Că poate spune povești care dor, care provoacă, care obligă la reflecție și care depășesc granițele unei limbi sau ale unei țări. Într-o lume grăbită, superficială și adesea dominată de spectacol ieftin, cinematografia românească a arătat că profunzimea încă poate emoționa.
Astfel de momente nu apar des. Tocmai de aceea trebuie înțelese și simțite ca atare. Pentru că, dincolo de un premiu, ele ne reamintesc că România nu este doar o țară care așteaptă mereu ceva. Este și o țară care poate crea. Care poate impresiona. Care poate ridica oameni la nivelul celor mai mari.
Victoria lui Cristian Mungiu nu este doar a unui regizor. Este una dintre acele clipe rare în care o țară întreagă poate simți, măcar pentru câteva minute, că numele ei a fost rostit cu admirație.
Și poate că, uneori, exact asta ne lipsește cel mai mult: motive reale să fim mândri. Astăzi, cinematografia românească ne-a oferit unul. Un moment în care România nu a cerut atenție. A primit aplauze.
Dragoș Ionică

Articolul Palme d’Or pentru Mungiu, mândrie pentru România apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Cartea aceasta are o mare valoare ştiinţifică şi documentară”!
În alocuţiunea rostită, domnul prof. dr. Ion Mocioi s-a transpus într-un trecut al investiţiilor eficiente şi a considerat că în urmă cu aproape patru decenii, aveam o bancă de investiţii pentru agricultură, unde lucrau oamenii care ne lipsesc astăzi, dar, nu mai avem investiţii şi nu mai avem nici oameni.
În instituţia în care a lucrat domnul Victor Troacă au fost aduşi specialişti care se numeau inspectori care lucrau tot timpul pe teren. Judeţul nostru era unul dintre cele mai dezvoltate şi cu mulţi oameni din Gorj. Se urmărea ca să fie cheltuiţi banii într-un mod eficient pentru că era o muncă ordonată şi bine pusă la punct. ,,Personal, îl ştiu şi pe omul care l-a învăţat pe domnul Victor Troacă meseria de a conduce, e vorba despre domnul Ursăţeanu, un mare om, un specialist despre care vorbeşte doar domnia sa. Pentru investiţiile mari care au fost date aici au muncit oameni mari. Înainte vreme se spunea că aici sunt aduşi câinii care nu au ce mânca, dar, cred că o să ajungem şi în faza aceasta, când se distruge totul acum şi când avem o ţară «eşuată», cum spunea un fost preşedinte”, a subliniat vorbitorul. În opinia domniei sale, era vorba despre o muncă artistică bazată pe respectarea legilor, ,,ca să nu mai spun că erau atunci oameni de o mare ţinută morală, pentru că domnul Troacă i-a strâns şi le-a făcut nişte medalioane de toată frumuseţea, şi nu seamănă un medalion cu altul. Înseamnă că şi-a folosit calitatea de artist al scrisului, pentru că ştie ce să caute în realitate şi să caute «cuvinte potrivite» la care s-a remarcat un mare gorjean pe care îl cunoaşteţi! Deci, cartea aceasta are o mare valoare ştiinţifică şi documentară, ca să nu mai vorbim şi despre valoarea artistică, fiindcă, toate portretele literare pe care le-a făcut oamenilor cu care a lucrat, sunt vii, pentru că domnul Troacă este «omul creionului», omul care ştie să pună cuvântul acolo unde este nevoie şi pe ales, nu oricum! Domnul Victor este un om complet, de aceea, i-a înţeles şi pe autorii de carte din Gorj, pentru că i-a prezentat aproape pe toţi şi cu o profunzime deosebită, punându-le în evidenţă calităţile de literaţi sau de oameni de ştiinţă!
L-am cunoscut cu calităţi deosebite, atunci când a adus la editura mea un dicţionar, mi se pare că e prima carte a domniei sale! Îi doresc mult succes în activitate”, a spus cunoscutul brâncuşiolog al Gorjului şi al ţării! Cuvintele acestea de apreciere au fost completate de către domnul Gelu Birău, cel care a considerat că în vremea când judeţul nostru cunoştea o dezvoltare deosebită, totul se realiza prin Banca Naţională, Banca de Investiţii şi Banca Agricolă, cu un personal exraordinar, mai ales că ele ,,au susţinut cu credite dezvoltarea, iar, pentru că avem printre noi pe unul dintre «făptaşii»afirmaţiilor domnului Victor Troacă în carte, care este şi un veteran, pe domnul Constantin Guţă, îl rugăm să ne spună câteva vorbe, câteva versuri, a precizat fostul director al Băncii Naţionale, sucursala Târgu-Jiu!

,,Victore, mi-ai spus tu mie, ca să fac o poezie”!
La o vârstă înaintată, dar, siropos şi plin de culoare, domnul nonagenar Constantin Guţă a pornit de la faptul că: ,,Vreau să spun că Banca de Investiţii de la Gorj, de la înfiinţarea ei şi până în 1990 a derulat prin ea fonduri de investiţii, nu numai pentru judeţul Gorj, ci, pentru toată Oltenia, Banat şi partea de sus a Crişanei, până la Suplacul de Barcău.
Noi am avut trusturile de foraj şi extracţie ţiţei, cu fonduri pentru aceste regiuni, şi cred că suntem singura Bancă de Investiţii care a avut acest profil. În carte se vorbeşte mult despre organizarea băncii, iar, un bun organizator al băncii a fost domnişoara Dogaru” a menţionat vorbitorul. Înainte de a citi unele versuri pentru domnul Troacă, domnia sa considera că la 90 de ani, nu-ţi mai trebuie nici bani, îţi trebuie sănătate, că atunci le ai pe toate! (sic!!!) ,,Iar: toţi care sunteţi aici, tot 90 de ani să trăiţi”! În continuare, domnul Constantin Guţă a recitat versurile proprii: «Victore, mi-ai spus tu mie, ca să fac o poezie!/ Materialul primit, eu l-am pus la plămădit!/ Dragul nostru autor, Victor Troacă senior,/ Îţi venim în ajutor,/ Ştim că de mic ai crescut,/ În loc puţin cunoscut, / Ai crescut în dealul Cernii, unde cântă puiul mierlii, / Printre brazi şi printre fagii, / Unde-s locurile dragi,/ Că noi te-aşteptăm să vii, şi multe lucruri să scrii,/ Dar, drumu-i anevoios, şi nu poţi veni pe jos,/ Ca să-ţi uşurezi cărarea, tu să ne-alini supărarea,/ Când mai trece prin zăvoi,/ Car frumos cu patru boi,/Să cobori uşor la vale, printre stânci fără cărare,/ Pe drumuri întortocheate, de lume cu griji umblate,/ Să cobori în urma noastră, de pe deal şi de pe coastă, / Să ne-aduci de prin pădure, un coş plin cu fragi ş mure…Victor, nu fii necăjit, uite carul a venit,/ Dar, nu-i ăla din zăvoi,/ e cel comandat de noi, Costică şi cu Georgică, îi ştii de la una mică,/ Aşa cum spunea Georgică,/ Să luăm una şi plecăm,,/ Sau luăm alta şi mai stăm! Iar, acum, să vină şi carul!», după care nonagenarul Constantin Guţă i-a oferit domnului Victor Troacă tabloul «Carul cu boi», de Nicolae Grigorescu.
Atunci, cu glasul de stentor orator, domnul profesor Gheorghe Gorun a expus punctul de vedere al istoricului care mereu a studiat şi studiază documentele pentru a descoperi unele aspecte importante ale luptei pentru libertate şi pentru emancipare naţională! Apoi a sosit momentul autorilor de epigrame care au adus şi un prilej minunat de a descreţi frunţile participanţilor, de a le înveseli inima şi de a le aduce zâmbete care înseninează sufletul! În încheierea manifestării, domnul Victor Troacă a mărturisit că: ,,Sunt multe cuvinte de laudă şi nu cred că sunt eu persoana respectivă, dar, eu m-am străduit ca în viaţa aceasta să fac ceva, iar, dacă am făcut şi fac mereu, e pentru oameni! Eu, vă mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-aţi adresat, vă mulţumesc foarte mult pentru faptul că sunteţi aici! Această carte s-a născut, datorită acestui domn, micuţul domn Guţă! Chiar dacă aveam nişte materiale mai vechi, acum doi ani, dumnealui ne-a invitat la o masă, pentru că eram cel mai tânăr de acolo, cel mai mic, aşa cum eram şi la bancă…”! În acest fel, autorul cărţii lansate şi-a adus aminte, cum domnul Guţă l-a dus, nu la bancă, ci, în birou! Astfel, s-a născut ideea de a scrie cartea aceasta! De aceea: ,,Gratitudinea mea se îndreaptă şi către foştii mei colegi, şi doresc să le mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit, mulţumesc presei, tuturor celor care au condus discuţiile în această seară” a concluzionat autorul cărţii!
Profesor dr. Vasile GOGONEA,
membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul O carte în care autorul explorează metode sistematice de meditație – ,,Gratitudinea mea se îndreaptă şi către foştii mei colegi, le mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit, tuturor celor care au condus discuţiile în această seară”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Expoziția ,,Incursiune în spiritul brâncușian”, deschisă la sediul Muzeului Municipal ,,ION RAICA” din orașul Sebeș, până în data de 1 iunie 2026 apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească”!
Aşadar, în Duminica a 7-a după Paşti, vom înţelege mai bine care este cauza care i-a determinat pe Sfinții Părinți să se adune la un loc și să apere dreapta credință, prin apariţia unui mare eretic, anume Arie, care îi îndrepta pe creștini spre o credință marginală nouă, zicând că Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o ființă cu Tatăl și că a «a fost un timp când Fiul nu era», numindu-L pe Iisus Hristos o «creatură superioară», chiar, «cea dintâi dintre creaturi» pe care el o definea! Acest eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mândru și neascultător, însă bun predicator, care a trăit în secolele III-IV, iar, erezia lui s-a răspândit în câțiva ani atât de mult încât divizase Biserica în două și amenința să se răspândească în tot imperiul de răsărit și de apus. Pentru că citim în Patericul cel vechi, la capitolul Pentru Avva Aghaton: «S-au dus oarecarii la dânsul, auzind că are aleasă dreaptă-socotinţă. Şi vrând să-l încerce de se mânie, i-au zis lui: Tu eşti Aghaton? Am auzit că eşti desfrânat şi mândru. Iar el a zis: Aşa este! Şi i-au mai zis lui: Tu eşti Aghaton bârfitorul, clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt! L-au întrebat iarăşi: Tu eşti Aghaton ereticul? Atunci el, sărind ca ars, a strigat: Nu sunt eretic! Şi l-au rugat pe el zicând: Spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte învinuiri ţi-am adus, le-ai primit, iar cuvântul acesta „eretic” nu l-ai suferit? Zis-a lor: Cele dintâi asupra mea le iau, căci este spre folos sufletului meu să le recunosc. Dar cuvântul acesta „eretic” este despărţire de Dumnezeu şi eu nu voiesc aceasta! Iar ei auzind, s-au minunat de dreapta lui socotinţă şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi… ». Aşadar, HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! Pilda este în strânsă legătură cu Duminica a 7-a după Paşti, atât cu Sfânta Evanghelie ce se va citi la Sfânta Liturghie (de la Ioan 17, l – 13), cât şi cu pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, trecuţi în calendar, când li se face pomenire specială, ca-n fiecare an, ca duminică aflată între praznicul Înălţării Domnului şi cel al Pogorârii Sfântului Duh. De aceea, ne adresăm cu salutul «Hristos S-a Înălţat!». Ca urmare, ne propunem, cu ajutorul Domnului, ca să vorbim despre calea cea dreaptă, corectă, care duce la cunoaşterea lui Dumnezeu, iar, gândul alegerii acestui subiect a izvorât din versetul al 3-lea al Pericopei Evanghelice în care se spune: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”, iar, o asemenea invitaţie de a-L cunoaşte ca singur Dumnezeu adevărat, are darul să alunge spusele ateilor ignoranţi şi răutăcioşi, din trecut, de azi, şi de mâine, care usţin altceva greşit, aşa că trebuie să spunem răspicat că mintea celui care doreşte să înţeleagă drept multe taine, trebuie să fie antrenată în acest sens, pentru că altfel se poate cădea uşor în înţelegeri greşite şi chiar în erezie. De aceea, Biserica dreptmăritoare a avut mult de luptat (şi încă mai are) cu ereziile şi nefericiţii care le susţin. Nu întâmplător se face pomenire în calendar de Sinodul I Ecumenic şi Sfinţii Părinţi participanţi, de aceea, să ne amintim mereu de râvna acestor bărbaţi aleşi ai Bisericii, nu numai de la acest sinod, ci şi de la celelalte şase, căci, în total, Biserica Ortodoxă recunoaşte 7 sinoade ecumenice prin care Atotputernicul şi Milostivul Dumnezeu ne spune că prin puterea Lui de mântuire a omului, înţelegem că dacă Fiul era creat, nu putea mântui creatura, ci, doar ca Dumnezeu, Fiul este Mântuitor!

,,Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei”!
Să luăm aminte că în acel moment, Sfinții Părinți, nemaiputând răbda hulele lui Arie împotriva Mântuitorului și a Preasfintei Treimi, au cerut ajutorul drept credinciosului împărat Constantin cel Mare, ca să contribuie cu puterea sa imperială la liniștirea Bisericii lui Hristos și la condamnarea învățăturii hulitoare a lui Arie și a discipolilor săi. Aşadar, inspirat de Duhul Sfânt, marele împărat creștin a hotărât să organizeze primul Sinod Ecumenic la Niceea în anul 325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitați toți marii ierarhi ai Bisericii creștine din Răsărit și din Apus. În felul acesta, au luat parte 318 Sfinți Părinți la care s-a adăugat și o delegație a Papei Silvestru I al Romei, pentru că până în anul 1054, Biserica creștină era una, nedespărțită în două, cea Ortodoxă de Răsărit și cea Romano-Catolică de Apus. În felul acesta, și sinoadele până la dezbinarea Bisericii se numesc«ecumenice», adică, generale, pentru că au luat parte la ele și ierarhi din partea Bisericii Romei. Deci, Sinodul de la Niceea a fost deschis chiar de Sfinții Împărați Constantin și Elena și a durat toată vara, iar, în . În timpul sinodului, la care a fost de față și ereticul Arie cu ai lui, Sfinții Părinți s-au ostenit mult să-i îndrepte pe eretici la ortodoxie, dar ei n-au vrut să asculte şi chiar s-a întâmplat ca în timpul discuțiilor, Sfântul Ierarh Nicolae să-i dea o palmă lui Arie căci nu putea răbda hulele lui. Atunci Sfântul Constantin cel Mare a poruncit ca să i se ia omoforul și Evanghelia, iar, apoi să fie aruncat în temniță pentru că a îndrăznit să lovească. Dar, noaptea, i s-a arătat Mântuitorul în temniță și i-a dat din nou Evanghelia în mâini, iar Maica Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineață, auzind împăratul acestea, l-a adus pe Sfântul Nicolae iarăși la sinod și își cereau iertare toți de la el, văzând râvna și răbdarea lui pentru credință adevărată! În multe privinţe, tainele dumnezeieşti nu pot fi judecate prin raţionamente simple sau simpliste, prin judecăţi omeneşti, fiindcă, o raţiune luminată, înduhovnicită, se poate apropia să cunoască, fără a greşi, cele adevărate despre Dumnezeu. Prin urmare, omul «le judecă», în sensul că e capabil să gândească drept, cu discernământ, sau în dreaptă-socotinţă, după limbajul Patericului. În concluzie, rămânem de-a pururi cinstitori şi recunoscători celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, care prin rugăciune şi râvnă deosebită au cugetat şi formulat dreapta credinţă cu privire la dumnezeirea Fiului, Mântuitorul nostru. Această Pericopă Evanghelică se doreşte a fi o invitaţie pentru o cercetare duhovnicească a Sfintei Scripturi şi a învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, cu încredinţarea că în acest mod, vom putea găsi, Un Dumnezeu Care ne spune că prin puterea Lui de mântuire a omului, înţelegem că dacă Fiul era creat, nu putea mântui creatura, ci, doar ca Dumnezeu, Fiul este Mântuitor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne spune că prin puterea Lui de mântuire a omului, înţelegem că dacă Fiul era creat, nu putea mântui creatura, ci, doar ca Dumnezeu, Fiul este Mântuitor! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Evenimentul este organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, alături de Uniunea Scriitorilor din România, Institutul Cultural Român, Primăria Târgu-Cărbunești, Biblioteca Județeană „Christian Tell” și Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului”.
Pe parcursul celor trei zile, publicul este invitat la conferințe, lecturi de poezie, lansări de carte și întâlniri între generații, într-o atmosferă dedicată literaturii și dialogului cultural. Deschiderea are loc vineri, 22 mai, de la ora 18:00, la Biblioteca Județeană „Christian Tell” din Târgu Jiu, cu conferința „Literatura contemporană în contextul provocărilor actuale”, la care participă membri ai Uniunii Scriitorilor din România și profesori de limba și literatura română din Gorj. Invitați: Angelo Mitchievici – vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, Gabriel Chifu – secretar general al Uniunii Scriitorilor din România, Cristian Valeriu Pătrășconiu – director de Programe Interne și președinte interimar al Uniunii Scriitorilor din România, Daniel Cristea-Enache – director Programe Externe al Uniunii Scriitorilor din România și Horia Gârbea – director Imagine și președinte al Filialei Poezie București a Uniunii Scriitorilor din România.
Sâmbătă, 23 mai, de la ora 11:00, la Magic Gardens din Târgu-Cărbunești, va avea loc Podiumul poetic, urmat de o lansare de carte, iar de la ora 17:30, la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu se va desfășura conferința „Tinerii și literatura la început de secol XXI”, întâlnire între elevi, profesori de limba și literatura română și membri ai Colegiului Director al Uniunii Scriitorilor din România.
Duminică, 24 mai, de la ora 11:00, la Casa de Cultură „Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbunești, va avea loc festivitatea de premiere a laureaților ediției din acest an. Totodată, cei interesați vor putea vizita Casa Memorială „Tudor Arghezi”.
În urma jurizării, au fost desemnați câștigătorii ediției 2026 la mai multe secțiuni, atât din rândul scriitorilor consacrați, cât și al tinerilor. La premiile Opera Omnia, distincțiile au fost acordate lui Adrian Alui Gheorghe (poezie), Nicolae Oprea (critica poeziei), Alistair Ian Blyth (scriitori străini) și Gheorghe Grigurcu (scriitori gorjeni), iar Alina Aldea a primit premiul „Opera Prima” pentru volum de debut în poezie.
La secțiunea „Bilete de papagal”, premiul I a revenit lui Cătălin Leonte, premiul II – Maria Anastasiu, premiul III – Eugenia Erica Drăgan Keller, iar o mențiune a fost acordată lui Dorin Ștefănescu.
La secțiunea „Cuvinte potrivite”, premiul a fost câștigat de Gabriel Moldovan, iar la „Arghezologie”, de Alexandra Florina Mănescu.
La secțiunea „Arghezi Tineret” – eseu, premiul I a fost câștigat de elevii Flavio Antonio Tudorescu și Sara Maria Vezure, de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, coordonați de profesoara Marinela Pîrvulescu, iar premiul II a revenit elevilor Marian Florin Deconescu și Andreea Denisa Sarcină, de la același colegiu, sub coordonarea aceleiași profesoare.
Premiul III a fost obținut de Alexia-Maria Gărăiacu, de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, coordonată de prof. Găvan Elena Diana, precum și de Andreea Denisa Sarcină, de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, coordonată de prof. Marinela Pîrvulescu.
Mențiunile au revenit elevelor Maia-Elina Rîsu și Bianca-Maria Vavură, de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”.
La secțiunea „Arghezi Tineret” – poezie, premiul I a fost obținut de Andra-Gabriela Cîrstoiu, de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, prof. Irina Manuela Giurgiulescu, precum și de Denis Ioan Tîrziu, de la Liceul Tehnologic „Ion Mincu” din Târgu Jiu, coordonat de prof. Constantina Dragnea. Premiul II a revenit elevilor Flavio Antonio Tudorescu, de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, și Maria-Sorina Covrig, de la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu Jiu, coordonată de prof. Adina Spineanu.
Premiul III a fost câștigat de Adam Maria Daria, de la Colegiul Național „Spiru Haret”, coordonată de prof. Cosma Virginia-Cristina, și de Rîsu Maia-Elina, de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, coordonată de prof. Pigui Grațiela-Ramona.
Mențiunile au revenit elevelor Papa Cătălina Aida și Iosif Andreea Sânziana, ambele de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, coordonate de prof. Giurgiulescu Irina Manuela și prof. Goanță Cristina.
La secțiunea „Moștenirea Arghezi”, au fost premiați trei elevi de la Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbunești: Zorlescu Gelu-Andrei – premiul Eseu, coordonator prof. Corici Amelia-Simona; Diaconu Maria-Teodora – premiul Poezie, coordonator prof. Biriboiu Olivia și Vlad Andreea Nicoleta – premiul Poezie, coordonator prof. Novac Aurora-Victoria.
Festivalul a creat, și de această dată, o punte firească între generații, aducând împreună autori consacrați și tineri talentați, uniți de aceeași bucurie pentru literatură.
I.I.

Articolul Câștigătorii Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Domnului inginer Gorjan, finului intelectual și omului cinstit, care știe să transforme editura într-un misionarism.”
Vintilă Horia (1942)

Printr-un concurs de împrejurări favorabile nouă, am ajuns în posesia mai multor cărți de căpătâi, fără nicio obligație financiară, scrise de către doi distinși intelectuali și scriitori de marcă, soț și soție, Victoria Dragu – Dimitriu și Ștefan Dimitriu. Scrierile Domniile Lor au apărut în prestigioase edituri: Editura Eminescu, Editura Cartea Românească și Editura Vremea.
Victoria Dragu – Dimitriu, care a fost timp de patruzeci de ani realizator la Redacția Culturală a Radiodifuziunii, pe lângă volume de versuri și romane, este și autoarea unor cărți de convorbiri: „Poveștile Doamnelor din București” (2004 și 2006), „Povești ale Domnilor din București” (2005), „Alte povești ale doamnelor și domnilor din București” (2006), „Poveștile unui domn din București, Dinu Roco” (2007), „Doamne și Domni la Răspântii bucureștene” (2008), „Povești ale comorilor din București” (2013). Toate au apărut la Editura Vremea.
Distinsa autoare întreprinde o captivantă incursiune în istoria Bucureștilor, a caselor care au adăpostit personalități de mare vogă. Stând de vorbă cu urmașii acestora, află poveștile adorabile ale unor culmi de viață, comori pe care le strânge în paginile acestor fermecătoare cărți cu o valoare documentară inestimabilă. O lume dispărută, care trăiește în amintirile celor puțini rămași.
În cartea „Doamne și domni la răspântii bucureștene”, pag. 106, apare convorbirea „Cu Sorana Georgescu – Gorjan, la Răspântia cu Dud și la Răspântia cu Oțetari”. Din aceste convorbiri, aflăm prețioase informații despre tatăl Soranei, inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan, și despre Constantin Brâncuși.
Filolog, redactor la publicațiile în limbi străine ale Editurii Academiei Române, redactor de carte la „Dicționarul Englez – Român al Academiei” (1974, 2004), membră în colegiul de redacție al revistelor „Brâncuși” și „Portal – Măiastra”, din Târgu-Jiu, Sorana Georgescu – Gorjan s-a născut în 1939, când tatăl ei, inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan, în urma vânzării a trei mii de exemplare din manualul „Principii de electrotehnică”, a cumpărat un Buick de mare eleganță, ultimul model. „Ce copil norocos, care are Buick la poartă!” – spuneau cunoscuții. Sorana Georgescu – Gorjan este deținătoarea arhivei legate de partea tehnică a construcţiei Coloanei Infinite, autor inginer Ștefan Georgescu – Gorjan (1905 – 1985). Ea este autoarea a cinci cărți și a peste 170 de contribuții la cercetarea creației brâncușiene. Traducătoare de cărți și articole din și în română.
Tatăl lui Ștefan Georgescu – Gorjan și bunicul Soranei, Ioan Georgescu – Gorjan, era de origine din Gorj, din localitatea Godinești, lângă Tismana. La fel ca Brâncuși, a plecat de acasă la 10 – 11 ani și s-a dus la Craiova. Inteligent și harnic, a ajuns prim – vânzător la o prăvălie din Strada Madona Dudu. Mai mic decât el cu șapte ani, Brâncuși a plecat din Hobița la 11 ani, ca ucenic la Târgu-Jiu, apoi la Craiova, la un magazin de pe aceeași stradă. Destine asemănătoare, ambii orfani, Ioan Georgescu – Gorjan de ambii părinți, iar Brâncuși, de tată. Fiind din comune apropiate, s-au cunoscut și între cei doi s-au stabilit relații de prietenie, un timp Brâncuși a locuit în casa bunicului Soranei, căruia i se adresa cu apelativul „nașul”. Ioan Georgescu – Gorjan și alți negustori din Craiova l-au sprijinit pe Constantin Brâncuși să intre la Școala de Meserii și Arte din Craiova, apoi la Școala de Belle – Arte din București. În semn de prietenie și recunoștință, absolventul Constantin Brâncuși al Școlii de Belle – Arte, a prezentat, ca lucrare obligatorie, „Portretul lui Ioan Georgescu – Gorjan”, gips, 1902, bust aflat la Muzeul Național de Arte din București. Relațiile au continuat și după ce Brâncuși a plecat la Paris, prin corespondență, cărți poștale adresate „nașului”, care, din păcate, s-au pierdut.
Așa s-a ajuns la colaborarea dintre fiul lui Ioan Georgescu – Gorjan, Ștefan, și Brâncuși.
Ștefan Georgescu – Gorjan, tatăl Soranei, a urmat cursurile Liceului Carol din Craiova, cu profesori temeinic pregătiți și severi, de la care a învățat să gândească. A învățat în liceu limba latină, limba germană și franceză, iar singur a studiat engleza, italiana și spaniola, deci a terminat cu serioase cunoștințe de limbi străine. Deși avea o formaţie umanistă, a fost orientat spre inginerie, profesie mai profitabilă. A urmat cursurile Școlii Politehnice din București, Secția Electromecanică, paralel, a frecventat în primele trei semestre, și cursurile Facultății de Filosofie și Litere, Secția Italiană, audiind expunerile unor profesori celebri: Ramiro Ortiz (italiană), Constantin Rădulescu – Motru (psihologie), Mircea Florian (filosofie), Nae Ionescu (logică), Nicolae Iorga (istorie), M. Dragomirescu (știința literaturii). A urmat, de asemenea, cursurile de istoria artei, până la sfârșit, ținute de Tzigara – Samurcaș, unul din directorii „Convorbirilor literare”.
Pentru a câștiga un ban în plus, pentru întreținere, a litografiat cursuri spre a le vinde colegilor, desena proiecte pentru colegi sau făcea pe popotarul cantinei universității, primind masă gratuită și o mică indemnizație. În 1928, inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan, proaspăt absolvent, cu rezultate foarte bune, merge la Viena, 6 luni în practică, la Siemens – Schuckert, ocazie de a învăța dialectul vienez, pe lângă germana pe care o știa din liceu, după care cere să meargă în Valea Jiului, la Petroșani, 1929. După un stagiu în subteran, a început să lucreze la Atelierele Centrale, timp în care era conferențiar la Școala de Maiștri Mineri și Mecanici. Pentru că literatura tehnică în limba română era foarte săracă, cursul pe care-l preda l-a șapirografiat pentru a-l distribui elevilor. Bucurându-se de aprecieri, în calitate de inginer-șef, la Petroșani, la Atelierele Centrale, face mai multe deplasări în străinătate, ajungând și la Paris. Prima vizită o face la atelierul lui Brâncuși și, cuprins de o neașteptată admirație și emoție de cele văzute, imediat scrie o carte poștală părinților, în care își exprima impresiile. În 1935, pe 7 ianuarie, de Sfântul Ion, este invitat la Paris pentru a-l sărbători pe tatăl lui Ștefan, „nașul”.
Brâncuși primise o invitație din partea Aretiei Tătărăscu să facă la Târgu-Jiu un monument în cinstea eroilor dispăruți în Primul Război Mondial. L-a întrebat pe tânărul inginer dacă s-ar putea realiza, la Atelierele Centrale din Petroșani, o coloană așa cum o cioplise el în lemn. Inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan vine cu o soluție care îl încântă pe celebrul sculptor: să se înfigă într-un bloc solid de beton un stâlp de oțel pe care să se înșire, ca niște mărgele pe ață, elementele repetate ale Coloanei!
În situația aceasta, Brâncuși a început demersurile oficiale necesare, a obținut acordul Aretiei Tătărescu și a conducerii Societății Petroșani, care avea Atelierele Centrale, unde existau o turnătorie, o secție de structuri metalice, un serviciu de proiectări și un atelier mecanic, cu meșteri temeinic pregătiți. Au urmat doi ani de cercetări, timp în care inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan a întocmit documentația tehnică necesară.
Sosit în 1937, în țară, la Târgu-Jiu, doamna Aretia Tătărăscu i-a acordat toată libertatea să aleagă locul, tema și colaboratorii. Brâncuși își propune să realizeze un ansamblu de monumente, plecând de la malul Jiului, locul bătăliei, motiv de mândrie pentru locuitorii orașului declarat localitate de interes turistic. Mai întâi a realizat Masa Tăcerii, apoi la intrarea în parc, Poarta Sărutului. Urma Calea Eroilor, prin efectuarea unor exproprieri, biserica destul de veche, aflată pe același ax, ducând spre terenul viran unde Brâncuși stabilise locul unde va fi amplasată Coloana, împreună cu inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan. Scopul era de a uni între ele monumentele care aveau să alcătuiască Ansamblul de la Târgu-Jiu. Apoi s-au deplasat la Petroșani, unde Brâncuși a locuit întreaga lună august în casa inginerului Ștefan Georgescu – Gorjan. Mai întâi, Brâncuși a cioplit din lemn de tei modelul unui modul, împreună cu meșterul Carol Flisek, artist în meseria lui. La începutul lui septembrie, Brâncuși a trebuit să plece din țară, a revenit la începutul lui noiembrie, asistând la tragerea a două module pe stâlpul de susținere, gândit în trei tronsoane. Liceanul I.D. Sârbu, nevoit să întrerupă cursurile, din motive financiare, este încadrat ca ucenic la Atelierele Centrale Petroșani, tocmai când se turnau acele forme trapezoidale. Acesta își amintește: „Directorul Atelierelor Centrale, Ștefan Georgescu – Gorjan, venea însoțit de un popă mic și al dracului, care controla și amenința. Și popa acela care ne înjura gorjenește era Brâncuși”.
Pentru că trebuia să plece în India, Brâncuși lasă restul operațiilor în seama inginerului Ștefan Georgescu – Gorjan.
A revenit în țară în 1938, ocupându-se de supravegherea metalizării. Stâlpul urma să fie înfipt într-o fundație în formă de trepte, în trunchi de piramidă, de cinci metri adâncime. S-au turnat 75 de metri cubi de beton (165 de tone).
Perioada realizării acestui Ansamblu a coincis, în parte, cu ministeriatul lui George Tătărăscu (prim-ministru), așa că s-a bucurat de tot sprijinul înaltului demnitar. Societatea din Petroșani, condusă de Ion Bujoiu, un om deosebit, a subvenționat costurile Coloanei, iar Liga Națională a femeilor s-a implicat financiar pentru restul Ansamblului. În total, spune Sorana Georgescu – Gorjan, a costat în jur de zece milioane, pe când bugetul județului era doar de 5 milioane. Brâncuși n-a primit niciun onorar pentru această operă. Inaugurarea a avut loc pe 27 octombrie 1938, fără participarea inginerului Ștefan Georgescu – Gorjan, plecat din țară, și a lui Constantin Brâncuși.
După 1938, Brâncuși n-a mai revenit în țară, iar în perioada comunistă, a sovietizării țării, personalitatea marelui sculptor n-a fost agreată, arta lui fiind considerată suprarealistă și decadentă (arta burgheză). Proletcultismul făcea ravagii și în țara noastră. Activiștii politici de atunci, analfabeți, 1953, au încercat să demoleze Coloana pentru fier vechi, fără izbândă.
În timp ce eram elev al Școlii Pedagogice din Târgu-Jiu (1952 – 1955), nimeni nu ne-a vorbit despre Constantin Brâncuși și despre operele sale, deși treceam mereu pe lângă ele. Statul român de atunci a refuzat moștenirea. „Ce dureroasă lipsă de viziune!” – exclamă Sorana Georgescu – Gorjan. Desigur că regretăm și atitudinea Academiei Române din vremea aceea. Un vot de blam. Cu toate acestea, statului român i-a rămas „un lucru unic în lume” (Sidney Geist), Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, cu care s-ar putea mândri oricare oraș din lume.
Sorana Georgescu – Gorjan vorbește pe larg despre acțiunea de demontare a Coloanei, în prag de iarnă, 1996, despre vizita unor specialiști străini pentru a analiza situația monumentului, prilej de a constata că acest monument „este nu numai o capodoperă de artă, ci și una de inginerie și tehnică românească”.
Bine că s-a renunțat la soluții aberante care ar fi pus în pericol respectarea integrității monumentului, fapt pentru care distinsa doamnă s-a bucurat, după multe emoții petrecute.
Autoarea acestor convorbiri a putut să vadă obiecte atinse cândva de Brâncuși.
După episodul Brâncuși legat de viața inginerului Ștefan Georgescu – Gorjan, fiica acestuia face prețioase destăinuiri despre Editura Gorjan, creația tatălui său, înființată în Capitală. Cu ocazia tipăririi manualului „Principii de electrotehnică”, la Tipografia Miloșescu, în 1931, inginerul Ștefan Georgescu – Gorjan și-a făcut și ucenicia de redactor, de corector, de tehnoredactor, de editor și difuzor de carte, operațiuni îndeplinite de către tatăl său. Dă amănunte despre lucrătorii Editurii, având tipografie proprie (1943), despre cărțile apărute, beletristică, debuturi importante, traduceri, ediții bibliografice.
Iată profesiunea de credință a editorului Ștefan Georgescu – Gorjan:
„Noi am socotit că nicio jertfă bănească nu este de prisos când e vorba de a pune în mâna unor copii sortiți mai mult muncii fizice o carte care să le facă plăcere și care să-i atragă către cuvântul tipărit, către cultură”.
Puterea comunistă i-a interzis să mai publice, soartă pe care o aveau toți editorii, pentru alte motive inventate, a fost arestat și a petrecut câțiva ani la Canal.
La vârsta pensionării, inginerul Ștefan Georgescu- Gorjan dă la iveală scrierile sale despre Constantin Brâncuși, începând cu 1964, „articole despre colaboratorii săi la construirea Coloanei, despre felul cum s-a făcut Coloana, despre toate Coloanele lui Brâncuși, despre ovoid în opera sa, amintiri despre templul din Indor și altele”. Toate au apărut sub formă de articole, n-a avut șansa să-și vadă tipărite manuscrisele cărților sale, decedat în 1985. O parte a apărut după 11 ani, la Editura ,,Scrisul Românesc”, iar cealaltă, după 20 de ani, la Editura ,,Mihai Eminescu”.
N-a avut satisfacția să-și vadă tipărite aceste cărți. Manuscrisul integral a apărut abia în 2004 la Editura Universală: „Am lucrat cu Brâncuși”.
Bunicul, tatăl Soranei și alți membri ai familiei Gorjan sunt îngropați la Cimitirul Bellu, nu departe de mormintele lui Luchian, Andreescu, Pătrașcu și Pallady, vegheate de ,,Rugăciunea” lui Brâncuși, o copie a ,,Rugăciunii” de la Buzău.
Constantin E. Ungureanu

Articolul Constantin Brâncuși – 150 – Victoria Dragu – Dimitriu în convorbiri cu Sorana Georgescu – Gorjan, la Răspântia cu Dud și la Răspântia cu Oțetari apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul „Jazz Tango” aduce pasiunea sud-americană la Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Proiectul ,,Studenții noștri pot mai mult”, ajuns la cea de a XIII-a ediție, implementat și la nivelul Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Craiova apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2.Între estetică și est-etică
Însă – cum chiar titlul propune – „Marea carte a uitării” e o mare carte a memoriei și a neuitării, care incriminează răul comunistoid, absurdoid, teroarea istoriei, violența ei malefică, sacrificială într-o oglindă, asasină într-o altă oglindă. Acest joc dialectic ori trialectic îi produce cititorului banal delicii (in)voluntare, nesperate, poate doar în subconștient așteptate, căci gândit, într-un spațiotimp arhitextual, intertextual, transtextual, romanul chifuian ni se recomandă el însuși ca un elogiu al memoriei ființei umane, concrete, ontologicofenomenologice, cu speranțele ei, uneori deșarte, cu căderile ei, tragice în esență.
Unicitatea „Marii cărți a uitării” survine din viziunea ei stratificată, din fantezia reinventivă a intrigii, din atmosfera semnificativă, care nu reproduce litera istoriei ci o transferă într-o succesiune de povestiri dintr-al căror spirit transpare voința autobiografică de a condamna un regim politic din perspectiva nenorocirilor declanșate de el. Autoficționalismul de tip chifuian poate fi caracterizat ca parabolesc, deși deseori glisează spre alegorie (adică o lecție a istoriei reinterpretate simultan în regim și ezoteric și exoteric dar și eretic) universalizată excepțional și noetic.
Limbajul este voit antiliterar, pe alocuri chiar pornografic, ca să demaște imbecilismul și animalitatea vreunui parvenit, precum Balaban de pildă, periculos șef al Securității din Ocasum (ulterior din Eratiu Mare – n.n., I.P.B.), vulgar, argotic, ori în fals jargon estetic, precum cel al criticului de artă Slavomir Bencic, formatorul Dajanei Stoianovici, la Belgrad.
Gabriel Chifu adoptă, ca și D.R. Popescu ( a se vedea monografia lui Theodor Codreanu: „Dumitru Radu Popescu (Istoria absurdoidă, de la Editura Tipo Moldova, din 2020 – n.n., I.P.B.), est-etica ( un concept împrumutat de Monica Lovinescu de la Timothy Garton Ash, istoric britanic preocupat de fenomenul est-european și de revoluțiile din 1989 – n.n., I.P.B.) ca formă de demascare a vieții sociale, proletculiste, impusă de ocupantul sovietic și în rândul scriitorilor români, prin exprimarea adeziunii la ea de către președintele S.S.R., Victor Eftimiu.
Atitudinea anticomunistă este străvezie în romanescul cronicăresc chifuian, iar calea deloc lesnicioasă întrucât prozatorul atacă subiectul cu armătura estetică la două mâini, metodă care-i permite să ia cu dreapta est-eticii ce a dat cu stânga esteticii, însă – constat dumirit, cumpănite într-un echilibru de-a dreptul monumental. Cititorul textului meu să nu se sperie: aprecierea mea axiologică e perfect acoperită de „transversaliile” „Marii cărți a uitării”, ritmul interior al scriiturii fiind dinamic, chiar în spiritul adevărului deseori necruțător, revendicativ al unor nobile principii.

