Județul Gorj deține un potențial turistic de excepție reprezentat, printre altele, de un cadru natural pitoresc ce cuprinde o zonă colinară, dealurile submontane, precum și masivele muntoase ce fac parte din grupa Carpaților Meridionali.
Existența în aceste locuri a unor roci rezistente, cum ar fi granițele și șisturile cristaline, împreună cu altele mai puțin rezistente (rocile calcaroase), a creat o multitudine de forme și fenomene naturale, dintre care cele mai spectaculoase sunt cheile, văile și culoarele formate în stâncă, din care unele sunt obiective de interes turistic județean, iar altele, printr-o serie de superlative pe care le dețin, de importanță națională.
Pe aceste locuri s-au format, prin modelarea reliefului, platformele de eroziune Gornovița, Borăscu și Râul Șes, ce au favorizat de-a lungul vremii dezvoltarea comunităților umane. Fie că sunt amplasate în zonele submontane ori montane, astăzi aceste comunități își pot trăi o nouă viață prin dezvoltarea fără precedent a turismului, precum și prin promovarea obiectivelor de interes local. Pe partea sudică a perimetrului montan gorjean au fost create condiții favorabile dezvoltării turismului și agroturismului, cea mai ecologică formă de turism, atât în sezonul estival, cât și în cel hivernal. Totuși, pentru cei ce se încumetă să străbată unul ori mai multe perimetre montane gorjene, și nu numai, vara sau iarna, o serie de recomandări decantate din experiența mai multor generații de iubitori ai naturii ar fi de folos.
Un cunoscut montaniard transmitea, cu mult timp în urmă, câteva învățăminte pentru cei care doreau să practice sporturile montane. Câteva dintre acestea sunt deosebit de importante și își păstrează și în zilele noastre mesajul pentru cei ce vor să practice sporturile montane:
• Să nu pleci niciodată într-o ascensiune pentru care nu te-ai pregătit și să nu pierzi niciodată din vedere că trebuie să fii mai tare ca muntele.
• Alege totdeauna un itinerar realizabil și, dacă vezi că nu îl poți realiza, renunță.
• Acela care nu știe să-și poarte singur de grijă pe munte nu este decât un personaj penibil în decorul montan.
• Posibilitățile celui mai slab trebuie să fie unitatea de măsură pentru tot grupul.
• A părăsi un om pe munte poate echivala cu o crimă.
Din păcate, o mare parte dintre cei ce în zilele noastre iau cu asalt munții nu au pregătirea necesară, iar condiția lor fizică și echipamentul sunt de cele mai multe ori necorespunzătoare. Totuși, ei riscă și se avântă pe trasee montane, mizând pe noroc. Câțiva reușesc, pentru că muntele este uneori îngăduitor, dar cei mai mulți nu.
Și iată cât de ușor am ajuns la cauzele ce produc majoritatea accidentelor montane (mediatizate din ce în ce mai mult de posturile locale și naționale, dar cu efecte aproape nule în prezent și cu o îngrijorătoare tendință de creștere).
Să existe oare legi ale muntelui pe care oamenii trebuie să le respecte? Toți cei ce sunt cu adevărat montaniarzi răspund afirmativ la o astfel de întrebare. Dar să nu căutăm în biblioteci juridice sau în colecții de acte normative aceste legi. Nu omul le-a elaborat, ci muntele i le-a impus.
Aceste legi ale muntelui, necuprinse în vreun decret sau act normativ, s-au transmis de-a lungul generațiilor, de la cei în vârstă la cei tineri, de la cei cu mare experiență la ucenici. Căci cel care le cunoaște și le respectă cu sfințenie nu va fi niciodată o victimă a muntelui, ci doar un cuceritor al acestuia.
Iată, deci, câteva dintre acestea, decantate din experiența multor iubitori ai naturii:
• Pe munte se pleacă numai cu echipament adecvat.
• Nu este indicat să călătorești niciodată singur pe munte.
• Nu este recomandat să te avânți pe trasee necunoscute.
• Sporturile montane sunt incompatibile cu consumul de băuturi alcoolice.
• La munte trebuie să știi ce, cât și când să mănânci.
• Regula primordială pe munte este „Toți pentru unul, unul pentru toți”.
• Pe munte nu se țipă și nu se fac zgomote inutile.
• Cine iubește muntele trebuie să-l și ocrotească.
• Cabanele și refugiile alpine sunt locuri sfinte pe munte.
• Notați în registrul cabanelor de unde veniți, numărul membrilor și unde intenționați să mergeți.
• Iarna în munți, pericolul avalanșelor este permanent.
• Dacă pe munte se ivește o situație de urgență, toți cei prezenți trebuie să răspundă solicitării.
• Este obligatoriu pentru toți turiștii montani să urmeze sfaturile și indicațiile echipelor Salvamont.
• Codul de semnalizare în munți trebuie cunoscut de toți turiștii montani.
• Turistul montan trebuie să știe să acorde la nevoie primul ajutor.
Este bine să medităm serios la fiecare în parte dintre aceste veritabile învățături și să ne gândim că ignorarea, din necunoaștere sau teribilism, a uneia sau a mai multora poate duce un om sau mai mulți la evenimente cu urmări cel mai adesea imprevizibile.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Atitudini la altitudine – Natura umană și legile montane apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Sărbătoarea de astăzi, ne reunește la această sfântă mănăstire”!
În cuvântul de o profundă teologhisire arhierească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU a început prin a se referi la faptul că această sărbătoare creştinească, ultima din calendarul anului bisericesc, este închinată Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, printr-un sentiment evlavios de post şi rugăciune pentru cel mai ales dintre proroci, cel mai mare om născut din femeie, mai ales că: ,,Sărbătoarea de astăzi, cunoscută în calendarul nostru cu numele de «Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul», ne reunește și în anul acesta la această sfântă mănăstire, care are hramul acestui mare sfânt al bisericii noastre și al bisericii universale, al tuturor oamenilor de pe fața pământului! Pentru că Sfântul Ioan Botezătorul este cinstit și de către musulmani, iar, eu am văzut că moaște din capul sfântului se află într-o moschee din Siria. Cei de acolo fac plecăciune înaintea acestui sfânt, pentru că Mântuitorul Hristos a spus că nu este om mai mare dintre cei născuți din femeie. Această sărbătoare destinată tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, la prima vedere pare și un eveniment trist, pentru că serbăm o ucidere, de fapt, dar, cu toate acestea, săvârșim Sfânta Liturghie care este expresia bucuriei, este rugăciunea pe care o adresăm Lui Dumnezeu Tatăl, de mulțumire pentru binefacerile Sale”, a menționat Chiriarhul Olteniei! De aceea, semnificația acestei sărbători ar fi că îl preamărim pe Ioan Botezătorul pentru un fapt care e unul trist, tăierea capului acestui sfânt, iar, Sfântul Evanghelist Marcu a descris acest moment, pentru că Sfântul Luca a vorbit despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar, Evanghelistul Marcu vorbește despre tăierea capului sfântului! Deci, unul vorbește despre bucuria sfinților Zaharia și Elisabeta, iar, Evanghelistul Marcu vorbește despre acest eveniment care s-a petrecut din porunca lui Irod cu o oarecare teamă, acesta știind că oamenii vor învia! De altfel, toți iudeii credeau în înviere, însă, pentru Irod, învierea însemna cu totul altceva, simțea o teamă că va învia și Ioan pe care el îl omorâse, după care va veni și judecata lui Dumnezeu. Pentru că înveierea nu este despărțită de judecată, iar, Irod se temea de judecata lui Dumnezeu! Se cunoaște faptul că Sfântul Ioan Botezătorul l-a mustrat de multe ori pe Irod pentru că luase de soție pe nevasta fratelui său, după care Mitropolitul Olteniei, printr-o subtilă subliniere morală, a precizat că: ,,Aceste păcate sunt frecvente la oameni, mai ales la demnitari, iar, dacă au păcatele lor și poftele lor, sunt gata să ia în folosul lor unele persoane! De fapt, Irod era mult mai păcătos decât ne imaginăm noi! El a acaparat teritoriul fratelui său Filip, după care l-a băgat în temniță! Irodiada își dorea să fie regină! Asistăm aici la o confruntare între legea duhului și legea păcatului! Din legea duhului sau Legea Lui Dumnezeu este rânduit ca omul să se căsătorească și să-și întemeieze o familie, iar, ceea ce Dumnezeu a rânduit, omul nu trebuie să despartă! Este o lege care a început de la creația omului, din rai! Diavolul a aprins patimile omului, ca omul să fie nesătul, să nu mai aibă opreliște, ci, să devină un călcător al legii, deci, să slujească păcatului”, a reiterat Păstorul lăcașelor de cult din Oltenia!

,,Mulțumim Lui Dumnezeu pentru această sfântă sărbătoare”!
Pentru că întregul cuvânt de învăţătură duhovnicească al Mitropolitului «Valahiei Mici» s-a dovedit o exemplară «pedagogie» a educării morale a omului în lupta sa cu păcatul care a pus stăpânire pe sufletul omului și de multe ori omul a fost copleșit de acest păcat, așa cum vedem și la Irod, totul arată că diavolul, când pune stăpânire pe cineva, acestuia îi este foarte greu ca să se dezlipească de această patimă! Sfântul Ioan Botezătorul era un om cu multă înfrânare, cu multă nevoință, cu multă smerenie, că a trăit în pustie, cu miere sălbatică și cu lăcuste și este cel mai mare nevoitor dintre toți prorocii! Întotdeauna, cel pus înaintea poporului, trebuie să fie exemplu, model, ca nu cumva diavolul să îl împiedice ca să servească credința oamenilor, a precizat Înalpreasfinția sa, iar, atunci când diavolul vede că omul este pe punctul de a renunța la păcat, îi aduce momente și prilejuri și mai zguduitoare, ca să-l adâncească și mai mult în păcat, mai ales că în vremea lui Irod, jocul păgân nu era înscris în legea Vechiului Testament. Acolo, dansul păgânesc a fost amestecat cu înșelăciunea diavolului, pentru că Salomeea a dansat după obiceiul păgânesc! În esența cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a spus că jocurile acestea pe care le vedem și azi, pe care unii tineri le și practică, sunt jocuri ale sălbaticilor, care nu au legătură cu viața noastră creștinească! Răutatea mică se îmbogățește din răutatea mare, exemplul mic va crește din exemplul și mai mare! Prin păcat, diavolul îl stăpânește pe om! Atâta vreme cât slujești păcatul, diavolul te conduce! Și când vezi că gândurile tale sunt împotriva adevărului, tu le consideri că sunt bune! Pentru că cel rău a semănat sămânța răului, de aceea, părerea de sine e cel mai mare păcat! ,,Când ai slava deșartă și părerea de sine că ești cineva, e cel mai mare păcat scornit de către diavol ca să stăpânească mintea noastră! De câte ori stăruim în păcat, trebuie să ne așteptăm la greșeli și mai mari, la necazuri și mai mari, pentru că cel rău, dacă vede că noi mergem după el, nu ne duce spre lumină, ci, ne duce spre întuneric, spre prăpastie, așteaptă să-ți ia sufletul! Mă gândesc cu groază la aceia care și-au dat sufletul devenind vrăjitori! Se bucură de satisfacție că fac rău altora, iar, satan pregătește permanent momentul când își dau sufletul! Pentru fapta lui, Irod avea o teamă, o reținere să-i taie capul Sfântului Ioan, pentru că se gândea la ceea ce va zice lumea! Sfântul Ioan a suportat oroarea acestui ospăț necurat! Cu smerenie și-a plecat capul cel mai mare proroc al Vechiului Testament, cel care L-a mărturisit pe Mântuitorul Hristos și a avut ocazia ca să-L vadă pe Fiul Lui Dumnezeu înomenit, să vadă Preasfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”, a sintetizat Înaltul Ierarh! Concluzionând la ele spuse, Mitropolitul Olteniei a precizat că: ,,Sărbătoarea de astăzi, ne pune în față Icoana Sfântului Ioan Botezătorul, cel care este împreună cu Maica Domnului, mijlocitor înaintea Lui Dumnezeu! Această mijlocire este foarte importantă, pentru ca și noi să ne întoarcem de la calea rătăcită, de la calea păcatelor, ca să revenim la drumul cel bun care ne duce la Împărăția cerului, și, bineînțeles, să-l avem întotdeauna pe Sfântul Ioan Botezătorul ajutător și mijlocitor înaintea Preasfintei Treimi! Mulțumim Lui Dumnezeu pentru această sfântă sărbătoare, felicităm pe cele două maici starețe, cea de la Dobrița și cea de aici de la această mănăstire, numită și «Cămărășeasca», să le felicităm pentru promovarea lor și ridicarea la rangul de stavrofore, cel mai înalt grad pe care îl poate obține o călugăriță în viața monahală, pentru că acest grad nu se dă numai starețelor, dar și altor monahii care au o activitate deosebită! Să ne încredințăm Mânuitorului Hristos și bucuriei Preasfintei Treimi, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Sfântă Liturghie Arhierească la Hramul Mănăstirii «Sfântul Ioan Botezătorul» – «Cămărăşeasca», Târgu-Cărbuneşti – ,,Sărbătoarea de astăzi, ne pune în față Icoana Sfântului Ioan Botezătorul, cel care este împreună cu Maica Domnului, mijlocitor înaintea Lui Dumnezeu”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Comunicarea lingvistică se poate realiza fie pe cale orală, fie pe cale scrisă. Acestor două modalități de comunicare între oameni le corespund două sisteme, limba vorbită, un sistem care se manifestă printr-o secvență de foneme și limba scrisă, printr-o secvență de grafeme, tipărite sau scrise cu mâna. Limba vorbită solicită auzul, iar cea scrisă văzul. De reținut că limba vorbită premerge celei scrise și aproape întotdeauna limba scrisă rămâne în urmă față de cea vorbită. Din cauza diferențierilor care se produc între limba vorbită și cea scrisă, popoarele sunt obligate să-și revizuiască periodic scrierea, spre a o aduce în concordanță cu limba vorbită. Deci revizuirea scrierii devine o necesitate.
Mai întâi trebuie să precizăm că în secolele al XIV-lea și al XV-lea, limba oficială a cultului și a administrației, în țările românești, era slavona. Alfabetul chirilic, folosit pentru scrierea limbii române începând, cel mai târziu, cu secolul al XVI -lea, nu răspundea necesităţilor noastre, dar, cu timpul, s-a adaptat din ce în ce mai bine, încât, în prima jumătate a secolulului al XIX -lea se ajunsese ca fiecare sunet să fie redat printr-o literă şi fiecare literă să corespundă unui sunet. După 1860, prin introducerea alfabetului latin, activitatea trebuia luată de la început, având în vedere că unele litere latineşti nu erau necesare pentru limba română, dar mai multe sunete româneşti nu aveau corespondenţă în latină. De aceea, s-a recurs la crearea de litere cu semne diacritice (ș, ț, î, ă, â).
Prima reglementare oficială a scrierii românești cu litere latine de Academia Română s-a produs în anul 1881.
Putem vorbi de ortografii etimologice ( engleza, franceza), definându-se prin acele scrieri care notează cuvintele nu așa cum se pronunță astăzi, ci cum erau pronunțate într-o fază mai veche a limbii, prin urmare, principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor (originea), de asemenea, de ortografii fonetice, după Alexandru Graur, mai corect ortografii fonologice (foneme), prin care scrierea cuvintelor are la bază felul cum acestea se pronunță, cu mici excepții.”eu” (“ieu”), “el” (“iel”), “ei” (“iei”), “ea” (“ia”), “ele” (“iele”), “ești” (“iești”), “este” (“ieste”), “e” (a fi–“ie”), “eram” (“ieram”), “erai” (“ierai”), “erați” (“ierați”).
Ortografia etimiologică a fost combătută cu vehemență, în primul rând de o serie de scriitori cu reputație, C. Negruzzi, Alexandru Odobescu, B.P. Hasdeu, mare lingvist. Au fost scrise studii, pamflete, (“Prandiulu Academicu” al lui Odobescu) chiar și o piesă de teatru, “Trei crai de la Răsărit” a lui Hasdeu. Succesiv, au avut loc reforme ortografice sub egida Academiei Române (1881, 1904, 1932). În comisiile însărcinate să facă propuneri pentru modificări, s-au manifestat puternice discuții aprinse, deși mai toți membrii acestora erau stăpâniți de dorința de a evidenția romanitatea limbii noastre, nu toți cădeau de acord între ei, deoarece fiecare venea cu argumente diferențiate, unii țineau cu insistență la “â” din “a”, dar acceptau pe “z”, alții se pronunțau pentru “î” din “i”, însă nu voiau să audă de ”z” în cuvinte ca ,,poezie”. În 1932, comisia încredințată cu ultima revizuire, până după război, în urma unor îndelungate discuții violente între principalii specialiști de atunci, a reușit să ajungă la o formulă tranzacțională, dar cel care a primit sarcina să publice o broșură cu modificările adoptate a prezentat propriile lui păreri diferite de cele stabilite. În asemenea condiții, regulile Academiei Române n-au fost respectate întru totul. Avea loc o adevărată “anarhie ortografică” ( Al. Graur). Mulți dintre oamenii de știință au ignorat ortografia Academiei. Nicolae Iorga a avut întotdeauna scrierea sa‚”românesc” , „ţeară”. Ovid Densuşianu și-a menținut particularitățile de ortografie. Alexandru Graur spune că a întâlnit intelectuali care nesocoteau regulile ortografice ale Academiei nu pentru că le considerau greșite, ci pur și simplu deoarece nu le cunoșteau. O discuție purtată cu mai mulți intelectuali, înainte de război, printre care și cu un scriitor, membru al Academiei , l-a făcut pe Alexandru Graur să înțeleagă că niciunul dintre convorbitorii săi nu știa să facă deosebirea între „fii” , imperativ afirmativ ( Fii cuminte, domnule student!) și „nu fi”, imperativ negativ (Nu fi obraznic!)
Înainte de război a apărut “Îndreptar și vocabular ortografic”, autori Sextil Pușcariu și Teodor Naum. În ediția a III-a, București 1941, autorii afirmau: “Greutatea la noi nu e cum scriem, ci cum rostim un cuvânt, grea nu este ortografia, ci ortoepia ”.
Noua Academie Română, creată în 1948, și-a propus cu prioritate elaborarea unei reforme ortografice. Mai întâi s-a întreprins o discuție publică, s-au formulat propuneri în presă, după care a fost dată o Hotărâre a Consiliului de Miniștri care a fost semnată la 16 septembrie1953, dacă nu ne înșală / înșeală (DOOM3) memoria, liceean pe atunci, de Chiru Stoica. În „Hotărâre” se prevedea ca sarcină pentru Academie de a publica „Micul dicționar ortografic” până la 1 octombrie 1953, urmând ca noile norme să intre în vigoare de la 1 aprilie 1954. A fost reeditat în 1954 și 1955. Au mai apărut “Îndreptar ortoepic” (1956) și “Îndreptar de punctuație” (1956). În “ Hotărâre” se prevedeau 16 norme obligatorii, în articolul 1. Cu toate acestea, niciuna din aceste norme nu a rămas necontestată. Concurența dintre “â” din “a” și “î” din “i” pentru unul și același sunet a stârnit cele mai multe controverse. Scrierea cu “î” din ”i“ peste tot, la începutul și în interiorul cuvintelor, un progres după Mioara Avram, era contestată de etimologiști, partizani a lui “â” din “a”. Și după 1953, apar tipărituri semnate chiar de academicieni în care apăreau cuvintele cu “â”: “mână”, “râpă”, după ortografia academică din 1932. Nu era respectată în întregime norma prin care se trecea la scrierea cu cratimă în loc de apostrof în grafii ca: “m-am obișnuit”, “s-a dus”. Mai apăreau în tipărituri grafii cu “u” final(“raiu”), “grije”(“grijă”), “ghiață”(“gheață”), “voe”(“voie”), “sbor” (“zbor”), “cassă” (“casă”), “Ianoarie” (“Ianuarie”).
Multe controverse s-au iscat privind scrierea verbului “a fi”, la indicativ prezent: “sînt”, “sîntem”, “sînteți”, normă trecută în reforma ortografică din 1953 și “sunt”, “suntem”, “sunteți”, așa cum se scria după reforma din 1932.
În 1960 apare “Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație” prin contopirea a trei dicționare anterioare axate pe câte un singur domeniu: ortografic, ortoepic și de punctuație. Acest “Îndreptar” conținea 12500 de articole (cuvinte). În 1965 apare ediția a II-a în care este introdusă excepția prin care numele propriu “România” și familia lui (“român”, “româncă”, “românește”, “românesc”, “românime”, “românism”, “românizare”) să se scrie “â”, precum și în numele proprii de familie, după dorința purtătorilor.
Alexandru Graur, în “Mic tratat de ortografie”, Editura Științifică, București, 1974, atrage atenția asupra unor greșeli de corectură: “delicvent”, în loc de ”delincvent” sau “complect” în loc de “complet”, scris cu această ultimă formă (complet) chiar și în “Dicționarul universal al limbii române” de Lazăr Şăineanu, 1925, pe când în “Dicționarul limbii române moderne” (1958-Dimitrie Macrea) sunt acceptate ambele forme: “complet” dar și “complect”. Greșeli se fac și din cauza unor neclarități în “Îndreptar” cum e și cazul “clasa întâi”, nu “clasa întâia”. S-a înțeles greșit că “întâia” trebuie suprimată peste tot chiar și în “întâia clasă” sau „întâia” și “a doua oară”. Autorii DOOM2 revin asupra acestui aspect lingvistic: “întâi”-adverb; “întâi”- numeral ;“întâi”,“întâiul”,articulat plural, “întâii”; feminin “întâi/întâia”, articulate “întâile”. Deci, corect: “clasa întâi”/ “clasa întâia”: “întâia clasă”.
Acestea sunt precedate, în DOOM2, de semnul exclamării, prin care se atrage atenția că sunt modificări de normă, La fel: “întâia dată”; “întâia oară”;“întâiași dată”- locuțiuni adverbiale. Alte erori depistate de Alexandru Graur: scrierea cuvântului „atuncea” (corect “atunci”), scrierea într-un cuvânt a vocabulelor “devreme”, “demult”, în toate cazurile!
“Îndreptarul”, ediția a III-a, 1971, corectează erorile strecurate în ediția a II-a, prin care recomanda să se scrie “o dată ce”, „o dată cu” și “de loc” (în funcție negativă), scrise corect în noua ediţie: “odată ce”, “odată cu” și “deloc” Exemple: ,N-a plouat deloc (nicidecum). Este de loc (originar) din Târgu Jiu.
Prin Hotărârea Academiei Române din anul 1993, se trece la modificarea scrierii formelor de indicative prezent, persoana I singular și plural și a II-a plural și persoana a III-a plural, revenindu-se la scrierea lor anterioară, prin reforma ortografică din 1932, cu “u”: “sunt”, “suntem”, “sunteți”. Potrivit aceleiași Hotărîri, revenirea la “â” în scrierea limbii române are implicații și în scrierea unor verbe de conjugarea a patra terminate la infinitiv în “î”: “a coborî”. La infinitiv prezent (“a coborî”), la modurile și timpurile compuse cu acesta (infinitiv): viitor (“voi coborî”), condițional-optativ (“aș coborî”), la indicativ, perfectul simplu persoana a III-a (“el coborî”) și la imperatv negativ (“nu coborî!”). În interiorul verbelor se scrie cu “â”: “coborâm”. La verbele care înep cu “î” (“a începe”), (“a învinge”), “î”se păstrează și în interiorul cuvintelor la modurile la care forma negativă se realizează cu prefixul “ne” și adverbul “mai”: “neîncepând”, “nemaiîncepând”, “neînceput”. La fel și la verbele precedate de prefixul iterativ “re” (“reîncepe”, “reînscrie”).
Dorința unor specialiști de revenire la reforma ortografică din 1932,prin lărgirea sferei de întrebuințare a grafemului “â” s-a îndeplinit.
În “Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române” (DOOM1) grafemul “â” din “a” este folosit numai în numele proprii “România” și derivatele acestuia (“român”, “românesc”, “românește” etc) și în nume proprii de familie, după dorința purtătorilor (Brâncuși). Începând cu ediția a II-a, DOOM2 (2005), în interiorul cuvintelor, se scrie numai cu litera “â”.
Obiectul unei controverse a fost și regula scrierii cu “a” sau “ea”, cu “e” sau “ă”, respectiv cu “i” sau “î” după “ș”, “j”. În a treia ediție a Dicționarului (DOOM3) sunt considerate ca fiind corecte ambele forme: “așază”/ “așează”; “înșală”/ “înșeală”. Forme corecte: “grijă” (nu “grije”), “nișă”(nu “nișe”), “fișă”(nu “fișe”), “tijă” (nu “tije”).
Scrierea cu “ș” sau “z” intervocalic în neologisme a constituit obiectul unor dispute îndelungate, unul dintre motivele retragerii din Academie a lui Ovid Densusianu.
O altă noutate adusă de autorii DOOM3 se referă la anumite neologisme, care, în scriere, păstrează pe “s” etimologic “diserație” (colocvial), dar este acceptată și grafia “dizerație”, la fel formele: “disident”/“dezident”; “disidentă”/ “dizidentă”.
Critici aprinse au fost aduse scrierii cu “z” în cuvântul “filozofie” și în derivatele acestuia ( “filozof”, “filozoafă”, “filozofic”, “filozofare”, “filozoficește” etc.). Scrierea cu “s” are la bază un considerent etimologic de data aceasta,real. Și în “Dicționarul universal al limbii române” de Lazăr Șăineanu, ediția a cincea, 1925, apare scrierea tot cu “z”. Începând cu ediția a doua a Dicționarului (DOOM2), 2005, și continuând cu DOOM3 (2021) sunt acceptate ambele variante “filozofie / filosofie”.
“Revenirea la “filosofie”, afirmă Mioara Avram, ar trebui să antreneze, în mod logic, revenirea și la scrierea cuvintelor “poesie”, “causă” sau “tesă”.
Cuvintele: “antic”, “profesor” și “regizor” sunt accentuate diferit în cele trei Dicționare: DOOM1: profésor/profesór; antíc; regizór;
DOOM2: ántic/antíc; profésor/profesór; régizor;
DOOM3: ántic, profésor, régizor.
Va urma
Elaborat sub auspiciile Comisiei pentru cultivarea limbii române a Academiei R.S.R., “Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”, prima ediție, DOOM1, redactor responsabil Mioara Avram, apare în mod simbolic la un secol după prima reglementare oficială a scrierii romănești cu litere latine, stabilită de Academia Română în 1881. Acesta apare în 1982, Editura Academiei. Instrument normativ de mari proporții, cuprinde 60 000 de cuvinte față de 12 500 în “Îndreptarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii Române”, ediția a III-a, 1971.
Ediția a II-a a aceluiași “Dicționar”, DOOM2, revizuită și adăugită, apare în 2005 și conține 62 000 de cuvinte, prin urmare s-au adăugat circa 2500 de cuvinte față de ediția precedentă. Ediția a III-a, DOOM3 (2021), coordonatoare Ioana Vintilă-Rădulescu, conține 65 600 de cuvinte, cu circa 3600 de cuvinte în plus de DOOM2. Aceasta înseamnă că orice limbă, deci şi limba română, este un organism viu, evoluează odată cu societatea.
În DOOM3, s-a actualizat într-o anumită măsură și s-a îmbogățit considerabil și reorganizat parțial materialul, dezvoltându-se, prin exemplele de utilizare a unor cuvinte în sintagme și în propoziții, și componența sintactico-stilistică.
Dacă urmărim tabelul cu alfabetul limbii române (31 de litere) în cele trei dicționare, DOOM1, DOOM2 și DOOM3, denumirea și citirea literei diferă în ultimele două în raport cu DOOM1.
Câteva exemple: DOOM1: “be” (“b”), “ghe”(“g”), “ha”(“h”), “ca”(“k”), “ku” /“chiu”(Q), “me” (“m”), “ze” (“z)”; DOOM2 și DOOM3: “be”/“bî”(“b”), “ge”/ “ghe” /“gî”(“g”), “haş”/ “hî” (“h”), “ka” /“kapa” (“k”), “ku” (“Q”), “em”/ “me”/ “mî”/ (“m”), “ze”/ “zet”/ “zî”.
La subsolul paginii 42 în DOOM3 se precizează: “În citirea unor abrevieri și simboluri pentru elementele chimice, mărimi matematice și fizice, unități de măsură etc se folosesc cu precădere citirile (de inspirație străină): “ef”, “ge”, “haș”, “kapa”, “el”, “em”, “en”, “er”, “es”, “zet” ale literelor “f”, “g”. “h”, “l”, “m”, “n”, “r”, “s”, “z”.
Tot la subsolul aceleiași pagini, în legătură cu literele „â” și “î” se fac următoarele precizări: Litera “â” se utilizează din 1993 în interiorul majorității cuvintelor, dar nu se folosește la inițială sau la finală de cuvânt; litera “î” este folosită la inițiala și finala cuvintelor și, numai în anumite condiții, mai sus prezentate de noi în interiorul unor cuvinte (“neînceput”, “nemaiîncepând”, “reîncepând”, “neînscris” etc. ( pentru litera “h” , denumirea “ha”, prezentă în DOOM1, este ieșită din uz, la fel denumirea “chiu” pentru litera “q” (“Q”) nu este corectă, așa cum este prezentată în DOOM1. Corect “kü”.
Caracterul variabil al normelor lingvistice (subiective și convenționale) se datorează complexității factorilor extralingvistici (norma obiectivă). Atât norma lingvistică, subiectivă, cât și cea obiectivă (uzul) trebuie să se adapteze revoluției tehnico-științifice actuale. Un exemplu aflat la îndemâna noastră se referă la despărțirea în silabe a cuvintelor la capăt de rând după cele două principii: despărțirea bazată pe pronunțare și cea bazată pe analiza morfologică (morfologia derivațională), mai clar după structura cuvintelor.
Despărțirea după pronunțare a fost denumită și silabație fonetică, însă această denumire este improprie, deoarece despărțirea cuvintelor la capăt de rând este o problemă practică, în timp ce silabație (silabisirea) este o problemă lingvistică (DOOM2).
Într-adevăr, calculatorul poate aplica majoritatea regulilor de despărțire în silabe, deci în cea mai mare măsură, după pronunțare, dar sub nicio formă nu poate aplica despărțirea după structură (morfologia derivațională). Despre confruntarea dintre ortografie și calculator a scris Mioara Avram în “Probleme ale exprimării corecte”, Editura Academiei R.S.R. ,1987 (“Norma lingvistică și realitatea extralingvistică”).
În ultimele două “Dicționare”, DOOM2 și DOOM3, normele actuale admit ambele variante de despărțire în silabe: după pronunțare și după structură. Despărțirea după pronunțare ocupă primul loc, fiind cea preferată și este urmată, la cuvintele în cauză, după bara oblică, de varianta de despărțire după structură.
De exemplu, cuvintele “inegal”, “niciodată”, se despart astfel: “i-ne-gal; /in-e-gal;” “ni-cio-da-tă; /nici-o-da-tă;” “i-nin-te-li-gi-bil; / in-in-te-li-gi-bil”.
Prin “Legea privind organizarea și funcționarea Academiei Române”, articolul 8, aliniatul 1, aceasta, printre altele, are o atribuție principală: se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii. Reelaborarea lor, ca și a normelor privind şi alte aspecte ale cultivării limbii, care țin de ortoepie și de morfologie, a fost încredințată Institutului de Lingvistică din București al Academiei Române.
Având în vedere complexitatea noutăților aduse, a modificărilor normative și îmbunătățirea organizării informației, în acest ultim “Dicționar”, DOOM3, sarcinile profesoprului de limba și literatură română se amplifică, mai ales dacă apariția noilor manuale școlare întârzie. De aceea, nu concepem absența acestui “Dicționar” de pe masa profesorului care, voluntar, și-a ales această specialitate: limba și literatura română.
Constantin E. Ungureanu

Articolul Ziua Limbii Române – O incursiune prin reformele ortografice ale limbii române cu evidențierea celor mai controversate aspecte apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Potrivit anunțului transmis de organizație, dispariția sa lasă în urmă nu doar durerea unei despărțiri, ci și un gol în lumea artei și în sufletele celor care l-au cunoscut, apreciat și iubit.