3.Despre compromis și rezistență
Dar „Marea carte a uitării” este declarat și asumat epistemologic și naratologic un roman al destinului și al condiției umane, aproape cinematografic, neorealist. Ca roman-frescă, polifonic, romanul chifuian este concomitent și de analiză veridică, sinceră, câteodată simulat naivă, atașată cauzei vreunui personaj masculin ori feminin; dar și de ficțiune în genul noului roman care se opune atât presiunii vieții reale cât și reversului ei complice, filtrarea bunei cuviinți. Unele personaje deci se sustrag dacă e nevoie convenienței moravurilor, organizându-și aventurile morale, sexuale, relaționale în așa fel încât eliberarea din convențiile sociomorale să exprime pasiunea erotică pură; și mă refer acum la cuplul de amanți Bazil Costea și Olimpia Stoianovici.
În scriitura lui Gabriel Chifu este evident naturalismul planetar, izvorât din setea de viață. Acțiunea e trăită de eroi și antieroi nemijlocit; evocarea directă, fără eleganțe literare, e uneori proeminentă și în stare brută, bestială, de perversitate egoistă, ca-n cazul delatorului Bebe Stoianovici, turnător la Securitate a cărui deviză sună astfel: să nu spună niciodată adevărul.
Katherine Verdery a scris și publicat o carte despre compromis și rezistență la orice influență anxioasă. Încercând a menține un grad onest de obiectivitate în judecarea subiectivității personajelor intraromanești, autorul romanului-jurnal la care mă refer în comentariul de față își însușește metodologia verderyană: trecând de la creația literar-culturală la invectiva politică, la dezbaterea tematică asupra regimurilor nefaste staliniste, dejiste, ceaușiste ori iliesciste.
Iar Gabriel Chifu face apel și la asemenea mijloace stilistice, precum în spovedania lui Slobodan Stoianovici către deținutul Emanoil Teodorescu din decembrie 1963, (un Slobodan însuși pușcăriaș reconfigurat în închisoare ca informator – n.n., I.P.B.), în care întâlnim sintagme „elitiste”, „intelectualiste”, provenite dintr-o cultură onorabilă: „rigori morale”, „filtrul judecății”, „noblețe sufletească”, „purtarea unui sfânt”, dar, vai, folosite în scop mârșav; peste puțin timp maiorul avea să fie inclus în lotul de politici deportat în ținuturile îndepărtate ale Asiei sovietice; în schimb stomatologul avea să fie reeducat și sechestrat, înșurubat, cimentat în sistemul Securității autohtone ca și băiatul acestuia Bebe care prinsese gustul faptelor reprobabile.

4. Sub pretextul ficțiunii despre adevărurile individuale
La un moment dat, literatura lui Gabriel Chifu din această, deja celebră „Mare carte a uitării”, este mai mult de atât. Ea devine „reportajul universal” al lumii totalitariste, autocratice, antidemocratice etc. Mai devine o practică motivată, de apărare împotriva oricărei dictaturi grobiene, militariste, criminale, prin forța puterii de a o condamna politic, insurgent, în genul lui Isidore Ducasse Lautréamont, de exemplu la graniță cu Kafka și Camus.
În termenii lui Eugen Negrici (din „Literatura română sub comunism” – n.n./, I.P.B.), Gabriel Chifu manifestă acea predilecție pentru cazuri și comportamente imprevizibile, pentru cronica marii și micii istorii, pentru relevarea mecanismelor infame al puterii absolute, pentru dezvăluirea tarelor morale și sociale și a climatului demoralizant, pentru problematica omului sub vremi și a înstrăinării în comunismul în care locuirea poetică e insulară ori, dimpotrivă, e substituită de cenușa cadavrelor din lagărele de exterminare stalinistodejiste ale lui Dej, Maurer, Pauker ș.a. Autorul vădește, în „Marea carte a uitării”, reconsiderarea – sub pretextul ficțiunii – a evenimentelor, tragediilor istoriei naționale, râvna veridicității și asumarea funcției istoriografice, precum de pildă a obsedantului deceniu ori a evadării din România concentraționară a lui Bebe Stoianovici și Mateiaș Costea, cel de-al doilea fiind omorât de grăniceri prin împușcare (apropo: fiecare episod al romanului – cum de exemplu acesta, cel de-al treilea, al anilor 1977-1982, în care Matei Costea, poet aflat la început de drum, cade victimă idealului de a fi un protestatar la adresa regimului, este o nuvelă ori o povestire de sine stătătoare – n.n., I.P.B.).
Încă o observație în privința specificului romanului chifuian: autorul își subiectivizează atitudinea față de personaje, insuflându-le un emoționant umanism și remodelându-le evoluția pe scena cotidianului benign ci nu malign. Epica scapă din chingile eticii și își vede de autonomia ei esteticonarativă, învăluită într-un umanism generos. Cum ar constata și teoreticianul Georg Lukacs: există o aspirație esențială a sufletului pentru care nu este important decât esențialul: chemarea umanismului liberal și mirajul dreptului la libertate, chiar cu gravul risc de a fi un erou autosacrificial. Tragedia sparge ierarhia lumilor de sus, de mijloc, de jos, pătrunsă de sensul major al existenței exact ca-n romanele lui Malraux ori Camus.

5.„Marea carte a uitării” printre capodopere
Până la urmă și în cazul romanescului chifuian romanul ia forma aventurii, a valorii proprii, a interiorității filosoficomoralicești, a centrului luminos în care eroii romanești redescoperă în ei cel mai nestrămutat punct lăuntric al mișcării ritmice a sinelui și eului lor în raport cu aceea a lumii concrete. Și eroii, toți, ai lui Gabriel Chifu, în viața lor biologică și socială, manifestă o profundă înclinație către perseverare în propria-le imanență întru atingerea unui scop al întregii lor devenințe. Astfel, Gabriel Chifu, în postura de cronicar, nu poate decât să consemneze realitatea cotidiană ca replică la minciuna oficială, practicată de partid, de stat, de instituții etc.
Asistăm la aderarea fățișă, cumva patriotică, la complexitatea ansamblului vieții înseși, la tablourile realiste de medii, de vaste evocări ale adevărului istorico-social, la purtarea firească, nepervertită moral – politic a unor tineri dezbolșevizați, dar și la prefacerea psihologică a celor scăpați din ghearele ceaușismului și aciuați prin California ori în Canada, precum de pildă același Bebe, fratele Dajanei Stoianovici. Pentru el, localizat în Long Beach, unde altă întâmplare neprevăzută i-a schimbat radical cursul poveștii, soarta a jucat în favoarea-i, dându-i o poziție de a revendica gloria, revanșa, răzbunarea.
Asistăm deopotrivă la un soi de căutare a timpului pierdut, proustiană, captivantă prin relatarea mereu vie, spectaculoasă; apoi la o neistovită sete de autenticizare a narațiunii romanești, la care cititorul excedat de minciuna politică de fiecare zi va fi mulțumit, ba chiar reactivat cathartic.
În concluzie, ce-aș mai putea constata? „Marea carte a uitării” este unul din nesperatele romane-capodopere ale romanescului românesc contemporan care stă, cu brio, alături de „Theodoros” al lui Mircea Cărtărescu, „Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda, „Galeria cu viță sălbatică” al lui Constantin Țoiu, „Vreme în schimbare” al lui Eugen Uricaru, „Guvernământul General al Genezei” al lui Cristian George Brebenel, „Eșecul cartofilor cruzi” al lui Lazăr Popescu, „Dorința” al lui Silviu D. Popescu, „Tobele mute” al lui Emilian Marcu, „Urma” al lui Adrian Alui Gheorghe, „Cenușa” al lui Aurel Antonie ș.a.
Ion Popescu-Brădiceni, scriitor, doctor în filologie, critic literar

Articolul Exegeze frontale și critice – Despre „Marea carte a uitării” – o capodoperă românească a lui Gabriel Chifu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Interviu cu scriitoarea Valeria Certăzeanu Zorilă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Să mi se împlinească gândurile bune, proiectele pozitive”!

-V.G. Suntem aproape de jumătatea anului, aşa că v-aş ruga să ne vorbiţi despre un bilanţ al activităţii în această perioadă care presupune un efort continuu, unele relaţii de comunicare, contacte cu diferite persoane şi anumite instituţii!
-C.A. Pot să vă spun că membrii «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ», iar, în acest sens, l-aş aminti cu mare cinste şi cu mult respect pe tatăl meu, profesorul Marin Arcuş, care anul acesta a publicat o carte cu un titlu semnificativ şi sugestiv, intitulată: «Vorbe de duh în cultura umanităţii» şi pe care o va lansa la manifestarea noastră din 21 iunie anul acesta!
-V.G. E vorba despre o carte pe care am prezentat-o în paginile «Gorjeanului» şi care este apreciată de mulţi gorjeni!
-C.A. Iar, printre persoanele care ne onorează la manifestare, aş aminti pe domnul ambasador al României în China, de fapt, fost ambasador, Constantin Lupeanu, cel care i-a dat chiar tatălui meu ideea de a reedita Monografia Satului Rădineşti, de la izvoarele râului Plosca, pentru că a citit şi domnia sa cartea şi a considerat că merită să fie reeditată, fiind o carte bine documentată, o carte de bilanţ la frumoasa vârstă de nouăzeci de ani!
-V.G. Cred că a fost un îndemn care l-a entuziasmat pe domnul profesor Marin Arcuş!
-C.A. Da, pentru că Tata n-a mai aşteptat, s-a apucat de treabă şi împreună cu doamna Doina Drăguţi, căreia îi mulţumim şi pe această cale, pentru că este o femeie extraordinară, un matematician, a reuşit să scaneze cartea care se prezintă în condiţii grafice excepţionale şi e gata de tipar. Putem socoti acest lucru ca un element de bilanţ al «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ», pentru că ne-am dorit foarte mult să păstrăm această carte în condiţii foarte bune, cu toate că timpul pare să fi determinat schimbare a unor cuvinte, a unor termeni, iar, acest lucru i-a plăcut domnului ambasador Constantin Lupeanu!
-V.G. Vă mulţumesc pentru că aţi fost la mine acasă la Ţicleni şi aţi văzut grădina din curtea casei, dar, nu pot continua decât cu întrebarea privitoare la relaţia dumneavoastră cu oamenii care vă sprijină în tot ceea ce faceţi?
-C.A. Ca să vă pot răspunde la această întrebare, vă mărturisesc faptul că am fost cu câteva seri în urmă la cinematograf la Craiova, pentru că una dintre fetiţele din Ansamblu şi-a sărbătorit ziua de naştere şi i-a invitat pe toţi colegii la cinematograf.
-V.G. Şi ce revelaţie v-a oferit cinematograful din Craiova, mai mult sărbătoarea fetiţei sau vizionarea unui film de excepţie?
-C.A. Cred că vizionarea unui film de excepţie, pentru că acolo, am văzut un film extraordinar în care era vorba despre nişte profesionişti care luptau ca să păstreze «trendul» unei publicaţii de prestigiu din America şi moştenitorii patronului erau nişte oameni care doreau să scape repede de afacerea respectivă pentru că nu se pricepeau şi pentru ei erau mult mai importanţi banii!

,,Îi mulţumesc domnului manager Bordeiaşi că ne-a înţeles”!

-V.G. Bine, bine, dar, în ce a constat revelaţia?
-C.A. În faptul că la câte persoane au fost pe lângă personajul principal, mai era o doamnă în vârstă, o femeie extraordinară, cu experienţă de viaţă şi cu un suflet mare! Ei, bine, din multele persoane care au fost prezente, au mai rămas numai două, iar, un domn, care deşi era lângă dânsa, a intuit calitatea unei ziariste tinere şi a făcut lobby ca fostul patron să o propună pentru a o înlocui pe doamna mai în vârstă. În cele din urmă, au reuşit să convingă un alt om de afaceri care avea mulţi bani ca să cumpere întreaga firmă şi în felul acesta să treacă peste faliment şi să meargă mai departe în activitate. Am dat acest exemplu, pentru că nu ştiu câţi oameni au să rămână lângă mine până la sfârşit, dar, este important ca toţi aceia care vor rămâne aproape, să fie foarte buni şi să poată să preia activitatea în orice clipă!
-V.G. Cred că am înţeles puţin subtilitatea revelaţiei şi îmi face o mare plăcere să vă mai spun «LA MULŢI ANI» şi să vă asigur că voi fi mereu lângă dumneavoastră! Dar, pentru că trăim într-o lume a confuziei şi a manipulării, cele bune mai greu se împlinesc în momentul de faţă!
-C.A. Aşa este, pentru că mulţi se gândesc mai întâi la un câştig tot mai mare, cu muncă mai puţină şi cu o atitudine de pasivitate faţă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru!
-V.G. După discuţia pe care aţi purtat-o cu domnul Ionuţ Viorel Bordeiaşi, managerul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, în care aţi discutat şi unele lucruri de interes comun pentru actvitatea dumneavoastră şi a «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ», aş dori să ne spuneţi, ce aţi stabilit pentru a primi un sprijin în continuare?
-C.A. Discuţia noastră a fost de bun augur, şi îi mulţumesc domnului manager Bordeiaşi că ne-a înţeles şi este pentru prima dată când activitatea culturală de la Rădineşti va fi deosebită, cu ocazia «Zilei Rădineştilor», o activitate care este cuprinsă în agenda culturală a judeţului Gorj. Până acum, toată munca noastră, din 1989 şi până în prezent, nu a fost băgată în seamă de către autorităţile noastre de la Gorj, activităţi culturale şi nu doar culturale!
-V.G. De altfel, domnul Bordeiaşi este un spirit nou şi înnoitor în viaţa culturală a Gorjului, aşa că aprecierea dumneavoastră nu mă surprinde!
-C.A. Domnule profesor Vasile Gogonea, este pentru prima dată când autorităţile au devenit receptive la nevoile noastre, pentru că ne asigură o parte din finanţarea premiilor copiilor participanţi la Cântecul popular «Perlele Olteniei», mai ales că de această dată Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj contribuie cu 1.800 de lei! Toată suma de premiere este de 5.000 de lei şi dacă obţinem resurse, putem creşte suma, pentru că scopul nostru este ca să dăm premii mai mari, inclusiv la diplomele de paticipare, pentru că avem un festival dedicat orchestrelor şi tarafurilor de copii şi întotdeauna, cel care câştigă premiul întâi sau marele premiu este ajutat de toţi ceilalţi, care trebuie să primească şi ei o recompensă bănească.
-V.G. Sper ca în viitorul apropiat să continuăm dialogul nostru pe această temă, aşa că în încheiere, vă spun pentru a treia oară: «LA MULŢI ANI»!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Educaţia şi…Lecţia de viaţă! – Interviu cu d-l prof. dr. Constantin ARCUŞ, Preşedintele «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ» – ,,Nu ştiu câţi oameni au să rămână lângă mine până la sfârşit, dar, este important ca toţi aceia care vor rămâne aproape, să fie buni şi să preia activitatea în orice clipă”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ceremonia oficială se va desfășura începând cu ora 12:00, reunind membri ai comunității academice, reprezentanți ai mediului cultural și invitați de onoare.
„Prin conferirea acestei distincții academice, Senatul Universității își exprimă înalta apreciere pentru contribuțiile excepționale aduse dezvoltării culturii române, promovării patrimoniului național și consolidării dialogului dintre creația artistică, reflecția intelectuală și spațiul public”, a precizat UCB.
Academicianul Mircia Dumitrescu, membru titular al Academiei Române, se numără printre cele mai reprezentative personalități ale artei românești contemporane. Grafician, pictor, sculptor și profesor universitar, acesta a construit, prin opera sa, un univers artistic de profundă complexitate culturală și spirituală, în care dialogul dintre imagine, carte și memorie culturală dobândește o expresie artistică distinctă. Activitatea sa este legată de importante proiecte editoriale și culturale de anvergură națională, între care un loc aparte îl ocupă contribuția la realizarea ediției facsimilate a manuscriselor eminesciene, proiect fundamental al Academiei Române coordonat de acad. Eugen Simion.
În cadrul ceremoniei va avea loc lansarea volumului „Manuscrisele, Mihai Eminescu” – Academia Română, eveniment cu o puternică semnificație culturală și academică. Facsimilele manuscriselor eminesciene vor fi oferite Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, constituindu-se într-un valoros reper documentar și simbolic pentru comunitatea academică și pentru patrimoniul cultural național.
Avocatul George Șerban este recunoscut atât pentru activitatea sa profesională, cât și pentru contribuția constantă la susținerea și promovarea valorilor culturale românești. Colecționar și promotor al artei, acesta reprezintă modelul intelectualului implicat în conservarea și valorizarea patrimoniului artistic, înțelegând cultura ca formă de responsabilitate civică și dialog între generații.
Evenimentul va include și vernisajul expoziției „George Șerban: Efigia unui homeric colecționar”, dedicată contribuției sale la promovarea artei și patrimoniului cultural. Expoziția propune o reflecție asupra rolului colecționarului în conservarea memoriei culturale și în susținerea creației artistice contemporane.
„Prin organizarea acestei ceremonii, Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu își reafirmă misiunea de promovare a excelenței academice, a valorilor culturale autentice și a dialogului dintre universitate și marile personalități ale vieții intelectuale și artistice românești. Evenimentul reprezintă un moment de prestigiu pentru comunitatea academică și culturală, reafirmând rolul universității ca spațiu al cunoașterii, al memoriei culturale și al recunoașterii valorilor fundamentale ale societății românești”, informează UCB.
I.I.

Articolul Un academician și un avocat, Doctor Honoris Causa la UCB apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Primarul comunei, Tudor Oiță, a anunțat că ziua va debuta cu momente solemne dedicate eroilor neamului. De la ora 8:30 vor fi depuse coroane la Monumentul Eroilor de la Școala Gimnazială Nr. 1 Negomir, iar de la ora 9:30 ceremonia va continua la Monumentul Eroilor de la Biserica Raci.
Programul va continua la ora 14:00, când vor fi celebrate cuplurile din comună care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Evenimentul va include o ceremonie religioasă organizată la Biserica Raci, în semn de respect pentru familiile care au devenit exemple de statornicie și unitate în comunitate.
Punctul central al zilei va avea loc începând cu ora 18:00, la Școala Gimnazială Raci, unde este programat un amplu spectacol folcloric dedicat sărbătorii de Ispas. Pe scenă vor urca Ansamblul de fluierași și dansuri populare „Izvorașul” din Negomir și Ansamblul Folcloric „Maria Lătărețu”.
Potrivit organizatorilor, spectacolul va reuni numeroși interpreți de muzică populară, printre care Liliana Neoagă, Claudia Dascălu, Alina Munteanu, Nicoleta Argint, Elena Bălan, Cătălin Roșoiu, Yasmine Polacek, Andrada Betej, Cristina Pîrjol, Petronela Bartic și Andrei Ciotor. Orchestra va fi dirijată de Andrei Carcalicea, iar prezentarea spectacolului va fi asigurată de Cristina Pîrjol.
Izabella Molnar

Articolul Straie de sărbătoare și folclor de Ispas, la Negomir apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător…”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

A condus şi «Sucursala Gorj a Băncii de Investiţii», dovedind o experiență extinsă în domeniul economic!
Poate cu ocazia întâlnirii de astăzi, domniei sale începe să-i placă mai mult ceea ce face pentru a decripta puterea cuvintelor de duh și importanța lor în a face mai întâi lucrul cel mai complicat! Când se referă la cărţi ştiinţifice de specialitate, cursuri şi alte materiale didactice şi de formare profesională, cercetătorul Victor Troacă dovedeşte o pregătire solidă în contabilitate şi în practica de investiţii, aşa cum a dovedit atunci când a condus ca director adjunct şi «Sucursala Gorj a Băncii de Investiţii», dovedind o experiență extinsă în domeniul economic, acesta însemnând un capitol important în activitatea sa de dezvoltare personală, când oamenii nu apreciază doar ceea ce fac la locul de muncă, ci, mai degrabă, de ce o fac aşa de bine şi cu multă reponsabilitate! Pentru că domniei sale îi place nespus de mult ca să călătorească «Pe firul vieţii», în acest fel, ideea simplă, dar convingătoare, din spatele cărții pe care o publică se bazează pe diferența dintre activităţile de succes și cele mediocre, și anume, că primele pot să articuleze clar și răspicat, de ce sunt ele importante, care este scopul și care sunt valorile demersului scriitoricesc, ceea ce în ultimă instanță e mult mai important decât ceea ce faci și modul cum o faci pentru a te bucura de mai mult succes. Această pledoarie constituie şi imboldul de care poate avea nevoie un autor de carte, ca să-şi descopere propriul destin, iar, scopul care îl motivează, în acelaşi timp, îl şi implică, iar, dacă va rămâne fidel acestuia, se va bucura de succes. A scrie o carte care inspiră cititori, oameni de cultură, dar și pe toți cei care vor să trăiască o viață plină de sens, reprezintă o profesiune de credinţă, pentru că într-un sens mai larg, putem spune că distinsul autor împărtășește ceea ce a învățat pe parcursul remarcabilei sale cariere şi încearcă să convingă cititorul că nu este nicidecum «vânătorul de fluturi», deoarece, faptele pilduitoare au un loc aparte în viaţa unui om de acţiune, dacă sunt sistematizate într-un set de reguli și pot fi înțelese mai ușor când sunt privite ca sisteme. Construită în jurul conceptelor de bază ale economiei şi mai ales ale contabilităţii şi ale eficienţei investiţiilor, cariera profesională a domnului Prof. univ. dr. economist Victor TROACĂ poate fi asociată cu spiritul de adevăr și transparență radicală, care include sfaturi despre modalitățile în care oamenii, dar și organizațiile, pot lua cunoştinţă despre misiunea omului asociată cu pronia divină, pentru a înfrunta provocările vieţii! Dacă vei constata că «firele» acestei vieţi sunt suficiente ca să scapi de îndoieli și de tergiversări, pentru a-ți învinge teama și incertitudinea şi că ideile pot aduce o schimbare în viața ta, atunci, acest lucru e un îndemn ca să-ți iei inima în dinți și să lupți pentru omul care a căutat întotdeauna să evite bătutul pasului pe loc sau lucrul de mântuială. În toată viaţa domniei sale au existat în jur şi oameni care l-au împins din urmă, părinți, profesori, prieteni, dar, secretul unei vieți fericite și împlinite constă în a ști sa te motivezi pe tine însuți! Pentru domnul Victor Troacă, această biografie de dezvoltare personală perfectă pentru bărbați, femei și adolescenți deopotrivă, constituie şi o replică la una dintre cele mai urmărite direcţii ale devenirii umane, exemplul faptelor care pot deveni și un instrument care ajută la cunoaşterea culturii economice, a colaborării și a comunicarii între persoane.

Atenția este cheia care face posibilă schimbarea, iar, biografia unei vieţi prodigioase reprezintă o pledoarie pentru stabilitatea în schimbare şi pentru schimbarea în stabilitate!
Folosind știința din spatele obiceiurilor, povestiri interesante și adevăruri din lumea artei, istoriei și businesului, domnul Victor Troacă explică puterea momentului de inspiraţie, acele câteva secunde care fac diferența dintre cine ești și cine ai putea să fii. Născut la 28 septembrie 1959, în satul Motru Sec, actualmente comuna Padeş, după absolvirea cursurilor Liceului Economic şi de Drept Administrativ din Târgu-Jiu, domnul Victor Troacă a absolvit în anul 1983 cursurile Facultăţii de Finanţe-Contabilitate din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, obţinând şi titlul academic de doctor al instituţiei de învăţământ superior absolvite, după care a lucrat peste 36 de an în domeniul bancar, având activitate şi la o serie de instituţii de învăţământ mediu şi universitar din Târgu-Jiu şi Bucureşti! Este autor sau coordonator a numeroase cărţi de specialitate, cursuri universitare sau lucrări aplicative în domeniul investiţiilor, participând la numeroase conferinţe ştiinţifice din ţară şi din străinătate. Această carieră strălucită îl pune față în față cu sine însuşi, dar, mai ales, îl face să înțeleagă că unica persoană care te îndeamnă să te ridici la înălțimea potențialului tău ești chiar tu, iar, faptele pozitive te fac să uiți de scuze și de motive, să nu te mai minți și să-ți schimbi atitudinea pentru a fi mai lucid! Meditația asupra activităţii proprii constituie, printre altele, și o metodă pentru a atinge un nivel extraordinar de concentrare care poate părea la prima vedere greu de realizat, iar, domnul Victor Troacă reuşeşte şi prezentarea eficientă a cunoștințelor sale obținute în urma anilor de experiență ca dascăl şi lector, gânditor progresist și practician al bunei cuviinţe! În loc de concluzie, să spunem că atenția este cheia care face posibilă schimbarea, că a reda prin cuvinte scrise biografia unei vieţi prodigioase reprezintă o pledoarie pentru stabilitatea în schimbare şi pentru schimbarea în stabilitate, iar vestea bună este că atenția poate fi antrenată, iar, propria confesiune devenită mărturisire, îți va arăta şi modul cum trebuie să o faci!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Oameni cu vocaţie care rămân «colindători pe firul vieţii» – ,,Mulţumesc mult colaboratorilor mei, care acum au posibilitatea să afle mai multe despre omul cu care au lucrat, care le-a fost coleg, şef, prieten sau colaborator”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Evenimentul a avut loc la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, unde a fost deschisă și expoziția concursului, care va putea fi vizitată de public până la data de 24 mai 2026, oferind iubitorilor de artă ocazia de a descoperi creativitatea și talentul tinerilor artiști participanți.
Juriul competiției a fost format din personalități marcante ale artei plastice: Gheorghe Dican, președinte UAP România – Filiala Râmnicu Vâlcea, John Pîrva, președinte UAP România – Filiala Deva, și Cătălin Negrea, membru UAP România – Filiala Târgu Jiu. Aceștia au evaluat cele 38 de lucrări înscrise în concurs, selectând cele mai valoroase creații.
Marele Premiu și Trofeul Concursului a fost câștigat de Mălăescu Mihaela Alexandra, de la Școala Populară de Arte și Meserii „Cornetti” Craiova.
Secțiunea Pictură
Categoria 7–10 ani:
– Premiul I – Minovici Luca Dominic, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu
– Premiul II – Crețu Eveline, Școala Populară de Arte și Meserii „Ilie Micu” Sibiu
Categoria 11–15 ani:
– Premiul I – Oprișor Mara, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu
– Premiul II – Cojocaru Andra, Școala Populară de Arte „George Enescu” Botoșani
– Premiul III – Darida Antonia Maria, Școala de Arte Satu Mare
– Mențiuni – Ludu Sofia Eliza (Cluj-Napoca), Golea Bianca-Oana (Cluj-Napoca), David Antonia Sabina (Sibiu)
Categoria peste 16 ani:
– Premiul I – Hîrjaba Alexandra-Clara, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu
– Premiul II – Lifticariu Luminița, Botoșani
– Premiul III – Scarlat Adrian (Sibiu), Ștefan Elena (Brăila)
-Mențiuni – Bako Eva (Sfântu Gheorghe), Biciușcă Simona-Geanina (Suceava), Marcoci Clara Elena (Piatra Neamț)
Secțiunea Grafică
Categoria până la 15 ani:
– Premiul I – Pavel Sara Ștefania, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu
– Premiul II – Cristea Rebeca Denisa, Satu Mare
– Premiul III – Buzatu Elena-Amelia, Piatra Neamț
-Mențiuni – Neculeac-Andriescu Darius-Mihail (Iași), Olăneanu Emma Elena (Constanța), Peana Nicoleta (Sibiu)
Categoria peste 16 ani:
– Premiul I – Grigoroiu Emilia Ștefania, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu
– Premiul II – Paveliuc Ilinca Maria, Iași
– Premiul III – Bukkosi Rozsa, Mureș
Mențiuni – Afilipoaei Iasmina Elena (Botoșani), Șomcutan-Silaghi Cristian Daniel (Satu Mare), Vulcu Maricica (Sibiu), Sava Doina (Brăila), Ardelean Isadora Maria (Alba)
Organizatorii au transmis felicitări tuturor câștigătorilor și participanților, subliniind importanța susținerii tinerelor talente și a promovării artei plastice. Evenimentul continuă să reprezinte un punct important în calendarul cultural al județului Gorj, contribuind la dezvoltarea creativității și expresiei artistice în rândul tinerilor.
C.P.

Articolul Vernisaj și premiere la Concursul Național „Emancipare”, ediția a VI-a apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Profesorii Grigore Ionescu și Rodica Ionescu – modele morale și intelectuale în Școala Generală Albeni (1 septembrie 1976 – 1 septembrie 1996) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Treptele nemuririi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Arta nu face decât să înceapă continuu”!
Iar, pentru că lucrarea «Rugăciune» trebuia să fie instalată pe un piedestal mai înalt, gâtul pare ușor asimetric și întregul bust ușor alungit pentru a da o senzație de privire în viitor. Totodată, se observă că bustul este orientat cu fața spre soare și este lipsit de brațele amintite în contractul semnat de către Constantin Brâncuși. În final, sculptorul se pare că a depășit cu ceva timp şi termenul de predare, stârnind în comentariile unor nemulţumiţi un scandal care a ajuns până la Paris. De fapt, situaţia se schimbase considerabil, deoarece Eliza Stănescu (Seceleanu) se recăsătorise, cu toată durerea din sufletul său, iar în acele condiţii, rudele nu acceptau statuia unui trup gol într-un cimitir, dar, se pare că a contat mai mult punctul de vede al Elisei, care a fost de acord ca monumentul funerar să fie amplasat la locul stabilit, așa cum l-a gândit şi l-a stabilit însuşi sculptorul Constantin Brâncuși. În cele din urmă, pentru a-și amplasa lucrările în Cimitirul «Dumbrava», din Buzău, sculptorul s-a deplasat personal în localitate, în perioada 26 mai – 17 iulie 2014, locuind în casele Elizei Stănescu (Seceleanu), de pe strada Păcii. În aceeaşi perioadă, Brâncuşi a cioplit în piatră de «Măgura» cele două socluri pentru statuia «Rugăciune» și pentru bustul lui Petre Stănescu. Piatra respectivă care a fost folosită la soclu este numită piatră de «Măgura» sau «fund de mare», apreciată ca o piatră «numulitică», fiind comandată de către Constantin Brâncuși și în ultimă instanţă, fiind sculptată de către marele artist! În documentele vremii se precizează faptul că cele două blocuri de calcar au fost furnizate de antrepriza «Donig K. Teodoru», care exploata o carieră de piatră la «Măgura» și care a furnizat și piatra necesară pentru fundația clădirii Palatului de Justiție din Buzău, iar, Brâncuși a cioplit blocurile de piatră cu ajutorul pietrarilor din satul situat în apropierea carierei «Măgura».

,,Eu nu doresc să reprezint în sculpturile mele făpturi terestre…”!
Să mai amintim că în 1958 Muzeul Naţional de Artă al României a cumpărat sculptura «Rugăciune» de la Eliza Stănescu (Seceleanu) cu suma de 70 de mii de lei, dar, mai întâi o copie din piatră a statuii, mai apoi , o replică turnată în bronz în atelierul de la Paris al lui Brâncuși, a fost așezată pe mormântul avocatului Petre Stănescu, dar, din păcate, replica acestei sculpturi a fost furată de pe soclu în anul 1996, cu toate că a fost găsită doi ani mai târziu într-un depozit de lemne tocmai în Bistrița. Dar, pentru că nu existau sisteme de supraveghere, replica a fost din nou furată în 2005 și până în prezent nu a mai fost recuperată de către cei direct interesaţi! Abia în anul 2014, la inițiativa «Rotary Club» Buzău, care a adunat şi banii necesari pentru recuperare, a fost repusă în Cimitirul «Dumbrava» din Buzău, pe soclul original, iar, totodată, o copie fidelă a sculpturii «Rugăciune», care a costat aproximativ 7.000 de euro și a fost turnată la Arad, cu toate că sculptorul buzoian, Ciprian Dominoschi, a realizat mulajul, după statuia originală care se află la Muzeul Național de Artă al României. Pe de altă parte, în anul 1976, Muzeul Național de Artă al României a împrumutat din Cimitirul «Dumbrava» bustul lui Petre Stănescu pentru a fi prezentat la expoziția Centenarului Brâncuși. Informaţiile de care dispunem atestă faptul că ceva mai târziu, originalul a fost înlocuit cu o replică turnată în bronz în atelierul de la Paris al lui Brâncuși, iar în 1992 bustul original a fost și el cumpărat de Muzeul Naţional de Artă al României. În luna octombrie 1995 replica bustului a dispărut din Cimitirul «Dumbrava», dar, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a descoperit-o 21 de ani mai târziu, chiar dacă drumurile încurcate ale investigaţiei au făcut ca replica să stea cam trei ani în beciurile poliției din Bucureşti și apoi în 2019 a fost oferită Muzeului Județean Buzău, instituție căreia moștenitorii familiei Stă¬nescu-Seceleanu i-au donat în 1982 replicile celor două sculpturi. Să fim bine înţeleşi, în actul de donație se stipulează în mod expres că locul statuilor este pe mormântul lui Petre Stănescu, aşa că la 19 februarie 2020, când s-au împlinit 144 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, replica bustului lui Petre Stănescu a fost reamplasată pe soclul ei original. Se consemnează faptul că în aceeaşi zi, socotită «Ziua Brâncuși», promulgată prin lege în 2015, Aleea din intrarea în cimitir și mormântul lui Petre Stănescu a primit numele Aleea «Constantin Brâncuși», iar monumentul este considerat, conform declarației autoritălor locale, obiectivul cel mai bine păzit din județ. În fine, de la 19 februarie 2020, cele două opere de artă sunt iarăși pe locurile lor, pentru că numai împreună și la mormântul avocatului Petre Stănescu, statuile formează un ansamblu unitar, adică Ansamblul funerar «Rugăciune» sau «Monumentul funerar Petre Stănescu» din Cimitirul «Dumbrava» din Buzău, aşa cum l-a conceput şi l-a realizat creatorul lui, sculptorul Constantin Brâncuşi, pentru că la fel și l-a dorit Eliza Stănescu (Seceleanu), inițiatoarea proiectului. Să concluzionăm cu faptul că analizată cu atenţie, atitudinea sculptorului de a nu ceda monumentul după finalizarea lui, pentru a fi instalat în Cimitirul «Dumbrava», își pierde conotaţia negativă, deoarece, Brâncuși păstrează Statuia «Rugăciune» în atelier pentru a-şi contura șansa de a deveni ceea ce avea să devină, mai ales că simțea nevoia să mediteze fără constrângeri asupra deschiderilor și angajamentelor unei noi concepții asupra artei moderne, aşa cum dorea să evalueze lucid limitele și scăderile sale de concepție. Constatăm că artistul detaşează imaginea nudă a femeii de tragismul morții soţului ei, iar, prezentarea genunchilor îndoiți, aplecarea concentrată a trunchiului și a capului, precum şi trăsăturile feței conferă lucrării o notă de actualitate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Statuia «Rugăciune», a lui Brâncuşi, mereu în actualitate – ,,O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal – şi în pământ”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Premii importante pentru două cursante ale ȘPA Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Activitatea a fost structurată pe două părți:
A. „Comemorarea Eroilor – între tradiția locală și educația istorică”, activitate organizată de către elevii Școlii Gimnaziale „Constantin Săvoiu” din Târgu Jiu, avându-i ca profesori coordonatori pe Iulia Georgiana Dondera și Nicolae Dăianu.
B. Un referat cu tema „Digitalizarea în predarea istoriei – între inovație și necesitate”, realizat de către profesorul Nicolae Dăianu.
După o scurtă prezentare a evenimentului ce urmează să aibă loc în această școală, făcută de profesorul Balcanu Sorin, coordonator de cerc, a urmat un mesaj de bun venit din partea gazdelor prin vocea doamnei profesoare Iulia Georgiana Dondera. „Suntem bucuroși că vă aflați azi printre noi în școala noastră. Este o ocazie pentru noi să ne vedem și să ne întâlnim la astfel de evenimente. Suntem onorați și mulțumim pentru prezență doamnei Dorina Nichifor, cadru didactic al acestei școli, și domnilor reprezentanți ai Cultului Eroilor Gorj, cărora le mulțumim că țin trecutul istoric viu, care ne învață să luptăm pentru drepturile noastre, să fim demni, fiindcă istoria ne învață că răutatea, invidia și setea de putere aduce satisfacții de moment și lasă în urmă drame și suferințe. Astăzi elevii noștri vor prezenta câteva momente artistice și le mulțumesc pe această cale pentru implicarea și participarea lor. Vă mulțumim și dumneavoastră și sper să vă simțiți bine la noi”.
În prima parte, elevi ai școlii gazdă, coordonați de cei doi profesori de istorie, Iulia Georgiana Dondera și Nicolae Dăianu, au prezentat scenetele: „România în Primul Război Mondial” și „De la baionetă la Smartphone”. Elevul care a jucat rolul soldatului Ion a prezentat și câteva materiale militare din Primul Război Mondial. Tot elevii au prezentat „mesaje ale Generației Alpha (generație ce cuprinde copiii născuți între 2010 și 2024), au recitat poezii patriotice și au încheiat cu prezentarea cântecului patriotic „Drum bun”.
Doamna Dorina Nichifor, profesor și fost inspector școlar de istorie, a transmis un mesaj emoționant și educativ, pentru toți participanții. În prima parte a povestit drama unui român plecat în Statele Unite în perioada anilor 1901 – 1903, unde a agonisit cu greu o mică avere, apoi a fost nevoit să se întoarcă în Gorj, unde băiatul lui fusese ucis în Luptele de la Rasovița din Primul Război Mondial, iar trupul a fost îngropat lângă biserica din Arcani de către autoritățile locale. Datorită acestei tragedii, tatăl s-a călugărit și a devenit un pustnic, în munți, în punctul numit „Locuri Rele”. El a murit în anul 1942. Mormântul este și astăzi acolo. Într-un bilet scris înainte de a muri a menționat următoarele: „Copii, prețuiți-vă țara. Învățați-i și pe copiii voștri să facă la fel.” În continuare a făcut referiri la culegerile de documente adunate de profesorul de istorie Gabriel Sarcină și publicate în trei volume.
Domnul col. (rtr.) dr. ing. Walter Loga, președinte Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” (ANCERM Gorj) a punctat efortul diplomatic făcut de Regina Maria pentru înfăptuirea României Mari, dar și jertfa ostașilor români pentru realizarea acestui deziderat. A prezentat diferite documente despre evenimentele istorice petrecute în județul Gorj și cuprinse în Revista „Gorjul Eroic”, organul de presă al filialei gorjene Cultul Eroilor. A făcut un scurt istoric al acestei asociații înființată de Regina Maria. A prezentat apoi istoria „Ostașului Necunoscut”, unde unul dintre cele zece sicrie a fost luat chiar de la Gorj, din Cimitirul de la Rasovița. A prezentat și câteva date despre cele trei regimente gorjene din Primul Război Mondial: Regimentul 18 Gorj, Regimentul 59 care a fost mobilizat doar la începerea războiului și Regimentul 5 artilerie, care sprijinea luptele duse de cele două regimente de infanterie. A prezentat date referitoare la Cimitirul Internațional de Onoare din Târgu Jiu, inaugurat la 17 noiembrie 1918, la o săptămână după retragerea trupelor germane din Gorj. În mijlocul cimitirului era o cruce mare de piatră pe care scria, în germană și în română următorul epitaf: „Călătorule, care ți-e dor încă să vezi soarele, salută-ne patria pe care noi credincioșii am iubit-o mai mult decât viața.” La final a vorbit și despre Cercurile Cultul Eroilor ce se organizează în școlile din România, iar în Gorj deja funcționează în 32 de unități școlare, inclusiv în școala gazdă.
Doamna profesoară Dorina Nichifor a mai făcut o precizare referitoare la Regina Maria. Trecând prin Alsacia-Lorena, a văzut cimitirul militarilor români neîngrijit și a făcut demersurile necesare ca acel teren să fie cumpărat de statul român.
Doamna Ramona Frățilescu, directorul adjunct al școlii gazdă a precizat că cei doi profesori de istorie ai școlii sunt buni profesioniști, elevii îi apreciază iar cu părinții au o colaborare foarte bună, concluzionând astfel: „Mă bucur că facem o echipă frumoasă în această școală de elită a Gorjului”. Apoi a precizat că săptămâna următoare e foarte încărcată. În cadrul unui proiect ERASMUS primesc vizita unor elevi din Turcia, și sunt și Zilele școlii.
Domnul profesor dr. Ion Mocioi, de la Cultul Eroilor Gorj, a vorbit despre Tudor Vladimirescu, despre înființarea unui muzeu de către dânsul la Mătăsari și sprijinirea Primăriei de la Glogova de a amenaja o cameră din Casa Glogovenilor, dedicată marelui revoluționar gorjean de la 1821 care a pus capăt domniilor fanariote în Țara Românească și Moldova. A vorbit și despre înființarea la Telești, a unui muzeu al Culturii Gorjene, cu opere ale tuturor scriitorilor de carte din Gorj.
La finalul acestui eveniment, domnul profesor Nicolae Dăianu a prezentat referatul cu tema „Digitalizarea în predarea istoriei – între inovație și necesitate”, motivând astfel alegerea acestei teme: „În contextul secolului al XXI-lea, sistemul educațional traversează o transformare profundă, dictată de avansul tehnologic galopant. Istoria, o disciplină percepută tradițional ca fiind bazată pe memorare și analiză textuală, se află astăzi în fața unei provocări majore: adaptarea la limbajul generațiilor nativilor digitali. Digitalizarea procesului de predare-învățare a istoriei nu mai este doar o opțiune modernă, ci o necesitate pedagogică pentru a menține relevanța disciplinei într-o lume hiper-conectată”.
Acesta este structurat pe cinci puncte: 1. Digitalizarea ca inovație: Instrumente și metode. 2. Digitalizarea ca necesitate: Adaptarea la elevul contemporan. 3. Avantajele integrării tehnologiei în clasa de istorie. 4. Limite și provocări: Capcana tehnologiei și 5. Rolul profesorului în era digitală. În finalul referatului, domnul profesor a tras următoarea concluzie: „Digitalizarea predării istoriei reprezintă o simbioză necesară între rigoarea științifică a trecutului și instrumentele viitorului. Succesul depinde de echilibrul găsit între metoda tradițională și cea digitală”.
A fost o ședință din care toți au avut câte ceva de învățat, atât elevii cât și profesorii prezenți.
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Cerc metodic al profesorilor de istorie, nivel gimnaziu, din zona Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Oamenii înfricoşaţi ai vremurilor rătăcite şi fără de Dumnezeu”!
Atunci când autorul se întreabă aproape simptomatic: ,,De ce am scris această carte astăzi, tocmai ACUM, când în bezna lumii ce ne înconjoară oamenii nu mai văd şi nu mai ştiu cum să trăiescă de pe o zi pe alta, având cortina trasă parcă definitiv pe viitor?”, domnia sa excelează prin exemple care ilustrează efectul unei amintiri de neuitat prin variabilitatea unor judecăți care ar trebui să fie identice cu ele însele, deoarece cartea urmează premisa că oriunde există judecată, există amintire, chiar mai mult decât ne putem imagina! Căci, dincolo de ceea ce poate însemna ,,o privire medicală asupra acestui pacient grav bolnav”, care este poporul român, putem desluşi o analiză actoricească pertinentă şi avizată a unui spirit profund care desluşeşte, dincolo de anumite decoruri ale scenei politice, tot ceea ce înseamnă o realitate crudă, atunci când: ,,Oamenii înfricoşaţi ai vremurilor rătăcite şi fără de Dumnezeu aleargă disperaţi care încotro în noul «lagăr de concentrare», unde orice vocaţie de a trăi a dispărut, în faţa strigătului mut dar dureros al simplei nevoi de a supravieţui” în penumbrele realităţii confuze! Domnul Dan Puric etalează nu numai o cultură vastă şi bine documentată, dar, nevoia de conştiinţă apare ca o posibilitate de a identifica impostura, printr-un spirit rafinat care separă «igienic» binele de rău, pentru a păstra în paginile sale pline de idei inedite, unele statistici și studii de caz prin care «celula CONŞTIINŢĂ» aduce în prim plan «oameni lumină» pe care timpul necruţător şi vremurile de restrişte nu au putut să le îngenuncheze! Acest lucru denotă curajul şi sinceritatea cu care autorul acestei cărţi explică de ce scriem şi trăim prin însuşi modul cum oamenii sunt atât de susceptibili ca să sufere de efectul de amintire în luarea deciziilor. Ca atare, fiecare dintre noi emitem judecăți eronate mai des decât credem și, de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama ce poate face o sinistră ideologie care cultivă mediocritatea în sufletul unui om predispus ca s-o primească de frică, dintr-un oportunism voalat şi mascat sau şi mai întristător, din convingere! Cartea domnului Dan Puric şterge cu năframa subtilităţii ceea ce domnia sa numea într-o carte memorabilă «Lacrima iubirii», în condiţiile în care pretinsa civilizaţie modernă şi postmodernă «nu a făcut altceva decât să lustruiască în timp barbaria», ca o dovadă că domnul Dan Puric te ajută să previi erorile și să devii mai conștient de efectul manifestării de om născut, care se dovedeşte mult diferenţiat de omul «editat» în diversele sale accepţiuni care lasă loc unei îndoieli de tip cartezian! Dacă vom reuşi să înţelegem ceea ce semnifică «armura sufletească a acestui popor», autorul trăieşte satisfacţia celui care a muncit cu folos moral şi duhovnicesc, fie şi pentru faptul că genialul Eminescu a intuit în chip strălucit şi a văzut ca nimeni altul, la vremea lui frământată, că poporul român solidarizează cu eternitatea, că ,,refacerea fondului de imunitate sufletească prin «celule conştiinţă» ne dezvăluie epicentrul dezastrului a cărui undă de şoc târzie se simte latent” în miezul unei întrebări fără un răspuns direct!

,,Trezeşte-te, popor român! Şi, mai ales, nu te teme”!
Recunoscută ca o carte de referinţă în jocul scenic al actorului Dan Puric, dar, mai ales ca o scenă care pune o întrebare tulburătoare în legătură cu direcţia încotro se îndreaptă poporul român, paginile sale pot fi socotite pe bună dreptate şi ca un ghid revoluționar, rezultatul a zeci de ani de experiență și cercetare, care te ajută să atingi succesul în viața publică, în viaţa de familie, în afaceri și în societate, mai ales că remediul divin trece şi prin Conştiinţa creştină! Pe autorul cărţii îl dezamăgesc anumiţi indivizi prin ,,mimarea condiţiei de român şi, mai ales, de creştin pe care o joacă cu dexteritate şi cu versatilitate malefică” prin frica de a fi roman! Poate că e ceva care seamănă cu obsesia de cea mai joasă calitate a autopersiflării, a luării în derâdere şi a discreditării propriilor condiţii de viaţă, a încercărilor care au transformat viețile a milioane de oameni, de la președinți la directori de companii sau la părinți cu copii. Desele referiri pe care domnul Dan Puric le face la Eminescu şi la încrederea lui nestrămutată în efortul şi în jertfa dusă până la sacrificiu pentru păstrarea românismului constituie o dimensiune considerabilă şi demnă de apreciere a cărţii, pentru că prin ceea ce numeşte «autorăstignirea poporului român», distinsul nostru autor de carte, un om evlavios şi cu origini gorjeneşti, ne aminteşte de crucea mântuitoare, Crucea Lui Hristos, prin care un popor, ca şi un om, dovedeşte cu prisosinţă că are un suflet, char dacă asasinatul politic ne-a zdruncinat «Fiinţa şi altarul Credinţei» şi prin «pedagogia» înfricoşării apare nevoia de Paznic a Fiinţei naţionale! Am căutat să spicuim din paginile acestei cărţi acele repere ale sensului care ne arată încotro se îndreaptă poporul român, pentru că în final, scriitorul, publicistul şi actorul Dan Puric ne aminteşte şi despre cele cinci Scrisori după care se ghidează oamenii de bine şi cei devotaţi patriei lor, prin îndemnul: ,,Trezeşte-te, popor român! Şi, mai ales, nu te teme!”, ca un ultim cuvânt de trezire din «somnul raţiunii care naşte monştri», deoarece: ,,Când neamul acesta nu a mai putut să biruie prin armă, a biruit prin CREDINŢĂ, prin credinţa eroilor noştri care au intrat sub pământul sfânt al ţării, ca noi să fim liberi” în gânduri şi în fapte! În concluzie, firul ideilor ne conduce la final şi stabilește priorități, iar, dacă suntem în jurul ideii de a face trecerea de la dependență la independență, de la frică la curajul de a spune adevărul, atunci, bunule cititor, gândește-te la ce câștigi înaintea timpului pierdut şi încearcă să înțelegi, ca mai apoi să fii înțeles, acționează în comuniune cu oamenii de bine, pentru că te ajută să-ți dezvolți spiritul de dreptate şi de solidaritate, cu abilități de colaborare și de comunicare ce marchează trecerea de la independență la interdependență, iar, mintea îţi va arăta calea spre creșterea și dezvoltarea continuă a spiritului creator! Pentru autorul cărţii de faţă: ,,Când poporul acesta nu a mai putut să lupte cu arma în mână, a îngenuncheat în faţa Lui Dumnezeu şi a dăinuit prin rugăciune”, această abordare, simplă la prima vedere, te ajută să-ți extinzi modul de gândire, să-ți rezolvi mai eficient problemele de viaţă și îți deschide calea spre noi întrebări!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul ÎNCOTRO POPOR ROMÂN? Cartea unei întrebări! – ,,Am scris această carte astăzi, tocmai ACUM, când în bezna lumii ce ne înconjoară oamenii nu mai văd şi nu mai ştiu cum să trăiescă de pe o zi pe alta”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Trienala Internațională de Sculptură ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, eveniment cultural de excepție, reunește 29 de sculptori din 25 de țări, la Târgu-Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – Pentru că ne spune Mântuitorul Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și vă voi odihni pe voi”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Medicii cardiologi recomandă constant monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, în special persoanelor peste 40 de ani sau celor cu antecedente familiale de hipertensiune. Un aparat cumpărat fără informații poate da citiri eronate și, implicit, decizii greșite.

De ce contează tipul aparatului pe care îl alegi

Există trei categorii principale de tensiometre disponibile în farmacii și magazine specializate: cele de braț, cele de încheietură și cele de deget. Ultimele două sunt practic abandonate de comunitatea medicală pentru uzul casnic, din cauza marjelor mari de eroare.

Un tensiometru de braț plasează manșeta deasupra cotului, la nivelul arterei brahiale – una dintre cele mai accesibile și stabile artere pentru măsurători. Această poziționare oferă rezultate mai consistente și mai apropiate de cele obținute cu aparatura din cabinetele medicale. Studiile publicate de Societatea Europeană de Hipertensiune arată că aparatele de braț validate clinic au o marjă de eroare de sub 5 mmHg, ceea ce le face de încredere pentru monitorizarea zilnică.

Validarea clinică – detaliul pe care mulți îl ignoră

Nu orice tensiometru de braț de pe raft este validat clinic. Validarea înseamnă că aparatul a trecut prin teste standardizate independente, conform protocoalelor internaționale precum ESH (European Society of Hypertension) sau BIHS (British and Irish Hypertension Society).

Înainte de cumpărare, verifică dacă modelul ales apare pe listele de validare disponibile la hypertension.ac.uk. Producători precum Omron, Beurer sau Microlife au mai multe modele certificate, dar chiar și în cadrul aceluiași brand există variații semnificative de la un model la altul.

Cum influențează manșeta acuratețea măsurătorilor

Mărimea manșetei este un factor critic, adesea subestimat. O manșetă prea mică față de circumferința brațului va afișa valori mai mari decât cele reale, iar una prea mare va genera citiri artificios scăzute.

Iată ghidul orientativ de potrivire a manșetei:

1. Circumferință 22-32 cm – manșetă standard (S/M)
2. Circumferință 32-42 cm – manșetă medie (M/L)
3. Circumferință 42-52 cm – manșetă mare (XL)

Cei mai mulți adulți se încadrează în categoria M/L, dar este recomandat să măsori brațul înainte de orice achiziție. Unele tensiometre de braț vin cu două manșete incluse în pachet – un avantaj real pentru familiile cu membri de vârste și constituții diferite.

Tehnica de măsurare corectă

Chiar și cel mai performant aparat poate da rezultate eronate dacă nu este folosit corect. Câteva reguli de bază:

4. Stai așezat, cu spatele sprijinit, timp de 5 minute înainte de măsurătoare.
5. Brațul trebuie să fie la nivelul inimii, sprijinit pe o suprafață plană.
6. Nu vorbi și nu te mișca în timpul măsurătorii.
7. Evită cafeaua, efortul fizic sau fumatul cu cel puțin 30 de minute înainte.
8. Efectuează două măsurători la interval de 1-2 minute și notează media.

Ce funcții suplimentare merită atenția ta

Un tensiometru de braț modern nu se rezumă la afișarea valorilor. Funcții precum detectarea aritmiei, memoria pentru mai mulți utilizatori, conectivitatea Bluetooth cu aplicații dedicate sau alerta pentru hipertensiune de halat alb – un fenomen în care tensiunea crește la cabinet din anxietate – transformă aparatul într-un instrument de monitorizare cu adevărat util.

În 2026, mai multe modele din gama medie oferă sincronizare cu aplicații de sănătate (Apple Health, Google Health) și pot genera rapoarte pe care le trimiți direct medicului. Aceasta este o facilitate apreciată în special de pacienții cu hipertensiune controlată medicamentos.

Alegerea unui tensiometru de braț potrivit nu este o decizie pe care o iei uitându-te doar la preț. Validarea clinică, dimensiunea manșetei și ușurința în utilizare sunt criteriile care fac diferența dintre un aparat util și unul care strânge praf pe raft.

Articolul Ce trebuie să știi înainte să îți măsori tensiunea acasă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Lumea evoluează și online-ul a acaparat majoritatea industriilor. Era inevitabilă adaptarea industriei de gambling la aceste schimbări. Operatorii online vin cu multe avantaje. Descoperă 4 motive să faci tranziția de la săli de jocuri, la casinouri online.

Te bucuri de bonusuri

Casinourile online se întrec în oferte pentru a atrage jucătorii. Un operator care vrea să ofere acestora cea mai bună experiență posibilă va avea mai multe tipuri de promoții.

În primul rând, atunci când îți faci cont, te poți bucura de rotiri fără depunere la validarea acestuia. Odată validat contul, primești un pachet de bun venit, care îți poate aduce bonus de casino cash sau runde extra, sau o combinație de cele două. Aceste bonusuri se aplică anumitor jocuri, dar sunt sloturi populare, așa că distracția e asigurată.

Alte bonusuri pe care le vei întâlni la casinourile online: Roata Norocului cu premii garantate, rotiri gratuite în anumite zile ale săptămânii, bonusuri sezoniere, turnee de jocuri cu premii uimitoare, promoții speciale pentru iubitorii de pariuri sportive și multe altele.

Ca să te bucuri de bonusuri fără bătăi de cap, fii atent la detaliile acestora. Citește cu atenție termenii și condițiile. Un casino serios va exprima toate aceste informații clar. Iar când nu ești sigur de ceva, întreabă.

Ai mai multe surse de divertisment într-un singur loc

Preferi atât sloturile, cât și pariurile sportive și să joci la loterie? Trebuie să mergi în 3 locuri pentru asta. Online nu mai ai această problemă. Există platforme care oferă o experiență completă. Poți să joci sloturi cu diferite teme, mecanici interesante și funcții suplimentare. Încerci versiuni digitale ale jocurilor de masă la live casino, cu dealeri profesioniști și mese cu mize mici.

Iubitorii de sport pot să pună bilete online atât la pariuri pre-meci, cât și la pariuri live. Dacă ai cunoștințe solide despre un anumit sport și îți poți păstra echilibrul în agitația jocului, la pariuri live te bucuri de cote uimitoare, actualizate în timp real.

Online poți să joci și o versiune modernă a jocului de bingo și pui bilet la loterii din toată lumea, inclusiv la Multi Polonia 20/80.

Accesibilitate și confort

Toți simțim că parcă am avea nevoie de mai multe ore într-o zi. Așa că orice îți simplifică viața, ce te scutește de drumuri și îți economisește timp este binevenit.

Atunci când joci la un casino online nu ești condiționat de un program de funcționare cum au casinourile fizice și sălile de jocuri. Nu trebuie să îți faci loc în program, nu îți bați capul cu traficul, cu locul de parcare. Joci oricând ai timp de pe canapea, în pijamale, cu pizza preferată în față.

Ai beneficii suplimentare

Casinourile online au colecții de mii de sloturi. Da, ai citit bine, mii de sloturi. E aproape imposibil să te plictisești. Operatorii online nu sunt condiționați de un spațiu fizic. Te vei bucura de cele mai noi jocuri din piață și acces 24/7.

Există operatori care pun la dispoziție Live RTP, unde vei vedea în timp real sloturi cu RTP-ul foarte mare sau foarte mic într-o anumită oră sau în ultimele 24 de ore. Blogul cu sfaturi de la specialiști te ajută să iei decizii informate, iar asistența 24/7 îți clarifică orice nelămuriri sau probleme.

Așa cum vezi, chiar merită să faci tranziția la jocurile de noroc la casinoul tradițional la cele în versiunea online. Distracția, la fel ca multe alte aspecte ale vieții, s-a digitalizat. Ține și tu pasul cu schimbarea și distrează-te responsabil de oriunde te-ai afla.

Articolul 4 motive să faci tranziția de la săli de jocuri, la casinouri online apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii”!
Iată-ne, aşadar, în Duminica a şasea după Paşti, iar, dacă s-ar avea în vedere înţelesul duhovnicesc mai larg al întregii întâmplări a vindeării orbului, s-ar putea spune că cel născut orb reprezintă întreaga omenire, pe când scăldătoarea Siloamului Îl reprezintă chiar pe Domnul Iisus Hristos, Care a fost trimis din cer pentru a da înapoi vederea întregii omeniri care orbise din pricina păcatului, cu ajutorul apei vii şi preacurate a Duhului Sfânt, prin sfinţirea Botezului. Ca urmare, lumina este adevărul, iar, întunericul este minciuna, lumina înseamnă iubire, întunericul înseamnă ură, lumina este tărie, întunericul este slăbiciune, iar, Lumina care vine de la Domnul risipeşte teama întunericului, ne incurajază şi ne înseninează zilele vieţii noastre. Hristos îi dăruieşte celui care crede în El nădejde şi bucuria aceea de a se vedea pe sine însuşi! Oricum, între fiinţă şi sinele e o distanţă uriaşă, o prăpastie. ca la Judecata de Apoi! Desigur, la prima vedere, întrebarea şi răspunsul în legătură cu acela care a păcătuit, am văzut că Mântuitorul a răspuns că nu a păcătuit nici cel orb, nici părinţii lui, pentru a spulbera credinţa falsă a unora dintre iudei, împrumutată de la păgâni, cum că uneori sufletul care a păcătuit mult, la ieşirea lui din trup, intră în alt om sau într-un copil care se naşte şi petrece încă o viaţă pe pământ într-un alt trup, pentru a se curăţi sau pentru a se izbăvi de păcate prin suferinţă. Totodată, Iisus spune că potrivit Voii Lui Dumnezeu, sunt şi oameni care suferă nu pentru păcatele lor proprii sau ale părinţilor, ci pentru ca să arate în ei lucrarea lui Tatălui ceresc! Într-adevăr, prin vindecarea acestui orb din naştere s-a arătat lucrarea lui Dumnezeu, şi anume aceea că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Făcătorul lumii, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt l-a creat pe om la începutul lumii (cf. Facere 1, 26-27), şi că tot El este şi Lumina lumii (Ioan 8, 12), adică sensul ultim al vieţii, al existenţei universului şi al umanităţii, că El este dătătorul vederii trupeşti sau fizice şi dătătorul vederii sufleteşti sau spirituale care se numeşte credinţă!
Prin textul acestei Evanghelii, putem afla că putem să vedem, prin Lumina Învierii lui Hristos, pentru că, într-adevăr, ne putem observa pe noi înşine că adesea orbim şi adesea începem, cu puterea lui Dumnezeu, să vedem iarăşi, dar, orbim din cauza păcatului. Uneori ne naştem orbi, pentru că părinţii noştri, bunicii noştri, care au lucrat răul în feluri în care poate nici nu ştim, au păcătuit, dar, există pentru noi dumnezeiescul Botez, Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie şi toate tainele Bisericii, lucrătoare în sufletul nostru, pentru că auzim de multe ori spunându-se cuvântul «har», care înseamnă puterea lucrătoare a lui Dumnezeu, cea care face minune cu noi, când Însuşi Dumnezeu, prin puterea Sa lucrătoare, aduce cu El şi luminarea minţii noastre spre mai bine, atunci când orbirea sufletească se dovedeşte mai grea ca orbirea fizică!

,,Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuiește: trimis”!
Duminica a şasea după Paşti este ultima duminică din acest an, când mai rostim salutul pascal «HRISTOS A ÎNVIAT!», pentru că joi, 21 mai, vom prăznui Înălţarea Domnului, când avem şi Sărbătoarea Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena, iar în acest sens, noi ştim prea bine că numai până la Înălţare întrebuinţăm acest salut. Ca urmare, pentru a pătrunde înţelesul Evangheliei, să-I mulţumim Domnului că ne învredniceşte să facem rugăciune în biserică, la Sfânta Liturghie, ca un ecou al Marelui Praznic al Învierii, iar, ca o eventuală concluzie la Pericopa Evanghelică, să mai precizăm că orbul din naştere a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos nu numai lumina ochilor trupeşti, fapt care, fără îndoială, i-a produs o negrăită bucurie, dar, el a fost luminat şi sufleteşte, mintea, inima şi voinţa lui dovedind o vedere mai înaltă decât cea fizică, în fiinţa lui vădindu-se, cu adevărat, darurile Luminii Învierii. Iar, dovada o putem avea şi în modul înţelept în care le-a vorbit celor care-l ispiteau, fariseii interogându-l ca peste veacuri inchizitorii nemiloşi, mai ales că orbul cel vindecat o spune cu sinceritate: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a mai auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi aceasta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic!” (Ioan, 9, 30-33). Oricum, a nu vedea minunile zilnice înseamnă orbire, pentru că avem aer de respirat, iar, aceasta este o minune! Creşte iarba câmpului, iată cele de mâncare date nouă, acestea sunt minuni! Prin felul în care Dumnezeu ne-a creat şi ne ţine pe noi, aceasta este minunea lui Dumnezeu, mai ales că minunile Lui nu sunt numai învierile din morţi şi vindecările, ci toate aceste stări pe care le trăim zi de zi! O mare minune a Lui Dumnezeu este şi luminarea minţii noastre spre bine, şi chiar dacă ne minunăm adesea de cei care fac răul, să-I mulţumim lui Dumnezeu că nu ne-a adus într-o stare precară, în această nenorocire, de a lucra răul! În loc de concluzie, să mai spunem că Fiul lui Dumnezeu vindecă natura umană, când aceasta devine oarbă, iar, Mântuitorul Iisus Hristos a scuipat în ţărână şi a făcut tină spre a unge ochii orbului. În acest fel, gestul Mântuitorului arată că întrucât El este Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care, la Facerea lumii, S-a aplecat şi a luat ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă (cf. Facere 2, 7), tot El poate reface acum natura umană, deoarece a devenit oarbă, infirmă, neputincioasă şi suferindă, iar, peste toate cele care sunt şi vor fi, Dumnezeu, prin puterea Sa lucrătoare, aduce cu El şi luminarea minţii noastre spre mai bine, atunci când orbirea sufletească se dovedeşte mai grea ca orbirea fizică!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu, prin puterea Sa lucrătoare, aduce cu El şi luminarea minţii noastre spre mai bine, atunci când orbirea sufletească se dovedeşte mai grea ca orbirea fizică! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Argheziana 2026 – Adrian Alui Gheorghe, marele laureat al celei de-a XXXXVI-a ediții a festivalului Internațional de literatură „Tudor Arghezi” cu Premiul Opera Omnia Scriitori Români apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Ard creiere la Novaci! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

«Publicul admite orice în teatru în afară de plictiseală» (Giuseppe Verdi)
Prin autorii pe care îi citează, domnul profesor Marin Arcuş demonstrează că stereotipurile ne mai ajută să ne gândim la persoana din fila acestei cărţi şi să știm cam la ce ne putem aștepta de la ea, cum să comunicăm cu acea persoană, să-ți poți adapta discursul la tipul de persoană sau imprejurare în care te regăsești, aşa că vom începe cu litera «O», de la care am rămas, cu toate că nu trebuie să ne limităm la invocarea unui singur autor, dar, dacă aceasta este modalitatea în care operăm, să începem cu: «Oamenii sunt mai înţelepţi mei târziu» (Cicero), ceea ce înseamnă că spre finalul vieţii descoperim o altă latură a omului, când constatăm că este capabil de sentimente deosebite, de emoţii puternice, că are și nostalgii, mici regrete sau conflicte interioare și că, mai mult, este o persoană generoasă și capabilă de gesturi emoționante. Nu se poate spune cum se încheie povestea unei vieţi, pentru a nu strica plăcerea de a citi cartea, însă ceea ce vă pot spune este că domnul Marin Arcuş surprinde cititorul la final, dând peste cap așteptările pe care le aveam iniţial! Să trecem în continuare la litera «P» şi să ne referim la expresia: «Publicul admite orice în teatru în afară de plictiseală» (Giuseppe Verdi), iar, cititorul iubitor de muzică, aşa cum este domnul profesor Marin Arcuş, mereu ştie că teatrul impresionează și se amuză mereu de acest lucru. Pentru că nu-și exprimă părerea întâmplător, cea care e respectată, pentru că nu vorbește decât spre a rosti o judecată dezagreabilă interpretată într-un rol pe scenă! Agitația pe care o provoacă interpretarea unui rol pe scenă în cea mai scurtă apariție a ei, nu se datorează nici bogăției, nici celebrității, nici fizicului ireproșabil, ci ține de un soi de legendă care o învăluie în mister. Să trecem în continuare la litera «R», pentru a găsi constant prilejuri de bucurie şi uimire în viaţa de zi cu zi, iar, în acest sens, trebuie să ne lărgim orizontul şi perspectiva de abordare a expresiei: «Romanul este o viaţă de ficţiune izvorâtă dintr-o viaţă reală» Liviu Rebreanu), ceea ce înseamnă că expresia marelui romancier nu este o noutate, însă, m-a emoționat foarte tare povestea vieţii acestuia și m-a făcut să-mi dau seama că ori de câte ori mi-aș repeta că viața e scurtă și că ar trebui să mă bucur de ea, mă las prins în tot felul de probleme care se vor dovedi minore în marele tablou al vieții. Ca urmare, pot să-mi repet aceasta în fiecare zi și de fiecare dată când îmi consum energia pentru lucruri complet inutile!

«Sinceritatea absolută aparţine marilor spirite ca şi suferinţa» (Iulius Caesar)
Să trecem acum la litera «S» cu ajutorul expresiei: «Sinceritatea absolută aparţine marilor spirite ca şi suferinţa. Oamenii mari suferinţe mari îndură» (Iulius Caesar), iar, acest citat sună ca o poveste care mi-a demonstrat de ce unele lucruri, întâmplări sau persoane, trebuie să rămână la stadiul de amintiri frumoase. De multe ori, cred că încercăm să retrăim şi momente fericite din trecut, fără să realizăm că acele lucruri, persoane sau activități erau potrivite pentru noi cei din trecut și că la momentul actual, nu ne-ar mai produce aceeași bucurie, ba dimpotrivă, ne pot dezamăgi. De aceea, unele lucruri trebuie păstrate intacte în memorie și doar atât, fără tentativa de a le resuscita în prezent şi de a face din ele expresia unor momente dramatice. Din dialogurile noastre cu unii oameni dispuşi la dialog civilizat, o frumoasă zi cu soare rămâne întipărită în memorie ca un frumos dialog dintre personaje principale, dialog din care putem desprinde o idee cu care putem rezona întrutotul, doar că trebuie să ne lărgim perspectiva, să căutăm dinadins, chiar zilnic, prilejuri de a fi mirați și încântați de lumea din jur, pentru că de multe ori, din păcate, nu vedem pădurea de copaci. Desigur, când vine vorba despre cărți motivaționale, aşa cum este cartea cu titlul: «Vorbe de duh în cultura umanităţii», o carte care să te ajute să te dezvolți, părerile tind să fie extrem de împărțite, iar, mulți cititori le resping ca fiind exagerat de siropoase sau nerealist de optimiste, pe când alţii, simt că nu-și văd viața fără ele. Cu siguranţă, acele cărți inspiraționale și de dezvoltare personală, sincere și reale, bazate atât pe experiențe personale, cât și pe observații științifice, care te fac să lași scepticismul deoparte și să te bucuri de lecțiile care se ascund între paginile lor sunt o excepţie, aşa cum se dovedeşte cartea de faţă! Toți încercăm să îmbunătățim anumite aspecte ale vieții noastre şi apelăm la un ghid care să ne ajute în călătoria pe drumul dezvoltării personale! Îmi face plăcere să prezint această carte de dezvoltare personală și motivațională care ne ajută să creştem spiritual, pentru că ne surprinde și ne face să fim ceva mai conștienţi de lucrurile pe care le facem! În concluzie, de la cărțile clasice la cele mai noi apariții, descoperim în recomandările noastre și calea spre cea mai bună versiune a drumului vieţii! Întenţionăm să nu ne oprim aici la prezentarea detaliată a cărţii «Vorbe de duh în cultura umanităţii», apărută la Editura «GRAFIX» Craiova, 2026, mai ales că intuiţia joacă un rol important în viața noastră şi, de multe ori, ne ghidează în a lua decizii rapid și eficient! Da, intuiția îți oferă informații pe care nu știai că le deții și o face folosind un parametru fundamental: felul tău de a fi, personalitatea ta, competențele cu care ești înzestrat, aspirațiile, gusturile şi dorințele tale! Avem în faţa ochilor minţii o carte de dezvoltare personală potrivită pentru bărbați, femei și adolescenți deopotrivă, iar, intuiţia ne invită să explorăm resorturile acestui proces profund uman care ne ajută să transformăm intuiția sau vocea interioară într-un motiv al încrederii de sine! Cartea aceasta este o colecție de note, liste, povești scrise de-a lungul anilor, cu scopul de a-ți reaminti că lucrurile nu sunt mereu așa cum par! Ea conţine surse literare dintre cele mai diverse, de la literatură și filosofie, la istorie, știință și chiar experiențe personale inspiraționale şi este cartea care vorbește despre empatie și lucruri simple care te pot aduce mai aproape de Dumnezeu şi de tine însuți, însemnând alegerea potrivită, dacă vrei să găsești o cale pentru a avea o viață mai liniștită, dacă ai nevoie de un dram de încurajare, de speranță sau, pur și simplu, dacă vrei să (re)descoperi bucuria lucrurilor simple.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Profesorul Marin Arcuş extrage bijuteriile culturii de la A la Z (II) – Orizontul şi perspectiva de abordare a expresiei: «Romanul este o viaţă de ficţiune izvorâtă dintr-o viaţă reală» Liviu Rebreanu) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Prezint mai jos materialul depus de epigramistul Mihai Lungescu în concurs:
Tema „Mai că mai”
CU MĂSURĂ
Pe cărarea veche din grădină,
Amețit de șase, șapte beri,
Mai că mai să intru la vecină,
Dar exageram… c-am fost și ieri!

„MAI CĂ MAI…”
A greșit în munți parcursul
Și pe drumul interzis,
Cât pe ce să-l prindă ursul…
Dacă nu cădea-n abis!
Tema „De florile mărului”

ZADARNIC
Iubirea pe care-o arată
Lăuza, credulului tată,
De florile mărului pare…
Că pruncu-i de altă culoare!

DIFERENȚE!?!
Mă tem de-un mare adevăr:
Acei ce lumea o conduc,
Se războiesc de flori de măr,
Nu ca-n trecut… de flori de cuc!

Tema „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău” (epitaf).
SFÂNTUL SAVA A DAT IDENTITATE BUZĂULUI
Un credincios ce n-a trăit în van,
Că prin scrisori trimise-n Vatican,
S-a consemnat nu doar martiriul său,
Ci prima dată numele Buzău.