Laurențiu Stoicu a fost un artist dedicat, prezent în numeroase expoziții ale Filialei Târgu Jiu, contribuind, prin creația și sensibilitatea sa, la viața artistică a comunității. Opera sa rămâne mărturia unei vieți dedicate artei, iar amintirea sa va dăinui prin lucrările lăsate în urmă, dar și prin amprenta pe care a lăsat-o în sufletele colegilor și prietenilor.

„În aceste clipe de profundă tristețe, suntem alături de familia îndoliată și le transmitem sincere condoleanțe. Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină! Drum lin către lumină, Laurențiu! Nu te vom uita”, se arată în mesajul transmis de Filiala Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Articolul Doliu în lumea artei gorjene: artistul plastic Laurențiu Stoicu s-a stins din viață apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Hramul Mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul” – Cămărășeasca, prăznuit în prezența Mitropolitului Olteniei apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Expoziții de artă, recital de flaut și lansare de proiect video la Muzeul Național „Constantin Brâncuși” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Prezentarea celor două Bistriţe va fi o incitare la cunoaștere, la bucurie şi încântare pe parcursul văilor unde îşi ascund apele zglobii şi de ce nu o invitaţie pentru pescari de a le descoperi, iar odată cu ele fauna bogată şi plină de surprize.
Bistriţa de Vâlcea afluent pe dreapta a Oltului izvorăşte din munţii Căpăţânii, iar cursul său, când repezit peste cascade, când învolburat şi spumos, se uneşte cu cel al Ghiulghiului în locul numit „între râuri” pentru ca mai apoi să dea asaltul asupra calcarelor din cheile ce-i poartă numele acolo unde apa se luptă cu blocurile de calcar în învolburări zgomotoase.
Scăpată din strânsoarea cheilor se linişteşte puţin la intrarea în satul Bistriţa şi trece prin preajma mănăstirii Arnota între zidurile căreia Matei Basarab îşi odihneşte trupul veghind peste Ţara Românească. Mai în aval tot pe partea dreaptă trece pe lângă o altă mănăstire, Bistriţa ctitorie a boierilor Craioveşti, centru monahal renumit pentru ţesăturile covoarelor olteneşti, ceramică şi instrumente muzicale.
Încă repede şi neastâmpărata Bistriţa primeşte pe stânga vijeliosul Costeşti, iar pe dreapta Valea Romanilor. Îmbogăţindu-şi apele, îşi urmează cursul până dincolo de comuna Băbeni, unindu-se în final cu Oltul.
De la Bistriţa vâlceană, trecând prin cel mai renumit centru de ceramică a Olteniei, respectiv Horezu, renumit în ţară şi peste hotare pentru al său „Cocoş de Hurez”, trecem prin Tg-Jiu spre Tismana, pentru a vedea zglobia Bistriţă de Gorj.
Izvoarele sale sunt localizate în Oslea şi adună apele a trei pâraie: Groapa, Negoia şi Răchiţeaua. Vijelioasă sare peste bolovanii întâlniţi în cale se aruncă în cascade, mai adună apele câtorva pârâiaşe ce la întâlneşte în cale pentru ca, în aval, să treacă prin două bulboane de o rară frumuseţe: Toaia Cerbilor şi Toaia Dracilor. De aici intră în Cheile Bulzului ce depăşesc atât prin mărime cât şi frumuseţe Cheile Bistriţei de Vâlcea. După ce iese din strânsoarea cheilor apele sunt adunate într-un lac de acumulare cu o capacitate de peste 6 milioane metri cubi. Dincolo de baraj mai ajung câteva firişoare de apă ce nu după mult timp se adună într-un lac mai mic, Clocotiş.
Obosită parcă de atâtea obstacole întinse în calea ei, adună din nou apele afluenţilor Becheru, Găunoasa, Padeşul şi Boul, iar mai în aval Bistricioara şi Bâltaşi şi îşi continuă înaintarea spre Jiu. La câţiva kilometri aval de localitatea Teleşti, apele se linişteasc chiar cu tendinţa de formare a unei minidelte, lucru neobişnuit la o apă colinară ce abia a răzbit din strânsoarea munţilor rămaşi nu prea departe în urmă. Aici Bistriţa se uneşte cu Jaleşul şi Tismana şi împreună pornesc a-şi uni apele cu Jiul în apropierea locului numit „la evacuator” unde Jiului i s-a amenajat albia în aval pentru a se preveni infiltraţiile de apă în carierele de cărbune aflate de-a lungul său.
La final trebuie remarcat faptul că văile celor două Bistriţe împreună cu a afluenţilor săi le măresc frumuseţea oferind celor pasionaţi de drumeţie şi pescuit clipe de neuitat. Fiecare chei, loc sau localitate ce le străjuieşte malurile diferă de cele din amonte sau din aval. Toate sunt aparte şi formează pitorescul fără egal al celor două Bistriţe aflate pe teritoriul oltean.
Mugurel Petrescu, fotografii autor

Articolul Drumeț prin Oltenia de sub Munte – Prin lumea fără de egal a celor două Bistrițe oltene apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea”!
Documentele atestă faptul că două femei evlavioase din Ierusalim au făgăduit că vor păstra cinstitul Brâu, pentru că Maica Domnului, cu puțin înainte de adormirea sa, i-a cerut Sfântului Evanghelist Ioan să împartă acestora și cele două veșminte ale sale, iar, misiunea de păstrare, din generație în generație, a continuat-o o fecioară evlavioasă ce provenea din această familie. În vremea domniei împăratului Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu a fost adus de la Ierusalim în Constantinopol într-un sicriaș de aur cu pecetluire împărătească și a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea «Halcopratie», adică, «târgul de aramă». Deci, pe 31 august, împăratul a așezat Cinstitul Brâu într-o raclă foarte frumoasă, pe care a numit-o «racla sfântă», pentru a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia de orice atac străin, de orice nenorocire și uneltire demonică. Sfântul Brâu s-a păstrat în racla pecetluită mai întâi în biserica «Sfinţilor Apostoli», apoi în Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o ridicase împărăteasa Pulheria, dar, această raclă nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înţelept (886-912), când împărăteasa Zoe, fiind foarte bolnavă, a visat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, iar Maica Domnului i-a spus împărătesei că trebuie să îl convingă pe Patriarh să scoată Sfântul Brâu din chivotul unde era păstrat încă din secolul al IV-lea, iar, când au pus Brâul peste împărăteasa bolnavă, ea s-a vindecat îndată și ca un semn de recunoştinţă, trăind o viaţă virtuoasă, împărăteasa a împodobit Brâul brodându-l cu fir de aur şi l-a reaşezat în racla în care-l pusese Arcadie. În cea de-a doua parte a secolului al XII-lea, Sfântul Brâu a fost tăiat în fragmente care au fost dăruite mai multor biserici din Constantinopol. Să menționăm faptul că în veacul al XII-lea, sub împăratul Manuil I Comnenul (1143-1180) s-a stabilit oficial ca sărbătoarea punerii în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului să fie pe 31 august, deoarece, în vechime, Sfântul Brâu se sărbătorea odată cu Așezarea Veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, pe 2 iulie. Dar, după cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în timpul celei de-a patra cruciade, în anul 1204, unele bucăți au fost furate de cetele de barbari și mutate în Apus, iar, din fericire, nu s-au pierdut toate, iar, documentele consemnează că în urma cruciadei, două bucăţi din Cinstitul Brâu au ajuns în Franţa şi astăzi se păstrează în biserica «Le Puy-Notre-Dame». Pentru că istoria bisericii și a Maicii Domnului se păstrează prin tradiții, se spune că Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355), care a avut o dragoste deosebită faţă de Marea Mănăstire «Vatoped», aşa cum reiese din mai multe mărturii, a dăruit Mănăstirii o parte din Brâul Maicii Domnului și de atunci, Cinstitul Brâu este păstrat în Sfânta Mănăstire «Vatoped» într-o raclă de argint. Așadar, Ioniţă Caloian, biruind pe Alexios Anghelos al III-lea, a luat de la Constantinopol ca pradă de război o bucată din Cinstitul Brâu, pentru ca aceasta să fie dăruită în veacul următor mănăstirii «Vatoped», de către cneazul sârbilor Lazăr I Hrebeljanović (1372-1389).

,,Cinstitul și sfântul tău Brâu, căruia cu dragoste și cu bucurie ne închinăm”!
În timpul stăpânirii otomane, părinţi din mănăstirea «Vatoped» au făcut procesiuni cu Cinstitul Brâu în Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol și Asia Mică pentru sfințirea și sprijinul celor înrobiți, ca și pentru izbăvirea de orice boală primejdioasă. În anul 1522, două părţi ale cinstitului Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici «Kato Xenia», situată la 50 km de Volos, Grecia, în timpul unei mari epidemii de ciumă și imediat după aducerea cinstitului Brâu, oamenii s-au însănătoşit. În anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la «Vatoped» a fost adus și în Ţara Românească pentru îndepărtarea ciumei. Binecuvântarea Cinstitului Brâu este dăruită şi pentru alte mănăstiri, iar, Mănăstirea «Dionisiu» deţine și ea o mică parte din Sfântul Brâu al Maicii Domnului pe care călugării au primit-o de la Mănăstirea «Vatoped», în schimbul unui deget de la mâna dreaptă a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Se mai spune că o altă părticică a Cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia, fiind adusă de fiica împăratului bizantin Roman, căsătorită cu împăratul georgian Abuchaz. Aceasta, vindecându-se prin atingerea Brâului, a luat cu ea în noua ei patrie o parte din Cinstitul Brâu, iar, la porunca Ţarului Rus Alexandru I, la Zugdidi, în Mingrelia, s-a ridicat o frumoasă biserică, în care se păstrează cu evlavie partea din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, spre vindecare de grele suferinţe. În perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea «Kato Xenia» s-a adus la Iaşi cu ocazia hramului Sfintei Parascheva și peste un milion de credincioşi au cinstit atunci Brâul Maicii Domnului, împreuna cu moaştele Sfintei Parascheva. În perioada 1-10 septembrie 2007, racla cu Brâul Maicii Domnului de la mănăstirea «Kato Xenia», s-a aflat şi în Arhiepiscopia de Alba Iulia, dar, a fost adus şi la Constanţa, pentru prima dată în anul 2002, iar pentru a doua oară în anul 2008. În loc de concluzie, să rostim în această zi binecuvântată o Rugăciune care sună astfel: ,,Făclie de lumină arătătoare și neapusă, Biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor! Ca niște stropi de rouă de dimineață, veselia ta, Curată, curgând, potolește pururea cuptorul patimilor celor ce te laudă pe tine! Îngerii, Preacinstită Curată, acum împreună dănțuiesc, în cinstită Biserica ta, și înconjură, Stăpână, cinstitul și sfântul tău Brâu, căruia cu dragoste și cu bucurie și cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine, slava neamului nostru! Izvorâți munți acum dulceață și dealuri veselie veșnică, adunările patriarhilor și toate cetele mucenicilor, împreunarea prorocilor și cinstita ceată a dumnezeieștilor Apostoli, veseliți-vă împreună cu noi toți, întru punerea dumnezeiescului brâu al Fiicei lui Dumnezeu! Prea Sfântă Curată și Neîntinată Fecioară, urcându-te la ceruri, cu mâna ta ai dăruit Apostolului Toma, Preasfântul tău Brâu”! Amin.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Așezarea în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului – ,,Prea Sfântă Curată și Neîntinată Fecioară, urcându-te la ceruri, cu mâna ta ai dăruit Apostolului Toma, Preasfântul tău Brâu”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Înainte de a face o prezentare succintă a manualului cu titlul de mai sus, considerăm, pentru o mai bună înțelegere, că este necesar un scurt istoric.
Alfabetul chirilic, folosit pentru scrierea limbii române începând, cel mai târziu, cu secolul al XVI-lea, nu răspundea necesităților noastre, dar, cu timpul, s-a adaptat din ce în ce mai bine, încât, în prima jumătate a secolului al XIX-lea se ajunsese ca fiecare sunet să fie redat printr-o literă și fiecare literă să corespundă unui sunet. După 1860, prin introducerea alfabetului latin, activitatea trebuia luată de la început, având în vedere că unele litere latinești nu erau necesare pentru limba română, dar mai multe sunete românești nu aveau corespondent în latină („ă”, „â” ,,î”,,ş”„ț” etc.).
A existat o mare bătălie între adepții ortografiei etimologice și adepții unei ortografii fonetice. Prima reglementare oficială a scrierii românești cu litere latine, de Academia Română, s-a produs în anul 1881. Ortografia etimologică a fost combătută cu vehemență, iar Academia Română s-a situat pe poziția unei ortografii fonetice, prin adoptarea unor reforme ortografice succesive: „Reguli ortografice”, București, 1904, reluată în 1907, sub titlul „Ortografia Academiei Române”, declarată obligatorie a se întrebuința de toate autoritățile Statului şi reeditată în 1919, 1924, 1932.
O perioadă a existat o adevărată anarhie ortografică generată de oamenii de știință, de specialiști care au ignorat sistematic ortografia Academiei Române: Nicolae Iorga, Ovid Densușianu, Alexandru Philippide. După Alexandru Graur, erau intelectuali care nesocoteau regulile ortografice ale Academiei, nu pentru că le socoteau greșite, ci pur și simplu pentru că nu le cunoșteau. Rămășițe ale unei ortografii etimologice se păstrează în continuare, dar „cu timpul, s-a eliminat o mare parte din balastul etimologic.” (Al. Graur). Unii susțineau cu insistență la „î”, dar acceptau pe „z”, alții se pronunțau pentru „î” din „i”, dar să nu audă de „z” în cuvinte ca ,,poezie”, preferând scrierea „poesie”. Manualul cu titlul sus-prezentat a fost aprobat de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor și premiat de Academia Română în 1895 și a apărut la Craiova, Librăria și Tipografia „David J. Benvenisti”, Stada Justiției 1896, edițiunea a VII-a, ameliorată. Apare și semnătura olografă „M.Străjanu”. După o Prefață a autorului apare și un „Estras” (Extras) din Procesul-verbal nr. 4, ședința din 21 martie 1895 a Academiei Române. În acest estras este evidențiat meritul de căpetenie al autorului, de a începe cu partea practică, adică cu exemple și întrebări puse elevilor pentru a observa și formula ei înșiși regulile gramaticale, sub comanda profesorului , în loc de a le învăța mecanic, pe de rost. După aceea se trece la partea teoretică.
Pe acest manual a învățat un fost concetățean al nostru, Teodor Colțescu, absolvent al celebrului Liceu „Traian” din Turnu Severin, director fiind profesorul Theodor Costescu, născut la 30 martie 1864 în comuna Rovinari, într-o familie cu 7 copii. Acest profesor cu reputație națională a fost organizatorul unei fanfare, fapt unic pe vremea aceea, care a participat în 1900 la Serbarea Națională de 10 Mai, la București, eveniment imortalizat de I.L. Caragiale în schița „Emulațiune”. Toboșarul acestei fanfare a fost elevul Teodor Colțescu, viitor licențiat în Drept, participant la Primul Război Mondial, luat prizonier în Germania.
Acest manual de gramatică cuprinde două diviziuni: Etimologia și Fonetica. Prima diviziune cuprinde 4 capitole:
1. Numele- părțile de vorbire declinabile: substantivul, articolul, adiectivul, adică adjectivul, adiectivele numerale (numeralul) și pronumele;
2. Verbele auxiliare, verbele regulate, verbele neregulate- conjugări, moduri, timpuri;
3. Vorbele neflesibile: adverbiele, preposițiunile, conjucțiunile (conjuncţiunile) și interjecțiunile;
4. Formarea vorbelor prin derivare și compunere.
După cum se cunoaște, etimologia este o ramură complexă a lingvisticii care se ocupă cu originea și evoluția cuvintelor. Deci, în sens modern, etimologia se ocupă de „biografia” cuvintelor, adică parcurgând istoria unui cuvânt de la existența sa actuală până la origini.
În cazul de față, etimologia îndeplinește rolul morfologiei, ca viitoare parte a structurii gramaticale a limbii care se ocupă cu studiul părților de vorbire, sub aspect formal, semantic și funcțional, cuvintele fiind organizate în clase lexico-gramaticale, cu trăsături distincte.
La clasificarea substantivelor, încă de pe-atunci, apar noțiunile: moţiune, substantive mobile și epicene. Când sunt prezentate genurile, apare grafia femenine, dar și feminine. Întâlnim formulări de tipul: Cum se declină numele proprie (proprii)? Sau Declinațiunea numelor anomale (tată, soră, noră). Clasificarea articolelor este aceeași: hotărâte, nehotarâte, posesive(genitivale) și adjectivale sau demonstrative. După articol urmează adiectivul (adjectivul) în cadrul căruia se prezintă și gradele de comparație. În continuare, sunt prezentate adiectivele numerale: cardinale, ordinale, distributive, multiplicative , adverbiale, nedefinite, pronumele: personale, relative și întrebătoare (interogative), demonstrative și nedefinite. De reținut ortografierea pronumelor nedefinite: oare-cine, ori-cine, ori-care etc. Lipsește pronumele reflexiv. Verbele ausiliare: „am” (a avea) voiu”(a voi) și „sunt” (a fi) . Timpurile indicativului: prezent, imperfect, perfectul simplu, perfectul compus, prea perfectul simplu (mai mult ca perfectul: lăudasem). Urmează mai mult ca perfectul compus; am fost lăudat sau întors (forma inversă): lăudat-am fost ori fost-am lăudat. Ultimele timpuri: fiitorul I (viitorul): voiu lăuda, vei lăuda, va lăuda sau întors lăuda-voiu; fiitorul II: voiu fi lăudat sau fi-voiu lăudat. Modul conjuctiv (conjunctiv): timpul presinte: se laud (să laud), perfectul conjuctiv: se fi lăudat, optativ presinte: ași lăuda sau întors Lăudare-ași; perfectul optativ: ași fi lăudat sau întors Lăudat-aşi- fi; la imperativ sunt prezentate cele două forme: afirmativă și negativă. Apare şi modul condiţional vechiu simplu: se fure io, se furi tu, se fure el. Condiţional vechiu compus se vream lăuda, sau se vream fi lăudat. Urmează modurile nepersonale, nepredicative care sunt aceleaşi. La infinitiv sunt prezentate cele 2 forme: infinitivul scurt şi lung. Ultimele paragrafe sunt destinate conjugării pasive, reflesive și perifrastice. Pasivă: sum lădat, suntem lăudaţi; sum lăudată, suntem lăudate; reflesivă: me laud, te lauzi, se laudă; perfectul compus: m`am lăudat, întors (forma inversă) Lăudatu-mʹam. Vorbele neflesibile sunt: adverbiele, preposiţiunile, conjucţiunile (conjuncţiunile) şi interjecţiunile. Se continuă cu derivaţiunea şi compunerea cuvintelor
În ,,Lămuriri asupra derivațiunii” se precizează: „Cuvintele unei limbi se pot forma în trei moduri: prin flexiune, derivațiune și compunere. În primul mod de formare se schimbă numai forma, iar înțelesul ramâne același. Prin derivare și compunere, împreună cu forma se schimbă și înțelesul, afară de augmentative și diminutive.”
Fonetica reprezintă partea a doua a acestui manual și ocupă 21 de pagini. Interesant este că la început autorul dă definițiunea și împărtirea gramaticei: 1. etimologia cuprinde deosebirea și formarea vorbelor prin flexiune, derivare și compunere; 2.fonetica cuprinde ortoepia și ortografia; 3.legile congruenței, „legile regimului numelor și verbelor și ale locuțiunii cuvintelor” și proposițiunilor în vorbire, adică sintactica. ”
Ortoepia tratează sunetele limbii române, împărțirea acestora după pronunție, cauzele și legile schimbării sunetelor și accentul. Capitolul ,,Ortografie” cuprinde alfabetul latin și sunetele române, scrierea numelor proprie (proprii) străine, regulele generale de ortografie, regulele speciale. Autorul împarte sunetele în primitive și derivate. Sunetele primitive sunt cele care corespund literelor latine, iar derivate sunt formate în limba română (ă, î, â, s, ș, ce, ge, gi), pentru că nu au corespondent în limba latină. Apare un paragraf în care tratează duplicațiunea consoanelor: ,,immoral”, ,,illegal”, ,,irreligios”. Autorul scrie aceste cuvinte neologice la fel ca în limba de origine, limba franceză: ,,immoral”, ,,illegal”, ,,irreligios” etc.
Alfabetul român era format din 28 de litere, pe când cel de astăzi, 31 de litere, din care 4 litere: k, q, w, y se utilizează în împrumuturi din diverse limbi. Alfabetul român din 1895-1896 era format din 7 litere- vocale(a, e, i, o, u, ă, â) și 21 litere -consoane. În prezent alfabetul limbii române este format din 9 litere vocale, care notează sunete -vocale și sunete-semivocale: a, ă, â, e, i, î, o, u și y și 22 de litere-consoane.
Parcurgând acest manual, constatăm o mulțime de neologisme la care este atașat sufixul „-țiune”: Exemple: ,,civilizațiune”, ,,comparațiune”, ,,omposițiune”, ,,considerațiune”, ,,conjucțiune” (conjuncţiune), ,,declinațiune”, ,,definițiune”, ,,derivațiune”, ,,duplicațiune”, ,,edițiune”, ,,educațiune”, ,,escepțiune”, ,,interjecțiune”, ,,ocupațiune”, ,,proposițiune”, ,,preposițiune”, ,,terminațiune”, ,,variațiune”. Folosirea acestor neologisme cu sufixul „-țiune” marchează pretenția spre cultură. I.L. Caragiale obține, în comediile sale, mari efecte comice prin întrebuințarea acestor neologisme în limbajul personajelor sale. Aceste neologisme apar în limbajul persoanjelor trecute prin școală. Leonida definește Republica „garanțiunea tuturor drepturilor”; Ipingescu îl somează pe Rică în numele „constituțiunii”. Rică: „Cucoană, ești o madamă venerabilă, profit de ocaziune spre a vă ruga să primiți…”.
În manual pronumele „care” apare peste tot în forma „cari”. Observăm scrierea cu „s” în loc de „x”: esemple, flesiune, dar și flexiune, forme flesionare, verbe reflesive, verbe ausiliare, dar și auxiliare. Scrierea cu „s” în loc de „z” este frecventă în multe cuvinte: analisă, asil, positiv, casuri, acusativ, preposițiune, proposițiune, cause, transitiv. Întâlnim cuvinte în care litera „ă” este înlocuită cu litera „e” cu semnul diacritic pus deaupra, specific vocalei „ă”: se (să laud), numer, umer. Observăm, de asemenea, păstrarea lui „u”scurt în cuvinte precum: călătoriu, lucrătoriu, secerătoriu. Întâlnim substantive cu următoarele forme de plural: ,,limbe”, ,,regule”, ,,graduri” (grade) sau scrierea unor cuvinte cu iniţiala â: âncă, ântâia, ânger. Din acest manual lipsește sintaxa.
Interesant este că în același an, 1896, a apărut, în prima ediție, „Dicționar universal al Limbei Române” de Lazăr Șăineanu. În posesia noastră se află a cincea ediție, Editura Scrisul Românesc, 1925. În particular, autorul mulțumește fratelui său, Constsantin Șăineanu, profesor la Liceul „Șincai”, pentru sprijinul dat, la publicarea acestei ediții. Acest Dicționar începe cu o prefață în care sunt prezentate sumar toate cele 5 ediții, apoi cu o Introducere despre trecutul istoric al poporului român, despre limbă și despre cultura românilor. În prefață, Lazăr Șăineanu vine cu precizarea: „În 1904 Academia Română a părăsit cu totul principiul etimologic și a primit scrierea întemeiată pe principiul fonetic.”
Începând cu reforma în ortografia limbii române din 1953, Academia Română și-a înscris, printre primele sarcini, elaborarea unei serioase reforme a scrierii, ceea ce s-a și petrecut. Revizuirea permanentă a scrierii este o necesitate, pentru a aduce la o concordanță deplină și aproape întotdeauna între limba vorbită și cea scrisă, care mereu rămâne în urmă față de prima. Orice reformă a ținut cont, în primul rând, de uzul limbii. Apariția dicționarelor este, în același timp, o mecesitate, ca urmare a înavuțirii permanente a vocabularului.
Limba română, ca orice limbă, este un organism viu, evoluează odată cu societatea,mereu întinerește, pe măsură ce îmbătrânește, așa cum a glăsuit poetul Victor Eftimiu, scriitor român, de origine albaneză, în poezia sa, ,,Odă limbii române”:
„Alcătuire de cuvinte românești,
Îți văd prin veacuri inedita bogăție.
Întinerind, pe zi ce-mbătrânești,
O, grai de viitor, mărire ție!”
Demersul nostru de a prezenta acest manual a avut o țintă: Cititorule, bun venit și ia aminte despre stadiul de evoluție în care se afla limba noastră cu mai bine de 130 de ani în urmă!
Constantin E. Ungureanu