SFÂNTUL SAVA
Martirul got cu trup rătăcitor,
Canonizat de mari episcopii,
Adus de Norocel, ocrotitor
Al Sfintei Catedrale de copii.
A fost un eveniment cu multă încărcătură emoțională, unde umorul a făcut casă bună cu muzica de calitate.
Gigi Bușe

Articolul Membrii Cenaclului Hohote au revenit la Târgu Jiu cu o zestre bogată de premii de la ediția a XXVII-a a Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Expoziție a studenților și absolvenților specializării ,,Pictură” a Facultății de Teologie Ortodoxă, la sediul Universității din Craiova apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Aforisme apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Sergiu Celibidache şi „Cravata galbenă” (II) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

De la participanți la mentori
Scopul principal al acestui atelier a fost transferul de competențe. Într-o atmosferă relaxată, dar plină de entuziasm, elevii proaspăt întorși din mobilitate și-au asumat rolul de facilitatori pentru colegii lor. Ei nu s-au limitat la a prezenta fotografii, ci au „tradus” metodele de învățare experimentate în Spania pe înțelesul tuturor.

Punctele cheie ale atelierului:

• Jurnalul digital de călătorie: Prezentarea unor resurse multimedia (clipuri video, prezentări Canva) create de ei, care au documentat bunele practici observate în școala spaniolă, diferențele între cele două sisteme educaționale, dar și obiectivele turistice, prin care și-au îmbogățit cunoștințele despre cultura și civilizația spaniolă.
• Workshop de soft skills: Discuții libere despre cum i-a ajutat experiența Erasmus+ să își gestioneze emoțiile, să comunice mai bine în limba engleză și să lucreze în echipe internaționale.
• Workshop de educație financiară: Dat fiind faptul că s-au confruntat pentru prima dată cu gestionarea bugetului pe o perioadă mai lungă de timp, fără sprijinul părinților (ceea ce nu a fost chiar atât de simplu pentru unii dintre ei), elevii-mentori s-au gândit și la o lecție de educație financiară. Pentru însușirea unor practici corecte, pe care să le aplice în următoarele mobilități de grup, i-au avut ca invitați pe reprezentanții BRD Turceni, domnul Ciorei Viorel și d-ra Rotaru Bianca.

Impactul ”Peer-to-Peer Learning”
De ce un atelier condus de elevi? Răspunsul este simplu: relevanța. Atunci când un adolescent îi explică altui adolescent cum a reușit să depășească bariera lingvistică sau cum a înțeles o lecție de biologie sau de informatică printr-o metodă nouă, mesajul are o putere de convingere mult mai mare: Prin acest atelier, am vrut să le arăt colegilor mei că și ei pot face asta și că școala noastră este o poartă deschisă către lume.” – Participant în proiect.

Vocea participanților
Întrebați de către coordonatorul proiectului, prof. Șurcă Elena, care ar fi două, cele mai importante lucruri, care i-au impresionat la școala spaniolă, elevii participanți au răspuns că primul ar fi relația profesor-elev, bazată pe prietenie, pe ideea de egalitate, iar al doilea ar fi sentimentul elevilor spanioli că învață pentru ei, pentru devenirea lor viitoare. De asemenea, elevii români au declarat că au fost impresionați de facilitățile pe care le aveau elevii spanioli în incinta școlii: sală de muzică, sală de teatru, sală de sport, cafetărie și multe spații de relaxare.

Concluzii și Pași următori
Prin vocea elevilor, valorile europene — toleranța, inovația și colaborarea — devin realități palpabile în sălile noastre de clasă.
Rezultatele atelierului vor fi integrate într-un „Ghid de bune practici” al școlii, iar metodele propuse de elevi vor fi testate la orele de dirigenție și în cadrul activităților extracurriculare.

Proiect finanțat de Uniunea Europeană. Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conţinutul informaţiei.
prof. Șurcă Elena, coordonator proiect Erasmus+

Articolul Cum transformă elevii din Bolboși experiențele Erasmus+ în Ghid de bune practici pentru întreaga școală apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Universul poetic al eternităţii de azi în creaţia lirică a Iolandei Mirea apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Lucrarea ,,Cap de copil” a lui Brâncuși, expusă pentru prima dată la Iași, cu ocazia Zilei Internaționale a Muzeelor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Sergiu Celibidache şi „Cravata galbenă”(I) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde!”.
Aşadar, unul dintre cei doisprezece Apostoli, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: ,,Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?”, iar, cei bogaţi şi invidioşi, i-au cântărit celui vândut diavolului treizeci de arginţi, iar, din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor! După ce Iuda s-a înţeles cu preoţii cei mai de seamă ca să-L vândă pe Iisus, acelaşi Evanghelist ne relatează că seara, Iisus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi şi pe când mâncau, El a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde!”, după care s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: «Nu cumva sunt eu, Doamne?», iar, drept răspuns, El le -a zis: ,,Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde! Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El, dar, vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”. Atunci, Iuda, vânzătorul, a luat cuvîntul, şi I-a zis: «Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?», şi i-a răspuns Iisus: „Da, tu eşti!” (Matei 26:17-25). Deci, Scriptura spune că Iuda începuse deja să caute prilejul potrivit ca să-L vândă pe Iisus, ca atare, planul deja era făcut. Şi atunci, vânzătorul de Dumnezeu se întoarce din nou în preajma celor 11 ucenici împreună cu Iisus, de parcă nu s-a întâmplat nimic şi probabil că zâmbetul mârşav îi era pe faţă, aşa ca să nu arate planul său diabolic pe care tocmai îl începuse a săvârşi, mai ales că Domnul Iisus ştia despre faptele lui Iuda! De atâtea ori, Domnul Iisus a demonstrat faptul că El vede şi ştie nu numai faptele oamenilor, ci, şi gândurile lor, şi Iuda a fost martor la toate acestea. Totuşi, orbit de lăcomie, Iuda credea că de data aceasta va fi altfel, însă, Domnul putea să vadă nu numai prezentul, ci şi viitorul, ştia de ziua aceea încă de la început. Chiar dacă Domnul i-a arătat dragoste lui Iuda şi celorlalţi ucenici, pentru că în seara aceea le-a spălat picioarele tuturor ucenicilor, inclusiv şi lui Iuda, Dumnezeu Cel milostiv şi iertător, i-a arătat încă o dată lui Iuda, cât de mult îl iubeşte şi i-a mai dat o şansă acestuia să se pocăiască, dar, el n-a făcut-o şi a dovedit că este dispreţuitor până la culme! Deci, iată că vine Iuda cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului, mai ales că vânzătorul le dăduse semnul acesta: «Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mâna pe el», după care Iuda s-a apropiat de Iisus, şi I -a zis: «Plecăciune, Învăţătorule!» şi L-a sărutat. Îngăduitor şi iertător, Iisus i-a zis: ,,Prietene, ce ai venit să faci, fă!”, iar, oamenii aceia tocmiţi au pus mâinile pe Iisus, şi L-au prins (Matei 26:47-50). Să observăm cu surprindere, nu doar dispreţul cu care îl tratează Iuda pe Domnul Iisus, dar, mai ales blândeţea şi dragostea pe care i-o arată Mântuitorul ca şi răspuns. Poate că şi noi, la fel ca Iuda, când oamenii ne fac rău suntem tentaţi să le răspundem la fel, dar, Domnul Iisus n-a procedat în felul acesta, cu toate că la dispoziţia Domnului Iisus erau 12 legiuni de îngeri care la un singur cuvânt al Său, puteua nimici întreg pământul, dar, Mântuitorul Hristos nu s-a folosit de puterea Sa, chiar dacă putea să-l zdrobească complet pe Iuda într-o clipă, dar n-a făcut acest lucru şi în schimb i-a arătat dragoste!

,,Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!”.
Sfânta Scriptură ne oferă două relatări cu privire la moartea lui Iuda, iar, prima menţiune este cea a Evanghelistului Matei care spune: «Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Iisus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dat înapoi cei treizeci de arginţi, preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!”, dar, ,,Ce ne pasă nouă? Treaba Ta!” i-au răspuns ei. Atunci, Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat! Preoţii cei mai de seamă au adunat arginţii, şi au zis: «Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sînge», iar, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia «Ţarina olarului», ca loc pentru îngroparea străinilor, ţarină care a fost numită de atunci: «Ţarina sângelui». În fine, cea de-a doua relatare despre moartea lui Iuda o găsim în cartea «Faptele Apostolilor», scrisă de către Sfântul Evanghelist Luca, printr o menţiune a Sfântului Apostol Petru, ca o împlinire a Scripturii spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce L-au prins pe Iisus. Iuda Iscarioteanul a primit o răsplată pe măsura nelegiuirii lui, fiindcă s-a spânzurat şi a căzut cu capul în jos, a pleznit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele, iar, lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât locul acela a fost numit în limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sângelui» («Faptele Apostolilor» 1:16-19). Dar, nu trebuie să vedem numai deosebirea dintre cele două relatări, ci, mai degrabă, să vedem sfârşitul tragic al acestui om care n-a vrut să asculte de Dumnezeu şi să se pocăiască! El s-a căit că L-a vândut pe Domnul Iisus Hristos, dar a rămas numai la căinţă, iar, căinţa fără pocăinţă nu înseamnă mai nimic! Dacă te căieşti de păcatul tău, trebuie să vii la Dumnezeu şi să-I ceri iertare şi milă, să vii la El şi să ceri vindecarea sufletului tău şi să-l rogi ca El să te spele de orice păcat. Oamenii nu pot face acest lucru, ci, numai Dumnezeu! Datorită sângelui vărsat de către Domnul Iisus Hristos putem fi iertaţi de toate păcatele, iar, Dumnezeu putea să-l ierte şi pe Iuda, însă, n-a făcut-o pentru că Iuda nu i-a cerut-o niciodată! Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, a spus că dacă este un lucru în viaţa noastră care ar preţui pentru noi mai mult decât El, noi nu suntem vrednici să fim ucenicii Lui! Dumnezeu să ne ajute pe toţi să fim ucenici adevăraţi ai Domnului Iisus Hristos, nu numai cu numele, ci şi cu inima!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Iuda Iscarioteanul, ne arată, până unde poate să coboare omul în marea lui nimicnicie! – ,,Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde! Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El, dar, vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Eficiența în fața oglinzii: De ce să începi cu lavoarul?

Dacă intri în baie și încerci să identifici ce anume o face să pară „obosită”, vei observa că atenția îți fuge imediat către zona unde te speli pe mâini și pe dinți. Este locul pe care îl folosești cel mai des și, implicit, cel care se uzează cel mai repede. O chiuvetă ciobită, pătată de calcar sau cu un design din anii ’90 poate sabota complet aspectul unei băi, oricât de curată ar fi gresia.

Partea bună este că înlocuirea acestui obiect nu necesită cunoștințe avansate de inginerie. Atunci când te hotărăști să faci acest pas, să alegi o nouă chiuvetă de baie devine cel mai eficient „tratament cosmetic” pentru locuința ta. Dacă analizezi soluțiile practice pe care le propun specialiștii în amenajări, așa cum vezi de exemplu în selecția celor de la Brico Dépôt, vei observa că modelele actuale sunt gândite special pentru a fi ușor de adaptat la instalațiile vechi. Poți trece de la un lavoar clasic, înghesuit, la o chiuvetă cu piedestal care maschează elegant toate țevile de sub el, oferind băii un aspect ordonat și mult mai spațios.

Pașii pentru o transformare rapidă, fără meșteri

Dacă ai la îndemână câteva unelte de bază, poți să faci această schimbare chiar tu, fără să mai aștepți după programul încărcat al unui instalator. Procesul este surprinzător de intuitiv:

• Oprește alimentarea cu apă și demontează vechea baterie.
• Desfă racordurile și scoate chiuveta veche de pe perete sau de pe suport.
• Verifică starea țevilor și, dacă este cazul, înlocuiește sifonul cu unul nou – e momentul ideal să faci asta.
• Montează noul lavoar, asigurându-te că este bine fixat și etanșat cu silicon la îmbinarea cu peretele.
• Instalează bateria și bucură-te de noul aspect al băii tale.

Secretul stă în alegerea unui model care să folosească aceleași puncte de fixare sau care să acopere urmele lăsate de vechiul obiect sanitar. Un lavoar cu piedestal este, în acest caz, salvator, deoarece baza sa maschează orice imperfecțiune a podelei sau a peretelui din zona scurgerii.

Cum să alegi materialul care să îți ușureze viața

Dincolo de estetică, motivul pentru care merită să faci acest upgrade este ușurința cu care vei întreține baia ulterior. Tehnologia de fabricare a ceramicii a evoluat enorm. Dacă lavoarul tău vechi părea că atrage murdăria ca un magnet, modelele noi au suprafețe mult mai dense și mai fine.

• Ceramica vitrificată respinge apa și depunerile de calcar mult mai eficient.
• Lipsa porilor înseamnă că bacteriile nu au unde să se ascundă, deci baia ta va fi un mediu mult mai sănătos.
• Rezistența la zgârieturi și la produsele chimice de curățare este mult mai mare, ceea ce înseamnă că noul lavoar va arăta impecabil și peste cinci sau zece ani.

Impactul psihologic al ordinii vizuale

Uneori subestimăm cât de mult ne afectează starea de spirit micile detalii din jurul nostru. Să îți începi ziua în fața unui lavoar strălucitor, cu o formă modernă și curată, îți oferă un alt tip de energie. Este acel sentiment de control asupra propriului spațiu. Mai mult, un lavoar bine ales poate „elibera” vizual baia. Modelele suspendate, de exemplu, lasă podeaua la vedere, ceea ce păcălește ochiul și face ca o baie mică de apartament să pară dintr-odată mult mai generoasă.

Împrospătarea accesoriilor: Detaliile care contează

Dacă tot ai făcut efortul de a schimba piesa centrală, nu te opri acolo. Există câteva mici adăugiri care pot completa transformarea și care nu costă mult:

• O baterie nouă, cu finisaj cromat sau mat, care să se potrivească stilului chiuvetei.
• Un set nou de accesorii pentru săpun și periuțe de dinți, în ton cu noul design.
• Un covoraș de baie texturat, care să aducă un plus de culoare și confort.

Aceste elemente, împreună cu lavoarul nou, vor crea impresia că ai renovat complet încăperea, deși tu ai investit doar câteva ore de muncă și un buget moderat.

Regula de aur: Nu complica lucrurile inutil

Cea mai mare greșeală pe care o poți face este să crezi că ai nevoie de soluții complexe pentru a fi fericit cu felul în care arată casa ta. Minimalismul și funcționalitatea sunt tendințele care domină designul interior în prezent. Un lavoar alb, simplu, montat pe un piedestal solid sau direct pe perete, este o alegere atemporală care nu va ieși niciodată din modă.

Această abordare a renovării punctuale este, în esență, o formă de respect pentru timpul și resursele tale. Decât să trăiești ani de zile cu o baie care te nemulțumește, așteptând momentul „ideal” pentru un șantier general, mai bine faci acum o schimbare care are un impact imediat.

Până la urmă, confortul de acasă se construiește din decizii practice și din bucuria de a vedea rezultate palpabile într-un timp record. O singură după-amiază de bricolaj se poate transforma într-o satisfacție zilnică, de fiecare dată când pășești în baie.

Sursa foto: pexels.com

Articolul Mitul renovării totale – Cum poți schimba aspectul băii în doar două ore apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Într-o zi însorită de mai, cu cer senin și soare strălucitor ca vara, evenimentul organizat de Batalionul 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu” din Brigada Multinațională Sud-Est (HQ MNBSE) de la Craiova, comandat de lt. col. Raluca Popescu, a avut loc pe strada Calea Eroilor din fața Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” lângă Troița Eroilor Neamului. Au fost prezente autoritățile locale, membrii ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu”, ai Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, Filiala Gorj „General Ioan Culcer” și ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război, cadre militare active și în rezervă și multi cetățeni ai municipiului, inclusiv mame cu copii, printre care și soția domnului ministru.
La ora 11:50 Batalionul 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu” în frunte cu Garda și Drapelul de Luptă al Batalionului și Fanfara Militară a Brigăzii Multinaționale Sud-Est de la Craiova a intrat în dispozitiv.
Până la ora 12:00 au sosit, rând pe rând reprezentanții autorităților locale. Primul a sosit domnul Corneliu Răducan MOREGA, noul prefect al Județului Gorj, din 30 aprilie 2026. De la Consiliul Județean Gorj a venit domnul profesor dr. Gheorghe Nichifor, consilierul președintelui, iar de la Primăria Municipiului Târgu Jiu a sosit domnul viceprimar Adrian Tudor – Drăghici. Instituțiile militarizate ale statului, au fost reprezentate de comandanții acestora, Jandarmerie – Col. Dragoș-Ionel POPESCU, ISU – Col. Augustin MALACU, STS – col. ing. Mihai Șcheau, etc.
Cu puțin timp înainte de ora 12:00, doamna lt. Roxana Arșeanu, ofițerul de relații cu presa și moderatorul evenimentului a rostit o scurtă alocuțiune despre însemnătatea evenimentului sărbătorit: „Aducem astăzi un omagiu celor care, prin curaj, sacrificiu și devotament au făcut posibilă proclamarea Independenței de Stat a României în anul 1877. Spiritul de luptă al ostașilor de atunci rămâne peste generații un reper de onoare și responsabilitate pentru militarii de astăzi. Independența nu este doar un moment al trecutului, ci o valoare care se apără și se onorează zi de zi prin profesionalism, disciplină și angajamentul ferm față de valorile naționale”.
La ora 12:00, semnalul trompetului anunța sosirea domnului Radu-Dinel MIRUȚĂ, viceprim-ministru și ministru al Apărării Naționale, însoțit de domnul generalul de brigadă Irinel Apostolescu, Comandantul Brigăzii Multinaționale Sud-Est de la Craiova și de doamna Lt. col. Raluca Popescu, comandantul Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu”. Au salutat Drapelul de Luptă al Batalionului și au luat loc lângă autoritățile locale. De la București și Craiova au fost prezente mai multe cadre militare, printre care colonelul Moța, colonelul Jianu, etc.
După păstrarea unui moment de reculegere în memoria Eroilor Neamului, a fost intonat Imnul de Stat al României de către fanfară și militarii batalionului.
În continuare a urmat un serviciu religios săvârșit de un sobor de preoți militari: Mr. Robert Ștefan CIUCĂ, preotul batalionului și al Garnizoanei Târgu Jiu, lt. col. Gheorghe GOMOI, preotul garnizoanei Bumbești Jiu și preotul militar pensionar Constantin Măgdoiu, fost preot militar al Garnizoanei Târgu Jiu, ajutați de fruntașul Alin FRUNZĂ (fost preot în satul Budeni, comuna Scoarța).
Programul a continuat cu o alocuțiune a domnului profesor Gheorghe Nichifor, doctor în istorie, despre însemnătatea istorică a Independenței Naționale a României. „Trăim într-o lume a mișcării și vitezei. Ne planificăm viețile în zile, ore, ba chiar și în minute, uitând adesea că istoria nu se măsoară în trecerea timpului, ci în greutatea momentelor care îl definesc. Există în calendarul istoriei noastre o dată, din nefericire câteva decenii ignorată, care concentrează ca un focar de lumină întregul destin al României moderne. Nu este o zi obișnuită. Este ziua de 10 Mai, o veritabilă triadă a libertății. O zi binecuvântată în care trecutul ne privește cu demnitate și ne întreabă: Voi, cei de-acum, ce faceți cu moștenirea primită?”, a început istoricul Gheorghe Nichifor, alocuțiunea sa. Și pentru a înțelege cine suntem azi, spunea domnul Nichifor, trebuie să ne întoarcem în timp și să privim în istorie, trei momente astrale, toate sub cupola aceleiași zile de 10 Mai. Și a trecut în revistă cele trei evenimente. „În 1866, Carol de Hohenzoller, un tânăr principe prusac, pășea pe pământul românesc, la Turnu Severin, străbăteau Oltenia și Muntenia și ajungea la București, gustând pentru prima dată din mămăliga noastră. La 10 mai depunea jurământul de a deveni domn român, și de a pune interesele țării adoptive mai presus de orice. Cu el România a pornit hotărât pe drumul occidentalizării, încetând să mai privească spre răsărit”. După ce a povestit cum Carol de Hohenzoller a lucrat pentru realizarea acestui scop, atât pe plan intern cât și internațional, a ajuns la al doilea eveniment important al zilei de 10 Mai și anume: Independența de Stat a României, proclamată în ziua de 9 Mai de către Ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, în Parlamentul României, dar legalizată de domnitor, în data de 10 mai. „Nu a fost doar un act pe hârtie, ci unul de mare curaj, spălat cu sângele eroilor de la Plevna, Rahova, Grivița, Smârdan și alte locuri fierbinți ale frontului de la sudul Dunării”, a punctat domnul Nichifor.
Ajungând și la al treilea eveniment marcant al acestei zile, istoricul gorjean a spus: „Pe 10 mai 1881 coroana de oțel a Regelui Carol I, turnată din țeava unui tun turcesc de la Plevna, consfințea transformarea României în Regat. Țara noastră devenind un stat suveran, respectat și demn în concertul statelor europene”. În continuare a concluzionat astfel cele trei mari momente istorice ale zilei de 10 Mai: „Marile înfăptuiri nu apar niciodată din întâmplare. Ele sunt rezultatul unei viziuni politice pe termen lung și mai ales, a unității dintre conducător și popor. Gândiți-vă la oamenii politici din acel an, cu viziuni diferite, liberali, conservatori, socialiști, care în Parlament se confruntau aprig și îndelung. Cu toate acestea, când a fost vorba de Independența țării, de Coroană, de modernizare economică și instituțională, au strâns rândurile și au pus interesul național deasupra orgoliilor personale. Aceasta este lecția pe care istoria zilei de 10 Mai ne-o predă azi”.
Și domnul Radu-Dinel MIRUȚĂ, viceprim-ministru și ministru al Apărării Naționale a transmis un mesaj dedicat armatei dar și politicienilor actuali: „Astăzi suntem deținătorii unor drepturi fundamentale – și a menționat câteva dintre ele – dar ele au fost dobândite datorită curajului unor oameni care și-au asumat, la vremea respectivă, să meargă să lupte pentru a-și putea decide singuri direcția în care țara lor vrea să meargă, iar Armata Română a fost una dintre instituțiile pe care România s-a bazat în toate momentele grele de-a lungul timpului”. Apoi s-a referit la respectul pe care politicienii și instituțiile statului trebuie să-l arate militarilor Armatei Române, care „Nu este doar unul pe care să-l arătăm doar în momente festive. Trebuie să-l manifestăm, fiecare dintre noi, atât în ceea ce privește drepturile militarilor activi, drepturile corecte ale militarilor în retragere, o înzestrare modernă a Armatei Române”. Referindu-se la Independența de stat a precizat că: „Aceasta nu înseamnă doar o plastică apărare a granițelor țării. Suntem membrii NATO și asta-i o garanție enormă de securitate, de integritate teritorială. Trebuie să fim o țară cu o capacitate economică puternică, o țară cu instituții credibile”. În continuare a făcut referiri la starea în care se află România astăzi: „România este într-o stare care are nevoie de reformă profundă administrativă, de o reformă profundă a instituțiilor sale, de o reducere accelerată a risipei, dar și de o încredere pe care clasa politică trebuie să reușească să o redea cetățenilor. Această încredere se dă dacă știm să-i recompensăm pe cei buni, de-ai pune pe cei slabi la locul lor, de a le atrage atenția celor care greșesc și de-ai pedepsi pe cei care continuă să greșească”. În încheiere a spus că trebuie să construim o Românie serioasă, care apreciază pe cei care au muncit să ajungă acolo, o Românie de care să se bucure toți românii, fără răutate, fără ranchiune între lideri. „Să arătăm că suntem mai buni construind, având capacitatea să facem și compromisuri care să nu fie compromițătoare”, a fost mesajul de încheiere al domnului ministru.
A urmat depunerile de coroane de flori la Troița Eroilor Neamului. Pe ritmul intonării Imnului Eroilor de către fanfară, au depus coroane: Consiliul Județean Gorj, Primăria Municipiului Târgu Jiu și Ministerul Apărării Naționale.
Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu”.
După festivitate, domnul ministru a fost luat la întrebări de mass media prezentă la eveniment, iar dânsul a răspuns cu amabilitate la toate întrebările puse, apoi a făcu fotografii cu cei prezenți și s-a întreținut la convorbiri cu familia și prietenii de la Gorj.
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul „Ziua Independenței de Stat a României”, sărbătorită la Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În cele ce urmează, vă vom reaminti câteva date şi informaţii ce atestă vechimea acestui fenomen:
Din vremuri imemorabile, crescătorii de oi din Carpaţi, practicând păstoritul transhumant, au purtat de o parte şi de alta a muntelui pe întreg spaţiul românesc, odată cu turmele lor, obiceiurile, portul, dansul şi cântecele lor, întemeind noi aşezări în spaţiul cuprins între Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, prin aceasta întărind legăturile de limbă şi cultură ale poporului român.
Documente, mărturii şi opinii unele chiar de pe vremea dacilor sunt extrem de importante pentru această activitate desfăşurată de români cu precădere de cei din spaţiul montan.
În anul 1622, cancelarul Nicolas Bethlen face o descriere amănunţită a păstoritului practicat de românii din Transilvania care ,,trăind slobozi îşi duc turmele lor până în locurile băltoase de la marginea Dunării’’.
În anul 1785, cu ocazia unei călătorii în Ţările Române, Jeremy Bentham ia cunoştinţă de viaţa şi ocupaţiile autohtonilor şi scrie unor prieteni din Anglia pentru a-i chema să studieze fenomenul transhumanţei.
Petru Maior, cunoscut istoric transilvănean a studiat cu mare atenţie transhumanţa şi a constatat că oierii din satele carpatine îşi petrec cea mai mare parte a vieţii umblând prin locuri străine în căutarea locurilor de păşunat ,,ei vin vara pe munte, pe urmă trec în Moldova sau Valahia şi aşa vânzând lână şi brânză îşi chivernisesc averea lor’’.
George Bariţiu om politic şi istoric român face dese referiri în scrierile sale despre cei ce trăiesc din creşterea oilor purtate prin cele trei provincii istorice.
Ciobanii din zona Novaci – Baia de Fier, după cum consemnează documentele medievale, ajungeau cu turmele lor până în munţii Dalmaţiei. Dacă vom pătrunde mai adânc în istorie se pare că triburile pastorale ce plecaseră din Carpaţi au ajuns până în locuri îndepărtate. Pliniu cel Bătrîn (24-79 e. n.) naturalist, istoric şi literat român scria că în părţile de sus ale Nilului, trăieşte un trib cu numele de Dachi iar lângă acesta un alt trib cu moravuri şi credinţe pelasge ce îşi spuneau ,,macrobi’’ adică cei ce aveau viaţa veşnică.
Conform documentelor visteriilor în perioada 1831-1855 ciobanii din 150 sate transilvănene îşi trimeteau turmele la păşunat în Tara Românească şi Dobrogea. Cercetătorii au apreciat că şi pe versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali cam tot atâtea sate erau alcătuite din familii de ciobani.
În anul 1847 ia fiinţă Plaiul Novaci ca punct de inventariere a oilor trecute de cei din Ardeal în Ţara Românească. Dacă pe atunci era un singur loc de trecere a turmelor de oi în anul 1851 iau fiinţă alte puncte numite plaiuri la Fântâna Banatului, Poiana Gruiului, Buliga şi Florile Albe.
Odată cu păstoritul s-a născut şi dezvoltat o adevărată industrie ţărănească bazată pe produsele şi serviciile oferite de creşterea oilor. S-au format centre specializate în prepararea brânzei şi untului, în confecţionarea sumanelor, chimirelor, cergilor, hamurilor şi a stofelor de lână. Obiectele de îmbrăcăminte confecţionate în aşezările păstorale de la poalele Parîngului şi Vîlcanului se exportau până în Anatolia (Turcia). Acest lucru a determinat saşii din Cisnădie prin breasla lor de postăvari să încerce să impună restricţii pentru meşteşugarii olteni pentru a nu-şi pierde monopolul.
La începutul secolului 20, geograful şi călătorul francez Emanuel de Martonne a efectuat ample cercetări în teren. Atunci a constatat că păstoritul era într-un regres, se dezvoltaseră meşteşugurile târgurile şi oraşele ce au atras forţa de munca de la sate. Şi totuşi Martonne a fost entuziasmat de crescătorii de oi din satele montane pe care le-a vizitat. Iată ce scria acesta: ,,Muntele nu este în afara cercului de activităţi omeneşti. Harta ce ni-l arată ca pe un pustiu nu se potriveşte cu realitatea ce se desfăşoară sub ochii privitorului ce cutreieră înălţimile Carpaţilor. De la satele moşnenilor la pădurile vecine şiruri de care încărcate cu şindrilă şi butuci coboară până toamna târziu în mersul liniştit al boilor. Dar exlpoatarea pădurilor este puţin lucru faţă de viaţa păstorească ce însufleţeşte vara pe înălţimile munţilor,,
Turiştii montani, fără să cunoască îndemnul lui Martonne, poposesc adeseori în lumea oierilor de la munte ce sunt mereu bucuroşi de oaspeţi. Aceştia cunosc încă obiceiuri a căror origine se pierde în negura vremurilor, doine şi balade tulburătoare. Să nu uităm că Mioriţa, capodoperă a literaturii române a fost transmisă peste veacuri de ciobani şi că o mulţime de legende şi povestiri încântătoare transmise prin viu grai au încântat pe adevăraţii scriitori prin frumuseţea lor.
Mugurel Petrescu, fotografii autor

Articolul TRADIȚII ancestrale – Transhumanța la români apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Unul dintre voi Mă va vinde”!
Desigur, Iuda Iscarioteanul a fost ales de Iisus Hristos ca unul dintre cei doisprezece Apostoli, dar, nu a fost ales pentru a trăda, ci pentru a se mântui. La început a primit chemarea, dragostea și învățătura lui Hristos, a fost martor la minuni și a avut parte de aceeași cinste ca și ceilalți ucenici, însă, în timp, sufletul lui a fost corupt de iubirea de arginți, comportamentul său s-a schimbat! În Evanghelia după Ioan se menţionează faptul că purta punga cu banii comunității apostolice și mai fura din ea, iar, această înclinație către lăcomie a devenit poarta prin care satana i-a lucrat decăderea în patima trădării. Deși părea apropiat de Mântuitorul Hristos, în inima lui se înstăpânise patima avuţiei şi a înmulţirii banilor! La «Cina cea de Taină», Mântuitorul Hristos, nu l-a rușinat în fața celorlalți apostoli, ci, l-a avertizat cu fineţe: „Unul dintre voi Mă va vinde!”, ceea ce însemna încă o șansă de pocăință, dar, Iuda, în loc să-și recunoască păcatul, s-a ascuns în spatele unui gest prefăcut de smerenie şi a spus: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?”, după care Hristos Domnul i-a răspuns simplu: „Tu ai zis!”, dar, nici acest răspuns îngăduitor nu a străpuns inima lui Iuda. Să luăm aminte bine, credinţa noastră dreptmăritoare nu îl vede pe Iuda ca un personaj predestinat pierzării întrutotul, ci, ca pe o imagine a omului care refuză lumina şi adevărul, deși i se oferă această posibilitate. Totodată, actul trădării lui Iuda ne învață că nu e suficient ca să fii apropiat fizic de Iisus Hristos, deci, să mergi la biserică, să cunoști Scriptura, să ai o funcție religioasă şi aşa mai departe, ci, esențial şi mult mai important este să ai o inimă smerită și curată, care să răspundă iubirii lui Dumnezeu, mai ales că Iuda Iscarioteanul nu poate fi condamnat doar pentru fapta lui, ci pentru că a refuzat mila și iertarea, alegând întunericul în locul luminii, trădarea în locul devotamentului!

Iuda: «Nu cumva sunt eu, Învățătorule?», Domnul i-a răspuns: „Tu ai zis”!
Trăind şi noi în vremurile acestea destul de tulburi, în care trădarea şi patima banilor se completează de minune, devine chiar oportună o referire la importanța valorilor și principiilor autentice în relație cu cei de lângă noi, semn al unei educații bune și al unei personalități distinse, dar și la opusul acestora: minciuna, ipocrizia, nerecunoștința, lașitatea și celelalte asemenea lor, pornind şi de la secvența binecunoscută a trădării Mântuitorului de către Iuda Iscarioteanul, pentru a înţelege ceva din preţul trădării din zilele noastre! Poate că Iuda, la începuturile apostolatului său, a fost un om cu suflet bun, dedicat Mântuitorului și misiunii Sale, iar, Mântuitorul a știut aceasta și l-a luat alături de El, oferindu-i chiar o însărcinare importantă, ca un semn al aprecierii, deoarece era casierul comunității apostolice. Mai târziu, Iuda ajunge să fie iubitor de poziţie socială şi de arginți, chiar de control social. Dar, pentru treizeci de astfel de arginți, Iuda a trădat şi nu mai conta prietenia, credința jurată Învățătorului, ceea ce învățase de la El, discuțiile intime, tainele împărtășite, timpul plăcut și atât de valoros petrecut împreună! Numai Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei îl înfățișează pe Iuda întrebându-i pe arhierei, cât erau dispuși ca să-i ofere pentru trădare, iar, ei i-au dat treizeci de arginţi şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor! (Matei 26, 15-16). A urmat momentul «Cinei celei de Taină» de dinaintea Paștelui iudaic, după tradiție în casa Mariei, mama Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, când Mântuitorul a rostit în fața Apostolilor «cuvântul de despărțire», care este redat nmai de către Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în capitolele 13-15 ale Evangheliei sale. Atunci, Iisus știa că fusese vândut, chiar a și sugerat acest lucru, spunându-i lui Iuda să-și împlinească planul: „Ceea ce faci, fă mai curând”, însă, nimeni din cei care ședeau la masă n-a înțeles pentru ce i-a zis aceasta (Ioan 13, 27-28), apostolul care ţine să precizeze că în momentul în care Iuda a ieșit din casă, afară «era noapte» (Ioan 13, 30). Desigur, când ești lângă Dumnezeu, când ai inima curată, te ştii în lumină, dar, când te depărtezi de El prin minciună, trădare, ipocrizie, fățărnicie, uneltiri de tot felul, se depărtează și Duhul Sfânt de la tine și intri în întuneric, iar acesta se coboară în inima, în mintea și în acțiunile celui care trădează! Ulterior, în «Grădina Ghetsimani», Mântuitorul, în rugăciunea ce o înalță către Tatăl ceresc, Îi spune: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti!” (Matei 26, 39), iar, în acest caz, Domnul se referea la momentul răstignirii pe Cruce, unde, nu durerea fizică pricinuită de piroanele înfipte în mâini și în picioare a fost cea mai mare suferinţă, ci, strigătul mulțimii pe care îl auzise cu puțină vreme în urmă: «Răstignește-L, răstignește-L», tocmai acea mulțime căreia îi vindecase bolnavii, îi înviase morții, acea mulțime pe care o învățase și o ajutase de nenumărate ori, mulțimea care cu puţin timp în urmă avea un alt mesaj: «Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!» (Matei 21, 9). De asemenea, mai erau dureroase lacrimile Maicii Sale și prezența unui singur apostol lângă Cruce (Ioan), fiindcă ceilalți apostoli nu erau acolo, ci, erau ascunși, de frica iudeilor. Probabil că durerea era dată și de trădarea lui Iuda, de fățărnicia și de sărutul lui, devenit simbolul celei mai mari josnicii și nemernicii omenești, dar, Doamne, câtă asemănare există între trădarea lui Iuda Iscarioteanul şi a mulţimii iudeilor şi mulţimea atâtor trădări din zilele noastre!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Iuda Iscarioteanul şi preţul trădării din toate vremurile – Trădarea lui Iuda ne învață că nu e suficient ca să fii apropiat fizic de Iisus Hristos, ci, mult mai important este să ai o inimă curată şi smerită a iubirii de Dumnezeu! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Este firesc să apară aceste întrebări, mai ales când știm că frica de dentist la copii este destul de comună. Însă, cu o pregătire adecvată și abordarea corectă, poți transforma vizita la un cabinet stomatologic într-o experiență plăcută și benefică.

De ce se tem copiii de dentist și cum gestionăm aceste reacții?

Motivul principal pentru care vizita la dentist pentru copil poate genera teamă este, de cele mai multe ori, necunoscutul. Ei nu înțeleg ce se întâmplă, de ce sunt acolo sau ce urmează să li se facă. Sunetele specifice cabinetului, mirosurile, instrumentele neobișnuite și faptul că trebuie să stea nemișcați pe scaun, fără control, contribuie la această anxietate. Nu este neobișnuit ca un copil să se oprească la ușă, să refuze să deschidă gura sau să pună zeci de întrebări despre fiecare instrument înainte de a permite medicului să înceapă. Unii copii se uită lung la scaunul stomatologic sau la lampă și ezită să se așeze, tocmai pentru că nu știu la ce să se aștepte. Acestea sunt semne că se simt nesiguri și au nevoie de reasigurare.

Cum pregatesti copilul pentru dentist?