Articolul Ziua Limbii Române – Un Manual de „Gramatica Limbei Române” cu deprinderi pentru aplicarea regulelor întocmită pentru gimnasie și licee, din 1896, de M.Strajanu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Barajul asigură alimentarea cu apă a localităților din Valea Jiului
Acumularea are un volum util de aproximativ 4,2 milioane de metri cubi de apă, iar volumul total al acumulării este de aproximativ 5,3 milioane mc, conform datelor tehnice. La un grad de umplere de 100%, această rezervă reprezintă o importantă plasă de siguranță pentru alimentarea cu apă, în special în perioadele în care regimul hidrologic este deficitar.
Acumularea Valea de Pești are ca principală destinație alimentarea cu apă potabilă și industrială a localităților: Uricani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petroșani. „În total, vorbim despre aproximativ 70.000 de locuitori ai Văii Jiului. Așadar, atunci când spunem că lacul este la 100%, spunem, de fapt, că o rezervă importantă de apă pentru zeci de mii de oameni este asigurată. În spatele funcționării normale a unui baraj se află activitatea permanentă a specialiștilor.
Sistemul Hidrotehnic Independent Petroșani, subunitate a Administrației Bazinale de Apă Jiu, administrare Acumularea Valea de Pești. Întreținerea și exploatarea unui asemenea obiectiv înseamnă supraveghere permanentă, verificări tehnice, urmărirea comportării construcției, monitorizarea nivelurilor și parametrilor hidrologici, verificarea instalațiilor și mecanismelor hidrotehnice, intervenții de întreținere și menținerea tuturor componentelor în stare corespunzătoare de funcționare”, mai menționează ABA Jiu.
Lucrările la Barajul Valea de Pești au început în 1967, iar acumularea a început să fie umplută în 1973.
Barajul face parte din infrastructura hidrotehnică strategică a Văii Jiului și este încadrat în clasa I de importanță și categoria B de importanță deosebită.
Gelu Ionescu

Articolul Barajul Valea de Pești, plin 100% cu apă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Dintre acestea putem aminti Cheile Olteţului cu a lor Peșteră Polovragi, cea mai lungă cavitate din Oltenia şi a cincea din ţară, unde explorarea galeriilor subacvatice a fost făcută şi este continuată de GEES Bucuresti, Cheile Galbenului cu Peştera Muierilor, prima cavitate electrificată şi amenajată pentru vizitare din ţară şi urme ale locuirii acesteia cu foarte mult timp în urmă, pentru ca trecând de cealaltă parte a Jiului, în porţiunea grandiosului său defileu, se constituie astăzi în cel mai nou parc naţional al României, să menţionăm Sheile Sohodolului cu a sa multitudine de peşteri şi avene, dintre care două deţin recorduri naţionale în materie de „câmpuri de lapiezuri şi depozitele de terra-rossa“, rarităţi la nivel european, precum şi un curios şi încă cercetat în totalitate fenomen de difluenţă subterană în peştera Gîrla Vacii.
Tot pe aceste locuri se mai păstrează urme ale locuirii de către oamenii preistorici a unor cavităti (peșterile Popii şi Cioarei), enigme care nici în ziua de azi nu au fost complet elucidate (Inelul de Piatră al Sohodolului) şi legătura sa cu peșterile Pîrlajului şi Laptelui aflate pe creasta estică a Sohodolului, precum şi perimetrele Şuşiţa Verde şi Şuşiţa Seacă fiecare dintre ele cu particularităţile sale cu o cunoscută circulație subterană a apei prin carst circulație favorizată de condiţiile specifice existente în zonă.
Pentru cei interesaţi, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri, avene şi alte fenomene carstice ( peste 2000 ), care sunt grupate în mai multe perimetre speologice. Mulţi dintre cei care vizitează aceste obiective, ori pur şi simplu se află în vecinătate cu ocazia unor sărbători ori nedei, lasă în urma lor mizerie, să nu mai punem la socoteală intervenţiile ce se fac la maşini cu prilejul ieşirii la iarbă verde.
Cheile Şuşiţei Verzi, la o privire generală, nu prezintă aspectul formelor carstice cu care suntem învăţaţi, datorită faptului că sunt largi, iar delimitarea acestora este dificil de realizat. Perimetrul de mai sus menţionat este delimitat la est de masivele Sturi, Feţîia şi Cioara, iar la vest de muntele Borzi. Şuşiţa Verde, care se formează tocmai în apropierea vârfului Straja prin unirea mai multor pârâiaşe dintre care cele mai importante sunt Amaru şi Cartianu parcurge în prima parte a albiei sale o porţiune de roci impermeabile specifice zonei de creastă a Vulcanului pentru ca mai apoi să străbată perimetrul calcaros din componenţa platformei de eroziune Gornoviţa. Astfel, prin trecerea apei prin cele două unităţi geologice se formează cele două porţiuni ale cheii. Lăţimea acestora este de 30-50 m în porţiunea de şisturi şi granite, ajungând la 150-200 metri în porţiunea străbătută în calcare.
Şuşiţa Verde curge de regulă pe toată lungimea cheilor, dar debitul ei scade sever în perioadele de secetă prelungită, precum şi printr-o puternică penetrare a apei în carst pe un perimetru ce începe de la confluenţa cu Pârâul Sec şi se termină în apropierea satului Curpen. Deoarece debitele pierdute nu se mai regăsesc, în aval s-a determinat că acestea se deplasează subteran de la NE spre SV. În cadrul platformei de eroziune Gornoviţa, formele carstice sunt bine reprezentate printr-o multitudine de peșteri şi avene, precum şi prin câmpul de lapiezuri din vecinătatea vârfurilor Leşu şi Cioclovina Vălarilor ce formează una dintre cele mai spectaculoase perimetre de eroziune endocarstice din Carpaţi.
Dâlma Cucutelor fenomenul cel mai reprezentativ din perimetrul Şuşiţa Seacă s-a format cu mult timp în urmă prin acţiunea de erodare a Şuşiţei Seci, precum şi a pârâului Valea Seacă.
Cursurile acestora au fost drenate în final pe un curs subteran ce are şi scurte apariţii la suprafată. Creasta Dâlmei Cucutelor însoţeşte cheile pe o lungime de mai bine de 3 km., constituind versantul vestic. Acesta este format cu preponderență din calcare puternic carstificate cu o mare varietate de fenomene specifice (cleanţuri, abrupturi, lapiezuri, peşteri şi avene). Se cuvine să amintim aici cele mai spectaculoase forme carstice: Bidăroaia din Dîlma Cucutelor (-22m), avenul I (-12m), avenul F (-37m), precum şi Avenul Perseverenţei din Bordul Dobriţei (-88m). Dâlma Cucutelor poate fi parcursă parţial sau integral cu atenţionarea că accesul în avene va fi efectuat numai cu echipament potrivit şi dublat de solide cunoştinţe legate de alpinismul subteran.
Cheile Sohodolului se întind pe o distanţă de aproximativ 12 km., între Poiana Contului şi comuna Runcu. Acestea pot fi împărţite în trei sectoare: Cheile Runcului, Cheile Vidrei şi Cheile Pătrunsa. Împărţirea este rezultatul configuraţiei geologice, unde calcarele care ocupă cea mai mare parte sunt întrerupte de două ori de bare de şisturi cristaline şi granituri.
Calcarele predominante în acest perimetru prezintă o mare permeabilitate carstică datorită unui sistem bine dezvoltat de fisuri, canale, peşteri şi avene formate în urma unui îndelungat proces de dizolvare. Prin acest adevărat labirint subteran apele se infiltrează cu uşurinţă, dând naştere la o multitudine de fenomene carstice.
În alte cazuri apa se înmagazinează în golurile subterane şi iese la suprafaţă sub forma unor izbucuri, din care unele cu debite importante. Cele mai cunoscute din acest perimetru sunt câmpurile de lapiezuri (formaţiuni carstice de suprafaţă ce au luat nastere prin coroziune pe roci carstificabile), avenele din acest perimetru (din care două deţin recorduri naţionale la cea mai mare stalacmită, 10 metri, precum şi cel mai mare puţ vertical -122m), cele două tuneluri ovoidale ce formează Nările (de 76 şi respectiv 57m), peştera Gîrla Vacii ce prezintă un foarte rar fenomen de difluenţă subterană şi nu în ultimul rând Inelul de Piatră sau Inelul Domniţei, cum mai este cunoscut, o adevărată emblemă a Sohodolului asupra originii sale fiind făcute şi în ziua de azi o multitudine de presupuneri unele dintre acestea de-a dreptul hilare.
Nu trebuie omisă din această enumerare Izvoarele Cernei aflate pe teritoriul judeţului nostru cea mai puternică sursă carstică din Romania cu un debit ce variază între 3.000-10.000litri/sec. şi unde, ca o curiozitate, temperatura apei este constantă 6,8 grade C) indiferent de anotimp, ce face ca nici în iernile cele mai geroase să nu îngheţe, oferind un peisaj aproape ireal.
Şi aici trebuie menţionat faptul ca în urma cercetărilor hidrospeologilor apele izvoarelor îşi au originea tocmai în Retezatul Mic într-un perimetru carstic numit Scorota-Soarbele. Cercetările făcute cu ajutorul trasorilor clasici şi speciali au scos în evidenţă faptul că traseul subteran Soarbele-Izvoarele Cernei este cea mai lungă străpungere hidrologică subterană determinată pînă la ora actuală în România.
Ultima, dar nu cea din urmă, este zona cuprinsă între văile Motrului Sec şi ale Motrului Mare unde se dezvoltă complexul carstic Muşetoaia, care se întinde către miazănoapte până în apropierea Pietrei Mari a Cloşaniului. Pe aceste locuri poate fi admirată o mare varietate a formelor şi fenomenelor carstice constînd în câmpuri de doline, cleanţuri, abrupturi, peşteri şi avene. Cele mai cunoscute sunt peşterile Martel şi Lazului precum şi peştera-aven de la Sohodoalele Mici.
Având în vedere că perimetrele carstice sunt dintre cele mai vizitate obiective turistice din judeţul nostru cu toate consecinţele legate de degradarea peisajului ambiental, printr-un turism civilizat în deplină armonie cu mediul ambiant, aceste zone de o frumuseţe aparte vor putea continua să ne încânte şi pe viitor, prin bogăţia fenomenelor carstice şi a diversităţii lor biologice.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Popasuri gorjene – Călător în prag de toamnă prin lumea de piatră a Jiului de Sus apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis …
Așadar, în Duminica a 13-a după Rusalii, putem desluși faptul că înțelesul direct sau propriu al parabolei se referă la întâmplarea cu lucrătorii necredincioși față de stăpânul lor, cărora le-a dat în seamă să lucreze via și în acest fel aflăm că nu sunt prea rare împrejurările în care unii dintre oameni se arată nerecunoscători și răi, abuzând chiar de încrederea ce li se acordă, și în acest fel, asemănarea cu lucrătorii cei răi ne sugerează faptul că Mântuitorul atrage atenția celor ce Îl ascultă, că unii dintre ei se poartă viclean și insidios! În felul acesta, îi rușinează pe cei ce se știau că s-ar putea face vinovați de un astfel de păcat, iar pe ceilalți cinstiți și de ispravă, îi îndeamnă să se păzească de cei răi! În acest sens, textul Evangheliei spune următoarele: «Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi au făcut acelora tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri»? De aceea, vă spun vouă că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel peste care va cădea ea, îl va zdrobi (Matei 21, 33- 44), pentru că auzim deseori că lumea este via lui Dumnezeu și cu adevărat, noi suntem via! Dacă ne întrebăm, ce este teascul din mijlocul viei, putem afla că este Sfântul Altar, că turnul pe care a fost zidit este Sfânta Biserică, iar, gardul cu care a fost împrejmuită via înseamnă învăţăturile date de Mântuitorul Iisus Hristos. În concluzie, toţi ne regăsim în această pildă şi Mântuitorul ne cheamă pe toţi ca să moştenim învățăturile Sale şi darurile Sale! În fine, slujitorii pe care i-a trimis Domnul ca să ia partea de roade sunt prorocii care îi chemau pe oameni la dreptate, la bună cuviinţă, fiindcă, Dumnezeu ne arată cum să rodim şi cum să dăm roadele, pentru că El S-a făcut om şi S-a îmbrăcat în neputinţele noastre, ca să ne înveţe să ne smerim și să fim buni!

Praznicul «Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul»
Pentru că suntem în ajunul Praznicului «Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul», se cuvine să pornim de la faptul că Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului a fost un profet care a pregătit Calea pentru Mesia, pentru Mântuitorul Iisus Hristos și L-a botezat în râul Iordan. El a fost fiul lui Zaharia și al Elisabetei, recunoscut în teologia creștină drept cel mai mare dintre oamenii născuți din femeie! Deci, Praznicul «Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul» este așezat în calendar pe 29 august și este ultima mare sărbătoare înainte de noul an bisericesc ce începe la 1 septembrie. O astfel de zi este ținută cu post negru sau aspru în Biserica Ortodoxă, în amintirea morții mucenicești a «Înaintemergătorului Domnului», deoarece, Sfântul Ioan Botezătorul l-a înfruntat pe regele Irod Antipa pentru viața sa nelegiuită și păcătoasă. Ca urmare, la un ospăț, Irodiada și fiica ei, Salomeea, au cerut capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă, ca urmare a unui jurământ făcut de Irod, iar, Sfântul Ioan a suferit moarte mucenicească prin tăierea capului în temniță. Se poate afirma că Sfântul Ioan, «Înaintemergătorul Mântuitorului», așa cum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot la fel i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: ,,Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea”! El a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel așteptat, și la fel cum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod! După uciderea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, acel ticălos Irod a făcut o altă răutate și mai mare, pentru că a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în vremea pătimirii Sale cea de bună voie pentru noi, precum grăiește de aceasta Evanghelistul Luca, atunci când relatează că Irod, cu ostașii săi, ocărind și batjocorind pe Iisus, L-a îmbrăcat în haină luminoasă și L-a întors la Pilat. După aceasta și nelegiuitul ucigaș Irod cu spurcata Irodiada, au pierit în mod meritat, fiindcă, se cunoaște că i-a înghițit pământul de vii, iar, Sfântul Ioan, precum în viața sa, la fel și după moarte, a fost mergător înaintea lui Hristos, pentru că, apucând înainte de pogorârea în iad, a binevestit celor ce erau acolo pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup și a veselit pe sfinții strămoși, cu care, după stricarea iadului, scoțându-se de acolo, după învierea lui Hristos, s-a învrednicit de multe cununi în cereasca Împărăție a Lui Dumnezeu, ca un învățător și propovăduitor, ca un proroc, ca un Mergător Înainte, ca un botezător și ca un mucenic prin ale cărui sfinte rugăciuni, poate să ne povățuiască și pe noi la calea adevăratei pocăințe și să ne învrednicească Împărăției cerești, așa cum a propovăduit Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine Slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci. Amin.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne arată cum să rodim şi cum să dăm roadele, pentru că El S-a făcut om şi S-a îmbrăcat în neputinţele noastre, ca să ne înveţe să ne smerim și să fim buni! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – „Păcatul este o întristare egoistă pentru bunăstarea aproapelui”, spune Sfântul Vasile cel Mare (Omilia XI) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Actrița Maia Morgenstern ajunge la Târgu Jiu în cadrul manifestării „Mișcarea pentru Lectură“ apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Ne raportăm la ziua de 29 august, Hramul «Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul»”!

-V.G. Știu că sunteți foarte ocupat în aceste zile și vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit prilejul de a realiza, nu un interviu, ci un dialog de la om la om, de aceea, vă rog mult să-mi spuneți, care sunt manifestările de referință cu prilejul «Zilelor Orașului» pe care îl conduceți și îl gospodăriți cu multă dăruire?
-D.B. Ca întotdeauna, ne raportăm la ziua de 29 august, Hramul «Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul», de la Mănăstirea «Cămărășeasca», o sărbătoare care aduce în localitatea noastră credincioși din tot județul Gorj și chiar din alte județe, mai ales că anul acesta avem trei zile de sărbătoare, vineri, sâmbătă și duminică. De asemenea, vom organiza în Pădurea «Stejeret» unele manifestări artistice, mai ales că vom avea o nouă ediție a Festivalului de muzică lăutărească «Gena Bârsan», chiar pe data de 29 august, după ce lumea vine de la mănăstire, începând cu ora 17,00 pe scena amenajată în parc la umbra copacilor! De fapt, încă de mâine, vineri, vom avea o seară în care vor deschide ciclul de manifestări copiii noștri de la «Primavera», de la Școala Populară de Artă, secția Târgu-Cărbunești, după care vom avea sâmbătă și duminică și alte manifestări în Parcul «Stejeret», printre care și o nouă ediție a concursului de automobilism viteză-coastă, pe drumul spre Țicleni și care a devenit o tradiție în ultimii 5-6 ani!
-V.G. Nu știu dacă doamnele au observat, dar, arătați foarte bine, mai senin, mai deschis și mai împlinit!
-D.B. Chiar dacă alerg mult și muncesc susținut, mă simt un om împlinit!
-V.G. Domnule Primar, credeți că mai au timp oamenii de astăzi, ca să se mai gândească la o sărbătoare care presupune trăiri individuale și în comuniune, cu același entuziasm ca altădată?
-D.B. În ciuda vremurilor pe care le trăim, se pare că avem nevoie și de astfel de momente de ieșire din monotonia cotidiană, din grijile pe care le avem zi de zi, și cred că e de datoria mea ca edil, să facem în așa fel încât să reușim să organizăm și astfel de manifestări pentru că, până la urmă, viața înseamnă și muncă, dar, înseamnă și sărbători, mai ales că Însuși Dumnezeu a stabilit rânduiala ca măcar o zi să fie pentru odihnă, pentru rugăciune la biserică, de aceea, trebuie să ne găsim timp și pentru sărbători!
-V.G. Vă considerați un edil iubit și prețuit cum se cuvine, de către locuitorii acestui oraș care este legat de numele lui Tudor Arghezi?
-D.B. Ca orice om, cred că pe lângă câteva calități, am și multe defecte, iar, faptul că recunoștința oamenilor, că nu pot să spun dragostea lor, s-a exprimat prin voturile pe care le-am obținut, zic eu, destul de evidente, la alegeri, pot spune că din partea oamenilor am această prețuire, acest respect pentru activitatea pe care o desfășor la primărie și pe teren, în fiecare zi!
-V.G. Ați avut întotdeauna senzația că ați împlinit cu măsura cuvenită așteptările celor care v-au votat și care doresc să fiți în continuare în fotoliul de mare responsabilitate și uneori, fără clipe de relaxare, în care stați și în momentul dialogului nostru?
-D.B. Domnule profesor, poate nu reușesc întotdeauna, pentru că problemele fiecărui om sunt diferite și fiecare crede că la el la poartă este «kilometrul zero» sau «punctul» de interes care trebuie rezolvat cu prioritate, însă, încerc să răspund așteptărilor cetățenilor, nevoilor acestora, char dacă unii dintre ei, nu sunt satisfăcuți pe deplin, pentru că, în primul rând, încerc să fiu corect cu mine însumi, ca și cu ceilalți!
Consider că este important să facem ceea ce permite legea să facem, inclusiv, ceea ce ne permite și resursa financiară, iar, atunci, pot spune că onestitatea în relația cu cetățeanul este una dintre calitățile mele!

,,În anii de când sunt la primărie, am căutat să ajutăm bisericile de parohie, inclusiv cele două mănăstiri”!

-V.G. Considerați că aveți o chemare către Dumnezeu și către sfinții Lui care vă ocrotesc în tot ceea ce faceți ca om și ca edil al acestei localități?
-D.B. De felul meu sunt un om credincios pentru că așa am învățat de la părinții mei, iar, în anii de când sunt la primărie, am căutat să ajutăm bisericile de parohie, inclusiv cele două mănăstiri de pe raza orașului nostru, iar, pe măsura posibilităților, am reușit să facem lucruri bune!
-V.G. Veți fi prezent la Sfânta Liturghie oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, sâmbătă, 29 august 2026, la Hramul «Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul» de la Mănăstirea «Cămărășeasca», ce are ca Patron spiritual pe Înaintemergătorul Domnului?
-D.B. Am căutat să ajung în fiecare an la slujba Sfintei Liturghii și sperăm ca anul acesta să nu intervină ceva deosebit, de aceea, sper să fiu prezent la mănăstire! Mai ales că este într-o zi de sâmbătă și atunci programul cu activități administrative să fie mai permisiv, deci, să fiu prezent la mănăstire!
-V.G. Cum îi caracterizați pe oamenii care preferă petrecerile îmbelșugate cu băuturi amețitoare și cu muzici asurzitoare, de parcă au cam uitat de Dumnezeu și de smerenia la care Cel Preaînalt ne îndeamnă?
-D.B. Dumnezeu ne îndeamnă ca să-i iubim pe toți, mai buni, și mai puțin buni, deci, să nu-i judecăm pentru că El este singurul Care vede adâncul sufletului omului, iar, eu cred că fiecare dintre noi trebuie să avem o măsură a tuturor lucrurilor pe care le facem în lumea aceasta! Oricum, ziua de sâmbătă este o zi de post aspru, nu de petreceri! În ultima vreme, am văzut că viața se măsoară în ani, și nu în bani, și indiferent de rangul pe care îl ai în lumea aceasta, în cer suntem egali, ca atunci când ne-am născut!
-V.G. Ce proiecte aveți în vedere pe termen scurt și pe termen mediu, pentru activitatea dumneavoastră viitoare?
-D.B. Cred că în toamnă reușim să terminăm de modernizat cele două corpuri de la Școala Gimnazială «George Uscătescu», pentru că este o investiție destul de mare, în jur de trei milioane și jumătate de lei, prin Compania Națională de Investiții și sper să ducem la capăt acest proiect! Iar, tot legat de dezvoltarea infrastructurii de educație din urbea noastră, suntem în procedura de proiectare pentru corpurile de clădiri rămase nemodernizate de la Liceul «Tudor Arghezi», și sperăm ca până la sfârșitul anului să scoatem proiectul la licitație și să avem un constructor care să execute lucrarea finanțată din fonduri europene, toată investiția fiind evaluată în jur de nouă milioane de lei.
-V.G. În încheierea dialogului nostru, aș dori să-mi spuneți, ce vă doriți cel mai mult ca persoană onestă, ca un dascăl intelectual și cult, poate mai mult decât ca primar al Orașului Târgu-Cărbunești?
-D.B. Îmi doresc să fiu sănătos! Atât eu, cât și toți cei dragi mie, pentru că, în ultimă instanță, aceasta este o mare avuție a omului! Faptul că ești într-o funcție, de multe ori te face să treci peste anumite probleme pe care poate le ai, pentru a încerca să fii dăruit comunității pe care o slujești! Îmi aduc aminte de acea replică din «Apus de soare», când doctorul îl întreabă pe Domnitorul Sfânt Ștefan cel Mare: ,,Ce te doare Măria ta”?, iar, Voievodul răspunde: ,,Nimic pe Domnul Ștefan, și toate pe Ștefan Mușatinul, fiul lui Bogdan al II-lea și nepotul lui Alexandru cel Bun!”.
-V.G. La rândul meu, vă doresc multă sănătate și mult succes în activitate!
Profesor Vasile GOGONEA

Articolul Dialog cu Dănuţ BIRĂU, primarul oraşului Târgu-Cărbuneşti – ,,Faptul că ești într-o funcție, de multe ori te face să treci peste anumite probleme pe care poate le ai, pentru a încerca să fii dăruit comunității pe care o slujești!” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În vara anului 1976, pe dealurile liniștite din Breaza, sub privirea severă, dar ocrotitoare a patronului spiritual „Dimitrie Cantemir”, o nouă și cea mai mare promoție din istoria liceului, 13 clase, își lua zborul spre afirmare în cariera militară. Au trecut de atunci 50 de ani. Marea majoritate sunt pensionari, dar mai sunt și câteva excepții care activează la firme private.
Așadar, în dimineața zilei de sâmbătă, 22 august 2026, la Colegiul Militar Național „Dimitrie Cantemir” Breaza, au început să afluiască zeci de foști elevi ai promoției 1976, ca după 50 de ani, să devină din nou elevii acestui liceu, acum cu denumire de colegiu național și școală europeană.
De la ora 08:00 la 10:30 au avut loc formalitățile de acces și accesul în cazarma Colegiului Militar Național „Dimitrie Cantemir” din Breaza. Responsabilii de la fiecare clasă au primit suvenirurile comandate și le-au distribuit colegilor participanți. Suvenirurile au constat în medalioane aniversare, ecusoane și eșarfe.
Emoția întâlnirii a fost mare. Pe lângă faptul că ne-am întâlnit vechii colegi de clasă și promoție, foarte mulți însoțiți de soții, am întâlnit și colegi de școală militară sau unități militare unde a activat fiecare până la ieșirea la pensie. Eu, ca jurnalist, am dat repede o fugă prin toată cazarma și am fotografiat noile clădiri în care-și desfășoară activitatea generațiile actuale de elevi. Sunt multe îmbunătățiri ale traiului și condițiilor de viață. În cazarmă se lucrează pe timpul vacanței de vară pentru dărâmarea clădirilor vechi, care nu mai sunt necesare și amenajarea unui parc de recreere.
Înainte de ora 10, am revenit în fața comandamentului unde deja se adunaseră majoritatea participanților la eveniment, se salutau, se îmbrățișau și făceau schimb de numere de telefoane. Alții făceau fotografii pe grupuri mai mici sau pe clase, la intrarea în Pavilionul Comandament.
După ora 10:30, la sosirea domnului Lt. col. Țonoiu Claudiu-Dumitru, locțiitorul comandantului și a căpitanului Stanciu, șeful Planificării și moderatorul evenimentului, s-a constituit dispozitivul de festivitate, pe clase, apoi s-au intonat Imnul Național al României și Imnul Cantemirist.
Șirul alocuțiunilor care au urmat a fost deschis de domnul col. (rtr.) Clipea Ion, reprezentantul Comitetului de organizare, care a transmis următorul mesaj: „Dragi colegi! Astăzi e o zi mare pentru noi. E o zi istorică. După 50 de ani de la absolvirea noastră a acestui colegiu, ne revedem din nou pentru a ne reaminti de vremurile bune, de prietenii și amintirile noastre comune. Ne revedem astăzi ca oameni maturi, cu experiențe și realizări care ne definesc ca persoane. Dar în ciuda tuturor schimbărilor care au avut loc în viețile noastre, suntem încă legați de amintirile și experiențele noastre comune din acest colegiu. Această instituție de învățământ a fost locul unde am învățat, nu numai carte, ci și despre viață. Aici am legat prietenii care au devenit o faptă importantă a vieții noastre. Aici am descoperit pasiunile și interesele noastre. Azi ne revedem pentru a ne reaminti de toate acestea și pentru a ne aminti de noi. Ne revedem pentru a ne bucura de compania noastră și pentru a sărbători prietenia, camaraderia care ne-a unit de-a lungul anilor. Să ne bucurăm de această zi specială și să ne reamintim de vremurile bune. Să ne sprijinim unii pe alții, cum am făcut-o și în liceu, și să ne bucurăm de această sărbătoare. Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit astăzi să vă revedeți cu noi! Să bem și să ciocnim un pahar pentru prietenia noastră! Să aducem un pios omagiu colegilor și profesorilor care nu mai sunt în viață. Vă mulțumesc!”
După oficierea serviciului religios și depunerea unei coroane de flori pentru profesorii și colegii trecuți în nemurire, la Monumentul Eroilor din apropiere, a urmat alocuțiunea domnului Lt. col. Țonoiu Claudiu-Dumitru, locțiitorul comandantului, care, după prezentarea sa și a căpitanului Stanciu, ne-a urat, în numele comenzii Colegiului, bun venit: „Vă rog să ne permiteți să vă urăm bine ați revenit în Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir, bine ați revenit acasă!”.
Referitor la numărul anilor trecuți pe eșarfa primită din partea Comitetului de organizare, a constatat că numărul de pe eșarfă, numărul revederii noastre, 50 de ani, este mai mare decât numărul vârstei sale, care i-a creat un plus de emoție. A făcut o informare, despre ceea ce înseamnă Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” astăzi. „Acest Colegiu este Școala Europeană acreditată pentru o perioadă de cinci ani de zile, până în 2029, fiind singura instituție de învățământ preuniversitar evaluată de către ARACIP cu calificativul excelent în anul 2023 și avem în desfășurare cinci proiecte europene și două Erasmus Militar. În acest an școlar 2025-2026, am avut 12 mobilități internaționale la care au participat peste 50 de elevi și peste 15 cadre didactice și militare. Suntem bază de practică pedagogică și suntem în Alianța Colegiilor Centenare. Suntem ancorați, spunem noi, spre a obține performanță. Suntem direcționați și motivați spre a menține standardele acestui colegiu și a duce mai departe renumele acestuia”.
În continuare a prezentat și performanțele colegiului din anul școlar 2025-2026: „Din cei 654 de elevi care au încheiat anul școlar, toți au fost declarați promovați. Nu am avut corigenți și nici repetenți. Media Colegiului a fost 9,22. Din cei 166 de elevi care au absolvit Colegiul și au intrat în examenul de bacalaureat, toți 166 au luat examenul. Media cea mai mare a fost 9,88, iar media cea mai mică de 6,01. Din cei 166 absolvenți au ajuns în învățământul militar superior 163 și anume: 67 la Academia Forțelor Terestre, 49 la Academia Forțelor Aeriene, 33 la Academia Tehnică Militară, 6 la Academia Navală, 4 la Institutul Medico-Militar și 3 la școlile de maiștri militari și subofițeri”. De asemenea, a făcut mențiunea că sunt 11 facultăți civile care școlarizează în consorțiu, pentru Academia Forțelor Terestre și pentru Academia Tehnică Militară, în concluzie, pentru Ministerul Apărării Naționale. Acestea sunt la Cluj, la Timișoara, la Politehnica din București, la Iași, la Oradea, în toate centrele universitare mari din România. Sunt facultăți care au unu, două, trei, cinci locuri pentru Ministerul Apărării Naționale, acele arme și specialități care nu se mai școlarizează în academiile categoriilor de forțe ale acestui minister“. Referitor la Olimpiade, domnul Lt. col. Țonoiu a spus că anul acesta au fost 11 elevi calificați la faza națională, iar 4 au obținut premii și mențiuni. La etapa județeană, au obținut 17 premii și mențiuni. La Olimpiada Sportului Militar Liceal, vechea spartachiadă așa cum o știm cu toții, colegiul a obținut doar locul doi.
A vorbit apoi și de subordonarea directă a colegiilor militare. De cinci ani de zile, Colegiul de la Breaza este sub conducerea, coordonarea și îndrumarea Comandamentului Logistic Întrunit, cel de la Câmpulung Moldovenesc este la Forțele Terestre, Alba Iulia la Forțele Aeriene, cel ce la Craiova este în subordinea Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii și Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” de la Constanța este în subordinea Forțelor Navale.
Sub conducerea Comandamentului Logistic Întrunit au fost și câteva dotări remarcabile ale colegiului: „Am reușit în 2021 să recepționăm o sală de sport nouă, cu 200 de locuri în tribună, cu suprafață multifuncțională, cu vestiare. O sală de sport ancorată vremurilor pe care le trăim. În 2025 am recepționat și dat în folosință un nou pavilion dormitoare în care sunt cazați elevi, patru în cameră, cu baie proprie. În toate pavilioanele avem rețea internet, de Wi-Fi și săli de studiu. Anul acesta am recepționat și dat în folosință un nou bloc alimentar, modern”.
Referitor la admiterea de anul acesta în colegiu, domnul Lt. col. Țonoiu a precizat că: „Pentru cele 168 de locuri scoase la concurs, s-au înscris 450 de candidați. Media cea mai mare a fost de 9,88 și media cea mai mică 7,71 după ce s-au retras trei elevi și în urma repartiției, conform metodologiei, aceștia au venit de sub linie. La momentul acesta repartiția în colegiile naționale militare este una informatizată, centralizată și coordonată de către Direcția Management Resurse Umane și elevii pot opta, chiar dacă susțin examenul la Breaza, să meargă la oricare colegiu militar.
În încheiere, domnul Lt. col. Țonoiu a concluzionat: „Suntem ancorați în realitate și producem în continuare performanță. Credem că vom reuși să vă facem mândri acum, dar și peste ani. Vom face totul ca acest colegiu să rămână în topul colegilor naționale militare”.
Din partea absolvenților, a luat cuvântul domnul general în retragere Gabor Gabriel, care a transmis următorul mesaj: „Ideea este că astăzi, practic, noi nu măsurăm trecutul, practic, noi marcăm astăzi o viață care pentru cei mai mulți dintre noi, trebuie să recunoaștem, aici a început. Au trecut 50 de ani, în care viața ne-a purtat pe drumuri diferite, unele mai ușurele, unele mai line, altele mai grele sau chiar foarte complicate, dar toate au trecut. Am învățat, am construit, și în cele din urmă acest spirit cantemirist, sunt convins că este și va rămâne în sufletele dumneavoastră. Ne întoarcem astăzi nu ca să ne amintim și ca să simțim emoția aceea care, acum 54 de ani, când am pășit pe poarta acestui liceu, cu o singură dorință, să fim oameni de onoare, cu multe dorințe, cu multe visuri. Mă doare sufletul când mă gândesc, și trebuie să zicem măcar două cuvinte, pentru faptul că foarte mulți profesori și colegi nu-i mai avem printre noi. Pentru ei trebuie să păstrăm un moment de recunoștință și respect. Ei au fost, sunt și vor fi totdeauna, parte a acestei frumoase promoții. Azi nu sărbătorim trecutul. Important este că suntem aici, atât câți suntem, și suntem împreună. Putem să ne strângem mâna și să ne aducem aminte de clipele frumoase petrecute împreună”.
Cuvântul profesorilor diriginți Elena și Constantin Giurginca, a fost rostit de Bogdan Sălăjan, de la clasa IV-J. „Stimate doamne cantemiriste, stimați și iscusiți cantemiriști! Suntem ceea ce ne sunt rădăcinile. Bardul de la Mircești ne-a învățat că: Din stejar, stejar răsare și din vultur, vultur naște și nu cioară, niciodată”. Și acest mesaj de patriotism încurajator și de punctare a antiromânismului celor care se aflau vremelnic la conducerea României, susținut de pasaje poetice justificative a continuat, purtându-ne gândurile de-a lungul istoriei zbuciumate a poporului român, până-n prezent. La final se pune întrebarea: Pe noi cine ne apără de antiromânism? „Sunt instituții plătite din banul public care abia așteaptă ca românul să vorbesc despre antiromânism pentru ca individul să fie declarat xenofob și cu atitudini anti-democratice. De fapt, corectitudinea politică de azi, e o formă de cenzură ce arată regimul totalitar dictatorial”. Întregul mesaj are ca noimă două întrebări. Cine ne apără pe noi de antiromânism și mai ales, cu ce argumente îi motivăm pe copiii și nepoții noștri să rămână în țară? Ce le vom spune?
Mesajul se încheie astfel: „Suntem ceea ce ne sunt rădăcinile. Sunt mândru că sunt român, că am rămas român, că voi muri român și am crescut alături de voi în grădina lui Vodă Cantemir”.
A urmat donarea unei replici a tabloului de promoție și a unei plachete pentru Muzeu. Înscrisul de pe plachetă a fost următorul: „Distinsului colectiv al Colegiului Militar Național «Dimitrie Cantemir» cu mulțumiri și recunoștință din partea celei mai mari promoții din istoria prestigioasei instituții de învățământ. Noi nu vă vom uita niciodată. 22 august 2026”.
În continuare, rând pe rând, profesorii prezenți, Soiu Iulian-Mihai, Soiu Hranislava Tănase Rodica, Ungureanu Ștefan, Dumitrescu Mărguța, s-au prezentat și au rostit scurte mesaje. Pentru mulți dintre ei, noi am fost prima promoție din carieră, apoi a urmat fotografia de grup pe scara Pavilionului Comandament, vizitarea muzeului liceului și apoi, în Pavilionul Învățământ, apelul pe clase și recurs la memorie, povestiri pe scurt din viața fiecărui participant.
Activitatea s-a încheiat cu vizitarea spațiilor destinate accesului public și un „coffe-break” la sala de mese din noul Bloc alimentar.
Seara, fiecare clasă a participat la o cină festivă la pensiunea unde au fost cazați.
Așa a fost programul acestui semicentenar, 1976 – 2026.
Vivat Promoția 1976!
Gigi Bușe, anul IV-J

Articolul Gorjeni la evenimentul festiv de la Colegiul Militar Național „Dimitrie Cantemir” Breaza. „Semicentenar Cantemirist, 1976-2026” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – Vechiul Testament, menţionează că Dumnezeu a zis „Să fie Lumină”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Florile transmit apreciere într-un mod direct și sincer. Le oferi, zâmbești, iar mesajul ajunge la destinatar rapid. Mai jos găsești 7 idei de flori potrivite pentru astfel de momente, plus recomandări practice de aranjare și îngrijire, astfel încât gestul tău să fie complet.

1. Trandafirii roz – apreciere exprimată simplu

Dacă vrei o alegere sigură, mergi pe trandafiri roz. Ei exprimă admirație și respect, fără a sugera romantism intens. Pentru o mulțumire adresată unei colege, unei mame sau unei prietene apropiate, poți alege un buchet cu trandafiri în nuanțe de roz pudrat sau roz intens, în funcție de personalitatea destinatarei.

Integrează buchetul în decor astfel:

• Așază-l într-o vază cilindrică din sticlă transparentă pentru un living modern.
• Alege o vază ceramică în tonuri pastel dacă îl pui pe masa din bucătărie.
• Combină trandafirii cu eucalipt pentru un aspect aerisit, potrivit pentru spații minimaliste.

Pentru ca florile să reziste mai mult, taie tijele la 45° la fiecare două zile și schimbă apa zilnic. Trandafirii rezistă, în majoritatea cazurilor, între 7 și 10 zile dacă îi ții departe de soare direct și surse de căldură.

Dacă vrei să trimiți surpriza la distanță, poți opta pentru livrarea florilor în Cluj sau în alte orașe, iar buchetul ajunge pregătit pentru a fi pus imediat în apă.

2. Lalelele galbene – energie și prietenie

Lalelele galbene sunt flori care exprimă bucurie și deschidere. Sunt potrivite pentru prieteni apropiați, colegi sau o gazdă care te-a primit cu căldură. Forma lor simplă le face ușor de integrat în orice locuință.

Poate nu știai, dar lalelele continuă să crească după ce le așezi în vază, uneori câțiva centimetri. Tocmai de aceea:

• Alege o vază mai înaltă decât lungimea actuală a tijelor.
• Verifică zilnic nivelul apei.
• Rotește vaza la două zile pentru o creștere uniformă.

Pentru un efect decorativ plăcut, așază lalelele galbene pe o consolă de la intrare, într-o vază albă mată. Contrastul dintre galben și alb luminează spațiul fără să îl încarce.

3. Hortensiile mov – recunoștință profundă

Hortensia atrage imediat atenția prin inflorescențele sale bogate. Nuanțele de mov sau lila transmit apreciere sinceră și susținere emoțională. O poți oferi unui mentor, unui profesor sau unei persoane care ți-a fost aproape într-un moment dificil.

Pentru design:

• Folosește o vază rotundă, cu deschidere largă.
• Scurtează tijele astfel încât florile să stea compact.
• Completează cu frunze verzi simple, fără alte flori care să încarce compoziția.

Hortensiile au nevoie de multă apă. În primele două zile, verifică nivelul dimineața și seara. Dacă observi că încep să se lase, scufundă complet inflorescența în apă rece pentru 20–30 de minute. În multe cazuri, își revin vizibil.

Într-un decor clasic, cu mobilier din lemn masiv, hortensiile mov aduc echilibru cromatic. Într-un apartament modern, creează un punct de interes pe o masă simplă din sticlă.

4. Freziile – parfum discret și încredere

Freziile se potrivesc perfect pentru o mulțumire adresată unei persoane apropiate. Parfumul lor este fin, iar florile se deschid treptat, ceea ce prelungește perioada în care arată bine.

Le poți așeza:

• Pe noptieră, într-o vază mică, pentru un dormitor aerisit.
• Pe biroul de acasă, unde parfumul rămâne discret.
• În baie, dacă spațiul are lumină naturală.

Pentru îngrijire corectă:

1. Taie tijele la două zile.
2. Elimină florile ofilite pentru a permite mugurilor să se deschidă.
3. Schimbă apa complet și spală vaza pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor.

Freziile rezistă, în mod obișnuit, până la 10 zile. Dacă vrei să oferi un buchet compact, combină frezii albe și galbene pentru un efect luminos.

5. Gerbera colorată – mulțumire plină de optimism

Gerbera transmite energie prin culorile sale puternice: portocaliu, roz intens, roșu sau galben. O alegi atunci când vrei să ridici moralul cuiva sau să marchezi un ajutor oferit într-o perioadă solicitantă.

Pentru un aranjament echilibrat:

• Combină 5–7 fire în două culori complementare.
• Folosește o vază joasă, care susține bine tijele.
• Îndepărtează frunzele care ajung sub nivelul apei.

Gerbera preferă apă curată și puțină, nu umple vaza complet. Taie tijele la trei zile și evită zonele foarte calde. În majoritatea cazurilor, rezistă între 7 și 12 zile.

Într-un birou cu mobilier alb sau gri deschis, un buchet de gerbera portocalii devine un accent cromatic plăcut, fără să încarce spațiul.

6. Orhideea Phalaenopsis – gest care rămâne în timp

Dacă vrei o mulțumire care durează luni, oferă o orhidee în ghiveci. Phalaenopsis înflorește îndelung și poate reînflori dacă o îngrijești corect.

Alege:

• Orhidee albă pentru un mesaj sobru și elegant.
• Roz pal pentru o notă mai caldă.
• Ghiveci ceramic simplu, potrivit cu decorul casei destinatarului.

Instrucțiuni clare de îngrijire:

1. Udă o dată pe săptămână prin scufundarea ghiveciului în apă timp de 10–15 minute.
2. Lasă apa să se scurgă complet.
3. Așază planta într-un loc luminos, dar fără soare direct.

O orhidee așezată pe o comodă în living sau pe un birou ordonat devine parte din decor și amintește zilnic de gestul tău.

7. Mix pastel cu alstroemeria și eustoma – echilibru și rafinament

Un buchet în tonuri pastel, cu alstroemeria și eustoma, se potrivește în multe situații: mulțumire pentru colaborare, sprijin profesional sau ajutor constant.

Alstroemeria simbolizează prietenia și devotamentul, iar eustoma aduce eleganță. Împreună, creează un aranjament potrivit pentru interioare contemporane.

Pentru un efect armonios:

• Alege nuanțe de roz pudrat, lila și alb crem.
• Folosește o vază ceramică mată.
• Leagă buchetul cu un șnur din iută sau o panglică simplă.

Acest tip de buchet rezistă frecvent până la două săptămâni. Taie tijele la 3–4 zile și schimbă apa complet. Îndepărtează frunzele scufundate pentru a menține apa curată.

Pe o masă din sufragerie sau pe o consolă din hol, un astfel de aranjament completează decorul fără să îl domine.

Cum alegi culoarea potrivită pentru mesajul tău

Gândește-te la relația pe care o ai cu persoana respectivă și la stilul casei sale. Culorile transmit intenția înainte de a citi mesajul.

• Roz: apreciere și admirație.
• Galben: prietenie și energie.
• Mov sau lila: respect și înțelegere.
• Alb: sinceritate și claritate.

Observă ce culori predomină în locuința destinatarului. Dacă are un decor neutru, poți alege un buchet mai intens. Dacă spațiul este deja colorat, mergi pe tonuri pastel sau monocrome.

Pași simpli pentru a păstra florile proaspete mai mult timp

Aplică aceste recomandări imediat după ce primești sau oferi buchetul:

• Taie tijele oblic, cu un cuțit bine ascuțit.
• Îndepărtează frunzele aflate sub nivelul apei.
• Schimbă apa la 2–3 zile.
• Spală vaza cu detergent ușor înainte de fiecare reumplere.
• Ține florile departe de fructe coapte, care eliberează etilenă și grăbesc ofilirea.

Dacă oferi florile personal, explică pe scurt aceste reguli destinatarului.

Nu aștepta o dată din calendar pentru a-ți arăta recunoștința. Intră pe Floria.ro, alege buchetul care reflectă cel mai bine mesajul tău și programează livrarea în ziua dorită. Scrie câteva rânduri sincere pe felicitare și trimite florile exact atunci când persoana se așteaptă mai puțin.

Un „mulțumesc” spus la momentul potrivit schimbă atmosfera unei zile obișnuite. Acționează acum și transformă aprecierea ta într-un gest concret.

Articolul 7 flori ideale pentru a mulțumi fără ocazie specială apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Prezentarea activității Erasmus+ VET apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Exponentul «celor înveșmântați în haine scumpe și îmbelșugați în bucate»!
Sindromul impostorului ce exprimă tentația de a nu fi văzut fără mască se referă la faptul că unii oameni, în special cei care sunt chiar abilitați în ceea ce fac, ajung și cred despre ei înșiși că sunt incompetenți, că nu merită succesul pe care l-au obținut, în ciuda dovezilor și a realizărilor pe care le au! De aceea, se percep ca fiind niște oameni falși și prefăcuți, ca și cum i-ar fi păcălit pe alții ca să-i considere inteligenți, capabili sau demni de admirație, așteptându-se să fie demascați cât de curând, fapt ce le cauzează mult stres, anxietate și îndoieli în percepția de sine. Impostorul care manifestă tentația de a nu fi văzut fără mască este exponentul de marcă al «celor înveșmântați în haine scumpe și îmbelșugați în bucate», așa cum îi caracteriza Mântuitorul Iisus Hristos pe farisei și pe cărturari, mai ales că «ciclul impostorului» se referă la cercul vicios al fețelor acestuia, când are senzația că nu poate ieși din acest «cerc» sinuos care îi întărește convingerea că succesele nu se datorează propriilor calități. Acest «ciclu» începe atunci când persoana are de îndeplinit o sarcină încredințată de cei suspuși, iar, din cauza anxietății și a temerii de eșec, individul, fie începe imediat să lucreze pe ascuns și depune mai mult efort decât este necesar, fie amână realizarea obiectivului pentru ca mai apoi să lucreze din greu pentru a-l duce la bun sfârșit. Oricum, după finalizarea sarcinii, apare un sentiment de bucurie și de eliberare de obsesia măștii, dar, care nu va dura mult. În pofida laudelor primite, impostorul nu consideră că succesul este datorat abilităților sale, ci se datorează, fie muncii în exces, cum este cazul, atunci când se visează mare, fie datorită șansei, cu toate că îndoiala și anxietatea apar din nou, amplificându-se odată cu apropierea unei noi sarcini, deoarece impostorul nu are încredere că poate să obțină din nou succesul dorit, ținând cont de faptul că în percepția sa, succesul nu i se datorează personal! Ca urmare, ciclul se repetă, deoarece, prin nevoia de a fi special, de a fi în frunte, impostorul își dorește în secret să fie cel mai bun în comparație cu alții, fiind de multe ori îndoielnic în părerile sale! Însă, atunci când alții au rezultate mai bune decât ale lui, subestimându-se, crede că e un prost lipsit de inspirație, doar pentru că nu a fost pe primul loc!

În paradoxul complexului emoțional, impostorul afișează frică și vinovăție!
Deoarece cochetează cu anumite înclinații de supraom și are tentația de a nu fi văzut fără mască, impostorul se așteaptă să facă totul perfect în fiecare aspect al vieții sale, iar, pentru că uneori nu își atribuie succesele, simte nevoia de a compensa aceste sincope interioare, muncind exagerat de mult. După ce și-a stabilit în prealabil anumite standarde și obiective aproape imposibil de atins, se simte copleșit, învins și dezamăgit atunci când nu reușește să le atingă! În acest fel, impostorul își confirmă credințele negative despre sine însuși, mai ales că este apăsat de frica de eșec! Pus față în față cu îndeplinirea unei alte sarcini mai complicate, impostorul începe să se simtă din ce în ce mai anxios și pentru faptul că se teme că va eșua, iar atunci când face greșeli sau nu îndeplinește sarcina încredințată la cel mai înalt nivel de performanță se simte rușinat, umilit și învins! Tocmai din această cauză, pentru a evita un posibil eșec, impostorul își ascunde mai tare fața sub mască, iar, acest lucru poate deveni o problemă, când efortul și energia investite într-o sarcină complexă depășesc cu mult nivelul necesar pentru realizarea acelei sarcini, conducând la pierderi inutile de resurse și la ocultarea priorităților. Prin tentația negării propriei competențe și ignorarea aprecierilor, impostorul de sub mască atribuie succesul unor factori externi într-o mai mare măsură decât ceilalți oameni! Cu o privire mascată asupra lumii, impostorul nu ia în calcul feedback-urile pozitive sau dovezile care le demonstrează succesul, ci, dimpotrivă, se concentrează pe aspectele pentru care el consideră că nu merită să fie lăudat, căutând argumente prin care să le demonstreze altora acest lucru. În paradoxul complexului său emoțional, impostorul afișează frică și vinovăție în legătură cu succesul dorit, mai ales că aceste emoții sunt legate de consecințele negative ale succesului obținut! Dacă are anumite realizări care pentru cei apropiați par neobișnuite, impostorul se simte distanțat și deconectat de ei, de teamă că va fi respins, simțindu-se chiar vinovat că este diferit. De asemenea, o altă teamă este aceea că așteptările și pretențiile celorlalți vor crește în privința sa, pentru că nu e sigur de capacitatea proprie de a menține același nivel de performanță, devenind nesigur în a-și asuma noi responsabilități. Dacă ne referim la factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen psihologic, se poate spune pe bună dreptate că mediul social și relațiile familiale, felul în care a fost crescut prin lipsa de sprijin și comunicare, un control exagerat, accesele de furie și conflictele confirmă lipsa de validare a realizărilor obținute! Mai sunt și alți factori legați de lipsa încurajării, valori familiale recunoscute precum obținerea succesului prin competiție, maniera în care a fost învățat ca să se raporteze la succes și la eșec, la care se adaugă trăsături de personalitate precum perfecționismul, mai ales că toți acești factori contribuie la dezvoltarea sindromului impostorului. Persoanele care au acest sindrom au gânduri abracadabrante, fără să evalueze corect și folositor, cât muncește, cât de perseverent este, cât de capabil poate fi pentru a-și îndeplini obiectivele și sarcinile asumate. Realitatea fără mască demonstrează că sunt oameni care se nasc având o mulțime de avantaje și șanse, însă nu fac nimic ca să beneficieze de ele! În concluzie, un pas important în tratarea sindromului impostorului este acela de a dezvolta o perspectivă sănătoasă și echilibrată asupra succesului, dincolo de tentația de a nu fi văzut fără mască, pentru că în loc să ne orientăm doar pe o anumită performanță și pe obținerea rezultatelor, este important să ne concentrăm și pe procesul prin care ajungem la aceste rezultate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Sindromul impostorului și tentația de a nu fi văzut fără mască – Impostorul caută momentul când nu poate fi văzut fără mască, pentru a dovedi cât de perseverent este sau cât de capabil se dovedește pentru a-și îndeplini obiectivele! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Oameni din Țicleni – Profesor doctor Vasile Gogonea (I) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Un pachet all inclusive bine ales îți simplifică organizarea: mesele sunt asigurate, activitățile pentru copii sunt incluse, iar transferul de la aeroport la hotel este deja planificat. Nu mai alergi după restaurante, nu calculezi zilnic cheltuieli și nu îți faci griji pentru programul celor mici. Te concentrezi pe timp petrecut împreună. În rândurile următoare găsești informații despre facilitățile utile pentru copii, stațiuni potrivite pentru familii, perioade bune de călătorie și criterii concrete de selecție pentru un resort all inclusive în Grecia în 2026.

De ce Grecia rămâne o alegere potrivită pentru familii în 2026?

Grecia atrage an de an milioane de turiști, iar datele publice despre turismul din Grecia confirmă interesul constant pentru această destinație. Infrastructura turistică s-a dezvoltat constant, iar multe resorturi s-au adaptat cerințelor familiilor cu copii.

Pentru tine, ca părinte, contează câteva aspecte practice:

• Durata zborului: majoritatea zborurilor către insule precum Creta, Rodos, Kos sau Zakynthos durează între 2 și 3 ore. Copiii suportă mult mai ușor acest interval.
• Transfer inclus: pachetele charter includ, de regulă, transportul aeroport–hotel–aeroport. Cobori din avion și ajungi direct la resort.
• Plaje sigure: multe zone au nisip fin și intrare treptată în apă. În majoritatea cazurilor, plajele organizate au salvamari și facilități sanitare.
• Climă previzibilă: din mai până în septembrie, vremea este stabilă, cu puține zile ploioase.

Grecia oferă combinația potrivită între accesibilitate, siguranță și varietate. Poți alege o insulă animată, cu aquapark-uri și excursii, sau o stațiune mai liniștită, unde copiii se joacă pe plajă în ritmul lor.

Ce înseamnă un resort „family-friendly”, în mod real?

Eticheta „family-friendly” apare des în descrieri, dar diferența o fac facilitățile concrete. Când analizezi un hotel, verifică următoarele elemente.

1. Facilități pentru bebeluși și copii mici (0–4 ani)

Dacă pleci cu un copil mic, ai nevoie de soluții simple și rapide. În majoritatea resorturilor orientate spre familii găsești:

• pătuț gratuit în cameră (la cerere);
• scaune înalte în restaurant;
• meniu adaptat (piureuri, legume fierte, carne simplă la grătar);
• zone umbrite la piscină;
• acces facil cu căruciorul în incintă.

Verifică înainte de rezervare dacă pătuțul este inclus și dacă există camere poziționate într-o zonă mai liniștită a complexului. Dacă ai un program de somn bine stabilit pentru copil, această detaliere contează.

2. Facilități pentru copii între 4 și 12 ani

La această vârstă, copiii vor activitate și socializare. Resorturile potrivite pentru familii oferă, de regulă:

• mini-club organizat pe grupe de vârstă;
• piscină separată pentru copii, cu adâncime redusă;
• tobogane sau mini aquapark;
• loc de joacă exterior;
• mini disco seara.

Întreabă dacă mini-clubul funcționează zilnic și dacă activitățile sunt incluse în pachet. În multe cazuri, programul acoperă câteva ore dimineața și câteva ore după-amiaza, ceea ce îți permite să te relaxezi sau să mergi la plajă în liniște.

3. Facilități pentru adolescenți

Adolescenții se plictisesc ușor dacă oferta este orientată doar spre copii mici. Caută resorturi care includ:

• terenuri de fotbal, tenis sau volei;
• sală de fitness;
• sporturi nautice (caiac, paddle board);
• zone de jocuri sau gaming;
• Wi-Fi stabil în zonele comune.

Pentru această categorie de vârstă, contează libertatea de mișcare într-un spațiu sigur. Complexurile închise, cu acces controlat, oferă mai multă liniște pentru părinți.

All inclusive sau ultra all inclusive?

Pentru familii, diferența dintre cele două formule devine vizibilă în detalii.

All inclusive standard include, în general:

• mic dejun, prânz și cină tip bufet;
• băuturi locale în intervale stabilite;
• gustări limitate între mese.

Ultra all inclusive poate adăuga:

• gustări și înghețată pe tot parcursul zilei;
• acces la restaurante tematice fără cost suplimentar;
• minibar reumplut zilnic;
• băuturi premium incluse.