Pregătirea începe cu mult înainte de a ajunge la clinică. Discuțiile deschise și pozitive despre sănătatea dentară sunt esențiale. Îi poți explica simplu ce urmează să se întâmple, de exemplu: „medicul se va uita la dinți și îți va arăta niște instrumente mici”. Jucați-vă împreună „de-a dentistul”, astfel încât copilul să vadă cum arată o oglindă dentară sau cum se verifică dinții. Puteți citi cărți pentru copii despre vizita la dentist sau viziona desene animate relevante.

Atunci când copilul a mai văzut aceste situații într-un context familiar, în cabinet nu mai percepe totul ca fiind complet nou și imprevizibil.

Ce nu funcționează și ce ajută cu adevărat?

Formulările greșite pot agrava teama. Evită fraze precum „nu o să doară deloc” sau „nu ai de ce să plângi”. Ele pot crea expectativa durerii, iar dacă o mică senzație neplăcută apare, copilul se va simți trădat. De asemenea, nu folosi niciodată vizita la dentist ca o amenințare („dacă nu ești cuminte, mergem la dentist”), deoarece va asocia experiența cu pedeapsa și frica. În schimb, folosește un limbaj pozitiv și realist: „mergem să verificăm dacă dințișorii sunt sănătoși” sau „medicul îți va spune ce face, pas cu pas”.

În loc să îi spui „stai liniștit”, este mai util să îi explici ce urmează: „acum medicul se uită la dinți, iar dacă vrei putem face o pauză”. Această diferență îi oferă copilului mai multă siguranță. Oferă-i control, pe cât posibil. De exemplu, puteți stabili împreună un semnal simplu (ridicatul mâinii) prin care copilul poate cere o pauză. Acest lucru îi oferă un sentiment de siguranță și control asupra situației.

La ce să te aștepți de la prima vizita la dentist 

Pentru prima vizită la dentist pentru copil, alege un moment al zilei în care cel mic este odihnit și cooperant. De multe ori, copiii sunt mai relaxați dimineața, înainte să apară oboseala sau iritarea. Un mediu prietenos, colorat, cu jucării, poate reduce semnificativ anxietatea în timpul procedurilor de profilaxie dentara.

Întreabă medicul dacă poate explica pe scurt ce urmează să facă, folosind un limbaj accesibil copilului. Lăsați-l pe copil să atingă instrumentele sigure (oglinda, sonda) pentru a se familiariza cu ele. Mulți copii devin mai cooperanți după ce văd și înțeleg la ce sunt folosite aceste instrumente.

Validarea emoțiilor este esențială: „știu că poate fi puțin ciudat, dar sunt aici cu tine și totul va fi bine”. Dacă copilul devine agitat sau refuză să continue, oferă-i timp și nu îl grăbi. Ritmul adaptat face adesea diferența între o experiență dificilă și una acceptată.

Ritmul, tonul vocii și atitudinea calmă și pozitivă a adultului influențează enorm percepția copilului. Chiar și un mic gest de apreciere la final, cum ar fi o felicitare sau o mică jucărie, poate consolida o experiență pozitivă.

Greșeli frecvente ale părinților și cum le evităm?

O greșeală comună este să mintă copilul despre scopul vizitei („mergem la magazin, dar trebuie să trecem pe la doctor”). Când descoperă adevărul, încrederea este șubrezită. O altă greșeală este transmiterea propriei anxietăți. Copiii sunt extrem de sensibili la emoțiile părinților. Dacă sunteți îngrijorați, încercați să mascați acest lucru și să abordați situația cu calm și încredere.

O altă situație frecventă este graba. Dacă îi ceri copilului să coopereze imediat, fără timp de acomodare, acesta poate deveni și mai tensionat. În schimb, acordă-i câteva minute să observe spațiul și să se liniștească.

O primă experiență la dentist gestionată cu grijă poate seta tonul pentru o igienă orală bună pe termen lung. Când copilul se simte în siguranță, respectat și înțeles, va dezvolta o atitudine pozitivă față de controalele stomatologice, esențiale pentru sănătatea sa pe tot parcursul vieții.

Articolul Copiii și vizita la dentist: cum transformi experiența într-una pozitivă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Hantavirusul nu este însă un virus nou. El este cunoscut de zeci de ani și este transmis, în mod obișnuit, de rozătoare. Oamenii se pot infecta prin inhalarea particulelor provenite din urina, saliva sau excrementele șoarecilor infectați. Practic, un spațiu închis, murdar, un depozit, o magazie sau chiar o cabină contaminată pot deveni suficiente pentru apariția infectării.
Ceea ce face însă actualul focar atât de îngrijorător este faptul că ar fi implicată tulpina „Andes”, una dintre puținele variante de hantavirus care se poate transmite și de la om la om. Specialiștii spun însă că această transmitere nu este una ușoară, ca în cazul gripei sau COVID-19. Este nevoie, de regulă, de contact apropiat și prelungit între persoane. Tocmai de aceea, Organizația Mondială a Sănătății susține că riscul unei pandemii rămâne redus.
Totuși, faptul că un virus rar a reușit să provoace panică pe o navă modernă, cu turiști din peste 20 de țări, arată cât de rapid se poate transforma o problemă medicală într-o criză internațională. În lumea globalizată de astăzi, un focar apărut într-un colț îndepărtat al Argentinei poate ajunge, în doar câteva zile, în aeroporturile Europei.
Boala este extrem de severă. Primele simptome seamănă cu o gripă: febră, dureri musculare, oboseală, greață. Ulterior însă, situația se poate agrava dramatic, cu insuficiență respiratorie severă și afectarea plămânilor. În multe cazuri, evoluția este rapidă și violentă. Rata mortalității poate depăși 30-40% pentru anumite tulpini, inclusiv cea implicată în actualul focar.
Și mai grav este că nu există, în prezent, un tratament specific sau un vaccin larg utilizat împotriva hantavirusului. Medicina modernă poate doar să susțină organismul pacientului până când acesta reușește – sau nu – să lupte cu infecția.
Actuala criză arată încă o dată că omenirea trăiește într-un echilibru fragil. După pandemia de COVID, mulți au crezut că lumea va investi masiv în prevenție, cercetare și sisteme sanitare mai puternice. Realitatea este însă alta: multe state au revenit rapid la vechile probleme, la subfinanțare și improvizație.
Hantavirusul nu este, cel puțin acum, o amenințare globală de amploarea coronavirusului. Dar este un avertisment serios. Natura continuă să ne transmită semnale că granița dintre siguranță și haos epidemiologic este mult mai subțire decât vrem să credem. Iar într-o lume în care milioane de oameni circulă zilnic între continente, orice virus periculos poate deveni, peste noapte, o problemă mondială.
Dragoș Ionică

Articolul Hantavirusul care sperie lumea. Cât de mare este, de fapt, pericolul? apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Brâncuși, omagiat printr-o expoziție de grafică românească, la sediul Bibliotecii Naționale a României apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

«Într-un piept preaplin/ De-atâta iubire/ Viaţa noastră-i un cânt!»
Autorul acestei cărţi este şi un om credincios şi cu sufletul înduhovnicit, care se inspiră chiar din izvoare ale dumne¬zeieștilor învăță¬turi, descriind în versuri de sorginte blagiană toată lumea doritoare de cunoașterea lui Dumnezeu și povățuindu-i pe oameni pe calea mântuirii, a eliberării de prejudecăţi, atunci când spune: «Dacă sunt licenţiat în drept/ De ce n-aş fi/ licenţiat în iubire/ Acum când viaţa/ Este o simplă conjugare/ La timpul imperfect/ Şi-acolo-n cer mireasa mea/ Cu trup de rouă/ M-aşteaptă să-i fiu mire/ Să-i dau/ Licenţa de licenţiat în Drept/ În schimbul licenţei în iubire!», pentru că o spune ca un Mesia așteptat, care trebuie să pătimească și să învieze din morți, prin darul de viață făcător al Duhului, singurul prin care umanul, deși asemănător oamenilor care aleargă după glorie, se arată a fi unul amăgitor, unul ce este arid și neroditor de virtute, cu tentacule ale diavolului, dar, peste toate aceste rătăciri, autorul ne arată prin versurile sale că revine la frumusețea de la început a firii și, adă¬pându-se din harul de viață făcător al iubirii, se împodobește cu florile variate ale primăverii și face să crească vlăstarele deprinderilor iubitoare de virtute care înalță ramurile bine îndreptate spre cer ale iubirii de Dumnezeu! Cu gândul îndreptat spre lacrimile cerului, autorul o îndeamnă pe iubita sa cu încredere deplină: «Priveşte iubito pe fereastră/ Cel ce te-a iubit nu mai vine/ Şi trandafirul s-a ofilit în glastră/ Şi n-aştepta înfiorată/ ca Dumnezeu să facă vreo minune!/ Priveşte iubito pe zare/ Cel ce te-a iubit, frumoasă fată/ rătăceşte printre stele şi nori/ Încătuşat de viu în (ne)uitare/ ..floare însângerată../ Şi-mbrăţişat de îngeri şi stoluri de cocori!», mai ales că privirea aceasta spre cer, nu i se oferă omului de-a gata, când seninul cerului face ca omul să simtă trebuința poeziei, fără să simtă durerea greu de suportat a unei vieţi lipsită de cele bune, care sunt una cu virtuțile. Dar, lecturând cu sufletul versurile domnului Dumitru Buţoi, omul se schimbă şi crește în tărie duhovnicească, în roade plăcute care îl înalță spre Dumnezeu, pentru că numai prin Dumnezeu, omul se regăseşte şi se actualizează în ceea ce poate ajunge el precum un înger, deci, se actualizează în ceea ce e chemat să fie prin legea devenirii fireşti!

«Că-n templul poeziei mele/ Cât este iubire este şi durere/ Şi dincolo de vis şi stele/ Voi fi un strigăt răstignit în tăcere!»
Murmurând cu tăcerea inimii versurile autorului acestei cărţi, înțelegem în amănunțime însemnătatea lecturii de referință şi ne îndreptăm cu smerenie tot spre Dumnezeu, chiar dacă pe cel întristat îl apasă durerea morţii fiinţei iubite, mai ales că trimiterea la mormântul din Dăneşti este ea însăşi iubirea care nu se stinge niciodată şi toţi suntem însetaţi de iubire, când tânjim după atenţia, aprecierea, mângâierea şi gingăşia celorlalţi faţă de noi! Inima autorului, ca a oricărei persoane, nu se satură de iubire niciodată şi mereu aşteaptă un nou cuvânt de încurajare, iar cel rămas în suferinţă recunoaşte setea de iubire a inimii, aşa cum se întâmplă în poezia «Dincolo de vis şi stele», din lectura căreia putem înţelege că fiecare om trebuie să devină un vizionar în societate, în familie, la locul de muncă, iar, acest lucru se petrece numai după ce stai de vorbă cu tine însuţi şi apoi cu Dumnezeu, pentru că lumea are nevoie tot mai mare de o renaştere în duhul lui Dumnezeu, iar pentru aceasta ne trebuie poeţi care să spună: «Iubita mea cu ochi căprui/ Şi trupul sculptat în ciocolată/ Nu mă privi nicicând înfiorată/ Şi nu mai spune nimănui/ Că-n templul poeziei mele/ Cât este iubire este şi durere/ Şi dincolo de vis şi stele/ Voi fi un strigăt răstignit în tăcere», iar, acest din urmă vers, cred că sintetizează esenţa acestei cărţi, pentru că numai cel «răstignit în tăcere» devine un reazem al sufletelor şi al minţii noastre şi numai parcurgând cu sensibilitate filele acestei cărţi de numai nouăzeci de pagini, poţi concluziona că nu locul unde munceşti, nu răsplata pe care o primeşti capătă valoare deosebită, ci, conştiinţa autodefinirii crezului deontologic, iar, felul cum îţi îndeplineşti misiunea este un lucru important, pentru ca oamenii care citesc să poată să spună: credem nu numai pentru cuvântul tău, pentru scrisul tău, căci, şi noi înşine am auzit şi ştim că aceasta este menirea poeziei, când putem dărui iubire şi dorim ca să fim iubiţi! Iată ce inspiraţi devenim, lecturând cartea domnului jurist Dumitru Buţoi, pentru că toţi ne dorim iubirea infinită, iar Iisus Hristos ne spune că Dumnezeu ne iubeşte cu o iubire veşnică! În concluzie, trebuie să dorim să parcurgem această carte care dovedeşte că iubirea omului este cea sufletească, deci, iubirea promovată prin «licenţa» sufletului, suferinţa prin iubire, dorinţa de iertare, nevoia de comuniune şi de fericire, la urma urmei! Drama omului constă în faptul că simte ceea ce nu este, dar foarte greu înţelege ceea ce ar trebui să fie iubirea fără trădări sau contraziceri inutile, fără certuri, ură şi mânie, pentru că iubirea creştinului este în interiorul său, în inima sa, nu în exteriorul său! Acesta este sensul tămăduirii, motivaţia a ceea ce trebuie să vedem pentru a ne vindeca! Uneori, pentru mulţi oameni de azi, care nu au găsit fericirea, se constată că e neplăcut să accepţi un asemenea adevăr, să constaţi că ţi-ai risipit viaţa alergând după plăcerile trecătoare ale lumii care se îmbată cu iluzii, dar, aceasta este realitatea, iar, cartea de faţă, prin ceea ce ne oferă, ne demonstrează că autorul nu este numai un «licenţiat în iubire», ci, autorul care printr-o lectură pedagogică se dezvăluie ca un sfătuitor care ne doveşte că nu se poate minţi în versuri sau să ne minţim pe noi înşine, iar, acela care refuză ca să se vadă aşa cum este, cu limitele proprii, refuză să se întâlnească cu sine însuşi, ocultând adevărul vieţii! Pentru orice om este mai comod să discute despre politică, afaceri şi despre alţii, decât să-şi clarifice propriile probleme şi stările sufletului său rănit, întristat sau rigid, închistat ori pietrificat în prejudecăţi! Credinţa omului nu este adevărată, dacă nu porneşte dintr-un suflet curat, format la şcoala adevărului care este în inima lui, cu menţiunea că acest adevăr trebuie căutat cu ardoare în lumina adevărului divin!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Cartea unui poet «licenţiat în iubirea» care nu se mai stinge – «75 de ani de viaţă în 75 de poeme de iubire, din care 45 împreună cu soţia Lidia, Mireasa din visurile mele cu care mâine voi călători printre îngeri şi stele!» apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Încep să spună lucruri pe care înainte le țineau pentru ei. Încep să își exprime ideile cu ușurință, să râdă mai liber, să fie prezenți, să își dea voie să își arate personalitatea fără emoția că ar putea fi judecați sau etichetați. Acest gen de schimbări se întâmplă într-un mediu care îi încurajează să se descopere și să se arate, în care sunt sprijiniți, nicidecum grăbiți, corectați sau comparați.

Aceasta este esența unei tabere pentru adolescenți în care dezvoltarea personală este mai importantă decât bifarea unor activități distractive, menite să le ocupe timpul liber peste vară.

CE ESTE O TABĂRĂ PENTRU ADOLESCENȚI ȘI DE CE CONTEAZĂ

O tabără pentru adolescenți nu este doar o ocazie pentru divertisment. Este o experiență în care aceștia ies din rutina zilnică și explorează un mediu nou, potrivit pentru a le oferi ocazia să se autodescopere, să-și găsească vocea și să relaționeze altfel decât în viața de zi cu zi.

O tabără de vară pentru adolescenți clasică poate însemna distracție, jocuri și socializare. Însă tabăra potrivită, precum cea oferită de SAM – Școala de Actorie Metamorfoza, creează de fapt contextul în care adolescenții învață să aibă încredere în ei.

La tabăra de teatru SAM am creat această experiență și tabără ca pe un echilibru între libertate și structură. Au spațiu să fie ei înșiși, dar sunt ghidați cu grijă, fără presiune. Aici scriu, creează, gătesc, dezbat, filmează, se bucură de activități menite să le deschidă sufletul și mintea.

Mădălina Mărcuș, fondatoarea Școlii de Actorie Metamorfoza, a construit acest proiect din dorința de a crea un spațiu de învățare și dezvoltare pentru copii și adolescenți, unde să fie încurajați să-și găsească ritmul de creștere și vocea. Prin echilibru, relații autentice și procesul educațional oferit de școală și activitățile ei, acești tineri își dezvoltă potențialul de evoluție.

DE CE SĂ ALEGI O TABĂRĂ DE DEZVOLTARE PERSONALĂ PENTRU ADOLESCENȚI

Tot mai mulți părinți caută astăzi o tabără de dezvoltare personală pentru adolescenți, nu doar o tabără clasică. Motivul este simplu: adolescenții au nevoie de mai mult decât divertisment. Au nevoie de contexte în care să învețe:

• să se exprime
• să își gestioneze emoțiile
• să se simtă confortabil în grupuri și în medii noi

Desigur, o astfel de tabără nu promite schimbări peste noapte, însă creează un mediu dedicat în care adolescenții să se simtă mai siguri pe ei, mai relaxați și mai deschiși unor experiențe noi.

Pentru un adolescent timid, o astfel de tabără deschide drumul spre exprimare și curajul de a fi așa cum este. Pentru un adolescent în formare, este contextul ideal în care să se simtă în largul lui, fără să simtă că trebuie să joace un rol.

CUM ARATĂ EXPERIENȚA ÎNTR-O TABĂRĂ

La prima vedere, orice tabără de adolescenți pare similară: activități, jocuri, program organizat. Ce face cu adevărat diferența este modul în care este trăită experiența și cu ce rămâne adolescentul tău din ea.

Într-o tabără construită cu sens:
• nu este forțat să participe
• nu este comparat
• nu este etichetat

În schimb, este încurajat să încerce. Să greșească. Să revină. Această diferență schimbă complet experiența și îi oferă ocazia să exploreze activități noi, cât și pe el însuși în acest context. Aceste activități dintr-o tabără pentru adolescenți sunt gândite astfel încât fiecare să se poată exprima în ritmul propriu.

ACTORIA CA INSTRUMENT DE DEZVOLTARE

În cadrul taberei de actorie pentru adolescenți SAM folosim elemente diverse și creative ca metodă de dezvoltare personală. Scopul nu este performanța scenică, ci ocazia de exprimare autentică într-un cadru liber, fără etichetări și fără presiune.

Prin exerciții simple, adolescenții învață:
• să vorbească mai liber
• să își folosească vocea
• să fie prezenți în fața altora

Pentru unii, este prima dată când reușesc să vorbească fără teamă într-un grup. Pentru alții, este prima dată când își dau voie să fie văzuți fără a se simți stresați sau expuși.

CUI I SE POTRIVEȘTE O TABĂRĂ PENTRU ADOLESCENȚI

Această tabără pentru adolescenți nu este pentru un singur tip de participant.
Este pentru:
• persoane mai retrase, care au nevoie de încredere
• persoane energice, care au nevoie de direcție
• tineri care caută un grup în care să se simtă acceptați

În multe tabere de adolescenți din România, accentul este pus pe activități. La SAM, accentul este pus pe persoană și pe elementele care o ajută să se dezvolte liber și armonios. Fiecare are propriul ritm și propria personalitate.

CE OBSERVĂ PĂRINȚII DUPĂ O TABĂRĂ DE VARĂ SAM

După o tabără de vară pentru adolescenți, părinții vor constata că experiența a inclus mult mai mult decât divertismentul clasic de sezon:

• vorbește mai deschis
  • are mai mult curaj în grupuri
  • își exprimă mai clar emoțiile

O astfel de experiență pentru adolescenți nu le schimbă personalitatea, ci ajută la crearea unui nivel mai mare de confort social și deschidere, cât și la construirea stimei de sine.

DE CE ESTE TABĂRA SAM DIFERITĂ

Există multe opțiuni de tabere în România, dar diferența reală nu constă în activități, ci în intenție.

La SAM nu urmărim performanța, nu forțăm rezultatele și nici nu grăbim procesul de dezvoltare.

Această tabără de dezvoltare personală prin teatru pentru adolescenți este construită în jurul ideii de siguranță emoțională.

În această vară, sunt disponibile două serii de program pentru adolescenți:

• 12–17 iulie
• 19–24 iulie

Pe parcursul taberei, participanții trec printr-un mix echilibrat de activități: exerciții de actorie, improvizație, momente de creație (scris, filmare), discuții ghidate și activități de grup.

Vezi aici programul complet, locația și detalii despre înscriere.

CU CE RĂMÂNE ADOLESCENTUL DUPĂ TABĂRĂ

După o tabără de dezvoltare a încrederii pentru adolescenți, nu rămân doar amintiri.

Rămâne:

• mai mult curaj
• mai multă claritate
• mai multă încredere în sine

Este diferența dintre o activitate de vară și o experiență cu impact real.

CONCLUZIE

O tabără pentru adolescenți nu este doar o activitate de vacanță. Este un spațiu în care aceștia au voie să fie ei înșiși și să se descopere.

Află mai multe despre înscrieri și alte detalii: https://suntemsam.ro/tabara-copii-adolescenti/.

Articolul Tabăra pentru adolescenţi, locul în care îşi găsesc vocea apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Expoziție de artă textilă, sub semnătura artistei Maria NEGREANU, la Galeriile Municipale de Artă ,,Constantin Brâncuși” din reședința județului Gorj apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde ai apa cea vie”?
Aşadar, în Duminica a 5-a după Paşti, Dumnezeu Cel Înviat îi vorbeşte acestei Samarinence cu un scop bine determinat şi am putea spune că de fiecare dată în favoarea omului aflat în nevoinţă, dar, cu o singură condiţie, ca omul să ia seama că pentru a înţelege modul în care s-a petrecut întâlnirea lui Iisus cu Samariteanca, pe la amiază, în plină arşiţă, şi obosit fiind, s-a aşezat lângă o fântână şi a rămas singur, în timp ce ucenicii plecaseră în oraş după mâncare. Prin aceasta, Evanghelistul doreşte să ne arate că, la fel ca şi noi şi Iisus a experimentat singurătatea, oboseala, setea, iar, în acel timp, o femeie s-a apropiat de fântână, îndurând căldura, având cu ea, găleata cu care să scoată apă. Nu cunoaştem prea multe despre această femeie, dar, ştim că este o păcătoasă, poate chiar imaginea emblematică a naturii umane, a omului păcătos şi supus mereu slăbiciunilor sale. Aflăm, aşadar, prin dialogul dintre Iisus şi Samarineancă, faptul că aşteptând-o şi întâlnind-o la fântână, Iisus i se adresează femeii: ,,Dă-mi să beau”, dar, Lui Iisus, nu îi era sete de apa trecătoare ci de sufletul şi de iubirea omului, deoarece, setea lui Iisus este o aluzie, o invitaţie pe care o adresează oamenilor pentru ca să-L asculte şi să-L urmeze în credinţă. În acest sens, Domnul îi spune femeii că poate să-i dea ceva mai bun decât apa din fântână, adică, darul lui Dumnezeu, mai bine spus, chiar pe El însuşi, singura Apă care o poate sătura în veci pentru că îi dăruieşte viaţa veşnică, revelaţia lui Iisus care, primită de oameni în inimi, poate să-i transforme, să-i înnoiască, să le dăruiască viaţa dumnezeiască! Putem desluşi chiar mirarea femeii, atunci când Iisus îi cere apă, ei, o samarineancă din alt neam. Dar, ea înţelege că Iisus nu dispunea de o găleată şi de aceea îi răspunde cu ironie şi chiar profită de ocazie să înfrunte un iudeu! Cu toate acestea, Iisus continuă pe un ton respectuos, propunându-i să caute «apa vie», însă, femeia mirată, observă că Iisus, neavând găleată, nu i-ar putea oferi «apa vie», şi atunci, Hristos îi răspunde din nou cu toată seriozitatea, lămurind-o despre ceea ce înseamnă «apa vie», iar, ,,Cine va bea această apă pe care Eu o dau, nu va mai înseta în veci”! În acest context este de subliniat că viața sufletească are trebuințele ei care se cer respectate precum cele trupești, ca de pildă mâncarea și băutura, iar, convorbirea Mântuitorului cu Samarineanca relevă proprietățile «apei vii» care se oferă celor credincioși, precum și întreaga osteneală ce li se cere pentru dobândirea ei, mai ales că Dumnezeu voiește ca toţi oamenii să se mântuiască, iar, Samarineanca a venit la Fântâna lui Iacov ca să scoată apă, dar, a aflat de «apa vie» şi de mântuirea sufletului său!

,,Cine va bea această apă pe care Eu o dau, nu va mai înseta în veci”!
Ca să completăm cele spuse mai sus, «apa vie» nu trebuie privită doar ca o apă tămăduitoare pământească, dar, și una spirituală, întăritoare pentru dorirea învrednicirii de veșnicie, însemnând, atât curățenia trupească, la nevoia fiecărui om, cât și cea sufletească, deci, aplecarea spre tot ceea ce este bun și sfințitor, răsfrânt asupra tuturor și asupra întregii firi omeneşti înconjurătoare. Este semnificativ ceea ce înseamnă sănătatea sau bunăstarea omului, numărul mare al izvoarelor sau apelor tămăduitoare la care aleargă oamenii cu încrederea în revărsarea darurilor dumnezeiești prin ele, în țara noastră, precum și în alte locuri de pe glob,.toți cei care simt trebuința de a fi folositori societății acesteia marcate de apăsarea păcatelor! Cei împliniţi prin darurile naturale mijlocite prin apă își îndreaptă spre Dumnezeu recunoștința lor împletită cu mulțumirea duhovnicească în folosul binelui comun. Se știe că circulația apei în natură asigură climatul potrivit roadelor pământului și normalității traiului tuturor viețuitoarelor, deoarece, apa înles¬nește pregătirea pâinii necesare vieții oamenilor și nu numai real sau simbolic, ci legată de toate rânduielile Bisericii, începând cu Taina Botezului! În prezent, deasupra străvechii fântâni a lui Iacov, numită de unii și a Samarinencei, străjuiește o biserică în care pelerinii, ascultând citirile, se împărtășesc din băutura ce răcoreşte sufletele spre primirea darurilor pământești și cerești care au îmbogățit spiritual pe fiecare! Pelerinii poartă și rugăciunile celor care i-au încredințat să-i pomenească la locurile sfinte cu gândul că oricând cumpăna vieții se înclină în fața încercărilor, fântâna darului să le dea «apa vie» sfinţitoare, motiv pentru care rugăciunile zilei se înalță în vederea primirii darului dumnezeiesc! Aceasta să fie spre mulțumire creștinească și spre Slava lui Dumnezeu Tatăl și Fiul și Sfântul Duh! Pentru o mai limpede lămurire, preluând un text al tâlcuirii Evangheliei Duminicii a 5-a după Paşti, se precizează următoarele: «Zicând Iisus Domnul că cel ce va bea din apa aceasta a lui Iacov va înseta iarăși, iar cel ce va bea din apa care o dă El nu va înseta în veac», a arătat că apa pe care o dă El este cu mult mai curată decât cea din fântâna patriarhului Iacov, învățând astfel că harurile proprii sunt cu mult mai înalte decât ale aceluia, lăsând pe femeia Samarineancă să înțeleagă apa, despre care vorbește Domnul nostru, este harul Preasfântului Duh și cel ce se va învrednici de acest har niciodată nu va înseta de bucuria dumnezeieștilor învățături, căci el se face izvor al învățăturii care izvorăște și iese din gura lui, adăpând și povățuind spre viața cea veșnică pe toți cei ce ascultă. În acest fel, au fost şi sunt iubitorii de Dumnezeu, Apostolii, care, luând harul Preasfântului Duh, s-au luminat cu toată cunoștința adevărului tainelor dumnezeiești, pentru că Dumnezeu voiește ca toţi oamenii să se mântuiască, iar, Samarineanca a venit la Fântâna lui Iacov ca să scoată apă, dar, a aflat de «apa vie» şi de mântuirea sufletului său!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu voiește ca toţi oamenii să se mântuiască, iar Samarineanca a venit la Fântâna lui Iacov să scoată apă, dar a aflat de «apa vie» şi de mântuirea sufletului său! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2. Tetrada îndrăgostit-liber-uimit-atent
Ca atare, nr. 4 din aprilie 2026, este consacrat celor două personalități proeminente ale Gorjului a căror existență reală și istorică a fost sărbătorită: Constantin Brâncuși și Gheorghe Grigurcu.
În articolul de față optez pentru a scoate în relief figura de mare intelectual a magistrului Gheorghe Grigurcu: eminent critic literar, viguros publicist politic și excepțional poet care a împlinit recent 90 de ani.
Chiar pe pagina întâi Șerban Foarță îi dedică un poem omagial, baladesc, în stil villonesc în care îi subliniază, în siaj heideggerian, „traiu-ntru-n exil, în contra lui nu-i drog: nici un hașiș, nici un etil, nici scrisul, nici, te rog/ să-mi dai crezare, orice fel de patrie”.
Trăitor în Amarul Târgu-Jiu, Gheorghe Grigurcu – citez din „În loc de editorial” – „părinții urbei și ai județului l-au ignorat cu desăvârșire”. Numai eu nu, întrucât, trimițându-mă Eugen Negrici, să realizez cu dânsul un interviu, pentru revista conducă de trioul Eugen Negrici – Marius Ghica – Ion Popescu-Brădiceni, cu un titlu, șocant azi, „Mesaj comunist”, eu am izbutit să-mi desăvârșesc misiunea cu succes; convorbirea a apărut în două numere sub titlul „Eul și Literatura”.
A viețuit în Tg-Jiu nefiind profet „ci doar stenograf al vieții sale interioare, doar un observator al vieții din jurul său, descoperindu-se mai curând (uimit) de miracolul lumii decât critic la adresa ei”.
Pagina trei, sub titlul onomastic „Gheorghe Grigurcu 90” – conține un ciclu de 11 poeme (pluralul de la singularul feminin poemă – n.n. I.P.B.) după cum urmează: Ceasornicul vechi, Pentru-a scrie, În memoria pisicuței Clopoțel, Exces, Vârstă, Pictură naivă, Acolo unde Ei, Înaintezi, Jurnal, Semn de carte, meteorologie. Reflectându-le mi-am notat câteva impresii și judecăți axiologice. Ca poet, Gheorghe Grigurcu mizează pe un transexpresionism al scriiturii îmblânzit prin tetrada îndrăgostit-liber-uimit-atent „la ceea ce se petrece înăuntrul ficțiunii”. Înlăuntrul acestei „care în care trăiesc oameni” un eu producător și protagonist fictiv derulează un scurt „film de animație”.
Viața autorului lor se compune dintr-un joc de cuburi colorate. „E-aproape terminat desenul ei și nu te mai saturi să-l privești – exclamă poetomul melancolic – tragic – mioritic. Arta poetică este astfel creată și prin „clipa reflectată într-o pictură naivă”.

3.Marele exilat al Gorjului
Apoi în pp. 4-5, sub titlul emblematic „Prezentul: un scriitor care se amână” Gheorghe Grigurcu le oferă cititorilor „Gazetei Gorjului” câteva însemnări de jurnal despre care eu am scris deja într-un număr de revistă din 2025 o exegeză frontală și critică. Îmi extrag câteva „aliniamente” metafilosofice. E vorba de o filozofie a identității de sine, de Eu, de scriptor în stare critică, de creator (pentru care „creația e o reglare de conturi cu tine însuți, nu o dată dură”, uneori iluzionist solitar: „Iluzia: o trădare de tine sublimă. Lumea de la o vrem,e un test al solitudinii”; și de, bineînțeles, autor a cărui personalitate „consistă într-o empatie mutuală cu cea a cititorului său”. Cel de-al doilea se simte el însuși personalizat grație unei lecturi generoase din cel dintâi; dar deloc în cele din urmă ci prioritar, de poet, întrucât „a izbuti să fii poet autentic înseamnă a accede la o unitate expresivă precum cea a ființei. A rămâne același în pofida schimbărilor ce s-ar putea ivi”.
În articolul său despre „Spiritul și sufletul poetic al lui Gheorghe Grigurcu”, Ion Hirghiduș, colegul meu de filială a Uniunii Scriitorilor din România: Alba-Hunedoara, îi remarcă marelui poet trăitor actualmente în orășelul Tg.-Cărbunești – (unde născutu-m-am și eu, pe 1 noiembrie 1954 – n.n., I.P.B.) o calitate specială, care-l face unic în literatura română: aceea de a fi reconciliat completitudinea Rațiunii încât aceasta să urmeze simultan și calea Sufletului și pe cea a Spiritului, anulând ruptura epistemologică dintre Arte (poezia) și Științe (filosofia).
Despre marele exilat, un alt vechi și clasic columnist, Ștefan Melancu se exprimă echidistant, deopotrivă și despre criticul literar și despre poet, redactând un portret just, biografic, necesar, academic.

4.Măreția singulară
În ecostudiul meu „Ființa limbajului poetic – o energie providențială” – pe care spre bucuria-mi redactorul șef al „Gazetei Gorjului”, Vasile Vasiescu, și Directorul general al SC Gorjeanul SA, Bebe-Viorel Ionică, l-au acceptat integral – conceput în două subcapitole – m-am referit la „paroxismul lucidității și al ludicității” pe de o parte, iar pe de cealaltă parte la „fantasticul dislocărilor și la semnele de carte!”. L-am resituat pe poetul Gheorghe Grigurcu – cel din celebra-i antologie de la Editura Vinea, din 2004: „Un trandafir învață matematica” – în zona transdisciplinară a poeziei și evident neo- și trans-modernistă.
L-am așezat fără să preget lângă: Ștefan Augustin Doinaș, Solomon Marcus, Nichita Stănescu (cel din Laus Ptolemaei” – n.n., I.P.B. și Gellu Naum și mai ales lângă Petru Creția și Petre Stoica.
I-am remarcat măreția singulară (cu singularitățile-i remarcabile) a operei poetice, programul deliriționist asumat paradigmatic și sintagmatic. Am subliniat că poezia sa urmărește epura ascunsă a formelor geometrice subiacente, viața lor secretă, filosofia lor de o autenticitate infinită a concretului tăios, cum un cub de diamant, în care e înscris un cerc de aur ș.a.m.d.
Într-un interviu pe care i-l ia scriitorul Paul Aretzu – laureat al Atelierului Național de Poezie și Critica Poeziei „Serile la Brădiceni” ca și Gheorghe Grigurcu – cel invitat la un dialog extins (vezi pp. 10-12_ mărturisea, în 2007, că citit-scrisul alcătuiește fatalmente conținutul vieții sale. Că spovedania se fixează, se transformă într-un document sui-generis, dând naștere ființei de hârtie a autorului.

5.Întrebări și răspunsuri
Ce mă încântă la Gheorghe Grigurcu, fiindu-i în acest sens adept, este refuzul confesiunii brute, scabroase, al cărei mimetism estetic postmodernist n-ar putea fi compensat de pretenția-i de sinceritate frizând scandalul public. Sunt de acord cu dânsul când amendează cert, categoric, instinctualitatea care țintește în fantasme aparent libere în murdăria lor, dar în realitate încorsetate de o altă convenție, cea radical naturalistă, obscenă unde nu-i vorba doar de indecență ci de un gust alterat al imaginii literare, strâmtorate, siluite într-un tipar caricatural, înrobite unei preconcepții dezamăgitoare.
În pagina 13, Gheorghe Gorun își consemnează câteva din răspunsurile la întrebările sale, ale lui Grigurcu, despre intelectuali, morală și politică; în pagina 15, scriitoarea, din 2025, membră U.S.R. – Alexandra Florina Mănescu – despre care, de asemenea, am scris tot într-o „Gazeta Gorjului” din anul curent, comentează cartea „Manifestări de sărbătoare a spiritului critic. 18 Epistole de la Virgil Ierunca și Monica Lovinescu către Gheorghe Grigurcu” (editori: Alexandra Florina Mănescu, George Drăghescu, Editura Revers, Craiova, 2026) în curs de apariție.
În fine, amicul meu dintotdeauna, marele poet Mircea Bârsilă (căruia, recent, i-a apărut la Limes cartea de poeme „Strigătul din oglindă”, comentată corect de Savu Popa, în România Literară, nr. 18/2026, p. 10 –n.n., I.P.B.) propune gorjenilor o mare personalitate a literaturii române, pe Gheorghe Grigurcu, cel născut la 16 aprilie 1936 și sărbătorind 90 de ani de rodnică viață ca poet de notație ingenioasă-manieristă și de mișcare a stării de poezie între inimă și luciditate.
Îi mai atribuie ca personalizate ironia cu acoperire tragică, privilegiul de a transparentiza realul și recuperarea „înclinațiilor din copilărie” ale privirii cu o primă consecință: învăluirea lumii anonime a imediatului în mister.
Încheindu-și articolul din pagina 15 a „Gazetei Gorjului”, Mircea Bârsilă se întreabă de ce Gheorghe Grigurcu nu a fost învestit cu meritatul titlu/ și rang/ de academician. Fără el, această magnisimă instituție este mai săracă. Academia Română are nevoie de el, ci nu invers.
Ion Popescu-Brădiceni, Scriitor, doctor în filologie, profesor universitar, ziarist

Un sonet „Gazetei Gorjului”
„Gazeta Gorjului” există
Din nou și găzduiește scribi
De ieri, de azi. Nu te întrebi
Relecturând-o. Ea rezistă

Oricărei critici. Are-n pagini
O scriitură elegantă
Ce tot deschide câte-o fantă
Să reculeagă vechi imagini.

O răsfoiești solemn, cinstit
Și prins de câte-un roșu fir
Ca să-l urmezi cu-adânc nesațiu,

S-ar bucura chiar și Horațiu
De-ar fi de față. Nu mă mir!
Instituind încă un mit

Istoria-am desăvârșit,
în Târgu-Jiu c-un sacru spațiu.

Ion Popescu Brădiceni, Scriitor, membru al filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România

Articolul Note de lector / Editorial – „Gazeta Gorjului” la numărul patru pe aprilie 2026 și Gheorghe Grigurcu la 90 de ani apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Expoziția de la CJCPCT Gorj, organizată de pictorul iconar Valeriu Stoica și Romulus Tudor, președintele Asociației Valea Amaradiei-Pegeni, a reunit lucrări semnate de artiștii iconari Valeriu Stoica, Elena Constantin, Mihaela Bădescu, Nicolai Nestor (din Rusia) și Ana Maria Marinică, alături de creațiile Grupului de copii ai Școlii de Vară de la Mănăstirea Hurezani.
La eveniment, alături de organizatori au fost prezenți, iubitori de artă și cultură din Târgu Jiu, Gheorghe Nichifor, Victor Troacă, Dan Pupăză, George Drăghescu, etc, delegația ANCMRR Gorj și delegația Filialei Județene Gorj „Tudor Vladimirescu” a Asociației Naționale „Cultul Eroilor Regina Maria”, formată din: col. (rtr.) dr. ing. Loga Walter, col. (rtr.) Gigi Bușe, lt. col. (rtr.) Ghindă Ovidiu-Gabriel și prof. Grigore Haidău.
Curatorul evenimentului a fost managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (CJCPCT Gorj), Ionuț-Viorel Bordeiași, care în cuvântul de deschidere a spus: „Astăzi vernisăm o expoziție de artă sacră, o expoziție de grup, o expoziție de icoane ortodoxe pe lemn, pe sticlă și pe piatră, intitulată sugestiv «Lăudați-L pe Domnul», așa cum este îndemnul din Psalmul 135, primul verset.” După prezentarea pictorilor iconari care expun lucrările lor, a continuat: „Expoziția de astăzi se încadrează perfect în cadrul perioadei anului bisericesc în care ne aflăm și anume în perioada penticostalului, perioada surprinsă între momentul Învierii Domnului și duminica tuturor sfinților. O perioadă încărcată de lumină și de spiritualitate profundă, în care omul este chemat să se mai uite din când în când în sus, spre cer și Dumnezeu”. Apoi a continuat: „Icoanele, numite și ferestre către cer, sunt reprezentări ale chipului unor persoane sfinte sau personaje biblice, în care omul e pus în situația de a înțelege cât mai bine actul de credință și să cadă în starea de rugăciune. Modalitatea de realizare a icoanei, doar un pictor iconar ne poate spune cât de greu este să aduci icoana de la material la spiritual. Acestea sunt, pe de-o parte lucrări de cult, dar pe de altă parte sunt și creații artistice.”
A urmat apoi o înșiruire de alocuțiuni. Primul a fost prof. dr. Gheorghe Nichifor, reprezentantul Consiliului Județean Gorj, care a punctat faptul că „suntem într-o sală modestă, dar încărcată de lucruri valoroase, prin ceea ce dumneavoastră ne-ați adus aici și ceea ce oferiți celor care vor veni aici în zilele următoare, cât această expoziție este deschisă publicului, și datorită celor care le prezintă în mass media”. A vorbit despre pictorul gorjean Iosif Keber care a pictat și biserica din comuna Salcia, județul Prahova, locul natal al domnului Nichifor, între cele două războaie mondiale. Deasemenea, a făcut o remarcă cu referire la asemănarea fizică a domnului Valeriu Stoica, prezent în sală, cu poetul Tudor Arghezi.
La rândul său, Valeriu Stoica, născut la 20 iunie 1952, în comuna Movila, județul Ialomița, un reputat pictor iconar și restaurator de pictură bisericească, cunoscut pentru dedicarea sa față de tradiția bizantină românească, cel care a fost inițiatorul acestei expoziții de artă sacră, a spus: „Eu vă fac expoziții de astea la capitală de vreo 20 de ani. Și m-am înțeles foarte bine cu colegii noștri care sunt aici de față și pe care domnul Bordeiași i-a prezentat deja. Sunt artiști serioși și pasionați de arta sacră, și care, în mod sigur, trăiesc din ceea ce fac cu mâna lor. Excepție face Ana Maria Marinică, care este și profesoară”. La final a adresat invitația de a fi cu toții prezenți, tot aici, pe data de 29 mai, când o să lanseze primele trei volume de poezie sacră intitulate: „Pilda Fiului Risipitor”, „Pilda Blândului Păstor” și „Pilda celor 10 fecioare”, din seria „Pilde explicate pe înțelesul tuturor, ilustrate cu picturi bizantine originale”. Textul acestora aparține Danielei Micu, iar ilustrațiile, pictorului Valeriu Stoica.
Doamna Elena Constantin, organizatoarea Taberei de Vară de la Mănăstirea Hurezani, a spus cu bucurie că a fost foarte încântată sufletește când domnul Romulus Tudor, președintele Asociației Valea Amaradiei-Pegeni, i-a propus o colaborare prin care să realizeze o Tabără se pictură și la Pegeni, comuna Hurezani din județul Gorj, care s-a și realizat la Mănăstirea Hurezani cu binecuvântarea călugărului Vasian și a maicii starețe Fotini. „Acolo s-au adunat copiii talentați la pictură din satele din jurul mănăstirii Hurezani, care au ascultat cu mare atenție ce le-am spus și eu cred că s-a format o legătură spirituală între noi. Vreau să mergem înainte cu această tabără, și cu ajutorul Bunului Dumnezeu să facem lucruri frumoase și utile pentru părinți și comunitate”, a spus cu evlavie, doamna Elena Constantin. A mulțumit pentru ocazia de a fi prezentă în cadrul acestei expoziții cu câteva lucrări, menționând și faptul că este pentru prima dată la Târgu Jiu.
Nicolai Nestor, pictor iconar din Rusia (n. 14 aprilie 1966), prezent la Târgu Jiu, având câteva icoane expuse în cadrul acestui eveniment, a spus că: „Icoana însoțește creștinul ortodox de la naștere până la moarte. Diferă foarte mult icoana lucrată de artistul plastic față de cea realizată de artistul iconar.” A povestit că face parte din acest grup de iconari de vreo 16 ani. Are un frate al mamei sale care a fost călugăr la Govora, dar a murit și e înmormântat la Mânăstirea Cozia.
Etnologul Pompiliu Ciolacu și pictor de icoane a spus că Tudor Arghezi a fost un critic al picturii care devenise redundantă sau ”la modă” în epocă, preferând o artă autentică, conectată la realitatea românească, nu doar o simplă pictare a peisajelor de la Balcic, care deveniseră o obsesie pentru artiștii interbelici. A dat următorul citat din Arghezi: „Pictorii care ne-au îmbuibat capul cu Balcicul să-și ia șevaletul și s-o apuce pe Jiu în sus, de-a dreapta și de-a stânga lui, și să ne arate în expoziții cum li s-au agățat pensulele de sprânceana Smarandei, de ițarii lui Marin, de pletele Parângului, de acea flacără mare care lumina cândva, cel mai sărac județ al țării, dar cu oamenii cei mai zdraveni și teferi la minte”. Apoi a continuat să povestească: „Eu toată viața mea am pictat icoane pe sticlă, icoane pe lemn, icoane ferecate, icoane de metal și icoane pe piatră. Las în urma mea un muzeu care mi-e drag sufletul meu și se numește Muzeul Crucilor de lemn din Gorj. Acolo am strâns icoane și cruci vechi”.
În încheiere, domnul director Ionuț Viorel Bordeiași a precizat că de-a lungul timpului a existat o legătură strânsă între cultura națională și spiritualitatea ortodoxă. În mânăstiri și biserici s-au școlit românii până în epoca modernă. Ele au fost vetrele de cultură ale acestui popor. Acolo se învăța scrisul și cititul, acolo se formau lucrătorii cancelariilor domnești și boierești. După ce școlile s-au rupt de spațiul bisericesc, învățământul teologic și arta bisericească au continuat să se dezvolte. „Iată că și astăzi, Mânăstirea Hurezani sprijină aceste inițiative culturale, prin Școala de vară de pictură sacră pe care o organizează anual la Pegeni, comuna Hurezani”. A mulțumit părintelui și măicuței starețe și organizatorilor acestei expoziții, dar și celor prezenți la vernisaj invitându-i să admire aceste icoane realizate pe lemn, sticlă și piatră, lucrări ce evidențiază frumusețea, sensibilitatea și profunzimea artei sacre.
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Expoziția de artă sacră, „LĂUDAȚI-L PE DOMNUL”, vernisată la CJCPCT Gorj apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – Un dialog care îmi place: ,,Tu ești singurul meu Mire… Ești grădină încuiată, fântână acoperită și izvor pecetluit”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Festivalul Filmului European. Filme premiate și proiecții speciale la Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Cea mai bună revistă școlară din județ apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Evenimentul, Organizat sub auspiciile Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România în parteneriat cu Mișcarea Națională a Drepturilor Omului din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala „Mihai Eminescu” Timișoara, Centrul de Cultură și Artă al Județului Hunedoara, Biblioteca Județeană „Ovidiu Densușianu” Deva, Grupul de studii gnostice zamolxiene „Kogaion”, Editura TIM, Casa de presă și editura „Exclusiv” și Gruparea de presă „Carașul”, a consemnat nu doar un elegant dialog al cuvintelor frumoase ci și un prilej de cunoaștere și recunoaștere reciprocă a unor oameni de cultură și artă din județele Hunedoara Timiș Caraș Severin Sibiu și Gorj. Aceștia au fost: Robert Șerban (președintele Filialei Timiș a Uniunii Scriitorilor din România), Dumitru Buțoi – președintele Filialei „M. Eminescu” din Timișoara a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Ariana Șerban și Claudiu Dogaru (cu toții din Timișoara), Radu Cernătescu, Elena Rupa, Erwin Iosef Țiglă, Nicolae Sârbu, Costel Stancu, Costel Simedrea (cu toții din Reșița), Vicu Cojocaru, Nicolae Preda, Nicoleta Cojocaru (cu toții din Valea Bistrei), Cristina Anișoara Zainea, Ionel Bota, Ion Gheorghe Chiran, Dan Leahu (cu toții din Oravița), Dumitru Cristănuș (din Sibiu), Corina Vlădoiu (din Tg. Jiu), Elisabeta Bogățan, Mirela Cocheci, Mihai Barbu, Carmen Pinte, Tiberiu Vințan, Ovidiu Cocheci (din Valea Jiului). Acestora li s-au alăturat creatorii de arte vizuale Dana Liliana Brebeanu (designer și creator de modă din Timișoara), Sorana Cocheci (din București) și muzicianul Cătălin Stepa. Din partea MNADOR au participat: General cu două stele (rtr.) Remus Știr – președinte, general cu o stea (rtr.) Virgil Cimpoeru (din București) și general cu o stea Mirela Cocheci – vicepreședinți, comisar Carmen Pinte, președinte sucursala Deva și comisar Cornel Pinte președinte sucursala Petroșani.
Grație acestor oameni, dar și generoșilor sponsori care au susținut acest proiect, timp de trei zile, Ansamblul Cultural „Mina Petrila”, Stațiunea Straja, Peștera Bolii, au devenit, pe rând, câte un veritabil amfiteatru în care participanții au împărtășit nu doar o parte din propriile lor creații literare, ci și bucuria unor momente trăite sub semnul eleganței artelor, în diferite forme de exprimare ale acesteia.
Evenimentul le-a prilejuit totodată oaspeților, mulți dintre ei aflați la prima întâlnire cu Valea Jiului, descoperirea unora dintre cele mai frumoase obiective de interes turistic ale acestei regiunii, despre care marea majoritate a celor prezenți au concluzionat, într-o frumoasă parabolă literară, că sunt parte a unui veritabil colț de Rai, impresionați fiind de Tunelul Sfinților de la Schitul Straja Lupeni, Cheile Brăiței, Peștera Bolii, Casa Memorială „Ion D. Sîrbu” sau Ansamblul Istoric „Mina Petrila”, locuri în care gazde au fost alți oameni iubitori și făcători de cultură, precum reputatul brâncușiolog Ovidiu Rizopol sau pasionatul mecena Costel Avram, administrator public al județului Hunedoara, care a concluzionat: „Semințele de cultură literară pe care le-am plantat în urmă cu câteva săptămâni la Petroșani, alături de conducerea executivă a Uniunii Scriitorilor din România au rodit. O felicit pe Mirela Cocheci pentru organizarea acestei tabere de creație literară, care a adus atât de mulți și de valoroși oameni de litere în Valea Jiului și îi mulțumesc că a ales și Exploatarea Culturală Petrila pentru derularea unei părți a acestui eveniment. Sunt convins că, prin astfel de demersuri și cu astfel de oameni, la fel ca și drumul Văii Jiului, și drumul Ansamblului Istoric Mina Petrila este unul ireversibil, din mină spre lumină!”
La rândul său, Mirela Cocheci, cu mulțumirea unei tabere reușite, promite reeditarea acestei experiențe și în anii următori: „Nu am cuvinte să le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de noi în această tabără de creație, celor care ne-au umplut aceste zile de Armindeni printr-o excepțională îngemănare a artelor și celor care ne-au sprijinit să putem duce la bun sfârșit acest proiect cultural.”
Reprezentanții Mișcării Naționale pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (MNADOR), generalii Remus Știr și Virgil Cimpoeru au conferit distincții de merit tuturor participanților la acest proiect cultural și au transmis următorul mesaj: „Doamnelor și domnilor, maeștri ai condeiului, stimați organizatori și parteneri ai spiritului «Amfiteatrul Literar». Se spune că cele mai importante bătălii pentru dreptate nu se dau întotdeauna în tribunale, ci în liniștea unei pagini albe care refuză să tacă, în curajul unui vers și în adevărul rostit prin literatură. Astăzi, MNADOR nu este aici doar în calitate de sponsor, ci ca un partener strategic al libertății de a crea. Este o reală bucurie și o onoare pentru noi să fim alături de dumneavoastră și să putem sprijini un eveniment de o asemenea valoare. Credem cu tărie că drepturile omului nu înseamnă doar legi și principii, ci și libertatea de a gândi, de a crea și de a exprima adevărul interior. Iar literatura este una dintre cele mai profunde forme prin care această libertate prinde glas. Organizația noastră își asumă misiunea de a promova și apăra demnitatea umană, libertatea de exprimare și dreptul fiecărei persoane de a fi auzită. Din această perspectivă, «Amfiteatrul Literar» reprezintă mai mult decât un eveniment cultural , este un spațiu al libertății, al dialogului și al întâlnirii autentice dintre oameni. În aceste trei zile, de aici de la Lupeni și Petrila si până în adâncurile Peșterii Bolii, construim împreună o cetate a spiritului care nu poate fi dărâmată de nicio criză. Suntem o organizație în plină expansiune și ofensivă civică. MNADOR crește odată cu nevoile oamenilor. Anul trecut, în 2025, am înființat o filială a organizației noastre la Lupeni, unde în funcția de comisar a fost investit domnul Enache Elisei, extinzând raza noastră de acțiune în întreaga Vale a Jiului. Această forță este consolidată de echipa noastră de elită din Petroșani — reprezentata la un înalt nivel de Carmen Pinte, Cornel Pinte, Viorel Coman și Mirela Cocheci — care demonstrează că drepturile omului se apără prin prezență activă și solidaritate locală. Dar apărarea demnității necesită, în secolul XXI, instrumente noi. De aceea, MNADOR trece de la simpla monitorizare la susținerea directă a competențelor voastre. Lansăm astăzi o invitație speciala pentru comunitatea scriitoricească și culturală, un program de cursuri de dezvoltare profesională și personală. Într-o lume a riscurilor digitale și a incertitudinii, încercăm să aducem o parte din expertiza noastră către dumneavoastră, oferind module practice de: Managementul Riscului și Negociere Strategică, esențiale pentru scriitorul care vizează creșterea prezenței și a vânzărilor pe piața internă și internațională. GDPR și Securitate Digitală: Pentru protecția datelor dumneavoastră în mediul online. Comunicare de Impact și Public Speaking, pentru a vă face vocea mai puternică în dialogul cu societatea PLUS, cel mai important curs, cel care conține toate cele enumerate până acum. Vestea cea mai importantă este că MNADOR crede în investiția în familie. Aceste cursuri vor fi oferite prin efortul organizației noastre, extrem de avantajos, atât pentru scriitori și jurnaliști, cât și pentru familiile lor. Considerăm că o familie puternică și bine informată este cel mai bun scut pentru un creator de frumos. Vă mulțumim dumneavoastră, scriitorilor, pentru ceea ce faceți, pentru curaj, pentru sensibilitate și pentru puterea de a transforma cuvântul într-un instrument de apropiere între oameni. Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat in realizarea acestui eveniment, sponsorilor, coordonatorilor, partenerilor media și tuturor oamenilor frumoși care, prin programul acestor zile, transformați Valea Jiului într-un amfiteatru al ideilor. Vă dorim din suflet să aveți parte de zile pline de inspirație, de creație autentică și de bucuria întâlnirii. Să legați prietenii frumoase, să împărtășiți idei valoroase și să plecați de aici mai bogați sufletește. Vă mulțumim și vă asigurăm de întreaga noastră apreciere! Mulțumim familiei Cocheci pentru efort, implicare și invitația la acest eveniment. MNADOR rămâne scutul dumneavoastră. Libertate prin cuvânt! Vă mulțumesc!”
Tot în cadrul acestui eveniment, MNADOR a adus un Omagiu și Recunoaștere pentru Reziliența Văii Jiului. „Doamnelor și domnilor scriitori și jurnaliști, onorată asistență. Ne aflăm astăzi în Petrila și Lupeni, un teritoriu care în manualele de strategie civică trebuie definit ca fiind «Academia Demnității Românești». Cu onoare vă salutăm pe dumneavoastră, cei care ați transformat praf de cărbune în muniție pentru libertate și întunericul galeriilor în scut împotriva opresiunii. Istoria acestui front nu s-a scris în birouri climatizate, ci s-a forjat sub presiunea a 1.000 de metri de pământ. Raportăm astăzi recunoașterea a trei mari ofensive pentru drepturile omului care au pornit din inima acestor munți:
• Manevra Strategică din 1929: Prima mare breșă sindicală, când minerii din Lupeni au demonstrat că dreptul la viață și la muncă decentă nu sunt negociabile.
• Ofensiva de la 1977: Prima mișcare muncitorească anticomunistă de anvergură. Când ați respins Legea pensiilor 3/1977, nu ați apărat doar un salariu, ci ați atacat fundamentul unei dictaturi care uitase să respecte omul.
• Retragerea cu Onoare din 2015: Închiderea Minei Petrila după 156 de ani de activitate neîntreruptă a fost ultima «coborâre în adâncuri» a unei armate de elită care a asigurat subzistența energetică și morală a României. Așa cum sublinia colega noastră, comisarul MNADOR Carmen Pinte, în omagiul său: «Din piatra unui munte ați făcut lumină, iar din a voastră jertfă — nemurire».
Pentru MNADOR, dumneavoastră sunteți «Garda de Onoare» a drepturilor omului. Ați îndurat frigul, bezna și accidentele pentru un ideal care astăzi pare adesea prea îndepărtat, dar care pentru dumneavoastră a fost realitatea fiecărui schimb de tură.
Suntem aici să consolidăm acest dispozitiv de luptă intelectuală și civică. Expansiunea MNADOR în Valea Jiului, are un scop clar: să ne asigurăm că vocea celui mai adânc oraș al Europei, Petrila, nu va fi niciodată redusă la tăcere.
Nu putem încheia această zi fără a privi, cu speranță și determinare tactică, spre orizontul care se deschide în fața noastră. Viitorul Văii Jiului nu este o galerie închisă, ci o rezervă strategică ce așteaptă să fie revalorificată. Observăm astăzi cum aliații noștri din vestul Europei, în special Germania — motorul economic al continentului — au înțeles că securitatea energetică reprezintă o prioritate absolută de siguranță națională. În fața crizelor globale, Germania a demonstrat pragmatism prin reactivarea centralelor și a capacităților miniere de cărbune, reconfirmând faptul că independența energetică este fundamentul suveranității, ministrul german al economiei care a subliniat că «securitatea energetică are întotdeauna prioritate absolută», justificând astfel menținerea sau redeschiderea capacităților de producție. Conform Euro-News «Germania a reactivat aproximativ 8 GW de capacitate de energie pe cărbune ca măsură de urgență pentru a asigura stabilitatea sistemului în timpul crizei energetice».
MNADOR susține cu tărie această viziune: redeschiderea minei nu este o utopie, ci un obiectiv de reziliență națională. Milităm pentru ziua în care expertiza dumneavoastră, a «Ostașilor Adâncurilor», va fi din nou pusă în slujba unei Românii invincibile, capabilă să își asigure stabilitatea prin resurse proprii. Sperăm ca lămpașele să se reaprindă în adâncurile Petrilei și Lupeniului, pentru ca munca dumneavoastră să nu mai fie doar o pagină de istorie, ci motorul unei noi ere de prosperitate și mândrie națională.
Vă ordonăm simbolic să rămâneți mândri. Să purtați amintirea ortacilor care au căzut la datorie ca pe o insignă de aur pe uniforma spiritului.
MNADOR rămâne scutul dumneavoastră pe frontul justiției și al libertății.
Petrila, Lupeni, Valea Jiului – Misiune îndeplinită cu onoare! Să trăiți! Noroc bun!”
Pentru MNADOR, evenimentul s-a încheiat duminică, 3 mai 2026, la Pensiunea Cheile Brăiței din Lupeni, jud. Hunedoara, cu o ședință de primire în rândurile uniunii a doi membrii: Comisar șef Enache Florin din Timișoara, dar născut în Gorj, și subcomisar Vlăduleanu Nicolae de la Gorj.
La această ședință au participat: generalul cu două stele, Remus Știr, un veritabil activist voluntar pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, general cu o stea Mirela Cocheci, vicepreședinte și purtător de cuvânt și general cu o stea Virgil Cimpoieru, vicepreședinte din București, comisar Pinte Cornel și Viorel Coman, sucursala Petroșani, comisar Pinte Carmen, sucursala Deva, comisar Enache Elisei sucursala Lupeni și comisar Bușe Gheorghe, sucursala Târgu Jiu. La eveniment au mai participat scriitoarea Elisaveta-Elena Bogățan și Ovidiu Cocheci de la Petroșani, poetul și jurnalistul Dumitru Buțoi de la Timișoara, soția domnului subcomisar Vlăduleanu Nicolae și familia Neamțu de la Gorj.
După prezentarea unei scurte biografii a noilor membrii și rostirea jurământului MNADOR, doamna general Mirela Cocheci, moderatoarea evenimentului, le-a urat „Bun venit!” mărturisind cu sinceritate: „Ne bucurăm să vă avem alături și vă dorim mult succes în această comunitate. Sperăm să aveți parte de experiențe frumoase, colaborări valoroase și multe realizări!”.
Așadar, MNADOR își mărește continuu efectivele și este din ce în ce mai vizibilă în societate.
Comisar Bușe GHEORGHE

Articolul MNADOR își mărește continuu efectivele și este din ce în ce mai vizibilă în societate apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Cel care își iubește sufletul și-l va pierde, iar cel care își urăște sufletul în lumea aceasta acela și-l va păzi în viața veșnică”!
Omul însetat şi bolnav de putere din România viseză la viaţa veşnică pe acest pământ, făcând abstracţie de atâtea rele care privesc bolile epidemice, în particular pandemiile, parazitozele, subalimentarea, alcoolismul cronic, ca să nu mai spunem că întră în joc și superstițiile adânc înrădăcinate, fiindcă baba nu este numai vrăjitoare, cât mai ales «doftoroaia» satului depopulat, chiar pentru boli sifilitice. Salvatoarea e pretudinteni căutată, chiar și în județele bogate, şi cu toată străduința începută în Vechiul Regat de către Marele reformator al educaţiei şi al învăţământului, Spiru Haret, pentru a răspândi mai intens cultura în mulțimea satelor, a reorganizat şcoala şi sistemul educaţional! Cu toate acestea, România face parte din țările cu un număr mare de analfabeți, aproximativ 43% în 1930, chiar la sate, procentul știutorilor de carte e scăzut la 51%, femeile chiar la 38,7 %. Sub denumirea de analfabeți, mai ales analfabeţi politici în zilele noastre, produse ale unui sistem educaţional debusolat în ultimele trei decenii şi jumătate, oficial se înțeleg toți cei care n-au trecut prin o școală primară, iar, indiferența părinților, faptul că copiii sunt folosiți măcar pentru paza vitelor cât și condițiunile economice, au ca urmare nu numai că numărul celor înscriși este cu mult mai mic decât copiii de vârstă școlară, dar numărul celor care frecventează regulat școala este mult inferior celor înscriși! Mai mult decât atât, pe lângă analfabetismul integral, fără știință de carte, mai întins este cel cultural, pentru că mulți absolvenți rămași în sat sau plecaţi pe meleaguri străine, uită să scrie și să citească, mai ales că şi credințele, descântecele, farmecele sunt singurele îndrumări ținute în viața de toate zilele, când femeile lămuresc între ele fenomenele sociale și economice, mai ales duminica, la poarta vecinei, unde stau grupuri-grupuri! Indiscutabil, omul politic semidoct şi bolnav de putere suferă şi de patima iubirii de sine şi crede că diavolul nu-l poate vătăma pe om. Dar, iubirea de sine a parvenitului politic reprezintă fereastra pe care intră diavolul în suflet și îi face rău, pentru că acolo unde nu există iubire de sine, diavolul nu are nici o putere. Omule bântuit de boala puterii, dacă te lingușești și te iubești pe tine însuți în mod greșit, vai de tine! Fiindcă în modul acesta nu vrei nici să te nevoiești, nici să treci prin necazuri, nici să pătimești, nici să înduri vreo ispită, nici să te supui până la moarte voii și poruncilor Domnului Iisus Hristos Cel Înviat, așa cum pretinde calitatea de creștin. Cu alte cuvinte, dacă ești iubitor de sine și îți iubești propria persoană, în realitate te urăști pe tine însuți și vrei să fii pierdut şi dacă te urăști pe tine însuți, în realitate, te iubești și vrei să te mântuiești, așa cum spune Domnul: ,,Cel care își iubește sufletul și-l va pierde, iar cel care își urăște sufletul în lumea aceasta acela și-l va păzi în viața veșnică”, de aceea Sfinții Părinți spun că iubirea de sine este rădăcina și izvorul tuturor relelor și a patimilor, iar fără aceasta diavolul nu-i poate face omului nici cel mai mic rău! Cu suguranţă, atunci când este stăpânit de iubire de sine, omul se îndepărtează de Dumnezeu și adesea ajunge la deznădejde, la pierzanie și la cădere, asemănându-se în acest fel demonilor! Așadar, din cauza iubirii de sine, omul bolnav de putere, în loc să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu, se aseamănă demonilor, întrucât iubirea de sine a fost cea care a dus la căderea îngerilor și la transformarea lor în demoni.

Oamenii însetaţi şi bolnavi de putere nu pot să-L primească pe Dumnezeu în viaţa lor!
Omul însetat şi bolnav de putere din România, nu va înţelege niciodată că iubirea de sine duce la omorârea vieții reale, dar, mai ales a vieţii dumnezeiești, iar, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune în acest sens: ,,Cu adevărat înfricoșător lucru și mai presus de orice osândire este uciderea de bună voie, prin iubirea față de lucrurile stricăcioase, a vieții pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin darul Sfântului Duh”! Deci, toți cei care preferă iubirea de sine, trebuie să fie cuprinși de frică, mai ales că iubirea de sine asociată cu puterea lumească înseamnă uciderea de bună voie a vieții dumnezeiești care sălășluiește în noi prin darul Sfântului Duh. În fine, iubirea de sine provoacă trândăvie, puțină credință și rătăcire în lupta duhovnicească, ceea ce înseamnă că o altă consecință a iubirii de sine a politrucului semidoct este trândăvia în lupta duhovnicească. Vedem de multe ori că nu avem dispoziția necesară pentru a ne nevoi, pentru a ne ruga, pentru a merge la biserică, pentru a ne face canonul duhovnicesc, dar, nu trebuie să-l copiem pe omul puterii lumeşti! În acest sens, Sfântul Grigorie Sinaitul, spune în traducerea Sfântului Nicodim: ,,Nimic nu face mai dezmățat, mai trândav, mai nesimțit și mai nerațional sufletul celui virtuos decât iubirea de sine, adică dragostea irațională pentru propria persoană, care este mama, cauza și hrănitoarea tuturor patimilor, deoarece ea preferă odihna trupului în detrimentul ostenelilor virtuții și consideră că este mai important a fi sănătos trupește decât truda de bună voie în slujba virtuții și sudoarea în împlinirea poruncilor. În acest fel, provoacă o stare de trândăvie și slăbiciune în sufletul omuui rătăcit, stimulând o stare de indiferență față de lucrările nevoinței, încât acesta devine ușor de învins”! În concluzie, lipsa credinței sau puțina credință și rătăcirea sunt consecințe ale iubirii de sine, mai ales pentru cei care sunt cu adevărat oameni trupești cu funcţii vremelnice și iubitori de sine, pentru că se transformă în robi ai plăcerii și ai iubirii deșarte. În unii ca aceștia se înrădăcinează pizma și nu primesc, nici măcar nu cred în harul Sfântului Duh, dar, nici nu pot vedea sau cunoaște pe Dumnezeu din cauza puținei credințe! Așadar, oamenii însetaţi şi bolnavi de putere nu pot să-L primească pe Dumnezeu în viaţa lor, întrucât propria lor persoană este dumnezeul lor. Poate, oare, iubitorul de sine să creadă sincer în Dumnezeu, dacă dumnezeul lui este propria sa persoană bolnavă de putere? Nu cumva acest lucru se petrece în zilele noastre? Această autonomie, acest duh al veacului acestuia care se traduce prin antropocentrism, politicianism şi un fals umanism, nu cumva își au rădăcina în faptul că omul se face pe sine însuşi dumnezeu?
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Lumea de azi din România este un fotoliu al trocului politic – Disprețul camuflat în slugărnicie pentru clientul sau clienta politică ce calcă pe greblă și se loveşte de coada ei! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În acest articol afli diferența dintre fondurile de ten hidratante și cele matifiante afli cum să decizi în funcție de tipul tău de ten, nivelul de hidratare și situațiile în care porți machiajul. Informațiile au scop orientativ și nu înlocuiesc consultul dermatologic, mai ales dacă ai rozacee, dermatită, acnee inflamatorie sau reacții alergice frecvente.

Pentru claritate, reține că fondul de ten (în engleză, foundation) reprezintă produsul cosmetic aplicat pe întreaga față pentru a uniformiza nuanța și textura pielii, așa cum este descris și în definițiile generale despre foundation (cosmetics).

Identifică tipul tău de ten și starea actuală a pielii

Primul pas nu ține de machiaj, ci de observație. Spală fața cu un produs blând și nu aplica nimic timp de 30–60 de minute. Analizează apoi cum reacționează pielea.

• Dacă simți senzație de „piele care ține”, observi descuamări fine sau zone aspre, cel mai probabil ai ten uscat sau deshidratat.
• Dacă fruntea, nasul și bărbia devin lucioase la scurt timp după curățare, ai ten mixt sau gras.
• Dacă întreaga față capătă luciu și porii sunt vizibili, discutăm despre ten gras.
• Dacă apar frecvent coșuri și puncte negre, ai ten predispus la acnee, chiar dacă uneori este deshidratat.

Starea pielii poate varia în funcție de sezon, stres, tratamente dermatologice sau vârstă. De exemplu, dacă urmezi un tratament cu retinoizi pentru acnee, pielea poate deveni temporar uscată și sensibilă, chiar dacă în mod obișnuit este grasă. În acest caz, alegerea fondului de ten trebuie adaptată la situația actuală, nu la eticheta generală a tipului de ten.

Evaluează nivelul de hidratare și porozitatea pielii

Hidratarea descrie cantitatea de apă din stratul superficial al pielii (stratul cornos). O piele deshidratată pierde apă mai rapid și poate arăta ternă, cu linii fine vizibile. Porozitatea se referă la cât de vizibili sunt porii și cât de ușor se acumulează sebumul la suprafață.

Cum testezi acasă

Aplică un șervețel pe zona T la 2–3 ore după curățare.

• Dacă observi pete de sebum, pielea produce exces de grăsime.
• Dacă șervețelul rămâne curat, dar pielea pare aspră, ai nevoie de hidratare suplimentară.

Privește pielea în lumină naturală.

• Liniile fine accentuate indică deshidratare.
• Porii dilatați și luciul persistent indică exces de sebum.

Fondurile de ten hidratante conțin frecvent umectanți precum acid hialuronic și glicerină. Umectanții atrag apa în stratul superficial al pielii. Unele formule includ emolienți (squalan, uleiuri vegetale) care reduc pierderea apei. Aceste ingrediente susțin confortul pielii uscate sau mature.

Fondurile de ten matifiante folosesc pudre absorbante (silica, argilă), zinc sau polimeri care reduc aspectul lucios. Ele nu tratează cauza excesului de sebum, dar controlează vizual și temporar luciul.

Dacă ai ten gras, dar deshidratat, este posibil să ai nevoie de o rutină de îngrijire care corectează lipsa de apă, iar ulterior să alegi un fond de ten cu finish echilibrat, nu foarte mat.

Alege între hidratant și matifiant în funcție de rezultatul dorit

După ce înțelegi tipul de ten și nivelul de hidratare, decide ce efect urmărești.

Fondul de ten hidratant

Îți oferă un finish luminos sau natural („dewy”). Reflectă lumina și lasă pielea să pară suplă. În majoritatea cazurilor, are acoperire ușoară sau medie și textură fluidă.

Este potrivit dacă:

• ai ten uscat, deshidratat sau matur;
• machiajul tinde să evidențieze liniile fine;
• participi la un eveniment unde vrei un aspect proaspăt (o întâlnire, o ședință foto în lumină naturală).

În sezonul rece, multe persoane tolerează mai bine formulele hidratante, deoarece aerul uscat din interior favorizează pierderea apei din piele.

Fondul de ten matifiant

Oferă un finish mat sau soft-mat. Reduce luciul și estompează vizual porii. De regulă, are acoperire medie sau mare și rezistență crescută.

Îl alegi dacă:

• ai ten gras sau mixt, cu luciu accentuat în zona T;
• petreci multe ore la birou și nu vrei retușuri frecvente;
• te expui la temperaturi ridicate sau umiditate.

Pentru utilizare uzuală, nu există o formulă „mai bună”, ci una mai potrivită obiectivului tău din ziua respectivă.

Dacă vrei să analizezi opțiuni diferite, poți consulta categoria de fond de ten pe drmax.ro, unde produsele sunt organizate în funcție de tipul de ten și finisaj.

Analizează textura, acoperirea și ingredientele

Acest pas face diferența între un machiaj confortabil și unul care arată bine doar în primele ore.

Textura

• Fluidă sau ser – potrivită pentru ten uscat sau matur; se întinde ușor și nu încarcă.
• Cremă densă – oferă acoperire mai mare; potrivită pentru imperfecțiuni vizibile.
• Compactă sau stick – practică pentru retușuri; poate evidenția zonele uscate dacă nu pregătești corect pielea.

Aplică o cantitate mică pe linia maxilarului și verifică în lumină naturală dacă produsul se uniformizează fără să lase margini vizibile.

Acoperirea

• Ușoară – uniformizează discret; potrivită pentru zi.
• Medie – corectează roșeața și petele pigmentare.
• Mare – camuflează cicatrici post-acnee sau hiperpigmentări.

Pentru rezultate stabile, construiește acoperirea în straturi subțiri, în loc să aplici o cantitate mare din prima.

Ingredientele

Verifică eticheta pentru:

• parfum și alcool denaturat, dacă ai piele sensibilă;
• mențiunea „non-comedogenic”, dacă ai acnee;
• filtre UV, dacă produsul oferă protecție solară (atenție: nu înlocuiește crema cu SPF aplicată în cantitate adecvată).

Dacă vrei mai multe criterii de selecție și explicații despre compatibilitatea cu diferite tipuri de ten, poți citi ghidul despre cel mai bun fond de ten, care detaliază opțiunile disponibile și modul de alegere.

Testează corect și adaptează aplicarea

Chiar dacă formula pare potrivită pe hârtie, testarea practică rămâne decisivă.

Cum testezi în siguranță

• Aplică o cantitate mică în spatele urechii sau pe antebraț și așteaptă 24 de ore.
• Dacă nu apar roșeață, prurit (mâncărime) sau senzație de arsură, testează pe o zonă mică a feței.
• Poartă produsul câteva ore și observă cum reacționează pielea.

Dacă apar iritații persistente, oprește utilizarea și discută cu un dermatolog.