Dacă ai copii care cer gustări frecvente sau adolescenți cu apetit mare, formula extinsă poate fi mai potrivită pentru un sejur de 7–10 nopți. Analizează diferența de preț și raportul cu obiceiurile familiei tale.

Poți consulta opțiunile de all inclusive în Grecia și compara facilitățile incluse în fiecare pachet. Citește descrierea detaliată a hotelului și verifică exact ce servicii sunt incluse.

Stațiuni și insule potrivite pentru vacanțe cu copiii

Creta – varietate și resorturi mari

Creta oferă unele dintre cele mai bine echipate resorturi pentru familii. În zone precum Hersonissos, Stalida sau Rethymno găsești hoteluri cu aquapark propriu și plaje cu nisip fin.

Avantaje pentru familii:

• zboruri regulate charter;
• distanțe rezonabile între aeroport și hotel (în funcție de zonă);
• opțiuni variate de excursii ușoare, precum croaziere scurte sau vizite în orașe istorice.

Rodos – combinație între plajă și istorie

Stațiuni precum Faliraki sau Kolymbia oferă resorturi adaptate familiilor. În plus, poți organiza o vizită în orașul vechi Rodos sau în Lindos. Copiii mai mari reacționează bine la astfel de ieșiri, mai ales dacă alternezi plimbarea cu pauze la terasă.

Zakynthos – natură și plaje liniștite

Zakynthos atrage familiile care caută ape limpezi și peisaje spectaculoase. Zone precum Tsilivi sunt potrivite pentru copii, cu plaje organizate și hoteluri apropiate de mal.

Excursiile scurte cu barca către peșteri sau golfuri pot fi o experiență plăcută pentru copiii peste 6–7 ani.

Kos – distanțe mici și atmosferă relaxată

Kos este o insulă compactă, ușor de explorat. Stațiuni precum Tigaki sau Marmari au plaje cu intrare lină în apă, potrivite pentru copii mici. Multe resorturi sunt construite aproape de plajă, ceea ce simplifică programul zilnic.

Halkidiki – acces rapid pe continent

Dacă preferi Grecia continentală, Halkidiki oferă acces prin aeroportul din Salonic. Stațiunile din Kassandra și Sithonia au hoteluri cu regim all inclusive și plaje late, cu nisip.

Transferul este, în multe cazuri, mai scurt decât pe insule, ceea ce poate conta dacă ai copii mici.

Cum alegi resortul potrivit pentru familia ta?

Alege hotelul în funcție de nevoile reale ale copiilor, nu doar după numărul de stele. Urmează câțiva pași simpli:

1. Verifică suprafața camerei. Pentru doi adulți și un copil, caută minimum 25–30 mp. Pentru doi copii, analizează opțiunea de cameră family sau apartament.
2. Analizează poziționarea față de plajă. Hotelurile situate direct pe plajă reduc drumurile zilnice. Dacă există shuttle bus, verifică frecvența acestuia.
3. Citește recenzii de la alte familii. Caută comentarii despre mâncare pentru copii, curățenie, animație și atitudinea personalului.
4. Verifică structura piscinelor. Ideal este să existe piscină separată pentru copii, cu adâncime adaptată.
5. Analizează programul mini-clubului. Unele funcționează doar câteva ore pe zi sau doar în sezon de vârf.

Cu aceste informații, reduci riscul de a alege un hotel orientat mai mult spre cupluri decât spre familii.

Mesele și meniurile pentru copii

Un avantaj important al regimului all inclusive îl reprezintă varietatea. În majoritatea resorturilor găsești:

• paste simple sau cu sos de roșii;
• carne la grătar (pui, curcan);
• cartofi, orez, legume fierte;
• supe clare;
• fructe proaspete și iaurt.

Acest tip de meniu acoperă preferințele copiilor. Dacă ai un copil cu alergii sau intoleranțe, anunță agenția și hotelul înainte de plecare. Multe unități oferă opțiuni fără gluten sau fără lactoză, la cerere.

Perioade recomandate pentru vacanța din 2026

Mai – iunie

Temperaturi între 24 și 28°C, plaje mai aerisite și apă suficient de caldă pentru înot. Este o perioadă potrivită pentru copii mici.

Iulie – august

Temperaturi ridicate, frecvent peste 32°C. Atmosferă animată și program complet de animație în hoteluri. Rezervă din timp dacă alegi această perioadă.

Septembrie

Apă caldă, temperaturi mai blânde și o atmosferă mai relaxată. Pentru multe familii, începutul lunii septembrie oferă un echilibru bun între climă și grad de ocupare.

Rezervările pentru 2026 încep, de regulă, cu multe luni înainte de sezon. Dacă vrei cameră family într-un resort popular, analizează ofertele din timp.

Transport și organizare

Majoritatea pachetelor charter includ:

• zbor dus–întors;
• bagaj de cală;
• transfer aeroport–hotel–aeroport;
• asistență turistică la destinație.

Acest format îți simplifică planificarea. Nu trebuie să cauți separat transport sau cazare. Verifică orarul zborului și durata transferului, mai ales dacă călătorești cu copii mici.

Pentru siguranță suplimentară, încheie o asigurare medicală de călătorie. Chiar dacă deții cardul european de sănătate, o poliță extinsă acoperă situații neprevăzute.

Bugete orientative și planificare

Costul unui pachet variază în funcție de:

• perioadă (vârf de sezon sau extrasezon);
• categoria hotelului;
• tipul camerei;
• aeroportul de plecare.

Pentru rezultate stabile în planificare, stabilește din timp:

• perioada exactă;
• numărul de nopți (7, 10 sau 14);
• tipul de cameră dorit;
• nivelul de servicii (all inclusive sau ultra).

Apoi solicită o ofertă personalizată. O recomandare adaptată vârstei copiilor și preferințelor tale te ajută să alegi mai eficient.

Sfaturi rapide înainte de plecare

• Include protecție solară ridicată pentru copii și pălării.
• Programează activitățile în aer liber dimineața sau după ora 17:00 în lunile foarte calde.
• Hidratează copiii constant.
• Verifică documentele de identitate pentru fiecare membru al familiei.
• Salvează în telefon datele hotelului și ale reprezentantului local.

Vacanța în Grecia, într-un resort all inclusive bine ales, îți oferă un cadru organizat și prietenos pentru timp de calitate alături de copii. Dacă vrei să alegi varianta potrivită pentru 2026, discută cu un consultant și cere o ofertă adaptată familiei tale. Pe coraltravel.ro găsești pachete și oferte speciale pentru principalele destinații din Grecia, chiar și vacanțe last-minute în Grecia, iar o recomandare personalizată te ajută să planifici mai ușor următoarea vacanță.

Articolul Grecia all inclusive 2026 pentru familii: facilități utile pentru copii apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Consultări în toate cele cinci județe
În perioada septembrie-noiembrie, reprezentanții ADR Sud-Vest Oltenia vor organiza întâlniri în Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea.
Scopul consultărilor este stabilirea priorităților și a direcțiilor de dezvoltare pentru regiunea Oltenia până în anul 2034. „Administrația publică, mediul de afaceri, universitățile și societatea civilă vor spune ce este prioritar pentru comunitățile din Oltenia”, a anunțat ADR Sud-Vest Oltenia.
Datele întâlnirilor din fiecare județ urmează să fie anunțate în perioada următoare.
I.I.

Articolul Cum va arăta Oltenia în 2034. Încep consultările pentru noul plan de dezvoltare regională apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Scocul Jiului de Vest, Surducul Defileului Jiului, peşterile Alunii Negrii, de Corali şi nu în ultimul rând lumea aproape ireală a avenelor, cleanţurilor şi cheilor formate pe cursul său ori a afluenţilor acestuia pot constitui tot atâtea impulsuri în a parcurge şi de ce nu explora aceste locuri de o frumuseţe şi un pitoresc aparte.
Ascunse în inima pădurilor şuviţe de apă ce coboară din piatră-n piatră se adună şi luându-şi parcă rămas bun de la locurile de origine o pornesc la vale. Întreaga zonă este de o frumuseţe şi o sălbăticie ce impresionează ochiul.
Porţiunea în care râul se strecoară prin lumea de linişte a muntelui îi poartă pe cei ce se încumetă să pătrundă pe Jiul de munte printr-o lume aproape ireală de forme şi fenomene carstice precum şi peisaje desprinse parcă din basme.
Jiul de Vest îşi adună apele din cetăţile de piatră ale Retezatului şi Vîlcanului, în timp ce Jiul de Est coboară de pe înălţimile Parângului şi Şureanului. Perimetrele din vecinătatea celor două Jiuri pot oferi satisfacţii şi celor mai exigenţi speologi, montaniarzi ori simpli turişti. De asemenea, pe parcursul lor pot fi observate ruinele mai multor întărituri ori turnuri de veghe care de-a lungul vremurilor au avut rol de puncte de protejate precum şi de vamă la trecerile peste munte.
Unul dintre cele mai vechi documente unde se pomeneşte despre Valea Jiului este un act emis de regele Vladislav al Ungariei către cneazul Mihail Cânde ce datează din anul 1499. Lipsită de terenuri prielnice pentru agricultură de-a lungul evului mediu Valea Jiului nu a avut o populaţie numeroasă în comparaţie cu Ţara Haţegului de pildă. Doar odată cu descoperirea primelor zăcăminte de cărbune, „valea” cunoaşte o dezvoltare economică şi demografică.
Legenda spune că descoperirea zăcămintelor de cărbune ar fi fost întâmplătoare. Acum mai bine de două veacuri o armată austriacă apăra Vîlcanul de o unitate otomană ce încerca să pătrundă în Ardeal. Noaptea fiind rece, soldaţii austrieci au făcut focuri în tranşee.
Comandanţii lor îngrijoraţi că le-ar putea fi trădate poziţiile, au dat ordin ca focurile să fie imediat stinse. Dar în zadar au încercat soldaţii s-o facă. Se aprinseseră zăcămintele de cărbune ce se aflau acolo demult timp neştiute de nimeni.
Atunci, mai spune legenda, unul dintre comandanţii austrieci a avut o idee ce la final i-a pus pe fugă pe turci. A adunat grămezi mari de cărbuni şi le-a dat foc. Turcii speriaţi că a luat foc muntele în jurul lor s-au speriat şi au fugit.
În perioada următoare oamenii locului au uitat de bogăţiile ce le ascundeau munţii de lângă ei. Doar vânătorii de prin partea locului când plecau cu prada ce-o vânau încărcau în căruţe şi „piatră neagră” pe care o duceau fierarilor şi potcovarilor din zonă. Întâmplarea a făcut ca doi saşi ce veniseră la vânătoare tocmai din Braşov să dea peste cărbune şi să intuiască o mare afacere.
Ei au obţinut mai multe concesiuni şi în anul 1850 au înfiinţat primele societăţi de exploatare a cărbunelui la Vulcan şi Petroşani. Odată cu construcţia căii ferate Simeria-Petroşani din anul 1870 afluenţa în „vale” se măreşte, iar odată cu apariţia societăţii „Salgo-Torjan” din anul 1874, exploatarea cărbunelui este extinsă şi la Livezeni, Lonea şi Petrila. După Primul Război Mondial, se înfiinţează societatea „Petroşani”, odată cu aceasta fiind estimate şi primele rezerve de cărbune de pe acele locuri.
La final iată câteva date despre cele două Jiuri: Cel de Vest are o lungime de 51 km. și un bazin hidrografic de 534 kmp. Izvorăşte din Retezatul Mic dintr-o căldare glaciară aflată la o altitudine de 1760 m. Jiul de Est are o lungime de 28 km., iar bazinul său hidrografic se întinde pe 479 kmp. Se naşte între masivele Şureanului şi Parângului mai precis la Culmea Şureanului.
Jiul de Vest şi cel de Est îşi unesc apele la Livezeni-Iscroni dând naştere Jiului Mare ce la rândul său până la vărsarea în Dunăre adună apele mai multor afluenţi având un debit aproximativ de 86 mc/ sec (acesta putând varia în funcţie de condiţiile atmosferice ori climatice periodice).
Trebuie făcută precizarea că în porţiunea între Bumbeşti şi Livezeni Jiul formează un defileu în lungime de 33 km în opinia multora cel mai spectaculos defileu format pe râurile interioare din ţara noastră.
Astăzi se constituie în Parcul Naţional Defileul Jiului aflat în cea mai mare parte pe teritoriul gorjean.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Nostalgii de final estival – Prin universul celor două Jiuri în enigmatica lume a momârlanilor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Mihai Miron a condus UZPR timp de 16 ani
Se poate spune că trecerea la cele veșnice a domnului Mihai Miron reprezintă nu doar o pierdere personală pentru cei care l-au cunoscut, ci și o pierdere semnificativă pentru întreaga comunitate jurnalistică din România, având o carieră impresionantă de 16 ani la conducerea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), constituind un simbol al perseverenței și dedicării în fața provocărilor cu care s-a confruntat presa românească post-comunistă. Perioada frământată în care Mihai Miron a preluat conducerea UZPR coincide cu anii de tranziție din România, o perioadă marcată de instabilitate politică și economică, dar și de schimbări fundamentale în peisajul mass-media. După căderea regimului comunist în 1989, jurnaliștii români s-au confruntat cu provocări pe măsură, de la libertatea de exprimare la protecția drepturilor profesionale, ceea ce înseamnă că UZPR a fost înființată pentru a răspunde acestor provocări, având ca scop consolidarea statutului jurnaliștilor și apărarea drepturilor acestora. Domnul Mihai Miron a fost ales președinte al UZPR la convenția de la Sibiu, într-o perioadă în care organizația își reconstruia structurile și își propunea să devină o voce puternică în apărarea jurnaliștilor, așa că sub conducerea sa, UZPR a reușit să-și extindă influența și să devină un actor important în peisajul jurnalistic românesc. În decursul celor 16 ani de conducere, aportul său a avut un efect semnificativ asupra statutului jurnaliștilor din România, iar, unul dintre principalele sale obiective a fost obținerea drepturilor legale pentru jurnaliști, în special în ceea ce privește indemnizațiile de pensionare, dovedindu-se faptul că aceasta constituia o problemă crucială pentru mulți jurnaliști, care, adesea, nu beneficiau de protecții sociale adecvate. Primul președinte al organizației a fost un lider dedicat, care a colaborat strâns cu colegii săi pentru a promova inițiative legislative menite să protejeze drepturile jurnaliștilor. De asemenea, a fost un susținător fervent al transparenței în mass-media, considerând că un jurnalism responsabil și moral este esențial pentru o viitoare societate democratică, mai ales că aceste valori au fost reflectate în activitățile UZPR, care a organizat numeroase conferințe și seminarii pentru educarea jurnaliștilor în privința drepturilor și responsabilităților lor. Prin eforturile sale susținute, UZPR a reușit să devină un centru de resurse pentru jurnaliști, oferind ajutor și informații despre drepturile jurnaliștilor, aceasta constituind o realizare semnificativă, având în vedere că în anii ’90, mulți jurnaliști nu aveau cunoștințe suficiente despre drepturile și protecțiile legale de care beneficiau.

Eforturile Domnului Mihai Miron de a promova drepturile jurnaliștilor
Domnul Mihai Miron a fost un mentor pentru mulți jurnaliști tineri, inspirându-i să-și continue carierele în domeniu și să lupte pentru valorile în care credeau, mai ales că intensele sale colaborări cu diverse organizații internaționale au contribuit la creșterea vizibilității problemelor cu care se confruntau jurnaliștii români la nivel global, atrăgând atenția asupra situației libertății presei din România. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a publicat un mesaj emoționant în care a subliniat contribuțiile sale profunde, descriindu-l ca «un apărător ferm al drepturilor jurnaliștilor», ca un omagiu adus muncii sale și ca o confirmare a rolului său esențial în evoluția jurnalismului românesc, fiindcă, moștenirea sa va continua să influențeze generațiile viitoare de jurnaliști. Prin exemplul său personal, Mihai Miron a contribuit la crearea unui mediu în care jurnaliștii pot lucra cu mai multă încredere și în deplină siguranță, lucru care nu prea este înțeles de către cei care ne guvernează astăzi! De aceea, rămân grăitoare eforturile sale de a promova drepturile jurnaliștilor la un standard de referință pentru toți cei care doresc să activeze în acest domeniu. La înmormântarea sa, jurnaliștii, editorii și alte persoane din mass-media au împărtășit amintiri despre Mihai Miron, evidențiind nu doar realizările sale profesionale, dar și calitățile sale umane. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, prin mesajul său oficial, a reușit să surprindă esența caracterului personalității sale, de om care a dedicat întreaga sa viață îmbunătățirii condițiilor de muncă pentru jurnaliști și creșterii prestigiului profesiei, iar, această apreciere este și un testament al impactului său profund asupra comunității jurnalistice. Trecerea la cele veșnice a lui Mihai Miron aduce în prim-planul vieții jurnalistice o serie de întrebări esențiale despre viitorul jurnalismului în România, într-o perioadă de criză socială, în care «fake news» și dezinformarea au devenit tot mai răspândite în sfera maipulării, iar, în acest context, rolul jurnaliștilor ca apărători ai adevărului este mai important ca niciodată. În acești ani, moștenirea lui Mihai Miron devine o sursă de inspirație pentru jurnaliștii tineri care doresc să continue tradiția unei prese responsabile și dedicate necesității de a spune adevărul! De altfel, provocările cu care se confruntă presa românească, cum ar fi lipsa de resurse financiare și presiunea politică, arată că eforturile Domnului Mihai Miron de a promova drepturile jurnaliștilor să fie și mai relevante, pentru că devine esențial ca viitoarele generații de jurnaliști să continue să lupte pentru un mediu de lucru care să le permită să-și îndeplinească misiunea cu integritate și profesionalism. În concluzie, viața și activitatea Domnului Mihai Miron sunt un exemplu strălucit de dedicare față de jurnalism și de drepturile profesioniștilor din presă, iar, trecerea sa la Domnul constituie nu doar o pierdere pentru comunitatea jurnalistică, dar, și o ridicare la Împărăția Lui Dumnezeu, de unde, domnia sa va continua să inspire și să ghideze viitoarele generații. Oricum, UZPR va păstra vie amintirea lui Mihai Miron, un adevărat apărător al drepturilor jurnaliștilor, iar activitatea sa va rămâne un reper în istoria presei românești și în memoria celor care se îndeletnicesc în taină cu scrisul! Ca urmare, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, îi aduce un omagiu celui care a fost Mihai Miron, iar jurnaliștii care fac parte din această mare familie profesională, îl vor păstra întotdeauna în memoria lor afectivă! ,,Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, este mesajul transmis de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România!
Profesor dr. Vasile GOGONEA,Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Mihai Miron, primul președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a trecut la cele veșnice – ,,Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh”! (Sfântul Atanasie cel Mare) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!” (Luca 22, 40) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Peripluri gorjene – De Gustar…… Povestea berzei roşii apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Despre-așa o guvernare
Multe n-aș putea să spui,
Poate, o recomandare:
Castrați-i, că fac și pui!

Aleșii noștri

De ne roagă să-i notăm,
N-are rost să ne-ntrebăm
Care-i bun și care-i prost,
Că-s tot ăia care-au fost.

Slugărel

Securist de meserie,
Cu primarii s-ar înscrie,
Dar, cât este de perfid –
O unealtă de partid!

Ghiță SRI-stul

Fost primar de referință,
Face azi un gest urât:
Minte lumea ca un ,,ghiță”
Ca să dea țuica pe gât!

Propagandă electorală

A promis marea cu sarea
Până a trecut votarea,
Ce vină să fi avut,
Dacă proștii l-au crezut?

Tot un drac

P.S.D.-eu sau P.N.L.-eu
Cu-amândouă ne-a fost greu
Ei, bogați cu burți umflate,
Noi, speranțe spulberate!

Țara noastră

Țara asta-a fost odată
Și frumoasă, și bogată,
Da’-i prădată, mai ales,
De cei pe care i-am ales.

Alesul

Ne-a fost drag, când l-am votat,
I-am urat ,,Mulți ani trăiască”!
Astăzi, l-au încătușat,
Să-i urăm: mulți ani primească!
Dr. Cornel MUNTEANU

Articolul Stropi de haz… apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Ei sunt oameni care nu Mă cunosc și credința lor în Mine este o fățărnicie”!
Din cele cunoscute până în prezent, primul autor din afara bisericii care să Îl menționeze pe Iisus Hristos a fost istoricul evreu Flavius Josephus, care a scris despre istoria iudaismului în jurul anului 93 d.Hristos, cel care face două referințe la Persoana Domnului Iisus Hristos. Prima dintre acestea este controversată pentru că se presupune că ar fi fost deformată de scriitorii creștini, iar, cea de-a doua nu a iscat suspiciuni, deoarece îl invocă pe Iacob, fratele lui Iisus Hristos. În schimb, la 20 de ani după Josephus, istoricii romani Plinius și Tacitus aduc noi consemnări, prin faptul că Tacitus precizează că Iisus a fost crucificat în timpul guvernării lui Pilat din Pont în Iudeea (26-36), în timp ce Tiberius era împărat (14-37), aceste date dovedindu-se corespunzătoare cu cele din Evanghelii. Iar, la toate aceste informații se adaugă cele consemnate de către Plinius, deoarece, creștinii din nordul Anatoliei Îl considerau pe Iisus Dumnezeul lor, în pofida faptului că niciunul dintre cei doi istorici nu agreau creștinii, din vreme ce Plinius vorbea în scrierile sale despre obstinația credincioșilor în gândire, în timp ce Tacitus le cataloga religia drept o superstiție distructivă! Merită să menționăm faptul că într-o lucrare publicată recent, filosoful francez, Michel Onfray, vorbește despre Iisus ca despre o ipoteză, referindu-se la existența sa ca la un «concept» și nu ca la un Dumnezeu înomenit! La începutul primului deceniu al celui de-al doilea mileniu creștin, în Statele Unite a fost inițiat «Proiectul Iisus», în cadrul căruia una dintre principalele teme de dezbatere s-a conturat în jurul problemei, dacă Iisus Hristos a existat cu adevărat, unii dintre «specialiștii» speculativi susținând că Iisus din Nazaret a fost non-existent (!!!??), ca și Nazaretul (???), susținând că acestea sunt…invenții ale creștinilor. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că doi istorici importanți, care au răspuns poziționându-se împotriva acestor argumente speculative au fost atei: Maurice Casey, de la Universitatea «Nottingham» și Bart Ehrman, de la Universitea din Carolina de Nord, care s-au situat pe o poziție lucidă și responsabilă! O parte din confuzia creată în jurul existenței Mântuitorului Iisus Hristos este cauzată și de argumentele arheologice invocate recent, care sunt puse în legătură cu speculațiile potrivit cărora Iisus ar fi fost nepotul Cleopatrei, prin idei completate de existența unor monede care l-ar înfățișa pe Hristos cu coroana de spini pe cap. În anumite abordări există cercetări legate de pânza în care se spune că ar fi fost învelit și înmormântat Iisus Hristos, mai ales că Papa Benedict al XVI-lea considera că giulgiul reprezintă un obiect sacru pe care măiestria umană nu ar fi putut să-l creeze și un simbol al Sfintei Sâmbete, cu toate că e dificil de găsit istorici care să vadă în acest material drept o dovadă arheologică serioasă care atestă că documentele realizate de creștini, evrei și scriitori romani reprezintă cea mai puternică dovadă.

,,Eu lucrez conform planului Meu, conform scopului Meu și nu conform intențiilor omenirii”!
În multe situații, Mântuitorul a vrut să aducă mai mult decât vindecări vremelnice, care doar amână sfârșitul tragic, pentru că El voia să aducă răbdarea în suferință, înțelegerea ei, asimilarea ei, înțelegerea că minunea este pentru o vreme, temporară, iar, după aceea, vine ca să aducă Viața cea Veșnică, Învierea din morți, înlăturarea răului din lume, nu doar din timp și din societate și dintr-un anumit loc și dintr-un anumit trup, deoarece, capătă importanță înlăturarea morții și a suferinței din trupul ființei umane, din trupul naturii noastre umane. Dar, dincolo de trupul nostru stricăcios, mai există ceva, există Înviere, mai există o reparație a sufletului și a trupului nostru, dar nu așa cum am dori-o noi, prin viața trăită aici, pe pământ. Căci, nu putem avea Viață Veșnică în Împărăția lui Dumnezeu, decât părăsind meandrele lumii acesteia de aici! Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel în cea de-a doua Epistolă către Corinteni, avem un corp care este nefăcut de mână și de care ne vom învrednici altădată, chiar dacă vrem să ne îmbrăcăm cu cortul nostru cel veșnic peste trupul nostru cel stricăcios, dar nu se poate un asemenea lucru! De aceea, suferim în trupul nostru, pentru că noi dorim să ne îmbrăcăm peste trupul nostru stricăcios cu trupul nostru cel nestricăcios, cu viața noastră cea veșnică! Dorința omului este uneori împotriva firii decăzute, împotriva legii după care noi trăim într-un colț de univers, cel puțin deocamdată. Noi trăim aici, temporar, într-un cort stricăcios, într-un trup stricăcios, pe care trebuie să-l lăsăm deoparte, pentru că-l pierdem cu toată suferința, iar, când ne despărțim de trupul nostru, lăsăm deoparte tot ceea ce ne nemulțumește, tot ceea ce ne întoarce în moarte, tot ceea ce se strică în noi clipă de clipă, atrăgându-ne înspre pământul arid și secetos. Un altfel de trup este menit ca să trăiască veșnic, așa cum nici Mântuitorul Iisus Hristos nu a trăit veșnic în trupul Său pe care l-a asumat din Fecioara Maria! Domnul a trecut prin viața aceasta, prin suferință, prin milă, prin durere, prin oboseală, prin foame, a trecut prin moarte și mai apoi, prin Înviere și să ne încredințeze că, așa cum și trupul Său a trecut prin suferință, prin boală, prin sete, prin oboseală, prin moarte și a Înviat, așa vom învia și noi! A vindecat Mântuitorul cât a putut în viața Sa durerile oamenilor, toată durerea și toată neputința din popor. Căci, spunea acest lucru și marele profet Isaiia cu sute de ani înainte de Mântuitorul, Cel Care neputințele noastre va lua și bolile noastre va purta. Iar, toate acestea le poartă Cineva Care nici măcar nu merita să îndure setea și foamea și oboseala și moartea noastră! Ca să înțeleagă bine și impostorii care neagă existența Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că Fiul Lui Dumnezeu Se face începătorul Învierii noastre, iar, adevăratul nostru trup veșnic rămâne trupul transfigurat prin Înviere, unit cu sufletul cel nemuritor, cel creat și dăruit de Dumnezeu, lăsând suferința deoparte, fiindcă, Dumnezeu ia trupul nostru stricăcios și-l transfigurează, prin moarte și Înviere, în trup nestricăcios și veșnic! Amin.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Impostorii care neagă existența Mântuitorului Iisus Hristos – ,,Faceţi cu Mine ce vreţi. Iar când veţi săvârşi ultimul rău posibil, veţi vedea că iubirea Mea nu s-a clintit. Ea a fost bucurie, ea a fost durere pătrunzătoare, dar a rămas întotdeauna numai iubire”! (Luca 13, 29). apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2.Sentimentul: punct de sprijin
Ei, da, Doru V. Fometescu este un sentimental, dar în același timp și un rafinat intelectual. Are o cultură, asumată temeinic, aspect prioritar – fundamentul ce-i permite să cultive și realul și imaginarul, cotexistențiale, când „captiv unei iluzii reci”, când „printre ierburi de cuvinte” soarbe rouă, har „ca margine de hotar”.
În viziunea sa, sentimentul e „sprijin pentru verb robust, ori abrupt”. Poeticitatea îi e din „vibrații lente cu miresme de arbust”. Cu o solidă «ars poetica» exprimată lucid, poetul „naiv în colți de visare” (ci nu în cei ai „mistrețului cu colți de argint” – n.n., I.P.B.) și-a văzut liber de drum și-n permanent progres estetic, autoreferențial și hermeneutic.
„Cutreierând diverse teme” Doru V. Fometescu răsfiră câteva mirări „la umbra unui timp vetust” (modernist – n.n., I.P.B.), în cicluri de așteptări transmoderniste.
Afirmam că Doru V. Fometescu e un poet citit, înzestrat și rotund, optând pentru arghezianism ca orice gorjean care se respectă. Astfel „poetul ca un țăran tot ară… și, înfometat de forme zvelte, își șlefuie poemul cu alint”.
Ca orice poet artizan, și clarificat, structural, bun meșteșugar, Doru V. Fometescu „stăruie în unelte” iar „condeiul îi e plugul” de argint.