Adaptarea în funcție de situație

• Pentru o zi la birou: aplică un strat subțire și fixează discret zona T, dacă este nevoie.
• Pentru un eveniment seara: poți crește acoperirea local, doar pe zonele cu imperfecțiuni.
• Pentru vară: preferă texturi mai lejere și reaplică protecția solară conform recomandărilor.

Nu neglija rutina de seară. Demachiază-te complet, apoi curăță tenul cu un produs adecvat tipului tău de piele. Resturile de machiaj pot favoriza apariția comedoanelor și a inflamațiilor.

Mini-ghid de alegere rapidă

• Piele care se descuamează și „ține” → alege fond de ten hidratant.
• Luciu persistent și pori dilatați → optează pentru fond de ten matifiant.
• Ten mixt → folosește o formulă echilibrată sau fixează selectiv zona T.
• Ten matur → preferă finisaj luminos sau satinat, evită texturile foarte mate.
• Ten acneic → caută formule non-comedogenice și evită produsele greu de îndepărtat.

Alegerea corectă începe cu observarea atentă a pielii tale. Testează prudent, citește etichetele și adaptează produsul la sezon și la nevoile reale ale tenului. Dacă ai afecțiuni cutanate sau reacții frecvente la cosmetice, cere sfatul unui specialist înainte să introduci un produs nou în rutină.

Articolul Diferența dintre fondurile de ten hidratante și matifiante apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Tabăra de Excelență SCIENCE – INTELLIGENCE – RESEARCH, eveniment dedicat elevilor merituoși din toate județele Olteniei apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte”!
Brâncuşi o spune cu sinceritate şi cu aleasă limpezime că: ,,Simplitatea nu este un scop în artă dar se ajunge la simplitate fără voie, apropiindu-ne de sensul real al lucrurilor”, iar, în acest lucru constă frumuseţea şi perfecţiunea geniului sculptorului, ca şi frumuseţea unei opere de artă, atunci când îi apreciezi simplitatea! Iar, dacă simplitatea conduce la complexitate, situaţia devine mai delicată, aşa cum se întâmplă în cazul invocării şi decriptării semnificaţiei cifrei 7(șapte) la diverse opere ale sculptorului, ideea înscriindu-se într-un cod al Lui Dumnezeu transpus în ideograme enigmatice şi considerate imposibil de elucidat! Pe lângă cele trei opere monumentale, merită analizată şi cea de-a patra creaţie din Ansamblul de la Târgu-Jiu, adică «Aleea Scaunelor, alcătuită din două rânduri a câte 15 piese şi o bancă, adică 16 = 1 + 6 = 7. Iar, numărul scaunelor de pe ambele căi ale «Aleii…» este de 30, care, adunat cu numărul total al pieselor ce alcătuiesc «Masa Tăcerii», adică, Masa şi cele 12 scaune, deci, 13,care se face 43 şi care se calculează prin 4 + 3 = 7. Cam la acelaşi rezultat se ajunge şi prin suma cifrelor extrase din numerele 30, adică, scaunele de pe alee, Masa şi cele 12 scaune din jurul Mesei: 3 + 0 + 1 + 1 + 2 = 7, cifra divină dăruită de către Dumnezeu oamenilor prin Taina Chivotului, ceea ce ne conduce la supoziţia că toate calculele de aritmetică simbolică au fost realizate spre a se putea ajunge în mod premeditat și, în consecință la rezultatul dorit (cifra șapte), mai ales că numărătorile și asocierile nu au fost întâmplătoare, ci au respectat criteriile impuse de către sculptor prin amplasamentele care-i aparțin şi la care a ţinut foarte mult! De multe ori, pentru a obține rezultatul șapte, nu au fost adunate, de exemplu, cele patru ideograme de pe fiecare dintre fațetele mici încrustate în «Poarta Sărutului» cu doar trei dintre piesele de pe «Aleea Scaunelor», cu toate că şi acestea sunt astfel grupate, câte patru ideograme, respectiv, câte trei scaune, deoarece între ele se mai află şi câte o bancă, piesă care, la rândul ei, nu permite continuitatea unui asemenea calcul matematic! Uneori au fost adunate piesele de pe «Aleea Scaunelor», 30 la număr, cu piesele de la «Masa Tăcerii», adică, cele 12 scaune, toate însumând 13 piese, deoarece ele au fost amplasate alăturat la dorinţa artistului, fără alte intercalări sau discontinuități lângă «Aleea Scaunelor». Deci, 30 de exemplare, cu piesele de la «Masa Tăcerii» şi cele 12 scaune, adică, 13 piese, mai ales că eventualele calcule numerice au respectat intențiile exprimate ale lui Brâncuşi!

,,Ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism”!
Iar, sculptorul însuși a separat piesele de pe fiecare parte a căii care trece pe lângă «Aleea Scaunelor», prin cele 15 scaune și o bancă, tocmai pentru ca scaunele și băncile respective, amplasate alăturat, fără opere interpuse, să poată fi luate în calcul, nu numai separate, dar, şi împreună! În mod asemănător au fost adunate scaunele de pe o parte şi alta, fiind luate în considerare doar elementele grafice ori ideogramele de pe fiecare dintre fațetele mari de la «Poarta Sărutului», fiindcă, așa a gândit artistul acele fațete imortalizate în piatră. În concluzie, tainica încifrare a «numărului de aur» în elementele geometrice ale spiralelor şi «piramidelor fatale», prin misterioasa încriptare a cifrei şapte, ar putea să confirme presupusa «ecuaţie Brâncuşi», prin care Φ (phi) = 7, cu aceste calcule care atestă cu pregnanţă că: Φ = 1,618 = 1 + 6 + 1 + 8 = 16 = 1 + 6 = 7 şi Φ = 1,618 = 16 + 18 = 34 = 3 + 4 = 7, ceea ce înseamnă că genialul sculptor Constantin Brâncuşi a fost un creator unic prin lumina astrală pe care o degajă operele sale! Stabilit la Paris, Brâncuși a fost aproape de izvoarele și de rezultatele mecanicii cuantice, ceea ce îndreptăţeşte faptul că mirifica sa tripletă ce alcătuieşte Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu poate fi socotită o ilustrare a simbolisticii mecanicii cuantice, prin fiecare dintre ele. Astfel, «Coloana Infinitului» reprezintă fotonul, electronul sau altă particulă elementară de materie, care pe lângă traseul de traiectorie, primează forma «Coloanei» cu acele romburi sau clepsidre atât de dragi lui Brâncuși, cu aspectul unduitor care stă la baza fizicii cuantice. La rândul său, «Poarta Sărutului» metamorfozează o dublă fantă din experiment, adică, cele două portițe prin care fărâma de materie sau fotonul poate să treacă pentru a i se evidenția aspectul ondulatoriu. Brâncuși pare că a fost şi un mare vizionar, pentru că Poarta prin care trec eroii are o singură deschidere care semnifică perechea de fante care sunt, de fapt, săruturile sculptate, iar, faptul că fantele duble sunt și destul de înguste, ne determină să facem referire tot la ideea experimentului cuantic. Mai mult decât o concluzie, «Masa Tăcerii» este imaginea descompunerii, a divizării micro-particulei la misterioasa trecere prin fanta dublă, în condițiile în care e cunoscut în mecanica cuantică faptul că micro-particula trecută prin două fante se va divide foarte straniu, dar obligatoriu, ceea ce ne conduce la faptul că «Masa Tăcerii» simbolizează o viziune, la o scară imensă, a structurii atomului. Cât priveşte «Aleea scaunelor», aceasta evidenţiază şi mai bine o anumită metaforă cuantică a lui Brâncuși, mai ales că aplecarea sa față de profunzimile materiei, luminii și de esențe în general, făcea parte din structura lăuntrică a geniului său, chiar dacă interpretările aferente s-au suprapus, de fiecare dată, altor vorbe de duh şi cugetări ale artistului, multe dintre ele de o profunzime aparte şi semnificative în contextul dat, cum ar fi, de pildă, cunoscutele aforisme referitoare la scara şi ordinea socială sau la trecerea timpului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul «Numărul de aur» în lucrările monumentale ale lui Brâncuşi – „Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important” (C.Brâncuși) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul La mulţi şi binecuvântaţi ani, MAICĂ STAREȚĂ PAHOMIA! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul La mulţi şi binecuvântaţi ani, MAICĂ STAREȚĂ! – 6 Mai – Ziua de naştere a MAICII STAREȚE PAHOMIA PASCU- Mănăstirea«Dealu’ Mare» Gorj apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul „Vorbe de duh din cultura umanității”, o carte de marcă despre moștenirea culturală, captivantă, Marca Marin I. Arcuș apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Când vine vorba de tricouri pentru bărbați, primul criteriu este țesătura. Un tricou din bumbac 100% respiră bine și e confortabil pe piele, dar se șifonează repede și poate să-și piardă forma după câteva spălări. Bumbacul peigné sau combed cotton este o variantă superioară – firele sunt pieptănate, rezultând un material mai fin, mai rezistent și cu o cădere mai bună.

Amestecurile bumbac-poliester (de exemplu, 60/40) sunt mai stabile dimensional și se usucă mai repede, dar pot crea disconfort în zilele călduroase. Modalul și bambusul sunt alegeri premium pentru cei care acordă importanță senzației pe piele – sunt moi, respirabile și ecologice.

Cum alegi mărimea corectă

Un tricou prea larg îți face silueta neclară. Unul prea strâmt creează tensiune la umeri și pectorali. Regula de bază: cusătura de umăr trebuie să cadă exact la capătul umărului, nu mai jos, nu mai sus.

Lungimea ideală ajunge până la mijlocul fermoarului pantalonilor – suficient de lungă cât să nu iasă din pantaloni când te apleci, dar nu atât de lungă încât să pară o cămasă.

Tricourile slim fit sunt potrivite pentru bărbații cu corp atletic sau zvelt. Cele regular fit funcționează pentru aproape orice siluetă și sunt mai ușor de combinat.

Culorile care funcționează în orice garderobă

Înainte să te orientezi spre modele grafice sau imprimuri, asigură-te că ai bazele:

• Alb – se poartă cu orice, este versatil, dar necesită mai multă grijă la spălare
• Negru – elegant la casual, rezistă bine în timp și nu evidențiază petele ușoare
• Gri melanj – culoarea care „merge” cu orice culoare de pantalon sau jachetă
• Navy – alternativa mai relaxată la negru, cu o tentă ușor mai caldă

Odată ce ai aceste patru culori, poți adăuga orice dorești – verde militar, bordeaux sau dungi subțiri, fără riscul de a face greșeli în combinații.

Tricouri de bărbați pentru diferite ocazii

Nu toate tricourile de bărbați sunt create la fel . Un tricou cu decolteu rotund și imprimeu grafic funcționează perfect la un concert sau ieșire casual cu prietenii. Unul alb, simplu, dintr-un material mai structural, se poate purta lejer sub o haină blazer la birou, dacă dresscode-ul permite.

Pentru activități sportive, caută tricouri cu tehnologie wicking – adică materiale care transportă umiditatea departe de piele. Branduri precum Under Armour, Nike sau Adidas au investit mult în această direcție și oferta lor este bine documentată pe site-urile oficiale.

Cât de des trebuie spălate și cum se păstrează forma

Un tricou purtat direct pe piele ar trebui spălat după fiecare utilizare. Cel mai mare dușman al unui tricou de calitate este temperatura ridicată – atât la spălare, cât și la uscare. La 40°C cu centrifugare redusă se păstrează forma materialului mult mai bine decât la 60°C.

Evită uscătorul dacă vrei ca tricourile să reziste mai mult. Uscatul natural, în poziție orizontală sau pe umeraș, previne deformarea gulerului.

Alegerea unui tricou potrivit nu este o știință complicată, dar ignorarea câtorva principii de bază poate transforma o achiziție aparent simplă într-o dezamăgire. Investește puțin mai mult în calitate, acordă atenție materialului și mărimii – și garderoba ta zilnică va arăta mult mai bine fără vreun efort special.

Articolul Ce trebuie să știi înainte să cumperi un tricou nou: ghidul bărbatului pragmatic apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Paturile din spitale, reevaluate la nivel de județ apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Când suntem bolnavi, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu”!
În cuvântul de învățătură duhovnicească, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a detaliat explicit esenţa Pericopei Evanghelice a «Vindecării slăbănogului de la Vitezda», legată de minunea vindecării unui paralitic, săvârșită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, mai ales că cel aflat în suferinţă de 38 de ani, aştepta un om care să-l ajute ca să intre în apa vindecătoare. Aşadar, cel bolnav a dobândit vindecare de la Domnul, Care este Înviere și Viață, Cel Care ne-a dăruit nouă viață veșnică, În textul Evangheliei, Sfântul Ioan Evanghelistul subliniază faptul că păcatul este cauza bolii acestui paralitic, pentru căruia Domnul îi spune la templu: ,,Te-ai făcut bine, acum să nu mai greşeşti!” iar cel care se vindecă nu trebuie să mai păcătuiască. Mitropolitul Olteniei a subliniat faptul că: ,,Întotdeauna, cuvintele Mântuitorului scot în evidenţă faptul că boala celui care zăcea de 38 de ani era făcută de păcat! Omul care păcătuiește nu mai este în armonie cu ființa sa, cu viaţa sa, cu creația, cu semenii săi și cu Dumnezeu. Iar, slăbănogirea trupului este cauzată de păcat şi tămăduirea trebuie urmată de credință și de o stare de nepătimire, de pocăință și de Împărtășire. Omul care trăieşte în lumea aceasta păcătuieşte în suferinţă şi prin prin suferinţă! Omul suferă şi o pierdere a puterii lui sufleteşti. Acest lucru ne îndeamnă să credem şi noi că avem nevoie de rugăciune şi priveghere! Când suntem bolnavi, trebuie să ridicăm mintea la Dumnezeu, pentru că El este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre! Chiar dacă medicamentele de astăzi sunt utile pentru vindecarea suferinţelor, trebuie să ştim că Cel Care ne dă sănătate trupurilor noastre este numai Dumnezeu! Că şi medicii se îmbolnăvesc şi cei mai iscusiţi chirurgi ai lumii, şi ei mor de boală, ceea ce înseamnă că singurul care este nemuritor şi tămăduitor, doctorul trupurilor şi al sufletelor noastre este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos! Sf. Evanghelist Ioan ne îndeamnă să avem curaj, să avem stăruinţă, să avem răbdare, pentru că răbdarea nu piere niciodată! Iar, când suntem în suferinţă, să chemăm preoţii bisericii ca să se roage pentru noi şi rugăciunea credinţei va tămădui pe cel bolnav! Sfântul Maslu este Taina care curăţă păcatele noastre şi iartă fărădelegile noastre, şi Dumnezeu, prin această Sfântă Taină, însoţită de Sfânta Spovedanie, ne vindecă negreşit! Atunci când noi mărturisim păcatele noastre, Dumnezeu, ni le şterge, iar, sufletul devine curat şi pregătit ca să primească Harul Duhului Sfânt! Noi ne naştem întru fărădelegi şi în păcate şi în felul acesta moştenim şi slăbiciunea firii noastre, neputinţele noastre! Trebuie să nu uităm că păcatul este acela care ne face bolnavi, iar, dacă luptăm împotriva lui, ne vom îndrepta! Trebuie să luptăm şi să stăm împotriva celui rău, şi el va fugi de la noi! Trebuie să mai ştim că organul cu care păcătuim, acela se îmbolnăveşte, deci, săvârşim faptele rele şi tămăduirea n-o putem afla decât la Mântuitorul Iisus Hristos” a reiterate Înaltul Ierarh al Olteniei! Aşadar, cel vindecat a fost curăţit şi sufleteşte şi trupeşte, iar, păcatul este acela care ne face bolnavi! Trebuie să luptăm împotriva acestuia! Când suntem bolnavi, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind singurul Care este nemuritor și tămăduitor!

,,Bucuria noastră de a-l cinsti pe Sfântul Cuvios Irodion este în acelaşi timp şi dăruirea puterii lui, care va fi în noi şi în toţi cei din apropierea noastră”!
Referindu-se la tema cinstirii hramului Mănăstirii Lainici, Păstorul şi Ierarhul lăcaşelor de cult din Oltenia a pornit de la faptul că Mântuitorul Iisus Hristos «lucrează» prin «plăcuţii» şi sfinții Săi, «lucrează» prin Biserică şi a dat această putere Sfinţilor Apostoli, care au dat-o mai departe episcopilor şi preoţilor, atunci când a suflat asupra lor şi a spus: «Luaţi Duh Sfânt»! Deci, şi Sfântul Irodion este făcător de minuni şi tămăduitor, vindecător de toată boala şi de toată neputinţa! Ori de câte ori sărutăm Sfintele Moaşte şi sfintele icoane ale acestui sfânt, primim de la el putere dumnezeiască! În acest sens, Arhieria sa a precizat că: ,,Rugându-ne Sfântului Irodion, închinându-ne icoanelor sale, sărutând Sfintele sale Moaște, noi primim binecuvântare de la Dumnezeu, iar, prin ele se revarsă pentru noi, oamenii, această energie de care avem nevoie în vindecarea noastră! Noi trebuie să-L chemăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că El este prezent lângă noi, deci, să chemăm şi sfinții, ca ei să mijlocească pentru noi, chiar dacă suferinţa noastră este îndelungată! Dar, trebie să ştim că prin răbdarea noastră, vom răscumpăra suflete noastre! Să avem curaj și nădejde, şi vom primi întotdeauna putere de la Dumnezeu, prin Sfinţii Săi, pe care i-a aşezat în ceruri şi sunt prezenţi pentru noi! Bucuria noastră de a-l cinsti pe Sfântul Cuvios Irodion este în acelaşi timp şi dăruirea puterii lui, care va fi în noi şi în toţi cei din apropierea noastră! Rugându-l pe Sfântul Irodion, ne vom întoarce la casele noastre cu darul său cel bogat şi cu puterea sa cea nemăsurată de la Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine Slava, în vecii vecilor! Amin”, după care Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu le-a mulțumit ierarhilor care au slujit la Mănăstirea Lainici, clerului, obștii mănăstirii și credincioșilor veniţi pentru a aduce cinstire celui care a fost numit de către Sfântul Calinic «Luceafărul de la Lainici», devenit acum şi ocrotitorul sfintei lavre din Defieul Jiului. După omenirea celor prezenţi cu bucate alese din prinoasele sfintei mănăstiri, s-a întrunit şi Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, unde au analizate şi aprobate mai multe hotărâri legate de aspectele curente ale vieții bisericești şi administrative din eparhiile Valahiei Mici.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Mănăstirea Lainici a cinstit Hramul Sfântului Cuv. Irodion – ,,Rugându-l pe Sfântul Irodion, ne vom întoarce la casele noastre cu darul său cel bogat şi cu puterea sa cea nemăsurată de la Mântuitorul Iisus Hristos”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Dacă ne-am lua după mărime, din cele câteva sute de specii de reptile cunoscute, vipera ar fi un biet şerpişor. Masculul de viperă în comparaţie cu dimensiunile de-a dreptul impresionante ale altor şerpi abia depăşeşte 1m. Totuşi, o serie de povestiri, care de care mai exagerate, despre aceasta stârneşte o teamă ce de multe ori este invers proporţională cu mărimea sa.
Nu ne propunem să oferim soluţii miraculoase, nici să găsim un descântec universal pentru frica de vipere care să fie valabil pentru locuitorii zonelor unde trăieşte acest şarpe ori pentru turiştii ce pot străbate aceste locuri. Ce ne propunem noi este ca printr-o cunoaştere mai bună a acestei vietăţi să fim în măsură a ne putea feri de nedorita şi periculoasa lor muşcătură.
Ca o primă constatare, putem spune fără a greşi prea mult că vipera este şarpele din cauza căruia românii se tem de toate reptilele. Aceasta este greu de văzut tocmai datorită locurilor unde se adăpostesc (frunze uscate, tufişuri, stânci ori grohotişuri) cât şi culorii ce poate merge de la galben-cenuşiu până la negru. La noi în judeţ sunt localizate cu precădere în zonele calcaroase şi cu grohotişuri locuri ce din păcate sunt şi cele mai frecventate de turişti şi nu numai.
La parcurgerea unor zone unde se bănuieşte prezenţa viperelor, este bine să se folosească căile degajate precum şi evitarea campării în locuri favorabile pentru adăpostul ei. Dacă totuşi este necesară oprirea controlul sacilor de dormit, a cortului şi a echipamentului individual se va face cu deosebită atenţie. În acest perimetru este interzisă băgarea mâinilor pe sub pietre, scorburi ori tufişuri . Ideal ar fi să poată fi obţinute informaţii de la localnici despre prezenţa ori absenţa viperelor.
În cea mai mare parte a cazurilor viperele nu atacă fără să fie provocate. Tocmai de aceea nu sfătuim pe nimeni să încerce prinderea sau omorârea acestora şi nici manipularea şerpilor morţi. Potrivit specialiştilor erpetologi veninul acestei reptile are o acţiune complexă asupra corpului uman fiind format din mai multe componente . S-a mai stabilit că există două feluri de muşcătură una ofensivă când şarpele vânează şi introduce o cantitate mai mare de venin şi una defensivă cu mai puţin venin sau deloc scopul acesteia fiind fuga reptilei .
La oameni avem aproape întotdeauna de-a face cu o muşcătură defensivă cu rolul de a facilita ascunderea şarpelui după ce a fost deranjat. Totuşi în cazul nedorit al unei muşcături evoluţia intoxicaţiei corpului uman este greu de anticipat fiind influenţată de locul muşcăturii, vârsta celui muşcat şi rezistenţa specifică a organismului afectat. Primul ajutor constă în aplicare unui bandaj compresiv ori a unui garou deasupra muşcăturii pentru a întârzia difuzarea veninului în corp. Cel muşcat va fi aşezat în stare de imobilitate de preferinţă pe orizontală.
Simptomele ce apar de regulă în cazul muşcăturii sunt vărsături , cefalee , dureri abdominale şi scăderea tensiunii. Un efect favorabil poate avea aspirarea veninului (dacă avem un dispozitiv vacumetric din cele apărute recent). Celui muşcat i se va da să bea ceai ori cafea dar nu alcool cu toate că în unele zone se crede că alcoolul anihilează efectul veninului. Tot specialiştii recomandă transportarea celui muşcat la cea mai apropiată unitate specializată fără a se mai încerca tot felul de leacuri ori procedee empirice care din păcate nu au fost demonstrate ştiinţific.
Mai trebuie menţionat că fiind un animal cu sânge rece vipera este mai leneşe dimineaţa având de regulă nevoie de expunere la soare pentru a se încălzi. În rest parcă fiind conştientă de armele ei se mişcă şi se încolăceşte încet. Nu acelaşi lucru se întâmplă când este provocată căci atunci se strânge ghem trage capul spre spate şi se repede fulgerător pentru a muşca. Distanţa la care poate muşca este de regulă jumătate din lungimea ei de multe ori atacul atingându-şi ţinta.
Totuşi, opinia specialiştilor este că exterminarea viperelor ar aduce un dezavantaj mai mare decât existenţa lor .Aceasta îşi aduce o contribuţie importantă la evitarea dezvoltării peste măsură a rozătoarelor şi a alto specii fiind considerată un factor de echilibru în ecosistemul unde vieţuieşte. Tot pentru protecţia acestora se face afirmaţia că la nivel european numărul cazurilor de muşcătură mortală de viperă este de 10 ori mai mic decât al muşcăturilor mortale de viespii ori bondari.
Mugurel PETRESCU

Articolul Despre vipere apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Cu un risc iterativ, revenim cu mențiunea că, pe timpul școlarității lui Marin Arcuș, la Școala Pedagogică Mixtă din orașul Craiova, s-au conturat două predilecții: prima pentru arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică, muzica, iar a doua pentru arta al cărei mijloc de exprimare este limba, adică literatura. Spre a-i da curs primei pasiuni, a urmat mai întâi cursurile Școlii Populare de Arte, în orașul din Bănie, apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. La admitere, renumitul universitar Ion Toboșaru, profesor examinator la limba și literatura română, alintat de studenți cu „Tobi”, mult iubit și prețuit de actori, foști studenți ai maestrului la IATC, încântat de modul cum s-a exprimat candidatul Marin Arcuș, cu meșteșug, în „Gingașa și frumoasa zidire – Limba Română” (Mihai Eminescu), i-a adresat îndemnul de a continua studiile și la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București. Respectându-i sfatul, la admitere, universitarul Ion Dodu Bălan, profesor examinator, mulțumit de răspuns, i-a spus că trebuia să meargă la Conservator, având un nume predestinat, Arcuș. Răspunsul candidatului a fost prompt: „Am absolvit Conservatorul, dar vreau să studiez poezia muzicii și muzica poeziei”. „Foarte frumos! Succes, domnule!”
Cu o dublă calificare, Marin Arcuș putea să ocupe o catedră în oricare oraș al țării, dar a catadicsit să ocupe o catedră în localitatea sa de baștină, unde și-a exercitat profesia ca la carte.
Cel care avea să se nască în sânul naturii, pe câmp, fiind slobozit din pântecele materne pe un așternut de paie, unde mama se afla la muncă, și moșit după tradiție de fratele său mai mare, care i-a tăiat ombilicul pe o așchie, a venit pe lume plin de duh, cu o chemare, aceea de a deveni un profesor de tradiție spiruharetiană, pentru a-i lumina pe gimnaziștii rădineșteni, cu menirea de a scoate la lumină din bezna istoriei trecutul localității („Sate de moșneni la izvoarele pârâului Plosca – Monografia Rădineștilor”; „Tezaurul uman al Rădineștilor în vâltoarea celui de-Al Doilea Război Mondial”) și de a pune în valoare graiul locuitorilor din satul care l-a adus pe lume („Graiul locuitorilor din Rădinești, Gorj”). În fine, a venit pe lume cu misiunea de a fi un mânuitor de condei în cele 16 cărți pe care și-a pus semnătura.
Am făcut cunoștință cu Marin Arcuș la una dintre ședințele Filialei Gorj de Științe Filologice, după ce satul Rădinești a trecut de Gorj, prin noua împărțire administrativă. Ședința a avut loc în amfiteatrul Școlii Pedagogice „Spiru Haret”, azi cu numele „Pompiliu Marcea”, fost elev, în prezența profesorilor de limba și literatura română și limbi străine. Tema de lingvistică despre graiul locuitorilor din Rădinești, prezentată de Marin Arcuș, a suscitat interesul unui numeros auditoriu, care era numai ochi și urechi. Este meritul fostului inspector școlar Ion Blendea, care l-a descoperit pe Marin Arcuş, cu ocazia unei inspecții speciale. Sperăm să nu greșim a-l considera pe inspectorul școlar Ion Blendea, în raport cu ceilalți inspectori școlari de aceeași specialitate, recte limba și literatura română, „Primus inter pares” (lat. „Primul între egali”). Fie-i slăvită amintirea! Iubească-l și Cerul, și Pământul!
De-atunci ne-au alunecat ochii pe Marin Arcuș și ne-a devenit „un grande amico” (it. „un mare prieten”). Era vârsta când se afla într-o perfectă armonie între fizicul și spiritul lui Marin Arcuș.
Studiind îndeaproape cărțile lui Marin Arcuș, unele și comentate de noi, am ajuns la concluzia că biobibliografia acestuia cuprinde cărți ale faptelor („Monografia Rădineștilor”; „Școala Gimnazială «Corneliu Radu»”; „Muzeul Satului Rădinești”); cărți ale cuvintelor („Graiul locuitorilor din Rădinești, Gorj”; „Vorbe de duh din cultura umanității”) și cărți ale artei („Popasuri muzicale”, în două ediții). Nu trebuie să trecem cu vederea nici revista anuală a Societății Cultural-Științifice Rădinești, Gorj: „Interfluvii” (1998–2025, 27 de numere), înregistrată la Biblioteca Academiei Române și la Biblioteca Națională a României.
Ultima carte, cu titlul „Vorbe de duh din cultura umanității”, apărută în condiții tipografice de excepție, la Editura Grafix, Craiova, 2026, are o gestație ce se întinde pe zeci de ani, începând cu anii studenției și până când a fost dată la tipar, și cuprinde „cuvinte înaripate”, cum le-a numit Homer, adică cuvinte zburătoare din gură în gură: apoftegme, maxime, sentințe, aforisme, citate celebre, expresii, cuvinte neologice, livrești, mai rar întrebuințate.
Ne-am familiarizat cu aplecarea, predispoziția lui Marin Arcuș de a folosi în articole, conferințe și în conversații curente astfel de „cuvinte înaripate”, iar cărțile sale sunt înțesate cu astfel de cugetări, create mai ales în Antichitate de scriitori greci și latini și transmise din generație în generație până în zilele noastre, dar nu știam că este un colecționar încă din studenție, că le aduna din beletristică, jurnale, memorii, dicționare, reviste și multe altele, strânse cu sârguință în tomuri întregi. Acum, la senectute, i-a venit ideea ca truda de o viață, o muncă benedictină, să se materializeze în cartea sus-prezentată. Câtă muncă i-a luat să pună în ordine alfabetică, căpătând forma unui dicționar, aceste cugetări care compun moștenirea culturală a umanității, neatinse de „rugina vremii”!
Pe piață au apărut asemenea dicționare: „Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre”, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Științifică, București, 1969, autor I. Berg; „Dicționar de citate și locuțiuni străine”, ediție revizuită și completată de Eugen și Paul Barbu Marin, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, autor Barbu Marian, apărut în 7 ediții, prima în 1915 și ultima în 1973; Breviarul de expresii din „Dicționarul enciclopedic ilustrat” al lui I.A. Candrea și Gheorghe Adamescu; „Dicționar de maxime comentat” al lui Tudor Vianu, Editura Științifică, București, 1962. Cartea lui Marin Arcuș diferă de aceste dicționare prin modul de alcătuire. Despre străvechea moștenire culturală este demn de reținut un citat aparținând olimpianului Tudor Vianu: „După cum, ca ființe biologice, nu putem exista decât prin adaptările întregii filogeneze, care ne-a dotat cu organele, aparatele și funcțiunile noastre, tot astfel nu putem participa în munca de cultură de azi decât pornind de la nenumăratele câștiguri intelectuale și morale, adunate de-a lungul mileniilor. Există o filogeneză a culturii.” Marin Arcuș se supune acestui deziderat în cartea publicată.
Termenul „duh” are o semnificație pluralistă, intră în componența unor locuțiuni și expresii. Locuțiuni: „de duh” – locuțiune adjectivală (vorbe de duh, adică vorbe spirituale); locuțiune adverbială „într-un duh” – foarte repede; locuțiune adverbială „cu duhul blândeții” – blând, binevoitor. Expresii: „a-și da duhul” – a muri; „sărac cu duhul” – lipsit de inteligență, fără spirit, prost, năuc, naiv, nătâng. Sfântul Duh, una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată Trinitatea divină, în creștinism: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. În superstiții, duhurile sunt ființe supranaturale, imateriale: strigoi, stafie, spirit rău, drac, diavol.
Această carte de moștenire culturală se deschide cu o vestită axiomă a filosofului René Descartes, exprimată în adagiul: „Dubito, ergo cogito; Cogito, ergo sum” (lat. „Mă îndoiesc, deci cuget; Cuget, deci exist”). Este principiul de bază al doctrinei sale și își clădește sistemul filosofic pe rațiune, aceasta fiind temelia vieții spirituale. Pe vremea aceea, savanții își scriau lucrările în limba latină.
Chintesența acestei lucrări este concentrată într-o prefață de o jumătate de pagină, semnată de distinsa doamnă Doina Drăguț, redactor-șef al revistei de cultură universală „Constelații diamantine”, o doamnă total dedicată promovării culturii în țară și peste hotare. Concizia și claritatea din această prefață corespund expresiilor latinești: „Multum in parvo” (lat. „Mult în puțin”) și „Multa paucis” (lat. „Mult în puține cuvinte”). Mottoul acestei prefețe conține trei citate memorabile ce definesc cultura: „Podoabă pentru cei fericiți și refugiu mângâietor pentru cei nefericiți” (Democrit); „Deschiderea către bine și frumos” (Nicolae Iorga); „Ceea ce rămâne după ce ai uitat totul” (Édouard Herriot).
De menționat că Tudor Vianu a stabilit anumite diferențieri științifice între maxime, sentințe, apoftegme și aforisme. Maximele cuprind principii supreme ale acțiunii și reguli de viață. Sentințele se caracterizează prin concizia și limpezimea formulării, care asigură o întipărire ușoară în mintea cititorului și au o circulație mai întinsă. Apoftegmele sunt vorbele unui bărbat ilustru într-o împrejurare istorică, fără a reține amintirea autorului și a momentului când au fost pronunțate. Aforismele au toate calitățile lingvistice și stilistice ale celorlalte specii, dar sunt pronunțate cu intenția de a revizui o părere înrădăcinată. Aforismele pot lua forma unor paradoxuri.
Cartea lui Marin Arcuș are darul de a prezenta o concentrare lapidară a gândirii umane, de milenii, în citate, maxime, sentințe, apoftegme, aforisme, expresii, definiții poetice, versuri, proverbe și altele. Acestea reprezintă cristalizarea unor concluzii ale experienței umane și evoluția gândirii din epocile cele mai îndepărtate și până în zilele noastre.
Va urma
Constantin E. Ungureanu

Articolul „Vorbe de duh din cultura umanității”, o carte de marcă despre moștenirea culturală, captivantă, Marca Marin I. Arcuș (I) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Evenimentul a avut loc la finele lunii trecute, la Centrul Mitropolitan „Firmilian” din Craiova, fiind organizat de Sectorul de Tineret și Catehizare al Arhiepiscopia Craiovei. Competiția face parte din cea de-a XVIII-a ediție a Concursului Național Catehetic „Familia – binecuvântarea lui Dumnezeu și școală a iubirii smerite și darnice”, derulat de Patriarhia Română în parteneriat cu Ministerul Educației, în perioada noiembrie 2025 – mai 2026.
Tema din acest an a fost aleasă în contextul declarării anului 2026 drept An omagial al pastorației familiei creștine și An comemorativ al sfintelor femei din calendar. Astfel, proiectele înscrise au evidențiat importanța familiei în viața spirituală, dar și modele de sfințenie feminină – de la mironosițe la mame și soții creștine.
Participanții, coordonați de preoți și profesori de Religie, au desfășurat activități catehetice și educative dedicate copiilor și tinerilor, punând accent pe valorile credinței, iubirii și responsabilității în familie. Proiectele au fost evaluate în două etape, la nivel de protopopiat și eparhie, criteriile vizând fidelitatea față de temă, creativitatea și impactul comunitar.
Comisia de evaluare, numită de ÎPS Irineu, a fost formată din preoți și cadre didactice de specialitate, care au analizat lucrările în mod obiectiv, pe baza unei grile naționale.
Locul I a fost obținut de Parohia Padeș, Protoieria Târgu Jiu Nord, prin preotul Ionuț Mihail Viloiu, cu proiectul „Împreună cu Hristos în familia mea și în Biserică”. Pe locul al II-lea s-au clasat Parohia Mătăsari II și Parohia Podari, iar locul al III-lea a fost ocupat de trei parohii: „Eroii Neamului” din Craiova, Celaru II și Murgași. Toți ceilalți participanți au primit mențiuni, fiind apreciați pentru implicarea în viața comunității și promovarea catehizării.
Proiectul câștigător va reprezenta eparhia la etapa națională, unde echipa clasată pe primul loc va fi premiată pe 21 mai 2026.
I.M.