3.Sufletgrafia: o metodă proprie
Doru V. Fometescu e un homo scripturalis, are conștiința misiunii sale care resacralizează lumea de prin jur, o readuce în vatra ei magicomitică. Iar poezia îi e „vibrație din manuscris”, „joc de silabe, tainic alfabet”, „perenă floare de suflet și de gând”. „Proaspăt avânt el dăruie visului”, fiind un transoniric, „crede în pământ, în flăcări și zări”. „Visul: acest necunoscut fără hotar” silește hârtia să transscrie „sintagme pure” care reflectă, valérianobarbian, „printre umbre străbunele idei”. „Și ruga pentru bine urcă trepte, numai prin suflet – darul de la zei – vremuri bolnave tind să se îndrepte.
Călcând, optimist, pe urmele mărețului Nichita Stănescu, gorjeanul nostru, columnist, din generația lui Ion Cepoi și Victor Barbu inventează o metodă proprie: sufletgrafia, prin care „orice cuvânt are un sens poetic, de-l umezești cu suflet și-l vei primeni” și tu, dragă cititorule, al cronicii de față.
Metoda aceasta personalizată ideatic recurge – cum altfel? – la inefabil, la entuziasm, la pertinență, la „polara stea: rațiunea”, egal și-ncrezător totodată și pasiunii; Doru V. Fometescu „prinde profeție: boare de cuvânt”, pipăind forma gândului, învață „cum robite rădăcini tot fac din fruct înmiresmatul dar”, „într-un amestec de amintiri și lut”, „văz-duh, ceva vital și absolut”, „cum sângele viu din arterele” poemului originar, original, îmbrățișând un arhetip și regăsind, auroral „drumul lung spre celălalt, obscur, greu de regăsit”.

4.Astrale energii rodind noi înțelesuri
Om atașat titlului de poet vaticinar, Doru V. Fometescu, adept declarat, prin energia-i creatoare, al transmodernismului „cultură slove și pogoară la taina unui vechi Altar, liturgic vivant și fără bir”, „fluidizând alunecos misterul”, ignorând efemerul „prin faptă și simțire legendară”, „cu vid de jertfă prefirat în stea”.
Definind poetul care „dăinuie prin vis, asemenea unui fapt sublim prin foșnetul din manuscris ce-ndeamnă la curaj”, autorul din „Freamăt de timp”, „dăinuie adesea prin ritmuri și în răspăr”, „însetat de înțeles simte nevoia de-adevăr”. ”Poetul dăinuie prin dar, ce îl răsfiră celuilalt, slujind Cuvântul – vechi Altar, colindător pe Drum înalt”.
El „caută trudnic simplitate”, e „caligraful din cetate ce-apropie nemărginiri”. Lui îi e „brazdă proaspătul cuvânt” ori „în străfund scafandru printre unde avântate perla sa-i cuvântul tandru”. Adună „seve de-alb contrast dinspre sfârcul ancestral”, îl învăluie mirarea (lui Blaga – n.n., I.P.B.), urcă prin vămi un gest floral (precum Pillat – n.n, I.P.B.).
Poezia îi e când „un joc ambiguu de nuanță – blestem și binecuvântare”, când „cugetul arheu însuflețind porunci uitate… în truda-i către armonie”.
Îmi închei cronica, citând integral poemul doctrinar „Cum văd poetul?”. ”Nu simt că Poetul ar fi rege/ în jocul vieții către sens divin…/ nici rob supus nevoii de-a alege/ între real și visător destin; // atunci ce poate fi acest martir/ al viziunii pentru Libertate?…/ Un singuratic și onest fachir,/ alint sfios, avântul ce răzbate!// Fermecător și cam atemporal/ inexplicabil și contemplativ,/ poate puțin retras și conectat astral/ e Omul cel cu sentiment nativ”.
Ion Popescu Brădiceni, Cronicar literar, doctor în filologie, scriitor

Articolul Serile la Brădiceni XXX/2026 – Eveniment editorial – O ars poetica exemplară apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – „Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 12). apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Să urăm si noi succes în acțiunile viitoare tinerilor cercetași si să reamintim pentru cititorii noștri câteva repere ale activității internaționale si de ce nu interne ale acestei nobile activități ce se poate constitui într-unul dintre cele mai însemnate activități pentru tineretul gorjean si nu numai.
La ora actuală mişcarea cercetaşilor este cea mai importantă organizaţie de tineret din lume în care activează peste 17 milioane de cercetaşi din peste 160 de ţări si teritorii. După mai bine de un secol de la înfiinţare spiritul cercetăşiei este încă tânăr transformându-se într-o mişcare internaţională, nonguvernamentală, apolitică, bazată pe voluntariat deschisă tuturor copiilor şi tinerilor indiferent de rasă, sex sau credinţă religioasă.
Cercetăşia este calea cea mai bună de a-ţi realiza un vis, un ideal sau un prieten bun. Aceasta se bazează pe trei principii:
-Spiritual- aderenţa la valorile spirituale ale religiilor, respectarea credinţei celorlalţi şi a îndatoririlor ce decurg din aceasta.
-Social- participarea activă la viaţa comunităţii în spiritul respectării drepturilor celorlalţi precum şi a protejării mediului înconjurător.
-Personal- dezvoltarea personalităţii şi a capacităţii de exprimare liberă într-o societate democratică.
Organizaţia Mondială a Cercetaşilor (WOSM-OMMS) este o mişcare internaţională compusă din organizaţiile SCOUT naţionale recunoscute. Acestea îşi desfăşoară activitatea sub asistenţa unui grup de profesionişti cu experienţă în peste 160 ţări.
În cadrul ONU organizaţiile de cercetaşi colaborează cu UNICEF, UNESCO, Programul ONU pentru Mediu şi OMS.
Prezentăm în continuare câteva repere legate de istoricul mişcării cercetăşeşti din ţara noastră precum şi activităţile specifice desfăşurate.
Precursoarea mişcării cercetăşeşti în România este considerată organizaţia „Micii Dorobanţi” ce a activat în timpul războiului de independenţă asigurând aprovizionarea cu alimente şi muniţie a militarilor ce executau recunoaşteri sau observaţii asupra poziţiilor inamice. Din organizaţie au făcut parte Nicolae Iorga şi Constantin Istrati.
Cercetăşia în România s-a născut în anul 1912 fiind membră fondatoare a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout aducându-şi o contribuţie importantă la crearea unui climat democratic în perioada interbelică. În timpul celui de-al doilea război mondial cercetaşii au răspuns cu entuziasm chemării de eliberare a ţării acţionând în sprijinul acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul naţional.
După anul 1945 cercetăşia a fost desfiinţată şi înlocuită cu binecunoscutele formaţiuni de Pionieri şi Şoimi ai Patriei. Mişcarea a renăscut în anul 1990 cu o structură ce numără la ora actuală peste 150 de centre locale.
Cercetăşia este considerată o modalitate binevenită pentru copiii şi tinerii între 8 şi 25 de ani de a trăi exerciţiul democraţiei şi a-şi petrece în mod util şi atractiv o parte a timpului liber precum şi o metodă educativă ce completează şcoala şi familia prin contactul direct cu realitatea.
De-a lungul timpului numeroase personalităţi culturale şi politice au activat în rândurile mişcării cercetăşeşti din România: M. Eliade, G. Antipa, I.I.C Brătianu, I. Cantacuzino, G. Călinescu, Principesa Elena a României, I. Raţiu etc. În prezent organizaţia din ţara noastră numără peste 10 000 de membri ce activează în peste 150 de centre locale de pe tot cuprinsul ţării.
La nivel judeţean în decembrie 1914 se înfiinţează cohorta cercetaşilor gorjeni sub denumirea de „Legiunea Domnul Tudor” Dintre personalităţile implicate în mişcarea cercetăşească gorjeană putem aminti pe dr. N. Hasnaș, g-ral Muica, N.Frumuşanu şi lt. L.Teiusanu.
Mugurel PETRESCU, fotografie autor

Articolul Repere cercetăşeşti – Campul ,,Acasă la Brâncusi” 2026 apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2.O splendidă dualitudine
Cu adevărat această dotată naratoare cu harul locuirii poetice, ca-n atmosfera filosofică creată de marele Heidegger, apelează la trăirile semnificative accentuate calitativ de un spațiu cândva mioritic, dar azi pângărit, aflat în criză de moralitate, de identitate, de bunătate, de paternitate și, vai, ce-i mai dureros, de maternitate.
Impresionismul romanului Dariei Dalin se obiectivează politic sub formă de protest adesea virulent, acuzator la vedere. Așa și trebuie să ne comportăm noi în acest prezent degradat – decadent, înspre peștera cu monștrii și căpcăuni, înspre cruzimea criminală a unor indivizi pe care procurorii nu vor să-i aresteze din „lipsă de probe”(?!), înspre avariția fără precedent istoric a unei părți a societății autohtone ș.a.m.d.
Însă tonul meu, destul de aspru, trebuie să se plieze și pe scriitura acestei excelente povestitoare pentru copii în maniera unor B. Ștefănescu-Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Saint-Exupéry, Mark Twain, C.J.H. Dickens, Lewis Carroll ș.a. Ea știe rostul manifestului și pamfletului resorbit în text; se pricepe să schițeze personajele rapid și cu maximă eficiență; situațiile-intrigi par culese/și poate chiar sunt, dintr-o realitate lugubră, dezamăgitoare.
Orfismul Dariei Dalin, lecția ei semiologică și sociologică dar și psihanalitică sunt învăluite într-o splendidă dualitudine a sacrului cu profanul, a umanismului cu animalicul domesticit, a atitudinii transsociale a limbii literare folosite (inclusiv argoul, neologismul, arhaismul etc.) cu o sensibilitate proeminentă.

3.Texistența necesară
Daria Dalin își populează romanul cu oameni pe care-i interceptează în crizele deveninței lor în epocă, în criză, în impas, ca să pună accentul valorizator pe jocul dintre trecut și prezent; dar dacă istoricul înregistrează în timp, prozatoarea noastră, (a „Serilor la Brădiceni”, adică – n.n., I.P.B.) creează atmosferă, viață, comportamente, stări psihice, confesiuni totale, dialoguri vorbite sau epistolare. Viața lăuntrică a acestor eroi și eroine este dramatic dezvăluită ca și cum ar fi fost extrase din realitatea imediată, aceea cu care individul se confruntă volens-nolens, se mișcă uneori între două lumi de întuneric, răpit de experiențe incredibile: droguri, cerșetorie, sclavie, exploatare fizică, beție, muncă silnică, crimă, afaceri murdare ale unor privilegiați, escrocherii legiferate, prin scheme incontrolabile, însușirea frauduloasă a unor sume uriașe de la stat ș.c.l.
Ipso-facto, povestitoarea reliefează niște aspecte social-etice și politico-morale acute: baștanii, miliardarii, puternicii zilei, practică în ascuns sclavizarea copiilor din orfelinate, escrocarea vârstnicilor din căminele groazei, prostituția „profesionistă”, pedofilia ș.a.m.d.
Atitudinea ei critică, sarcastică, dură, în termenii cei mai fățiși au cruntului adevăr e de un cinism tulburător și problematizator, necesar în actuala Românie, căzută pradă viciilor celor mai extravagante, de un „lux” demențial.
„Bomboane acrișoare” e un roman care trebuia scris. Și e scris într-o – și-l citez pe Mircea Cărtărescu din „Texistența” – manieră paradoxală: citez din „Texistența”: „O carte este bună atunci când, citind-o, îți dai seama că de-o bună bucată de vreme n-ai mai văzut nici o literă”. O asemenea carte este și cea a Dariei Dalin.
Ion Popescu Brădiceni, Critic literar, doctor în filozofie, scriitor

Articolul Serile la Brădiceni XXX/2026 – Daria Dalin… o romancieră a actualității stringente apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”
Așadar, în Duminica a 12-a după Rusalii, constatăm că tânărul este sincer frământat de întrebările esenţiale ale vieţii pe care şi le pune sufletul omenesc, mai ales la această vârstă, când caută un răspuns esenţial de la Iisus, iar Domnul Iisus, îi descoperă şi ne descoperă și nouă că oamenii au încercat de atâtea ori în istorie, de la ispita lui Lucifer din Eden, prin gustarea «din pomul cunoştinţei binelui şi răului» (Facerea III, 6) să decidă ei şi să se instituie drept factori hotărâtori ai vieții, mai ales că pe măsură ce creşte egoismul tot mai individualist, creşte şi fărâmiţarea lumii, se înmulţesc şi suferinţele, iar, dimpotrivă, cu cât cineva e mai aproape de bunătatea divină, descoperită în Hristos, devine mai bun, fiindcă a descoperit unitatea în iubire divină. Pentru exemplificare, în continuare vom reda textul Evanghelic prin care aflăm că: «În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință» (Matei 19, 16-26), ceea ce înseamnă că mântuirea nu stă în cunoaştere, ci în împlinire, mai ales că unele legi sunt orientative, nu cuprind toate detaliile vieţii. Multe fapte le facem din conştiinţă, prin glasul lui Dumnezeu din om, care ne spune despre un anumit lucru dacă e bun sau rău! Dar, o altă problemă care s-ar putea pune este dacă nu cumva poruncile ar afecta libertatea noastră, dar, ele nu trebuie văzute ca un instrument coercitiv, ci, ca nişte căi oferite în sprijinul vieţuirii morale, tocmai de aceea, nu trebuie să privim lucrurile dinafară, pentru că Dumnezeu ne arată că viaţa nu este cu putinţă decât în comuniunea cerească cu Izvorul vieţii, cu Cel absolut bun şi Unul care ne poartă spre o treaptă mai înaltă a vieţii!

,,Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi!”
De multe ori, trebuie să vedem dacă nu cumva ne asemănăm cu tânărul din Evanghelie, chiar dacă nu avem marile avuţii ca el, căci, textul Evanghelic nu trebuie înţeles numai în literă. Într-adevăr, nu avem acele multe bogăţii, unii fiind, poate, chiar săraci sau cu o condiție materială mulțumitoare, dar nu într-atât încât să nu avem cu ce milui pe cei de aproape sau mai de departe. Cine vrea mai mult decât vieţuirea obişnuită, va trebui să urmeze şi sfaturile Evangheliei, cu ascultarea necondiţionată, prin sfaturi numite şi ascultări de credință, iar, întrucât noi dorim să facem o legătură între Evanghelia din Duminica a 12-a după Rusalii şi viaţa obişnuită, mirenească, adică a celor ce trăiesc în lume, nu în mânăstire, vom încerca să evocăm întâiul sfat dat de Iisus tânărului bogat: „De vrei să intri în viaţă păzeşte poruncile!”, iar, ca să vedem dacă și noi împlinim acest sfat, să ne întrebăm, dacă ştim cele zece porunci, pe care le aflăm din Sfânta Scriptură și de asemenea din cărţile de rugăciuni. Nu-i nimeni obligat, ci invitat, chemat, să le respecte. După cum nu-i nimeni obligat să îmbrăţişeze creştinismul şi ortodoxia, dar, dacă dorim să fim socotiţi în rândul creştinilor ortodocşi, atunci vom respecta, desigur, legile ortodoxiei, în literă şi în duh, și nu pe jumătate, nu după chef, nu după interpretări proprii, ci, complet, necondiţionat, fără intermitenţe, după Voia Domnului, nu după voia noastră! De aceea este atât de lăudată virtutea ascultării, a receptivităţii, nu numai în viaţa monahală, ci şi în familie şi în Biserică, marea familie, în general. Iar, ca să ascultăm un mic elogiu adus acestei virtuţi: Deci, fiilor, pentru aceasta este bună ascultarea căci pentru Domnul se face. Aţi auzit, fiilor, în parte, o puţină urmă a ispravei acesteia! O, ascultare, mântuirea tuturor credincioşilor! O, ascultare, născătoarea tuturor faptelor bune! O, ascultare aflătoarea împărăţiei! O, ascultare care deschizi cerurile şi sui pe oameni de la pământ! O, ascultare, hrănitoarea tuturor sfinţilor, din care au supt ei lapte şi prin care s-au făcut desăvârşiţi! O, ascultare, care eşti locuitoare împreună cu îngerii, așa cum ne sfătuiește Părintele Constantin Galeriu! În concluzie, trebuie să trăim în duhul ascultării, iar, dacă cineva nu ştie a citi sau nu are ţinere de minte, dar trăieşte cinstit, nu trebuie neapărat să cunoască poruncile, chiar dacă socotim un lucru elementar să le ştim pentru a le putea împlini. În acest sens, unul dintre mesajele Evangheliei Duminicii a 12-a după Rusalii este să rememorăm poruncile, să cerem explicaţii asupra unora pe care nu le înţelegem bine şi să vedem dacă le respectăm sau nu, pentru că Cel Preaînalt știe tainele inimii noastre și numai Dumnezeu ne arată că viaţa nu este cu putinţă decât în comuniunea cerească cu Izvorul vieţii, cu Cel absolut bun şi Unul care ne poartă spre o treaptă mai înaltă a vieţii! .
Profesor dr. Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne arată că viaţa nu este cu putinţă decât în comuniunea cerească cu Izvorul vieţii, cu Cel absolut bun şi Unul care ne poartă spre o treaptă mai înaltă a vieţii! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Impostorul simte nevoia stringentă de a fi special, de a fi important!
Sindromul impostorului se referă la faptul că unii oameni, în special cei care chiar se consideră pe ei înșiși că sunt foarte buni în ceea ce fac într-un numit domeniu sau în mod paradoxal, ajung și cred despre ei înșiși că sunt incompetenți, dar, afișează faptul că nu merită succesul pe care l-au obținut, în ciuda dovezilor și realizărilor pe care le au. Uneori, ei se percep ca fiind niște oameni falși și prefăcuți, ca și cum i-ar fi păcălit pe alții să îi considere inteligenți, capabili sau demni de admirat, așteptându-se să fie «deconspirați» cât de curând, fapt ce le cauzează mult stres, anxietate și îndoieli de sine. Dacă ne referim și la ciclul impostorului, acesta se referă la cercul vicios din care individul are sentimentul că nu poate ieși pentru că îi întărește convingerea că succesele nu se datorează propriilor calități. Se pare că acest ciclu începe atunci când persoana are de îndeplinit o sarcină importantă, însă, din cauza anxietății și a temerii de eșec, persoana începe imediat să lucreze și depune mai mult efort decât este necesar sau amână realizarea ei, pentru ca mai apoi să lucreze din greu pentru a o duce la îndeplinire. După finalizarea activității, apare un sentiment de bucurie și de eliberare emoțională, care, însă, nu va dura prea mult! În contrast cu laudele primite, impostorul nu consideră că succesul este datorat abilităților sale, ci, fie dăruirii în exces, fie norocului omenesc! În acel moment, îndoiala și anxietatea, amplificându-se odată cu apropierea unei noi sarcini, impostorul nu mai are încredere că poate să obțină din nou succesul scontat, ținând cont de faptul că, în percepția sa, succesul nu i se datorează personal, ci, unei instituții administrative, așa cum este cazul primăriei, atunci când se inaugurează un monument special! Prin însăși nevoia stringentă de a fi speciali, de a fi importanți prin funcția pe care au avut-o altădată, impostorii își doresc în secret să fie cei mai buni în comparație cu alții, fiind de multe ori primii în ceea ce întreprind prin afirmații mincinoase! Însă, atunci când alții au rezultate mai bune decât ale lor, acești impostori concluzionează că de fapt sunt proști și nici nu sunt atât de talentați, doar pentru că nu au fost pe primul loc!

Impostorul mediocru trăiește sentimentul apăsător de frică și de vinovăție!
Afișând prin mediocritatea lor, chiar unele aspecte de supraom, impostorii se așteaptă să facă totul perfect în fiecare aspect al vieții lor și tocmai pentru faptul că nu-și atribuie succesele, simt nevoia de a compensa aceste goluri sufletești convertite în răni interioare, afișându-se exagerat de mult. Impostorii de acest fel, invocând anumite relații de rudenie, își stabilesc standarde și obiective aproape imposibil de atins și se simt copleșiți, chiar învinși și dezamăgiți atunci când nu reușesc să le atingă, confirmându-și credințele negative despre ei înșiși! Impostorii de acest gen, au o frică maladivă de eșec, atunci când sunt puși față în față cu îndeplinirea unei sarcini, deoarece, ei încep să se simtă din ce în ce mai anxioși pentru că se tem că vor eșua, iar atunci când fac greșeli sau nu îndeplinesc o sarcină la cel mai înalt nivel de performanță se simt rușinați și umiliți peste măsură! Tocmai din acest motiv, pentru a evita un posibil eșec, ei se străduiesc în exces ca să lovească în cei care i-au dat în vileag! Un asemenea lucru poate deveni o problemă personală, atunci când efortul și energia investite într-o sarcină de rutină depășesc nivelul necesar pentru realizarea sarcinii respective, ducând la pierderi inutile de resurse și la ignorarea priorităților pentru comunitate! Prin ceea ce se dorește a se arăta o negare a propriilor competențe și o mascată ignorare a aprecierilor oficiale, impostorii atribuie succesul unor factori externi într-o mai mare măsură decât ceilalți oameni, deoarece, nu iau în seamă feedback-urile pozitive sau dovezile care le induc iluzia succesului, ci, dimpotrivă, se focalizează pe aspectele pentru care ei consideră că nu merită să fie lăudați, căutând argumente prin care să le dovedească și altora acest lucru. Un lucru întristător pentru impostorul mediocru este și faptul că el trăiește sentimentul apăsător de frică și de vinovăție în legătură cu succesul, mai ales că aceste emoții sunt legate de consecințele negative ale succesului obținut. Dacă asemenea impostori au anumite realizări care pentru cei apropiați par neobișnuite, deodată se simt distanțați și deconectați de ei, fiindcă le este teamă să nu fie respinși, simțindu-se vinovați că sunt ceea ce nu sunt! De asemenea, o altă teamă a impostorilor obsedați de insuccesul evident provine și din faptul că așteptările și pretențiile celorlalți, vor crește în privința lor, pentru că nu sunt siguri de capacitatea lor de a menține același nivel de performanță și devin ezitanți în a-și asuma noi responsabilități. În loc de trage o concluzie necesară, merită să apreciem și factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen psihologic, deoarece, mediul și relațiile familiale, felul în care au fost educați impostorii, lipsa de sprijin și de comunicare interpersonală, un control exagerat, o hiperprotejare, furie și conflicte repetate, chiar lipsa de validare a realizărilor, lipsa încurajării, valori familiale precum obținerea succesului prin competiție, maniera în care am fost învățați să se raporteze la succes și la eșec, anumite carențe ale trăsăturilor de personalitate precum perfecționismul, toți acești factori contribuie la constituirea cadrului în care se manifestă mereu sentimentul de motivație imediată!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Sindromul impostorului și tentația lui de a fi un om sub mască – Sindromul impostorului poate alimenta sentimentele de motivație imediată pentru a avea realizări, acest lucru are de obicei un cost manifestat sub forma unei anxietăți! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul, adică cu blândeţe, nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon” (Sf. Cuv. Paisie Olaru) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Lovitură pentru elevii săraci. Bursele sociale, tăiate în vacanțe apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Unul dintre acestea o veritabilă îmbinare de forme şi fenomene ale naturii având chiar o discretă aură mistică l-a constituit ţinutul izvoarelor din nord-vestul judeţului mai precis perimetrul Izvarna unde puzderia de izbucuri ce apar “de sub streaşina muntelui ca nişte cuiburi de rândunici” cum plastic se exprima acum mai bine de nouă decenii Ion Conea unul dintre cei care au cercetat fenomenele de aici continuă să-i fascineze şi astăzi de la cunoscători şi până la simpli privitori de multe ori ajunşi ocazional prin aceste locuri de vis.
Relatam cu ceva timp în urmă mărturiile unora dintre cei care au avut răbdarea de a sta , a urmări şi de ce nu a asculta „bolboroasele” ori „fierbătorile de nisip” cum sunt numite pe aceste locuri izvoarele ce apar din coasta muntelui şi care în opinia hidrogeologilor care au făcut cercetări prin aceste locuri vin tocmai din Retezatul Mic mai precis dintr-o zonă carstică a acestuia numită parcă predestinat Soarbele (traseul apei de acolo pe sub Munţii Vâlcan şi până la ieşirea la lumină fiind în opinia acestora cea mai lungă străpungere subterană a apei la nivel naţional) că după această veritabilă meditaţie în sânul naturii s-au simţit mai încărcaţi energetic.
Un alt fenomen carstic impresionant dar din păcate prea puţin cunoscut, mediatizat şi nu în ultimul rând pus în valoare sunt Cheile Sohodolului dar nu de la Runcu aşa cum mulţi ar fi tentaţi să creadă (cu toate că termenul Sohodol înseamnă Vale Seacă şi poate fi întâlnit în mai multe locuri unde sunt fenomene carstice) ci de Izvarna.
Râuleţul în curgerea sa pornită din cătunul Sohodol aflat ca într-o covată în împărăţia muntelui parcurge cheile cu acelaşi nume în lungime de aprox 2 km pentru ca la final să-şi poarte undele când vremea este prielnică şi are apă destulă în Orlea. Peisajul estival chiar şi pe căscăduţele ce s-au format poate fi uşor asemănat în aceste zile fără a greşi prea mult cu tablourile din filmele cunoscutului Walt Disney. Iar dacă vom dori să facem o tură pe cheile râuleţului în aceste zile chiar pentru câteva minute peisajul şi nu în ultimul rând jocul apei ne vor răsplăti cu siguranţă efortul depus.
Şi nu în ultimul rând dacă la plecare din acest veritabil sanctuar al naturii vom opri să aruncăm o privire de pe drumul ce merge de la Tismana spre Celei şi vom avea noroc de vreme clară cu siguranţă vom fi impresionaţi de imaginea despicăturii Cheilor Sohodolului de Izvarna în roca muntelui ca o lovitură a unui paloş uriaş dată de cine ştie ce personaj al folclorului local.
Iar dacă ne vom aduce aminte că prin aceste locuri şi până la Ponoare în vecinătatea Podului Uriaşilor legendele spun că au trăit în vechime nişte oameni giganţi ce erau numiţi pelasgi iată cum putem contura întreaga zonă într-un perimetru de-a dreptul idilic din păcate prea puţin pus în valoare şi promovat în cadrul proiectelor ori a demersurilor agro- turistice specifice.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Popasuri estivale – La pas prin lumea „Bolboroaselor” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vieţii”!

-V.G. Crezi că sunt eu vrednic de o asemenea rugăciune?
-Sf. A. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia!
-V.G. Putem spune că rugăciunea face parte din esența creștinismului?
-Sf. A. Creştinismul nu e o afacere de duminică, ci este o strădanie de toate zilele, toată viaţa, de a ajunge stilul de viaţă şi concepţiile pe care aşa ni le-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos!
-V.G. Dar, pentru noi, creștinii, ce poate să însemne Mântuitorul Iisus Hristos?
-Sf. A. Pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vieţii şi-al istoriei, reazem în ispitele şi furtunile timpului. Iisus Hristos e asemănarea după care tânjim şi însetăm de-a lungul deşertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastră dar, mai mult decât acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne rămâne credincios, nu ne părăseşte niciodată. Şi mai mult, e Sfânta noastră Împărtăşanie cu desăvârşire, formarea noastră metafizică!
-V.G. Așadar, ne puteți ajuta pe cei surghiuniți de răutatea vrăjmașilor neînduplecați?
-Sf. A. Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!
-V.G. Vedem că trăim vremuri în care a spune adevărul devine un risc asumat!
-Sf. A. A spune adevărul şi a propăvădui îndreptarea, îți pot pune viața în primejdie de moarte!
-V.G. Cum se pot vedea oamenii care au pierdut și darurile Duhului Sfânt?
-Sf. A. Dacă s-au restrâns darurile Duhului Sfânt, dacă înșiși credincioșii găsesc că puterile nu mai au rost în sprijinul credinței, e semn că ne-am depărtat de Dumnezeu și că nu mai avem știința mântuirii, ci duh de toropeală!

,,Din noaptea neştiinței şi a lipsei de sfat vin toate relele”!

-V.G. De unde vin relele care îi determină pe unii să surghiunească oamenii drepți?
-Sf. A. Din noaptea neştiinței şi a lipsei de sfat vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi (în)cruntă pământul!
-V.G. Mai pot accede oamenii aceștia la binefacerile duhului ceresc?
-Sf. A. De unde am plecat, acolo să ne străduim a ne întoarce, căci, după duh, omul este făptură cerească. El poate primi darul dumnezeiesc al mântuirii care însă trebuie să fie şi roada cunoştinței, voinței, ostenelii şi dragostei sale!
-V.G. Totuși, de unde vine păcatul împotriva Duhului Sfânt?
-Sf. A. Libertatea ar fi un dar special al lui Dumnezeu dat omului, ca prin darul libertății de conștiință, el să crească până la desăvârșire, nu să cadă în haos, în păcatul împotriva Duhului Sfânt! Pentru că, liberi fiind, oamenii se pot pune și împotruva lui Dumnezeu și la acest punct de cumpănă, libertatea se piede! Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu e retragerea Duhului Sfânt și cufundarea conștiinței în întunericul orgoliului luciferic!
-V.G. În reflecția filosofică, putem desluși condiția ființei decăzute?
-Sf. A. Filosofia vede persoana omenească doar în cadrul naturii decăzute! Persoana nu are în filosofie perspectiva transcendenței, încă nu e văzută în lumina învierii!
-V.G. Dar, Mircea Eliade scrisese că unica transcendență accesibilă tuturor oameniler este moartea, iar, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare spunea că adevărata filosofie a omului este gândirea la moarte!
-Sf. A. Din moarte, adică din sfârșitul naturii decăzute a omului, Iisus a îndreptat trăsătura pătimitoare a firii prin nestricăciunea voinței sale libere, făcând, din sfârșitul trăsăturii pătimitoare, începutul prefacerii spre nestricăciunea cea după fire!
-V.G. Cui datorăm credința pe care am dobândit-o la un anumit moment dat?
-Sf. A. Însăși credința este un dar al Duhului Sfânt și unde acest dar nu este, nu este nici afirmarea existenței sufletului indepentent de trup și de moartea acestuia!
-V.G. Când sunt surghiunit, cum îi vede Domnul pe vrăjmașii care se vor iertați?
-Sf. A. În creșterea lor spre desăvârșire, oamenii sunt călăuziți de mâna nevăzută a Mântuitorului care îi îndrumă prin preoți, prin ucenicii Săi văzuți, trimişi de Iisus în fiecare rând de oameni!
-V.G. În astfel de situații, cum Îl simțim pe Dumnezeu în sufletul nostru?
-Sf. A. Fiul (a doua față a lui Dumnezeu) s-a făcut om desăvârşit, afară de păcat, şi ne-a arătat cărarea. Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate, mergând cu noi, cu fiecare dintre noi, în toate zilele noastre. Căci Dumnezeu Însuşi, cu sfinții Săi, îi întovărăşeşte nevăzut pe oameni!
-V.G. Sfântul meu drag, ce repede curge timpul când suntem în dialog!
-Sf. A. Dragul meu creștin surghiunit, îți cunosc pe toți vrăjmașii tăi, dar, porțile Bisericii lui Hristos rămân mereu deschise şi primitoare pentru cei care se întorc din povârnirea pierzării într-o cale nouă, calea mântuirii, când văd corabia Bisericii plutind peste apele pierzării şi arca lui Noe închisă pe dinafară de Dumnezeu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Sfântul Arsenie Boca de la Prislop, în dialog cu un surghiunit – ,,Fie ca «locuinţa» mea să fie un sanctuar unde numele Lui Dumnezeu să fie înălţat, unde cuvântul să fie onorat, unde rugăciunea să fie practicată zilnic…” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Festivalul este dedicat promovării și valorificării autenticității, tradițiilor și valorilor culturale românești și reprezintă unul dintre cele mai importante și longevive evenimente dedicate folclorului autentic din această zonă a țării.
Competiția s-a desfășurat pe patru secțiuni: soliști vocali, soliști instrumentiști, formații de dansuri populare și port popular, iar juriul a desemnat câștigătorii după două zile în care scena de la Tismana a fost animată de cântec, joc și costume tradiționale.
La secțiunea soliști vocali, Trofeul Festivalului a fost câștigat de Daria Frățilescu, din Tismana, județul Gorj, astfel că marele premiu al ediției a rămas acasă. Premiul I i-a revenit Larisei Sarcină, din județul Gorj. Premiul II a fost acordat Marei Giulia, din Gorj, și Roxanei Muscurici, tot din Gorj, în timp ce Premiul III a fost câștigat de Nicolae Trăilescu, din Gorj, și Ana Jurj, din județul Caraș-Severin. Mențiunea a fost acordată Andreei Alexandra Ciortea, din județul Gorj.
La secțiunea soliști instrumentiști, Premiul I a fost câștigat de Bianca Birău, din județul Gorj, iar Mențiunea i-a revenit lui Ștefan Dură, din județul Vâlcea.
Competiția formațiilor de dansuri populare a adus, la rândul său, momente spectaculoase pe scena festivalului. Premiul I a fost câștigat de Ansamblul Folcloric „Nedeia” din Novaci, județul Gorj. Premiul II a revenit Ansamblului „Cununa Nucetului”, din județul Dâmbovița, iar Premiul III a fost obținut de „Junii Mehedințului” din Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți. Juriul a acordat mențiuni Ansamblului „Stejăreii” din comuna Stejari, județul Gorj, și Ansamblului „Crăițele Motrului” din Motru, județul Gorj.
O secțiune aparte a fost cea dedicată portului popular, unde au fost puse în valoare costume tradiționale autentice și frumusețea patrimoniului vestimentar românesc. Premiul pentru costum popular femeiesc a fost câștigat de Emilia Copaci, distincția fiind acordată de Familia Tantan din Tismana, în semn de apreciere pentru păstrarea și promovarea portului tradițional românesc.
Premiul pentru costum popular bărbătesc i-a revenit lui Victoraș Lala, distincția fiind acordată de Gheorghe Ciuncanu din Tismana, cunoscut la nivel național și internațional pentru măiestria cu care realizează costume populare autentice.
Ediția din acest an a avut o importanță aparte și prin faptul că festivalul a dobândit caracter național, reunind participanți din șapte județe ale țării și oferind o adevărată întâlnire între diferite zone etnofolclorice ale României. Prin cântec, dans și port popular, participanții au adus în fața publicului tradiții care continuă să fie păstrate și transmise de la o generație la alta.
Evenimentul a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Tismana, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului” și Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși”. Moderatorul evenimentului a fost Florin Tantan, directorul Casei de Cultură din Tismana, care a contribuit la atmosfera de sărbătoare și la buna desfășurare a celor două zile de festival.
I.M.

Articolul Palmaresul Festivalului „La Tismana-ntr-o grădină” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Organizatorii acestui eveniment comemorativ au fost: Primăria și Consiliul Local al Orașului Țicleni, Casa de Cultură Țicleni și Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu”.
Așadar, ziua de 15 august 2026, când întreaga țară sărbătorea Praznicul Adormirii Maicii Domnului sau Ziua Marinei Române, Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” împreună cu comunitatea orașului Țicleni, județul Gorj, marcau împlinirea a 110 ani de la intrarea României în Primul Război Mondial și omagia „primul botez al focului” primit de soldatul Ecaterina Teodoroiu, simbol al curajului și al sacrificiului pentru România, precum și pe Eroii României căzuți în Primul Război Mondial, printre care și cei 119 eroi ai localității Țicleni.
A fost o zi încărcată de emoție și patriotism unde a participat și doamna Luminița Dragomir, strănepoată a Ecaterinei Teodoroiu, din partea mamei, dar și reprezentantul Consiliului Județean Gorj, doamna Anca Bordușanu – Prim-vicepreședinte. La eveniment au participat, ca invitați și jurnaliștii Dorin Brozbă și Victor Troacă, de la Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți, alături de Gigi Bușe, care a fost și organizator. Deasemenea, fotograful principal al evenimentului a fost Daniel Norocea, din partea Primăriei Țicleni, iar de la Cultul Eroilor, Gigi Bușe, care a filmat întreg evenimentul și Dogaru Marin, ca fotograf și sonorizare.
Evenimentul comemorativ a început la ora 9:00, la Monumentul Eroilor de pe Dealul Rășina în Punctul „La Brazdă” inaugurat la 7 septembrie 2013, sub forma unei plăci comemorative. Denumirea punctului geografic „La Brazdă” amintește atât de legătura istorică a comunității cu pământul și agricultura (în contextul perioadelor dificile, cum a fost și rezistența la colectivizare din zona Rășina), cât și de linia de demarcație sau apărare simbolică. În acea zonă s-au dus lupte grele în ziua de 4 noiembrie 1916.
Pe monument, ce reprezintă harta României Mari, este scris următorul mesaj: „Glorie eternă celor care, prin vitejia și jertfa lor de sânge, au apărat glia străbună și ființa națională, înfăptuind România Mare!
Aici, la 4 noiembrie 1916, pe timp friguros și de zloată, a avut loc una din luptele eroice ale Regimentelor 18 și 58 Gorj împotriva invadatorilor germani și austro-ungari care urmăreau încercuirea regimentelor noastre ce se deplasau, în retragere, prin Brătuia – Rășina – Țicleni spre Bărbătești-Filiași.
Când inamicii încercuiseră formația locotenentului Gheorghițoiu, din care făcea parte și eroina poporului român Ecaterina Teodoroiu, aceasta prin curajul ei, refuzând predarea, a tras cu arma în inamici, creând panică în rândul lor, și astfel, reușind ieșirea din încercuire.
Regimentele gorjene au înscris pagini glorioase de vitejie, mulți au rămas pe câmpurile de luptă, precum Ecaterina Teodoroiu, jertfindu-și viața pentru patrie, în luptele legendare din Moldova.
Recunoștința noastră veșnică!
Locuitorii, Consiliul Local și Primăria Orașului Țicleni, 2013”
Autoritățile locale, în frunte cu domnul primar RADU Constantin, viceprimar BĂRAN Pompiliu și doamna Cristina NEGREANU, directorul Casei de Cultură a Orașului Țicleni și totodată, moderatorul evenimentului comemorativ, alături de un grup de elevi au întâmpinat cu pâine și sare pe doamna Luminița Dragomir și delegația de la Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” alcătuită din: col. (rtr.) dr. ing. Walter Loga (președinte), col. (rtr.) Gigi Bușe (secretar executiv), lt. col. (rtr.) Ghindă Ovidiu-Gabriel (prim-vicepreședinte), col. (rtr.) Vasile Munteanu (vicepreședinte), Ungureanu Ion, Șorop Dorel, Calotă Ilarie și Dogaru Marin (membrii în Biroul Execut) și cenzorul Ghindă Lavinia.
După depunerea unei coroane de flori și o fotografie de grup, ne-am deplasat la Școala Primară Nr. 2 din cartierul Tunși al orașului Țicleni. Acolo ni s-a alăturat și domnul Dumitru Buțoi, președintele Filialei „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR și alți cetățeni. În curtea școlii este și un monument dedicat Eroului Național Tudor Vladimirescu care a trecut cu oastea lui de panduri, în 1821, în drum spre Florești, unde a organizat o tabără de instruire.
În clădirea acestei școli, mai funcționează doar un muzeu al localității Țicleni. Cu acest prilej, pe lângă exponatele tradiționale referitoare la port și obiecte casnice, a fost realizat un colț destinat Primului Război Mondial, pe care ni l-a prezentat domnul jurist Ion Ungureanu, fost primar al orașului Țicleni și un istoric împătimit al acestor locuri.
Despre muzeu ne-a vorbit și învățătorul pensionar Ciurea Valentin, ultimul director al acestei școli, care ne-a spus că acest muzeu a fost inițiat de tatăl său, iar el, timp de 20 de ani cât a fost directorul acestei școli, a adunat mereu, din tot satul, ulterior orașul Țicleni, diferite obiecte, ca să realizeze acest muzeu școlar. „E singurul spațiu muzeistic la ora actuală în orașul nostru și din bunăvoința domnului primar, a Consiliului Local, după ce școala a fost dezafectată a rămas doar muzeul”, apoi ne-a prezentat câteva obiecte reprezentative pentru gospodăria unui țăran din zonă.
Al treilea popas a fost făcut la Cișmeaua de la Tunși. Acolo era adunată multă lume, inclusiv un grup de copii în frumoase costume populare.
La ora 10:30, doamna Cristina Negreanu, moderatorul evenimentului a informat pe toți cei prezenți despre evenimentul început pe Dealul Rășina la monumentul de la Brazdă, apoi despre Muzeul școlar de la Tunși și acum la Cișmea unde se v-a dezveli o placă comemorativă dedicată Ecaterinei Teodoroiu.
Aici activitatea a început cu intonarea Imnului Național la Stația de amplificare, apoi domnul primar Radu Constantin a citit mesajul referitor la acordarea Titlului de „Cetățean de Onoare – post mortem” al Ecaterinei Teodoroiu pe care l-a înmânat strănepoatei acesteia, Luminița Dragomir. „Astăzi ne-am adunat într-un loc de o profundă încărcătură istorică și sufletească pentru a împlini o datorie de onoare. Nu inaugurăm doar o Placă comemorativă, ci așezăm o filă de memorie în cartea identității comunității noastre. Prin ridicarea acestei plăci comemorative orașul Țicleni își exprimă recunoștința față de eroina care a luptat pe aceste meleaguri și în același timp cinstește memoria celor 119 fii ai acestei localități care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial. Momentul de astăzi are o semnificație aparte prin acordarea unui insemn de profundă recunoștință a Titlului de Cetățean de onoare al orașului Țicleni – post-mortem – eroinei poporului român, Ecaterina Teodoroiu. Este un gest simbolic prin care primim pentru totdeauna în familia spirituală a comunității noastre, și îi mulțumim pentru exemplu de patriotism pe care l-a lăsat moștenire. Titlul de Cetățean de onoare post-mortem este atribuit în baza Hotărârii Consiliului Local numărul 43 din 06.07/2026 și este înmânat doamnei Luminița Dragomir, strănepoata Ecaterinei Teodoroiu”, a spus domnul primar și a înmâna placheta cu acest titlu pe care scrie: „Primăria și Consiliul Local Țicleni, prin Hotărârea numărul 43 din 06.07.2026, acordă titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE (post-mortem) al orașului Țicleni, Sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu în semn de veșnică recunoștință pentru eroismul, curajul și jertfa supremă aduse în slujba patriei, precum și pentru legătura istorică de necontestat cu orașul Țicleni, locul unde și-a scris primul botez al focului în luptele din anul 1916.
Țicleni 15 august 2026 Cu aleasă prețuire, primar Radu Constantin”
Doamna Anca Bordușanu – Prim-vicepreședinte al Consiliului Județean Gorj, a spus: „Să știți că nu este o povară să vin la Țicleni. Din contră este o plăcere și vă mulțumesc foarte mult pentru invitație, de care mă simt onorată. Stimă și considerație din parte mea și a președintelui Consiliului Județean Gorj, domnul Cosmin Popescu pentru Eroii Neamului și pentru Eroina de la Jiu. Ca autorități publice locale și județene avem obligația, nu datoria, de a duce și a ține vie Memoria Eroilor Neamului, de a le spune copiilor noștri, nepoților, de a le arăta eroii și ceea ce însemnă să fii iubitor de patrie și de neam.”
La rândul său, doamna Luminița Dragomir, a transmis următorul mesaj:
„Astăzi, am onoarea de a fi aici, în numele familiei mele, pentru a primi recunoașterea acordată Ecaterinei Teodoroiu, și pentru asta vă mulțumesc din suflet. Pentru mine Ecaterina Teodoroiu nu este doar numele unei eroine din cărțile de istorie, ea este Cătălina, sau Lili, și este sora străbunicii mele, Sabina, și poate tocmai de aceea, momentul de astăzi, mă emoționează atât de mult. În familia noastră, Lili nu a fost niciodată o legendă, o statuie. Ea a fost o soră iubită, a fost fata care avea grijă de frații mai mici, care îi împletea părul Sabinei, care îi citea poezii și îi născocea povești. A fost o fată care iubea școala și cărțile. Deși proveneau dintr-o familie simplă, a avut un vis, acela de a deveni învățătoare. Abia mai târziu avea să devină Ecaterina Teodoroiu, numele pe care îl știe astăzi o țară întreagă. Eu am crescut cu această poveste. Am crescut în casa familiei, dar nu am locuit acolo. Am petrecut foarte mult timp acolo pentru că străbunica mea Sabina, a donat casa Muzeului Județean și ea a lucrat acolo ca ghid. Eu mergeam mereu cu ea acolo și de asta spun mereu, că am copilărit acolo, am crescut în casa familiei, în casa în care memoria ei a rămas vie și am înțeles că dincolo de eroină, a existat un om. Un om care a avut o mamă, un tată, frați, visuri și o viață care, din păcate, s-a sfârșit mult prea devreme”, apoi a concluzionat: „Cea ce face azi orașul Țicleni este mai mult decât o ceremonie. Este o promisiune că memoria ei va rămâne vie. Prin acordarea Titlului de Cetățean de onoare post-mortem, orașul Țicleni îi spune Cătălinei de la Jiu că o primește în sufletul comunității, deschizându-i porțile și primind-o ca pe o fiică de-a sa. Vă mulțumesc pentru că ați ales să o onorați. Vă mulțumesc pentru că ați înțeles că eroii nu aparțin doar trecutului, ei aparțin și prezentului nostru, dar mai ales viitorului copiilor noștri, care trebuie să știe că printre oamenii care au scris istoria României s-a aflat și o fată din Gorj. Vă mulțumesc, pentru că, după mai bine de 100 de ani, încă există oameni care simt că merită să îi spună «nu te-am uitat». Iar asta mă duce cu gândul la ultima dorință a străbunicii mele, Sabina. «Să nu o lași să moară pe Lili pentru a doua oară, niciodată». Exact asta faceți voi astăzi. Ajutați la împlinirea ultimei dorințe a Sabinei, Vă mulțumesc din suflet pentru tot!”
În mesajul său, colonelul (rtr.) dr. ing. Walter Loga, președinte A.N.C.E.R.M. Gorj, a mulțumit domnului primar și Consiliului Local Țicleni pentru că au fost deschiși la această acțiune pornită de la Cultul Eroilor Gorj prin insistențele domnului jurist Ion Ungureanu, care deși are o vârstă destul de înaintată, este energic și a realizat multe fapte bune pentru memoria eroilor din Țicleni. Domnul colonel a prezentat din Regulamentul Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” (înființată prin Înaltul Decret-Lege nr. 4106 din 12 septembrie 1919 și redenumită în 1927 în Societatea „Cultul Eroilor”), atribuțiunile Cultului Eroilor, apoi a înmânat o Diplomă de Excelență doamnei Luminița Dragomir.
A urmat un mesaj emoționant al domnului jurist Ion Ungureanu, din care redau doar câteva fragmente, pentru că a fost destul de lung. „Marcăm astăzi, 15 august 2026, 110 ani de când clopotele bisericilor din toată România vesteau Ordinul Regelui Ferdinand, de intrare a României în Marele Război pentru Întregirea Neamului și făurirea României «dodoloațe», dar cu prețul a aproape un milion de eroi jertfiți, mulți mutilați de război și imense pierderi materiale.”
„Gorjul nostru, inclusiv teritoriul orașului Țicleni, pe atunci comuna Rășina, a fost teatrul aprigelor lupte cu dușmanul invadator și de aceea sacrificiile atâtor eroi nu trebuie date uitării. Acesta este și scopul manifestării prezente, prin dezvelirea plăcii comemorative de la această cișmea, din apropierea locului de găzduire pe timpul nopților, a Ecaterinei Teodoroiu și unor camarazi de-ai săi, precum și acordarea calității de cetățean de onoare post-mortem, acesteia”.
A relatat apoi din mărturisirile unor cetățeni locali despre realitatea vieții din timpul cotropirii comunei Rășina și comportamentul ocupanților germani și austro-ungari cu populația băștinașă din județul Gorj. „Au fost devastate bisericile, mobilierul, toate evangheliile, cazaniile și celelalte obiecte bisericești au fost distruse, chiar și actele de stare civilă ale primăriei”.
A povestit și despre „botezul focului” primit de Ecaterina Teodoroiu în această zonă și sfârșitul tragic al acesteia în luptele de la Mărășești, în ziua de 22 august 1917, dar și bucuria realizării acestui eveniment comemorativ.
Șirul mesajelor transmise a fost oprit, din lipsă de timp, la domnul profesor pensionar Șofei Constantin, primul director al Liceului din Țicleni, care a spus că fără sacrificiul eroilor români din Primul Război Mondial, România nu ar fi avut astăzi Ardealul. „Suntem astăzi aici să aducem omagiul nostru fierbinte eroilor patriei și mulțumim intervenției și ajutorului dat de domnul colonel Loga și de Primăria Țicleni pentru înfăptuirea acestui eveniment evocator. Fie ca memoria Ecaterinei să fie alături de noi, să ne învățăm copiii și nepoții să fie patrioți ca și ei”.
În continuare a avut loc și o slujbă religioasă oficiată de preoții localității Dragomir Țicleanu și Iulian Sîrbu, pentru sfințirea plăcii comemorative care are următorul mesaj: Ecaterina Teodoroiu (1894-1917) – eroina poporului român –
Cu compania comandată de către Locotenent Gheorghițoiu s-au confruntat, pentru prima dată (primul său botez al focului) cu inamicul la 4 noiembrie 1916 „La Brazdă”, unde se află placa comemorativă pe drumul județean Țicleni-Brătuia-Târgu Jiu. Pe durata staționării Regimentului 18 Gorj la Țicleni, în timpul nopților, eroina și o parte a camarazilor săi, au fost găzduiți la fosta casă a lui Fănică Manasia, de la Tunși, ce se afla la numărul actual 217.
Donată de membrii ANCERM Filiala Gorj „Tudor Vladimirescu” și colonel Walter Loga, optician Ion Boștina și meșter pietrar Ilie Alexandru.
După sfințirea plăcii a urmat depuneri de coroane din partea Primăriei Țicleni și Cultul Eroilor Gorj.
La sfârșitul evenimentului a avut loc o mică scenetă cu moartea Ecaterinei pregătită de doamna Adina Colceag și un program artistic pregătit de doamnele profesoare Carcalicea Amelia și Adina Cornoiu.
Evenimentul desfășurat a fost un legământ între generații. Un legământ că nu vom uita niciodată sacrificiul celor care au apărat, cu prețul vieții, această scumpă țară, România!
Gigi BUȘE

Articolul Evenimentul comemorativ „Ecaterina Teodoroiu – Primul botez al focului și cinstirea eroilor localității Țicleni” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Sfânta Mănăstire «Icoana», din Comuna Crasna și-a sărbătorit cel de-al doilea hram: «Sf. Martiri Brâncoveni» – ,,Doamne, fie Voia ta”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Putem să spunem cu toată convingerea noastră, la această Sărbătoare, urarea «La Mulţi Ani», pentru ca noi să o putem chema întotdeauna ca să vină în ajutorul nostru”!
În cuvântul de învăţătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte, dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a început prin a spune: ,,Sărbătoarea aceasta ne reuneşte pe toţi în această sfântă mănăstire, unde avem ca hram «Adormirea Maicii Domnului». Este un moment deosebit, atât pentru noi, care venim aici, cât şi pentru maica stareţă, şi maicile şi surorile din această sfântă mănăstire, întrucât, împreună înălţăm rugăciuni către Maica Domnului şi îi cerem permanent ca să fie mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi. Cea mai importantă mijlocitoare înaintea Lui Dumnezeu este Preasfânta Fecioară, atât pentru faptul că a dus o viaţă curată şi strălucitoare, plină de har, aşa cum a remarcat Arhanghelul Gavriil la Bunavestire, care s-a făcut şi înaintemergătorul nostru, cel care aduce această slavă de preamărire, pentru că el este acela care a primit de la Tatăl ceresc vestea că Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, o va primi pe Maica Sa la ceruri”, a spus Arhieria sa! În conţinutul alocuţiunii sale, Înaltul ierarh a menţionat faptul că Maica Domnului este cea care se bucură de Dumnezeul ei, de Fiul ei, pentru că avea să devină Maica Dumnezeului nostru! Ea s-a ostenit atât de mult şi cu ceea ce a primit de la părinţii ei, Ioachim şi Ana, care aşteptau venirea Lui Mesia, iar, tradiţiile strămoşilor au însemnat o comoară importantă pentru Maica Domnului. Maica Domnului avea şi această bucurie de a fi Născătoare de Dumnezeu, pentru că în sufletul ei, viaţa o petrecea în rugăciune şi în curăţenie! La Templul din Ierusalim a fost primită de către dreptul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul şi a păşit pe treptele templului cu mult curaj, unde a petrecut până la 12 ani în rugăciune permanentă, în locul cel mai sfânt al templului! Această legătură pe care Dumnezeu o face între cer şi pământ, s-a făcut prin proroci, mai ales că în lucrarea lui Dumnezeu, nu este solicitat bărbatul ca să ia parte, ci, e vorba numai despre lucrarea Duhului Sfânt! Maica Domnului devine «scară» cerească prin care Dumnezeu se face om! Scopul principal al întrupării Fiului Lui Dumnezeu este ridicarea noastră din moarte şi osândă, pentru că strămoşii noştri, Adam şi Eva, au călcat porunca Lui Dumnezeu, au greşit, iar, în felul acesta au introdus în lume înmulţirea omenească pe cale biologică, prin implicarea factorului biologic la înmulţirea neamului omenesc, cel care a adus totodată şi osânda morţii! Dar, scopul creaţiei Lui Dumnezeu este acela de a fi dincolo de limitele biologice, pentru că ,,Maica Domnului preia această misiune ca Mântuitorul Iisus Hristos să Se nască mai presus de fire şi acceptă ca Fiul Lui Dumnezeu să Se facă om în pântecele ei, dar, numai de la Duhul Sfânt, iar, ea să rămână Fecioară! Felul acestei întrupări a Lui Dumnezeu este explicat prin Faptul că Maica Domnului este Preacurată, pentru că Duhul Sfânt S-a coborât peste ea şi a făcut-o dumnezeiască! În felul acesta, Fiul S-a făcut Om, a luat o natură omenească, iar, Maica Domnului I-a dat numai ceea ce a fost mai curat” a reiterat Păstorul iscusit al tuturor lăcaşelor de cult din Oltenia!