Articolul Preoți din Gorj, premiați la un concurs catehetic dedicat familiei creștine apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La această ședință, din cei 51 de membri în evidență, 34 la Gorj și 17 la Mehedinți, au fost prezenți 33, depășind numărul minim de 26, pentru ca adunarea să fie statutară.
Doamna Adriana Andrițoiu, președinta în funcție a filialei, a anunțat următoarea Ordine de zi:
1. Prezentarea raportului de activitate al filialei pe perioada 2020 – 2025 de către Adina Andrițoiu, președinte în funcție.
2. Distribuirea tabelelor cu membrii filialei, pe județe.
3. Informații importante pentru membri, de la Adunarea Generală Ordinară din 27-29 martie 2026: hotărâre, taxe, Regulamentul Comisiei de Atestare Profesională, distribuirea materialelor multiplicate.
4. Alegerea noului președinte al filialei și a Consiliului Director. Supunerea la vot a propunerii (nr. membri în CD, funcții). Stabilirea modului de votare. Distribuirea buletinelor de vot. Numărarea voturilor și validarea noii conduceri.
5. Discuții.
După votarea Ordinii de zi, doamna Adriana Andrițoiu a spus că: „Așa cum am motivat și în Convocatorul acestei Adunări Generale Extraordinare, punctul central pe ordinea de zi va fi alegerea unui nou președinte. După cum știți, eu mă retrag din această funcție începând cu data alegerii noului Consiliu Director. În prezent, conducerea filialei noastre este formată din: Andrițoiu Adriana – președintă și Teodor Abagiu – Sachelarie – vicepreședinte. Deoarece numărul membrilor a crescut constant, fiind în prezent de 51, este nevoie de extinderea numărului de membri în Consiliul Director. După consultarea cu vicepreședintele Abagiu, am agreat de comun acord să propunem pentru aprobare în cadrul ședinței numărul de 5 persoane, cu următoarea structură a Consiliului Director: președinte, vicepreședinte, secretar și doi membri. Alegerea acestora se va face prin vot secret, cu indicarea numelor pe buletinul de vot, pentru fiecare funcție”.
După acest preambul, doamna Adina Andrițoiu a trecut la prezentarea raportului de activitate al filialei pe perioada 2020 – 2025, cât dânsa a fost președinte, pornind cu 18 membrii și ajungând în prezent la 51, din care 24 primesc indemnizații, 14 din Gorj și 10 din Mehedinți. Filiala are un site (uzpr-gorj.ro) și o revistă proprie din anul 2025, intitulată „Cronica Olteniei”, cu apariții semestriale, având ca redactor-șef pe domnul Gigi Bușe. Deasemenea, membrii filialei noastre participă activ cu materiale la site-ul și revista UZPR, remarcându-se Victor Troacă, Gigi Bușe, Ileana și Marcel Mateescu, Mariana Al-Saleh, Zoia Cârlugea și Andruța Vătuiu.
A precizat că în vigoare este tot Statutul UZPR din 2019 și validat de instanță în 2021, cu toate că în 2025 a fost depusă o variantă nouă dar care a fost contestată și blocată în instanță. Deasemenea, în 2026, a fost aprobată o nouă formă a Regulamentului Comisiei de Atestare Profesională, care impune minim 10 ani în presă și 7 ani ca membru UZPR, cu confirmarea plății anuale a cotizației. Se plătește și o taxă de procesare a dosarului având valoarea cotizației anuale. În aceeași ședință a AGO, s-a adoptat și o hotărâre pentru modificarea nivelului cotizației și al unor taxe de înscriere și procesare a dosarelor de atestare. Legitimația de membru se schimbă conform procedurii cunoscute, prin trimiterea unor fotografii în format digital și plata taxei corespunzătoare
În continuare, doamna Adriana Andrițoiu a mulțumit pentru colaborarea pe care a avut-o în tot acest timp cu colegii din Gorj și Mehedinți și a propus mărirea numărului de membri din Consiliul Director al filialei la 5 (cinci): președinte (de la Gorj), vicepreședinte (de la Mehedinți), secretar și un membru de la Gorj, al doilea membru de la Mehedinți. A supus Adunării Generale retragerea sa din funcția de președinte, motivând și cauzele, și alegerea unui Comitet Director format din 5 persoane, conform Ordinii de zi.
După aprobare doamna Andrițoiu a prezentat atribuțiile mai importante ale președintelui subliniind că este nevoie de un președinte mai tânăr, de preferat ziarist în activitate, cu contacte permanente cu instituțiile de stat, dar și cu mediul de afaceri, fapt care ar permite organizarea unor evenimente cu relevanță și vizibilitate pentru publicul larg. A mai menționat că oricare membru al filialei poate să fie propus pentru această funcție, însă e bine să fie aleși acei membri cu activitate recunoscută, intensă și continuă în cadrul filialei, apoi sa trecut la alegerea președintelui și a Consiliului Director. După o scurtă consultare cu membrii prezenți s-au stabilit în linii mari persoanele candidate la aceste funcții. S-au distribuit buletinele de vot iar cei prezenți au trecut pe buletin persoanele dorite de ei. S-au centralizat și verificat de o comisie care a constatat următoarele:
– Pentru funcția de președinte, jurnalistul în activitate Eugen-Dumitru Măruță, în vârstă de 49 de ani, care a obținut 33 voturi;
– Pentru funcția de vicepreședinte, jurnalistul și directorul de publicații mehedințene Abagiu-Sachelarie Teodor a obținut 33 voturi;
– Pentru funcția de secretar, jurnalistul Gigi Bușe a obținut 32 de voturi și jurnalistul Surdoiu Gheorghe Viorel, un vot;
– Pentru funcția de membru, Daniel Șalapa a obținut 33 voturi, Surdoiu Gheorghe Viorel, a obținut 28 voturi, Brozbă Dumitru (Dorin) 3 voturi, Maria Vulpașu și Aura Stoenescu, câte un vot.
Având în vedere că noua conducere este formată numai din bărbați, la solicitarea participanților sa hotărât să se aleagă și două femei ca membrii supleanți. În urma votului deschis au fost alese Adriana Andrițoiu și Maria Vulpașu. Ca urmare, componența Consiliului Director al Filialei „Jean Bărbulescu” Gorj – Mehedinți a UZPR, după validarea de către adunarea generală a filialei din 28 aprilie 2026, este următoarea:
Măruță Dumitru – Eugen – președinte,
Abagiu-Sachelarie Teodor – vicepreședinte,
Bușe Gheorghe – secretar,
Șalapa Daniel – membru,
Surdoiu Gheorghe-Viorel – membru,
Adriana Andrițoiu – membru supleant,
Maria Vulpașu – membru supleant.
La final, membrii Consiliului Director au luat loc la masa prezidiului iar noul președinte ales, Eugen-Dumitru Măruță, a mulțumit participanților pentru încrederea acordată și a promis că nu-i va dezamăgii. A prezentat câteva dintre obiectivele mandatului său. Se va strădui să găsească un sediu pentru filială, să organizeze diferite evenimente proprii sau în colaborare cu alte instituții culturale, să atragă mai mulți jurnaliști în această filială și să pună în aplicare solicitările venite de la centru. Important este să devenim din ce în ce mai mult vizibili în societatea gorjeană.
Îi dorim succes noii conduceri a acestei filiale de jurnaliști și să fie cât mai vizibilă în societate.
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR are o nouă conducere apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul „Prietenie… pe o… sfoară” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Proiect dedicat conservării liliecilor în Defileul Jiului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”!
Deci, minunea vindecării slăbănogului de la Vitezda, redată doar de Sfântul Evanghelist Ioan (5, 1-15), a urmat vindecării fiului slujbaşului împărătesc, care era pe moarte, când Iisus Domnul S-a dus din Galileea la Ierusalim, mai ales că pricina bolii anonimului, aflat în suferinţă de 38 ani era păcatul (Ioan 5, 14), deşi, nu se spune, ce păcat săvârşise. Ni se relatează, de asemenea, că doar un om era vindecat, în loc de toţi cei prezenţi acolo, fiindcă lucrarea lui Hristos este mântuitoare pentru toţi, chiar şi pentru noi acum. Dacă toţi invalizii care zăceau acolo, în acea zi, ar fi fost tămăduiţi, atunci ar fi fost vindecaţi de neputinţele lor fizice, însă, la noi nu ar fi ajuns decât o mărturie a unei fapte extraordinare care a fost săvârşită cu mult timp în urmă şi nu ar fi fost precum un cuvânt tămăduitor pentru noi, cei de azi! Poate că răspunsul se află în modul în care Hristos îl abordează pe paralitic şi-l întreabă: „Voieşti să te faci sănătos?”, iar, când paraliticul îi zice că nu are pe nimeni care să-l aşeze în scăldătoare, atunci Hristos spune: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”, iar, noi putem constata că nu se face vreo referire, nici la păcat, nici la credinţă! De fapt, paraliticul, nici nu ştia cine Este Cel Care l-a vindecat, iar, din cauza mulţimii, Hristos a dispărut de sub privirile sale. Abia mai târziu, când Hristos i se adresează în templu, primeşte acest cuvânt din partea Lui: „De acum să nu mai păcătuieşti”, lucru care denotă că vindecarea despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan este pe înţelesul nostru, al celor de astăzi, pentru că oferă un cuvânt care continuă să ne provoace şi să ne dăruiască viaţă! Dacă aceasta este ceea ce credem fiecare dintre noi, atunci Evanghelia Duminicii a 4-a după Paşti ne-a determinat ca să analizăm ceva mai bine situaţia, şi chiar dacă am primit necondiţionat mântuire prin Pătimirea lui Hristos, noi trebuie, precum paraliticul, să ne străduim să-L aflăm pe Hristos, ca să ajungem să cunoaştem cine este El şi ce a făcut El pentru noi! Desigur, nu în zgomotul şi în tulburările mulţimii găsim pacea de care avem nevoie ca să-L întâlnim pe Hristos, pentru că Hristos Se înfăţişează înaintea paraliticului în templu, deci, Hristos a intrat, prin Pătimirea Sa, în altarul lăuntric, desigur, ca un înaintemergător pentru noi, ca fiind Cel Care mijloceşte pentru noi, Mediator şi Răscumpărător, mai ales că abia după ce este vindecat află paraliticul că este păcătos! Doar în Lumina lui Hristos aflăm că suntem păcătoşi, că am fost deja iertaţi şi tămăduiţi sau mântuiţi de El, iar, numai în felul acesta, Dumnezeu ne învaţă că Binele trebuie înfăptuit oriunde și oricum, mai ales acolo unde se impune cu necesitate, unde lipsa lui aduce suferință și deznădejde!

„De acum să nu mai păcătuieşti”!
Vindecarea săvârșită de către Mântuitorul Hristos la scăldătoarea Vitezda, în zi de sâmbătă, cu un om bolnav de 38 de ani, este un îndemn la grija față de suflet, a cărui îmbolnăvire de păcat atrage suferința trupească, iar vindecarea sa trebuie pusă întotdeauna în directă relație cu recunoștința față de Dumnezeu! Fără a periclita porunca rânduită de Dumnezeu față de ziua odihnei, Hristos vindecă sâmbăta, arătând că ziua este pentru om, nu omul pentru zi! Nădejdea şi răbdarea omului bolnav de 38 de ani este un exemplu, mai ales pentru noi, cei care după puțin efort duhovnicesc, atunci când ne rugăm sau postim, deznădăjduim, dacă nu primim împlinirea cererii noastre, fie că este vorba de o dorință sau de o însănătoșire. Iar, pentru noi apare destul de clar că timp de 38 de ani, acest om a așteptat clipa întâlnirii cu Dumnezeu, nu doar în suferință trupească, ci și în frustrarea că nu poate ajunge primul la scăldătoare după coborârea îngerului, însă, cu toate acestea, nu s-a revoltat, nu a strigat, nu a implorat milă și, mai ales, nu a renunțat, ci, dimpotrivă, a apreciat cu mai multă recunoștință darul sănătății, fiindcă a mers în Templu pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu, dar a și propovăduit celorlalți că Hristos este Mesia, Cel care l-a vindecat. Lucrarea în oameni o va arăta Hristos Domnul prin Duhul Sfânt, aflat în El Însuși și comunicat din El Însuși, la Rusalii. Și prin vindecarea de către El Însuși, sau prin Duhul Sfânt din El, Hristos face trecerea de la lucrarea limitată a lui Dumnezeu prin Lege, la lucrarea Lui directă în toți oamenii. Pentru că apa în care Se va coborî acum Duhul Sfânt Însuși, va fi de folos tuturor celor ce vor primi prin Sfântul Botez puterea mântuitoare nesfârșită a Duhului dumnezeiesc. Dar, înainte de instituirea Botezului pentru toți care s-a făcut după Înviere, Iisus vindecă pe unii bolnavi pe care îi întâlnește și care îi cer vindecarea, prin cuvântul Său direct. Cel care Îl are pe Duhul, Îl știe şi vede că Acesta este Părintele lui, știe că se va apropia de el, știe cum să-L roage și ce să-I ceară. Un asemenea om poate, prin rugăciune, să le dobândească pe toate, ceea ce înseamnă că fără ajutorul și lucrarea Duhului Sfânt este cu neputință nu numai să intrăm în Împărăția Cerurilor, dar să facem chiar și un pas care duce în ceruri. De aceea, este necesar să-L dorim și să-L căutăm pe Duhul Sfânt, să-L dobândim și să-L avem întotdeauna înlăuntrul nostru! Merită subliniat că scăldătoarea în care îngerul se cobora din când în când este icoana Bisericii, cu diferența că aici și acum, toți credincioșii, nu doar primul care se cobora în apă, se vindecă de suferințele trupești și sufletești, cu credința mărturisită prin răbdarea în suferință și prin dragostea și recunoștința față de Dumnezeu. Scăldătoarea de la Vitezda, în chip duhovnicesc, trebuie înțeleasă ca virtutea capabilă de cunoștință, deoarece, atunci când avem gând înțelept, el ne îndreaptă spre fapte bune, iar, aceste fapte întărindu-se în noi, devin puteri sufletești, devin virtuți care aduc multă credinţă! Deci, gândul cel bun, gândul înțelept, ne îndeamnă la fapte bune şi în acest fel, Dumnezeu ne ridică mai presus de lumea aceasta, întru cunoștință, ceea ce înseamnă că omul întărit sufletește, omul care nu mai este slăbănog, acela este un om virtuos și un om plin de cunoștința lui Dumnezeu, Care ne învaţă, de această dată, că Binele trebuie înfăptuit oriunde și oricum, mai ales acolo unde se impune cu necesitate, unde lipsa lui aduce suferință și deznădejde!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne învaţă, de această dată, că Binele trebuie înfăptuit oriunde și oricum, mai ales acolo unde se impune cu necesitate, unde lipsa lui aduce suferință și deznădejde! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Cuprins:

1. Spațiu generos pentru stocarea alimentelor
2. Acces facil și organizare eficientă
3. Tehnologii avansate de conservare
4. Durabilitate și calitate superioară
5. Eficiență energetică și reducerea costurilor

1. Spațiu generos pentru stocarea alimentelor

Un frigider side by side îți pune la dispoziție un spațiu generos de stocare care poate transforma gestionarea alimentelor într-o sarcină mult mai plăcută și eficientă. Datorită rafturilor ample și compartimentelor bine organizate, te poți bucura de o vizibilitate sporită și un acces facil la alimentele tale preferate. Acesta îți permite să depozitezi cantități mari de produse proaspete sau congelate, menținându-le în același timp la temperatura optimă. Această capacitate extinsă de stocare este ideală pentru familii mari sau pentru cei care preferă să își facă cumpărăturile în cantități mari pentru a economisi timp și bani.

De asemenea, compartimentarea inteligentă ajută la separarea diferitelor tipuri de alimente, prevenind contaminarea încrucișată și păstrând prospețimea ingredientelor pe termen mai lung.

2. Acces facil și organizare eficientă

Un frigider side by side este proiectat să îți ofere un acces facil și o organizare eficientă, transformând fiecare interacțiune cu alimentele într-o experiență simplă și rapidă. Datorită designului său vertical și ușilor paralele, îți permite să vezi clar și să ajungi ușor la toate rafturile și compartimentele fără a trebui să răscolești conținutul frigiderului. Compartimentele specializate și sertarele detașabile îți oferă posibilitatea de a aranja produsele în funcție de tipul lor, fie că este vorba de lactate, carne, fructe sau legume, astfel încât să le găsești întotdeauna exact când ai nevoie.

Mai mult, unele modele de frigidere side by side, așa cum găsești pe Altex.ro, includ tehnologii avansate, cum ar fi rafturi reglabile și zone cu temperaturi diferite, care îți permit să personalizezi spațiul în funcție de nevoile tale. Acest nivel de organizare nu numai că îți sporește eficiența în bucătărie, ci te ajută să minimizezi risipa alimentară și să menții ordinea în frigiderul tău.

3. Tehnologii avansate de conservare

Frigiderele side by side sunt echipate cu tehnologii avansate de conservare care îți asigură că alimentele tale se păstrează proaspete pentru perioade mai lungi de timp. Aceste tehnologii includ sisteme de răcire multi-airflow, care distribuie uniform aerul rece în interiorul frigiderului, prevenind fluctuațiile de temperatură și asigurând o umiditate optimă. De asemenea, funcții precum zonele dedicate pentru prospețime, care reglează temperatura și nivelul de umiditate în mod specific pentru legume și fructe, contribuie la păstrarea texturii și gustului acestora.

Alte caracteristici, cum ar fi filtrele antibacteriene și sistemele de dezghețare automată, ajută la menținerea unui mediu igienic, reducând riscul dezvoltării bacteriilor și al mucegaiului. Cu aceste inovații, un frigider side by side nu doar că eficientizează păstrarea alimentelor, ci și prelungește durata de viață a acestora, reducând astfel risipa și economisind bani pe termen lung.

4. Durabilitate și calitate superioară

Concepute cu materiale rezistente și tehnologii de ultimă generație, aceste frigidere sunt construite pentru a face față utilizării zilnice intense fără a-și pierde eficiența sau aspectul. Compresoarele inovatoare reduc uzura și optimizează consumul de energie, prelungind astfel viața aparatului. De asemenea, numeroase modele din această gamă sunt proiectate cu finisaje anti-amprentă și rezistente la zgârieturi, menținându-și atractivitatea estetică în timp.

Tehnologiile integrate permit funcționarea aproape neîntreruptă fără defecțiuni majore, oferindu-ți încrederea că alimentele tale vor fi păstrate în condiții optime de fiecare dată. Această combinație de durabilitate și calitate face din frigiderul side by side nu doar un element funcțional în bucătărie, ci și o piesă de încredere care îți servește eficient ani la rând.

5. Eficiență energetică și reducerea costurilor

Unul dintre cele mai mari avantaje ale unui frigider side by side este eficiența sa energetică, un aspect esențial atât pentru economie, cât și pentru mediul înconjurător. Datorită tehnologiilor inovatoare de refrigerare și compresoarelor eficiente, aceste frigidere sunt proiectate să consume cât mai puțină energie posibil, fără a compromite performanța de răcire. Dotate cu caracteristici precum iluminare LED economică și moduri ECO, te ajută să reduci semnificativ costurile lunare la energie electrică. Etichetele cu clasificări energetice avansate garantează faptul că alegi un aparat care optimizează consumul și îndeplinește standarde ridicate de eficiență.

În plus, funcții precum alarmele pentru uși deschise și senzorii de temperatură contribuie la menținerea unei utilizări responsabile a energiei, prevenind irosirea acesteia. Astfel, optezi pentru un echipament care nu doar protejează resursele financiare și cele naturale, ci asigură și o funcționare eco-friendly a gospodăriei tale.

În concluzie, alegerea unui frigider side by side vine cu o serie de beneficii tangibile ce îmbunătățesc funcționalitatea și eficiența în bucătăria ta. Datorită spațiului generos, accesului facil, tehnologiilor avansate de conservare, durabilității și eficienței energetice, un astfel de frigider îți poate transforma modul în care îți gestionezi alimentele și resursele. Aceste caracteristici nu doar că îți oferă confort sporit și ordine, ci și contribuie la economii pe termen lung.

Ești pregătit să faci acest pas înlocuind vechiul frigider cu un model care îți aduce atâtea avantaje?

Sursa foto: Pexels.com

Articolul 5 beneficii ale utilizării unui frigider side by side în locuința ta apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În acest articol vei afla care sunt sunetele considerate normale, ce zgomote pot indica o defecțiune și când este momentul să ceri ajutorul unui specialist. O înțelegere mai clară a acestor semnale te poate ajuta să previi probleme mai serioase și să menții frigiderul în stare bună de funcționare.

Cuprins

1. Cauze comune ale zgomotelor ciudate
2. Zgomote care indică o problemă mecanică
3. Compresorul: sunetele și semnificația lor
4. Identificarea zgomotului de ventilator defectuos
5. Când este necesar să chemi un specialist

1. Cauze comune ale zgomotelor ciudate

Există mai multe cauze obișnuite care pot explica zgomotele frigiderului, fără ca acestea să indice neapărat o defecțiune. Unul dintre cele mai frecvente exemple este ventilatorul, care asigură circulația aerului rece în interiorul aparatului. În timpul funcționării, acesta poate produce un bâzâit ușor sau alte sunete discrete, considerate normale.

Și compresorul poate genera zgomote specifice, mai ales atunci când pornește sau se oprește pentru a regla temperatura din interior. În plus, anumite sunete pot apărea din cauza dilatării și contractării materialelor din interiorul frigiderului, pe măsură ce temperatura se modifică. Acest lucru este firesc și apare mai ales la modelele moderne, care trec prin cicluri regulate de răcire și dezghețare.

O altă sursă de zgomot poate fi tăvița de scurgere sau alte componente care nu sunt așezate perfect și vibrează în timpul funcționării. De aceea, înainte să te îngrijorezi, este bine să observi dacă sunetul apare constant, dacă se intensifică sau dacă este însoțit de alte probleme, cum ar fi răcirea ineficientă.

2. Zgomote care indică o problemă mecanică

Atunci când frigiderul produce zgomote puternice, persistente sau diferite de cele obișnuite, este important să le acorzi atenție. În unele cazuri, acestea pot indica o problemă mecanică ce necesită intervenție.

De exemplu, un sunet constant de frecare sau șlefuire poate sugera că paletele ventilatorului ating gheața acumulată sau alte componente din interior. De asemenea, poate fi un semn că motorul ventilatorului este uzat. Zgomotele bruște, precum pocniturile sau loviturile mai puternice, pot indica o problemă la compresor sau la unele elemente interne care s-au slăbit ori s-au deplasat.

Dacă auzi un bâzâit neobișnuit de intens, în special din partea din spate a frigiderului, este posibil ca motorul sau compresorul să funcționeze cu dificultate. Aceste semnale nu ar trebui ignorate, mai ales dacă apar frecvent sau sunt însoțite de o scădere a performanței aparatului. În situația în care frigiderul este vechi, iar astfel de probleme apar tot mai des, poate fi mai eficient să-l înlocuiești cu un frigider nou de pe altex.ro, mai ales dacă îți dorești un aparat mai silențios și mai performant.

3. Compresorul: sunetele și semnificația lor

Compresorul este una dintre cele mai importante componente ale frigiderului, deoarece asigură circulația agentului frigorific și menținerea temperaturii optime. Este normal ca acesta să producă anumite sunete în timpul funcționării, mai ales la pornire și la oprire.

Totuși, dacă zgomotele devin mult mai puternice decât de obicei sau capătă un caracter neobișnuit, ele pot semnala o problemă. Un zumzet continuu și mai intens poate sugera că aparatul este solicitat mai mult decât ar trebui. Un clic repetat poate indica o problemă la releul de pornire, iar un sunet de bătaie sau trosnire poate semnala piese slăbite, montate incorect sau afectate de uzură.

Este important să urmărești dacă aceste sunete apar ocazional sau devin constante. Dacă zgomotele persistă și sunt însoțite de răcire slabă, temperatură instabilă sau funcționare continuă, este recomandat să apelezi la un specialist pentru o evaluare corectă.

4. Identificarea zgomotului de ventilator defectuos

Un ventilator defect poate produce zgomote destul de ușor de recunoscut. Printre cele mai întâlnite se numără sunetul de frecare, bâzâitul persistent, vibrațiile puternice sau chiar un scârțâit ușor. Aceste sunete pot apărea atunci când ventilatorul este blocat de gheață, praf sau alte depuneri, dar și atunci când unele componente sunt uzate.

Dacă ventilatorul este slăbit sau dezechilibrat, poate începe să lovească structura interioară a frigiderului, producând vibrații și zgomote mai accentuate. În alte cazuri, rulmenții uzați sau piesele deteriorate pot genera un șuierat ori un scârțâit supărător.

Pentru o verificare de bază, poți opri frigiderul și inspecta vizual zona ventilatorului, dacă aceasta este accesibilă. Verifică dacă există depuneri de gheață, murdărie sau semne de deteriorare. Dacă observi nereguli și zgomotele persistă după curățare, este indicat să soliciți ajutor specializat pentru a evita agravarea problemei.

5. Când este necesar să chemi un specialist

Există situații în care intervenția unui specialist devine necesară. Dacă ai verificat cauzele simple, cum ar fi poziționarea frigiderului, tăvița de scurgere, încărcarea rafturilor sau eventualele depuneri de gheață, iar zgomotele continuă, este posibil să existe o problemă tehnică mai serioasă.

Sunetele puternice și repetitive, cum ar fi frecarea constantă, loviturile mecanice, bâzâitul intens sau clicurile frecvente, pot indica defecțiuni ale ventilatorului, compresorului sau altor componente interne. În plus, dacă observi că frigiderul nu mai răcește eficient, că temperatura variază sau că alimentele nu se mai păstrează în condiții bune, este clar că aparatul trebuie verificat de un profesionist.

Un tehnician calificat poate identifica exact sursa zgomotului și poate recomanda soluția potrivită, fie că este vorba despre o reparație punctuală, fie despre înlocuirea unei componente.

În concluzie, zgomotele ciudate ale frigiderului pot avea explicații simple și normale, dar pot fi și semne că aparatul are nevoie de atenție. Diferența o face tipul zgomotului, frecvența cu care apare și prezența altor simptome, cum ar fi răcirea slabă sau variațiile de temperatură.

Dacă observi sunete neobișnuite care persistă, este important să nu le ignori. O verificare la timp te poate ajuta să previi probleme mai grave și să prelungești durata de viață a frigiderului. Printr-o întreținere corectă și prin intervenție promptă atunci când este necesar, poți păstra aparatul în stare bună de funcționare pentru mai mult timp.

Ești pregătit să identifici și să rezolvi zgomotele frigiderului tău?

Sursa foto: Pexels.com

Articolul Zgomote ciudate ale frigiderului: când sunt normale și când să te îngrijorezi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Aceasta are o suprafaţă de peste 20ha, este declarată rezervaţie botanică şi este ocrotită de lege. Existenţa pădurii în aceste locuri se datorează climatului submediteranean, în zonă existând un topoclimat specific cu temperaturii medii anuale cu 2-3°C mai ridicate comparativ cu zonele depresionare .
Datorită acestui fapt, aici se pot întâlnii reprezentanţi ai florei şi faunei apropiate însoritului ţărm al Mediteranei :castanul comestibil, alunul turcesc, iedera , scrumpia, vipera cu corn,broasca ţestoasă de uscat, călugăriţa şi scorpionul.
Cercetări geobotanice în zonă, au fost întreprinse de I.Conea (1931), A.Ionescu (1929) şi C.Zaharia (1968) unde au fost descrise şi identificate mai multe specii submediteraneene şi pontomediteraneene. Caracteristicile climatice ale locurilor sunt de ierni relativ blânde , veri călduroase şi umede până în prima parte a lor, în a doua parte devenind secetoase.
În apropierea pădurii de liliac sălbatic mai poate fi vizitat un alt fenomen natural cu rang de superlativ naţional: Podul Natural de la Ponoare, cel mai mare pod natural din ţară. Acesta este o arcadă de calcar lungă de 25m, lată de 8m, care se ridică la o înalţime de 14m, faţă de fundul văii peste care trece.
Prin dimensiunile sale podul îşi justifică denumirea de Podul lui Dumnezeu sau Podul Uriaşilor, cum mai este cunoscut de catre localnici, fiind la originea mai multor mituri legate de provenienţa sa.
Într una din ele,se povesteşte că în trecut pe aceste meleaguri trăiau oameni uriaşi, care dacă ar fi trăit astăzi ne-ar fi înspăimântat cu puterea lor şi că podul ar fi opera acestor giganţi denumiţi pelasgi.
Despre viata acestora se vorbeşte într-o altă legendă, care relateaza că la moartea căpeteniei lor cei doi fii ai acestuia s-au urcat fiecare pe câte un munte să vadă cât a primit moştenire. Când unul din ei şi-a aruncat privirea peste partea fratelui său, i s-a părut că aceasta este mai mare şi mai frumoasă.
Atunci l-a cuprins o mânie mare, a luat un fier de plug şi l-a aruncat cu putere spre fratele său. Fierul nu l-a nimerit , a trecut şi a lovit vârful muntelui cel mai apropiat pe care îl reteză dintr-o dată.
Acel munte poartă de atunci denumirea de Retezat.
În realitate, Podul Natural face parte dintr-un ansamblu carstic bine reprezentat in zona prin peşteri, lacuri carstice, vai oarbe ,câmpuri de lapiezuri şi este un rest al unei galerii de peşteră care în trecut făcea legătura cu tunelul larg al Peşterii Podului sau Peşterii de la Podul de Piatră cum mai este cunoscuta.
În apropiere se află un câmp petrografic unde sunt prezente aproape toate tipurile de lapiezuri din Carpaţii Meridionali. Aceste şiruri de spinări calcaroase când răspândite când aliniate în rânduri regulate formează un fenomen carstic de excepţie.
Peştera Podului, împreună cu Podul Natural de la Ponoare, care este declarat monument al naturii ocrotit de lege, fac parte dintr- un sistem carstic cu o hidrologie complexă şi este supus cercetărilor şi în ziua de azi pentru stabilirea relaţiilor hidrologice între lacul carstic Zăton şi ponorul Gaura Iepurelui.
Iată cum daca sunteti la sărbătoarea oltenească, Înflorirea Liliacului , puteţi vedea şi obiective ce se constituie în două superlative la nivel naţional.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Oltenia eterna Terra Nova – Înflorirea Liliacului, o veritabilă sărbătoare a florilor pe plaiul oltean apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Manifestarea marchează 150 de ani de la nașterea artistului și poartă titlul „Brâncuși, drumul către universalitate”. Expoziția va fi vernisată pe 1 mai 2026, la ora 18.00, la sediul ICR Stockholm, în prezența cercetătoarei Maria Stamate, specialist în brâncușologie, și a viceprimarului municipiului Târgu Jiu, Adrian Tudor. Curatoriată de Oana Șomănescu, expoziția aduce în prim-plan documente și fotografii din anii 1937–1938, provenite din Arhiva Sorana Georgescu-Gorjan, reconstituind procesul de realizare a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit.
Publicul va avea ocazia să descopere nu doar opera finală, ci și etapele de creație ale ansamblului, într-o abordare care evidențiază procesul artistic și gândirea sculptorului. Un element special al expoziției îl reprezintă fotografiile realizate de Brâncuși în propriul atelier, prezentate sub formă de reproduceri, care ilustrează interesul artistului pentru imagine și anticiparea practicilor vizuale moderne.
Programul evenimentului include și proiecția a două materiale video dedicate realizării Ansamblului monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, recent inclus în patrimoniul mondial UNESCO, precum și o prelegere susținută de Maria Stamate, intitulată „Treptele devenirii artistice ale unui român de geniu – Constantin Brâncuși”, care va oferi o perspectivă academică asupra operei artistului.
Organizatorii subliniază că marcarea Anului Brâncuși la Stockholm are și o dimensiune cultural-diplomatică importantă, fiind integrată în contextul aniversării a 80 de ani ai Regelui Carl XVI Gustaf al Suediei, moment în care Familia Regală a României va efectua o vizită oficială în Regatul Suediei. Invitația adresată Familiei Regale de a vizita expoziția conferă evenimentului o semnificație simbolică suplimentară, consolidând dialogul cultural româno-suedez.
Considerat unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX, Constantin Brâncuși a redefinit limbajul artistic modern, mutând accentul de la reprezentare la esență și de la figurativ la simbol. Opera sa este astăzi parte a patrimoniului cultural universal, depășind granițele naționale și influențând profund arta contemporană.
Expoziția de la Stockholm își propune nu doar omagierea unei personalități fundamentale a culturii universale, ci și promovarea contribuției României la modernitatea artistică europeană. Totodată, proiectul urmărește creșterea vizibilității culturii române în spațiul nordic și va continua prin itinerarea expoziției și în alte țări din Scandinavia. Evenimentul va putea fi vizitat până la 28 mai 2026.
I.M.

Articolul Brâncuși, omagiat la Stockholm printr-o expoziție documentară apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Sâmbătă, 18 aprilie, începând cu ora 10:30, la Casa de Cultură din Vișeu de Sus, județul Maramureș, s-a desfășurat, într-un cadru prietenos, plin de căldură și zâmbete, Gala de premiere la cele patru secțiuni ale Festivalului Național de Satiră și Umor ,,Zâmbete în Prier”.
În deschiderea ediției, toți cei prezenți s-au bucurat de programul artistic susținut de Ansamblul „Vișeul”, coordonat de domnul coregraf Simion Berchi, care a adus pe scenă multă energie, joc și voie bună. Apoi, Grupul Vocal „Zestrea Vișeuană” i-a încântat cu un moment de cântece maramureșene.
Laureații au fost întâmpinați, conform tradiției inițiate de domnul Lucian Perța, cu colac (pupăză) și „lapte de pupăză” – semnătura inconfundabilă a acestui festival.
Iată care au fost fericiții câștigători:
Secțiunea EPIGRAMĂ:
Premiul I: Ioan Mamaische din Botoșani;
Premiul II: Mihai Doru Lungescu din Târgu Jiu și Florin Rotaru din Buzău;
Premiul III: Ioan Toderașcu din Costești-Vaslui.

Secțiunea PARODIE
Premiul I: Cătălina Orșivschi (Vama-SV);
Premiul II: Grigore Chitul (Bistrița) și Liviu Gogu (Buzău);
Premiul III:Doru-Mihai Lungescu (Târgu Jiu) și Gheorghe Bâlici (Chișinău);

Secțiunea GAZEL
Premiul I: Petru-Ioan Garda (Cluj-Napoca);
Premiul II: Constantin Moldovan (Mănăstirea Humorului – SV) și Laurențiu Ghiță (București);
Premiul III: Mirela Grigore (Râmnicu Sărat-BZ) și Eugen Deutsche (Iași)

Secțiunea VOLUME DE AUTOR
Cartea de epigramă: Vasile Larco – „Stâlpul porții”;
Cartea de proză umoristică: Ștefan-Cornel Rodean – „Meserie, Te Halesc (povestiri de râsu-plânsu)”;
Poezie umoristică: Elena Mândru – „Jonglerii Atemporale”;
Sonet: Camelia Ardelean – „Zâmbete în ochiul minții”;
Fabulă: David Valentin – „Bestiar cu trei morale”;
Parodie: Janet Nică – „Parodii de inimă albastră”;
Premiul Opera Omnia: Alexandru Oltean – „Întâlnindu-mă cu… mine”;
Premiul pentru debut: Victor Bivolu – „Interferențe cu Amprentă Umoristică”;
Premiul Special al Juriului: Radu Marini – „La ce pagină e umor?”;
Cartea de Antologie: – Florin Rotaru și Constantin Tudorache – „Epigramiștii noștri” și Mihai Haivas – „O Antologie a Matematicienilor și Fizicienilor epigramiști”;
Premiul Casei de Cultură: Vasile Țincaș – „Numai vinul poartă vina”;
Premiul revistei Colac peste Pupăză: graficianul Marian Avramescu.
În holul frumoasei case de cultură au putut fi admirate expoziția de portret și caricatură a domnului Marian Avramescu, precum și cea de fotografie a doamnei Laura Lungescu din Târgu Jiu. Printre vizitatori s-au numărat elevii Liceului Teoretic „Bogdan Vodă”, care au avut ocazia să plece acasă cu propriile caricaturi realizate de graficianul Marian Avramescu.
După masa de prânz s-a organizat o excursie la Muzeul Mocăniței.

Iată materialele gorjeanului nostru, Mihai Lungescu:

EPIGRAME LA TEMĂ:
A. „Ai bani, ai prieteni – n-ai bani, n-ai prieteni” (două epigrame)

CONFESIUNE FEMININĂ DESPRE BANI ȘI PRIETENII
Mulți prieteni temporari,
Mai în taină, mai fățiș,
Mi-au adus venituri mari;
(Chiar și… după măritiș!)

SOLUȚIE
Am prieteni permanent,
Fără să plătesc un ban,
Că i-am scris în testament…
Și-l modific an de an!

B. „A răbda, răbdare” (2 epigrame)

STRATEGIE
Să-mi fie viața sărbătoare
Și căsnicia de succes,
Ascult nevasta cu răbdare…
De parcă aș avea de-ales!

CALEA SPRE FUNCȚII ÎNALTE
Dacă știi să ai răbdare,
Orișicât ai fi de prost,
Când ajunge unchiul mare,
Mintea-ți vine. După post!…

CONCURS DE PARODIE
AL NOUĂLEA SONET, FACEREA HORINCII

A fost creat pământul și soiurile toate,
Dar prunul va rămâne miraculosul pom,
Că el ne dă Horincă, adică sănătate
Și numai la beție se-alege om de om.

A clocotit cazanul cu pulpa frământată,
Iar Dumnezeu mă vede și-n milostirea Lui,
Aduce-n gard vecinul, uluca-i aplecată,
Și-i dau un țoi să simtă că nu-i al nimănui.

Aspir adânc aroma, cu nările flămânde
Și-n mintea aburindă o dramă ia contur:
E foarte veche vadra, iar doagele-s plăpânde,

Păcat de toată munca, să pierd lichidul pur.
Dar am trimis nevasta s-aducă din pustiu,
O bute cât mai mare, să intru-n ea de viu!

Mulțumiri se cuvin a fi aduse organizatorilor: Primăriei, Consiliului Local și Centrului Cultural Vișeu de Sus, sponsorilor, precum și întregii familii Perța, în frunte cu inimosul Lucian – aducătorul de voie bună, dincolo de vreme și vremuri.
Viață lungă organizatorilor și festivalului!
Sau cum a spus Mihai Lungescu în epigrama premiată și la concursul ad-hoc, pe rimele “prier” și “băutură “:
SCOP
Mântuit de-al iernii ger,
Plec la ,,Zâmbete-n Prier”;
Nu mi-e poftă de cultură,
Cât mai mult de băutură!
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Festivalul Național de Satiră și Umor ,,Zâmbete în Prier”, ediția a XXIV-a, s-a încheiat cu succes pentru epigramistul gorjean Doru-Mihai Lungescu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.