,,«Adormirea Maicii Domnului» este temeiul învierii noastre şi de aceea, s-o rugăm pe Maica Domnului ca să ne fie permanent ajutătoare”!
În ultimă instanţă, Mitropolitul Olteniei a sintetizat prin faptul că atunci când Mântuitorul S-a răstignit pe Cruce ca să ia asupra Sa păcatele noastre, El S-a unit cu firea omenească, aşa cum se uneşte focul cu fierul! Când fierul mâncat de rugină este introdus în focul acesta mistuitor, prin care vedem cât de mult era rănită firea omenească de cel rău, o fire marcată de suferinţă şi de boală! Mântuitorul Hristos a luat firea noastră şi a curăţit-o cu focul dumnezeirii! De aceea, noi o numim pe Preasfânta Fecioară ca fiind Născătoare de Dumnezeu! Mama omenească a Fiului Lui Dumnezeu este aceea care I-a dat ceea ce a avut ea mai bun, laptele de la sân, îngrijirea, ocrotirea pruncului, dragostea pe care o mamă o are pentru fiul ei! Cel Care S-a născut din Preasfânta Fecioară Maria este Creatorul cerului şi al pământului! Iubirea Preasfintei Treimi nu se aseamănă cu iubirea noastră, care este cumva împărţită, când, cel care iubeşte, vrea şi el ca să fie iubit! Dumnezeu Tatăl ne iubeşte, fără ca să aibă nevoie de iubirea noastră! Maica Domnului are această conştiinţă că fiul ei este Fiul Lui Dumnezeu! Maica Domnului păstra mereu în suflet cuvintele Fiului ei, iar, prin aceasta devine ocrotitoarea Bisericii, deoarece, cuvintele Domnului sunt şi cuvintele Bisericii noastre! Mântuitorul Hristos o consideră pe Maica Sa ca Biserică, cea care îi cuprinde pe toţi credincioşii, căci, ea este «uşa» mântuirii! Cea mai mare mijlocitoare a noastră către Dumnezeu este Maica Domnului, cea care are grijă de fiecare dintre noi! Prin învierea sa, Maica Domnului dorea ca să fie în comuniune cu Fiul ei! La adormire, Fiul ia în braţe sufletul Maicii Domnului, aşa cum vedem în icoanele noastre! Maica Domnului este solidară cu noi în moarte, dar, ea este izbăvită de moarte, a specificat cu elocinţă Mitropolitul Olteniei, după care a concluzionat prin următoarele cuvinte: ,,De aceea, putem să spunem cu toată convingerea noastră, la această Sărbătoare, urarea «La Mulţi Ani», pentru ca noi să o putem chema întotdeauna ca să vină în ajutorul nostru! «Adormirea Maicii Domnului» este temeiul învierii noastre şi de aceea, s-o rugăm pe Maica Domnului ca să ne fie permanent ajutătoare, în vecii vecilor! Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Sfântă Liturghie Arhierească la Hramul Mănăstirii Polovragi – ,,Sărbătoarea aceasta ne reuneşte pe toţi în această sfântă mănăstire, unde avem ca hram «Adormirea Maicii Domnului»”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Când ar urma să aibă loc probele
Conform calendarului propus, înscrierea la concursurile organizate de licee ar urma să aibă loc pe 8 iulie 2027, după afișarea rezultatelor la Evaluarea Națională.
Probele sunt programate pentru 9 și 12 iulie, iar rezultatele finale ar urma să fie comunicate pe 15 iulie.
Participarea la aceste concursuri nu va fi obligatorie. Elevii care nu aleg să susțină probele organizate de licee vor putea intra în continuare la liceu prin repartizare computerizată, în funcție de media de admitere și de opțiunile completate.
Completarea opțiunilor este programată pentru 16 iulie și 19-22 iulie 2027, iar repartizarea computerizată ar urma să aibă loc pe 26 iulie. Înscrierea la liceele la care elevii au fost repartizați este prevăzută pentru 27 și 28 iulie.
Proiectul se află în prezent în consultare publică, iar prevederile pot suferi modificări înainte de forma finală.
I.I.

Articolul Admiterea la liceu ar putea aduce concursuri organizate de licee apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Pentru început, câteva date despre dumneavoastră, pentru cititorii publicației noastre, care nu vă cunosc.
Sunt născut într-un sat de lângă Târgu-Jiu unde, așa cum zicea odată un prieten – scriitor, „dealul se ridică direct din câmpie”, în comuna Dănești-Gorj. Am copilărit la țară cu vite și multă muncă dar totul era frumos, eram fascinat de pădure, de zăvoi, astea sunt două lucruri care m-au stârnit să devin pictor, să le pot reda pe pânză. Nu aveam acasă o bibliotecă, doar trei-patru cărți însă eram pasionat de lectură, dacă găseam pe câmp un ziar mototolit în care un țăran avusese învelită mâncarea, îl luam să-l citesc. Altădată m-am urcat în pod la un unchi care avea acolo o valiză cu cărți, luam câte una ca să o citesc și o puneam înapoi. Sau mă duceam la bunica mea care era peste drum, să văd ce mai scrie în Scânteia sau în Flacăra. Și mergeam la biblioteca din comună mereu, deși era la câțiva km de casă.
Domnule Costel Dobriţescu, pictura și poezia sunt două forme diferite de expresie artistică. Cum se întâlnesc ele în universul dumneavoastră interior? Care dintre cele două ipostaze vă definește mai profund: pictorul sau poetul?
Horațiu, în lucrarea „Ars Poetica”, a spus: „Ut pictura poesis”, care se traduce: precum în pictură, așa și în poezie!”. Amândouă nu sunt meserii, ci fiecare o calitate a omului. Au fost pasiunile mele vechi, încă din școala primară dar cred că mai mult mă definește pictura, în acest domeniu am încercat mai mult…și mai demult. Dacă la început căutam să reproduc vizibilul, locurile din sat reale, acum încerc să pictez însăși poezia, să trec de la imanent și tulburător de real la metafizic. Deși tata a ținut să mă ducă la un liceu industrial, să învăț o meserie, eu eram mai mult atras de științele umaniste, de literatură, filosofie și istorie, de artă în general. La astea am fost olimpic mereu, recreațiile mele din timpul liceului le consumam în biblioteca școlii. Mai era o bibliotecă în oraș, acolo doamna nici nu-mi mai făcea fișă, luam două-trei cărți și știa sigur că le aduc repede.
Când ați descoperit că aveți această sensibilitate pentru artă și care au fost pentru dumneavoastră primele încercări în pictură?
Aș putea să spun că sensibilitatea pentru artă o aveam înainte de a merge la școală și i se datorează tatălui meu care avea un talent neprelucrat, care se distra cu noi făcând cu creionul un portret cu pălărie dintr-o singură linie, o casă ori un animal și ne punea să încercăm. Mie îmi plăcea jocul și am început să inventez, aveam idei! Pe urmă, la școală, îmi exersam mâna reproducând portrete de scriitori sau domnitori din cărți, chiar pe carte dacă mai era un spațiu gol, pe caiete sau pe bancă, „greșeli” pentru care uneori mai mâncam bătaie. În copilărie mă jucam cu dalta și cu barda tatei, ciopleam săbii, iatagane, tăvi din lemn de tei, mânere de plase, cuiere, rame de oglinzi etc. Ajunsesem un maestru al pirogravurii, copiam opere celebre ale maeștrilor pe placaj, Murillo, Grigorescu, Andreescu… În liceu am făcut și tablouri din paie de orz, uneori și metaloplastie. Apoi m-am dus la Școala Populară de Artă, făceam naveta de la Sadu la TgJiu de 3-4 ori pe săptămână.
Ați devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, o recunoaștere importantă pentru orice artist. Ce înseamnă acest moment pentru parcursul dumneavoastră?
Deja aveam o duzină de expoziții personale și multe prezențe la expoziții de grup cu membrii UAP din oraș. Visam că într-o zi voi deveni și eu membru dar știam cât este de greu. Până am vorbit o dată cu pictorul Vasile Fuiorea cu care eram coleg de atelier în parcul central, care mi-a spus: continuă-ți studiile, altfel nu vei intra în Uniune! Le-am făcut și după licență am intrat imediat. A fost o bucurie și în același timp o recunoaștere a responsabilității pentru a fi la înălțime spre a-mi onora statutul de membru.
Picturile dumneavoastră transmit multă emoție și introspecție. Ce teme vă inspiră cel mai mult atunci când vă aflați în fața șevaletului?
La început, cu toate că eram atras de natură, în mod paradoxal am pictat o serie de lucrări în stil cubist, sau o combinație între figurativ și cubism, pe urmă am devenit peisagist prin excelență, am lucrat cel mai mult în plein-air, călătorind prin Gorj, Ardeal, Delta Dunării, alegeam locuri pitorești și în special case vechi. Case vechi – povești uitate! De aici, de la aceste case vechi pline de istorie și de tradiție am trecut la o simbioză între realism și abstracționism, emanciparea parțială față de subiect și crearea unei subtile narațiuni. Ceea ce fac acum este o căutare a echilibrului între pasiune și natura luată ca model, inspirația și curiozitatea intelectuală stabilind structura finită a tabloului. Sunt amintiri de care nu mă pot desprinde și care se reîntorc în plan metafizic. Acest teluric contact cu pământul, cu natura, mă urmărește și totul este, până la capăt, după cum zicea Dali, „persistența memoriei”.
În ce măsură locurile natale și oamenii Gorjului se regăsesc în creația dumneavoastră artistică?
Am pictat prin comuna mea și comuna în care stau acum, la Bumbești-Jiu, Schela, Dobrița, Tismana, în multe locuri. Dacă m-am pus cu șevaletul în curtea unui om l-am schițat discret și am completat tabloul acasă cu personajul respectiv, așa cum l-am văzut. Sau, dacă nu mai trăia nimeni în acea casă veche, așezat cu șevaletul în preajmă eram plin de emoție parcă privind cealaltă viață privită. Pentru că, după cum zicea un scriitor sud-american, „viața nu este aceea pe care am trăit-o, ci aceea pe care ne-o amintim!”. Din cioburi de memorie se poate găsi o alternativă la neant.
Dincolo de pictură ați publicat și volume de poezie. Cât de diferit este actul creației atunci când pictați față de momentul în care scrieți?
Ambele sunt la fel, necesită o concentrare maximă în actul de căutare a lungimii de undă pe care vibrează spiritul, astfel încât în rezultatul final să ne regăsim ca o prezență somatică în interiorul căreia s-a produs o schimbare. În fața șevaletului privirea nu se mulțumește cu imaginile, vrea detașarea de concret, iar în poezie gândul vrea libertatea față de limbaj, ceea ce este cam același lucru. Amândouă sunt ecouri ale adevărului în sentiment.
Există o legătură subtilă între culoare și cuvânt? Poate poezia să continue ceea ce pictura nu reușește să spună?
Da, de fapt toate artele au legătură între ele pentru că celebrează frumusețea și succesele ființei umane, sunt emanații ale unei forțe interioare. Scrisul, sau mai exact scrierea, a luat naștere prin schematizarea progresivă a desenelor, la început imagini figurative. Acesta ar fi cel mai concludent exemplu de evoluție de la concret spre abstract, prin simplificare. A avut loc o sinteză datorită rațiunii care a despărțit semnul de cuvântul pe care-l figura, transformându-l într-un sunet din care a rezultat un element fundamental: litera. Conținutul estetic pur și perpetuu din interiorul unei picturi atinge zone tulburătoare ale semnificației făcându-l pe privitor să pășească cu emoție în interiorul operei, cât mai aproape de gândul artistului. Dacă vedem gânditorii de la Hamangia par foarte moderni pentru că sculptorul de atunci a vrut să reprezinte nu personaje ci studii de expresie artistică, ceea ce nu înseamnă decât că sunt cuvinte germinate, deci Logosul, elementul primordial din univers. Și culoarea și cuvântul, prin aspirații, concepte mentale și inventivitate, prin creație pot fi salvatoare ale sufletului. Să ne amintim și de acei caligrafi care prin arta lor dădeau cuvântului semnificația unui obiect în sine, făcut pentru a fi privit în toată splendoarea lui prin adăugarea de ornamente, prin virtuozitate sau chiar prin modul de așezare în pagină; adăugând cuvântului caligrafiat un caracter intuitiv. Mereu, în orice epocă, regăsim focul lăuntric al omului trăitor într-o lume de vis, în care pomii din rai, îngerii din cer și diavolii iadului erau mai reali decât lucrurile și ființele din jurul lui. Da, poezia poate să prelungească pictura, în sensul că imaginile pe care le-am reprezentat în tablou sunt totuși umane, au o anumită greutate și au fost absorbite de gravitație încât s-au depus ca o suferință, prin poezie noi încercând să completăm cumva astfel încât joncțiunea dintre emoție și semne să nu fie sfâșiată de contrarii. Amândouă sunt emanate de o energie comună, pământească dar fluidă uneori, ca o vibrare de aer, palpabilă, însusindu-și laolaltă cu lumea fizică și visul interior.
Ani la rand ați activat în cadrul CEC Bank Târgu Jiu, într-un domeniu aparent foarte departe de artă. Cum ați reușit să păstrați vie această lume a sensibilității și creației?
Am vrut odată să devin procuror și mă gândeam cum am să fac, dacă voi deveni, să continui cu pictura. Printr-un joc al întâmplării am ajuns într-un loc cu totul diferit, unde am crezut că va fi doar pentru timp scurt dar n-am mai plecat vreme de 35 de ani. Să știi că aici ai dreptate, era un domeniu chiar departe de artă dar eu am încercat să aduc, prin exuberanță și pasiune, un tonus cald, o undă vizibilă de degajare și relaxare, și cum altfel decât decorând pereții băncii cu tablouri. La un moment dat, în sediul nou de pe str. Tudor Vladimirescu aveam pe pereți un număr de peste 50 de tablouri. Știm bine că aproape nimeni nu poate trăi din artă, e nevoie de un job. Făceam o simbioză între acest job și arta mea, unul era un materialism sănătos iar celălalt o viziune spiritualizată a vieții.
A fost profesia o disciplină a rigorii iar arta un spațiu al sensibilității și creației?
Bineînțeles că lucrul într-o bancă e dinamic, riguros și rațional, ceea ce nu prea era pentru mine, eu fiind un visător și nu puteam exclude libertatea de gândire. Aveam totuși puterea să mă detașez complet odată ce pășeam afară, mă inunda dintr-o dată o altă energie, un impuls productiv și din clipa aceea aveam un dialog cultural cu mine însumi.
Ați simțit vreodată că talentul artistic a fost umbrit de obligațiile vieții cotidiene sau, dimpotrivă, experiențele trăite vi-au îmbogățit creația?
Poate uneori aș fi avut nevoie de mai mult timp pentru meditație și pentru contemplare dar știam că nimic nu mă poate salva de rigorile acestui mediu decât tot arta și câteodată da, pe nesimțite intuiam o mișcare de întoarcere a spiritului pe verticală, o pornire histrionică spre transcendent. Totul e, până la urmă, experiență de viață, cunoscând caractere, individualități și medii diferite, sunt atinse niște corzi ale sufletului și tot ce câștigăm e, totuși, o gramatică formală a gândirii artistice. După cum a zis odată Van Gogh: „ca artist nu ești decât o verigă într-un lanț, și fie că descoperi, fie că nu descoperi cine știe ce, îți poți alina tristețea”.
Cum privea colectivul la locul de muncă preocupările dumneavoastră artistice? Era Costel Dobrițescu „funcționarul” sau „artistul”?
Cred că eram privit mai mult ca artistul care gândește cu obstinație în metafore și culori. Paradoxul pentru ei cred că era faptul că la cursuri de pregătire luam note maxime la testările finale. Dar pâna la urmă știi cum e, teoria ca teoria dar practica te omoară! Mulți apreciau ceea ce făceam pentru că au comandat lucrări de-ale mele, mai mult cei din generațiile vechi, până prin anul 2000. După aia au devenit burghezi și foarte „sintetiști” care reinterpretează lumea liniar, banii fiind punctul de referință.
Ce rol joacă liniștea și singurătatea în procesul dumneavoastră de creație?
Au fost momente când eram singur cu șevaletul pe plai la Bumbești-Jiu sau prin Maramureș, în locuri liniștite, fără „galerie”, atunci simțeam aproape de mine pe Dumnezeu care mă inspira. Am pictat și în centrul Clujului, în Dej ori la Șieu-Măgheruș și în alte localități, chiar pe strada Victoriei-centru din Târgu Jiu și mă puteam detașa de prezența oamenilor, asta pentru că mâna merge într-un fel de dicteu automat când ești sigur pe tine și știi ce trebuie să faci. În atelierul propriu, care acum e în casa mea de la țară, mă simt ca într-un altar, acolo simt cum pot atinge cu vârful degetelor subiectivitatea pură, prin recurs la memorie. Spațiul meu de lucru e vibrat de melancolii, în care toate cele născute din mișcarea mâinii tind să erupă exploziv, nimic nu este exhaustiv, gândurile sunt generatoare de sintaxe noi care caută a patra dimensiune a universului care este timpul, totul se compune mai mult din reactivarea mecanismelor memoriei și ca produs al puterii de imaginație.
Credeți că artistul se naște sau se formează prin experiența vieții și prin multă muncă interioară?
Cred că el se naște artist, poate ursitoarele îl ajută cu o doză mai mare de talent dar în mod sigur viața și educația, bucuriile sufletului, spiritul în mișcare și modul cum reușește să-și polarizeze atenția spre acei germeni în care se poate regăsi, îl formează ca artist.
Într-o societate tot mai grăbită și pragmatică, mai are arta puterea de a schimba oamenii?
Eu am certitudinea că arta este elixir pentru viață, ca un numitor comun de idealitate. Nimeni nu merge în altă țară să afle cât grâu sau cărbune s-a produs acolo, toată lumea se duce în muzee, în catedrale, în galerii, viziteaza monumente, acolo unde simte o sărbătoare pentru ochi și caută să aibă confort vizual.
Privind în urmă ce considerați că v-a oferit cel mai mult împlinire, cariera profesională sau libertatea creației artistice?
Cariera profesională pentru mine a fost ca serviciul militar. În momentul când s-a terminat, în prima zi de pensie, am uitat. Deseori am auzit pe câte unul că la pensionare simțea un gol și nu putea dormi, se trezea la aceeași oră, din reflex…Nu, la mine nu a fost cazul, în prima dimineață eu am condensat tot timpul trăit la bancă într-o simplă imagine, o clădire rece și atât, de care nu mai am nevoie. Dar când pictez e altceva, lucrând la un tablou deja mă gândesc la altul, este o trăire interioară fără sfârșit.
La ce proiecte lucrați în această perioadă și ce surprize pregătiți iubitorilor de artă și literatură?
Dacă pictura pentru mine e un mod de viață, poezia este un hobby, are altă motivație, ca un ecou rămas după ce forța interioară transpusă în pictură își revendică spontan un drept la exprimare. Scriu rar dar scriu cu drag. Am început un ciclu de lucrări prin anul 2006 intitulat „Umbre de Timp”, și asta este o temă inepuizabilă. Cum am zis, după perioada de naturalism am făcut o serie de tablouri suprarealiste și apoi, cu un fel de impuls ancestral, permanent, m-am integrat într-un curent care pune accent pe emoția poetică, trăirea interioară și dimensiunea spirituală a artei, numit Expresionism liric. O pictură pe care o vreau calmă, cu un caracter muzical simbolic și contemplativ, mergând cu figurativul dizolvat în anumite zone până la abstractizare. Prin culoare, ritm și formă vreau să exprim stări sufletești, senzații și idei interioare, folosind culorile mai vii uneori, aproape de fovism. Aveam pregătită o expoziție cu lucrări noi în februarie a.c dar cu câteva zile înainte de vernisaj am descoperit că sunt bolnav și a trebuit să mă operez, așa că am amânat. Să vedem când va fi și în ce locație.
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj tinerilor care își ascund talentul din cauza unui drum profesional diferit, care ar fi acela?
Sfatul meu ar fi că niciodată să nu ocolești ceea ce încearcă sufletul tău să-ți transmită. Un vis urmărit cu perseverență va arunca o punte între intelect și aparența realității, o închipuită fereastră cu un geam de rouă către panorama trecătoare a lumii, pentru reculegere și căutare. Și totuși, retorica artistului și poezia mută din lucrările sale, concepția interioară preexistentă și secunda magică în care el se află în stare de grație sunt mai greu de pătruns fără o cultură de specialitate câștigată și îmbunătățită de-a lungul timpului. Așa că nu evitați impulsul către artă, aveți șansa să aflați o schimbare la față a sinelui și să devină real ceea ce se poate vedea dincolo de vedere!
Realizat de Ana Ionele, Jurnalist, Filiala UZPR Gorj/Mehedinți

Articolul Interviu cu Costel Dobrițescu – pictor consacrat și poet prin vocație apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Nevoia de schimbare apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Călătorim spre pământul făgăduinței, spre Patria cerească!
Dacă cineva este gol de Hristos, atunci vin o mie şi o sută de altele care îl umplu: pizmă, ură, plictiseală, melancolie, împotrivire, cugetare lumească, bucurii lumeşti, deci, oameni ai vremii acesteia, străduiţi-vă să vă umpleţi sufletul de Hristos, ca să nu-l aveţi gol, pentru că sufletul seamănă cu un bazin plin cu apă şi dacă verşi apa către flori, adică spre virtuţi, spre calea binelui, vei trăi adevărata bucurie, iar răutăţile, spinii se vor ofili, iar, dacă verşi apa către spini, aceştia vor creşte, te vor înăbuşi, iar toate florile se vor veşteji. Să luăm aminte că fiii lui Israel, când au ieșit din Egipt și mergeau spre pământul făgăduinței, au fost mușcați de șerpi, dar, Dumnezeu, milostivindu-Se de ei, i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă într-un copac înalt, pentru ca oamenii care fuseseră mușcați să privească la acel șarpe, spre vindecarea lor, iar, atunci, ei, privind astfel, s-au vindecat (Numeri 21, 6-9). Bunule, creștine, noi călătorim spre pământul făgăduinței, spre Patria cerească, făgăduită nouă și, mergând prin pustia acestei lumi, suferim mult din cauza șarpelui veninos, din cauza diavolului. Dacă, din nepurtarea noastră de grijă acest șarpe crunt ne mușcă, imediat ce simțim în sufletul nostru veninul lui ucigător, să ne ridicăm ochii spre Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Cel ce șade de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, spre Cel ce odinioară a fost înălțat pe lemnul crucii, spre Cel răstignit și omorât pentru păcatele noastre. „Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 14-15). Doamne, Iisuse, Puterea și Nădejdea mântuirii noastre, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui întru slava Lui, Miluiește-ne pe noi, pe care ne-ai și răscumpărat cu cinstit Sângele Tău! Aşa cum ne arată Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop: ,,Când ne simțim lepădați, să ne aducem aminte că Maica Domnului nu ne-a părăsit”, fiindcă, ea este modelul desăvârșit de curăție și iubire, duse până la jertfă, dovadă că puțini erau până sub crucea Răstignitului, și printre cei puțini, era Maica Domnului. Tot la fel, pe lângă orice răstignit al vieții acesteia, puțini mai rămân pentru el către Dumnezeu, și printre cei puțini, e Maica Domnului. Căci, spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să trecem prin multe răstigniri, și avem trebuință de o inimă de mamă pentru noi către Dumnezeu. Considerăm că Dumnezeu ne părăsește uneori, sfinții nu sunt ascultați, dar iubirea de mamă întoarce asprimea Dreptății lui Dumnezeu din nou în iubire.

,,Lasă-Mă să-i zdrobesc, căci cu urgie M-am mâniat asupra lor și vreau să-i prăpădesc”!
Să luăm aminte cu atenţie că Moise păstorul se ruga, strâmtorând pe Dumnezeu (Ieşirea) şi spunea: Încetează, Doamne, urgia Ta și potolește-Ți mânia și socotește cu blândețe greșeala poporului Tău. Adu-ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Iacov…
,,Nu! a răspuns Dumnezeu. Lasă-Mă să-i zdrobesc, căci cu urgie M-am mâniat asupra lor și vreau să-i prăpădesc”! Dacă nu-i ierți, șterge-mă și pe mine din «Cartea Vieții»! Și a încetat urgia lui Dumnezeu, iar, pentru rugăciunea lui Moise i-a iertat pe ei. Dar, cine-i Moise și cine-i Maica Domnului? Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată, pentru că: „Între robii lui Dumnezeu și Maica lui Dumnezeu e o deosebire fără margini”, ne spune Sfântul Ioan Damaschin. În zilele noastre şi în vremurile acestea, satana meşteşugeşte urzeala înşelăciunii şi fără ca noi să ne dăm seama, vicleanul meşteşugeşte curse. Dar, prin înflăcărarea pentru Hristos, puterea sufletului scapă de curse şi merge la Hristos. Alt lucru este acesta, poate mai nobil, iar, a te lupta cu vrăjmaşul tău este o străduinţă cu îmbrânceli şi încordări! Credem că în iubirea lui Hristos, nu există îmbrânceli şi aici, puterea sufletului se preschimbă fără osteneală! Nu trebuie să vă împotriviţi cu aceleaşi organe, fiţi nepăsători, pentru că această nepăsare faţă de vrăjmaşul este meşteşugul meşteşugurilor. Se lucrează numai prin harul dumnezeiesc şi înfruntarea răului prin harul lui Dumnezeu se face nesângeros şi fără osteneală, fără îmbrânceli şi încordări! Meşteşugirile diavolului sunt viclene, de aceea trebuie să înţesăm şi noi binecinstitoare meşteşugiri de apărare, fără vicleşug, ca să nimicim puterea curselor lui! Ne spune acest lucru şi Apostolul Pavel către efeseni: ,,Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceasta, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare” (Efeseni 6, 12-13). Iar, când un mădular al trupului suferă, atunci toate celelalte mădulare suferă împreună cu el. Tot la fel și creștinii, când un creștin suferă, și ceilalți trebuie să sufere împreună cu el, să plângă cu jale, căci, mădularele trupești nu se disprețuiesc unele pe altele, nu se mândresc unele în fața altora. Tot la fel şi creștinii, nu trebuie să se disprețuiască unul pe altul, nu trebuie să se mândrească unul în fața celuilalt, fiindcă, mădularele trupești au toate aceeași valoare. Creștinii trebuie să gândească despre ei înșiși. căci, mădularele și simțurile cele trupești se avertizează unele pe altele în privința răului care va să vină: ochii prin vedere, urechile prin auz, picioarele prin fugă ș.a.m.d. Da, creştinii trebuie să se avertizeze unul pe altul: unul prin cuvânt, altul prin sfat, unul prin înfricoșare, altul prin rugăciune. De toată această alcătuire a trupului poartă de grijă capul, pentru că la fel, şi Capul-Hristos poartă grijă de Trupul Său duhovnicesc, şi a Lui fie slava în vecii vecilor! Amin!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Maica Domnului nu ne-a părăsit, când ne simțim lepădați – „Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În părculețul din centrul localității a fost prezentată expoziția „Hora de la Aninoasa”, un proiect prin care celebra pictură realizată de Theodor Aman în 1890 a revenit simbolic în locul care i-a inspirat povestea.

Piesa centrală a expoziției a fost facsimilul de înaltă fidelitate al picturii „Hora de la Aninoasa”, aflată în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Lucrarea a oferit comunității prilejul unei incursiuni în trecutul Gorjului și în universul tradițiilor care au dăinuit de-a lungul generațiilor.

Expoziția a prezentat, de asemenea, piese de patrimoniu etnografic gorjenesc și fotografii vechi și recente care surprind evoluția și conservarea portului popular din Aninoasa și din împrejurimi, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prezent.

Evenimentul a fost marcat și printr-o horă a comunității, participanții prinzându-se în joc pe ritmurile cântecului „În sat la Aninoasa”. Atmosfera de sărbătoare a continuat cu un moment artistic susținut de grupul vocal din localitate, care a interpretat un colaj de cântece populare gorjenești.

Cei mici au avut, la rândul lor, un rol important în eveniment. Copiii au participat la un atelier de grafică și cusături tradiționale, unde au putut descoperi elemente ale costumului popular și secrete ale meșteșugurilor tradiționale. Vernisajul expoziției a avut loc la ora 10:30, iar de la ora 11:00 a fost organizat atelierul dedicat copiilor.

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Gorj, prin Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, în colaborare cu Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Theodor Aman, Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” Dolj, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, Primăria și Consiliul Local Aninoasa, Școala Gimnazială Aninoasa și Asociația Pro Vertical. Partener al proiectului a fost UZPR Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți. Curatorii expoziției sunt Aura Stoenescu și dr. Albinel Firescu, iar fotografiile sunt realizate de Daniel Norocea.

Prin „Hora de la Aninoasa”, o pagină importantă din istoria culturală a Gorjului a fost readusă în mijlocul comunității, iar tradițiile locale au fost transformate într-o experiență vie pentru generațiile de astăzi.

Articolul „Hora de la Aninoasa” s-a întors acasă! Zi de sărbătoare și tradiție, de Sf. Maria Mare apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Mitropolitul Olteniei va oficia Sfânta Liturghie la Praznicul Mănăstirii Polovragi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Localitatea astăzi cel mai tânăr oras gorjean este una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Gorj fiind menţionată în documente din secolul XV ca târg şi ca reşedinţă a „Bănişorilor de Tismana”. Dar probabil că localitatea era cunoscută mai demult datorită Mănăstirii Tismana aşezată „ca o poliţă prinsă în coasta muntelui” după cum spunea cunoscutul călător Paul din Alep în anul 1657 când a vizitat-o.
Conform relatărilor populare Mănăstirea Tismana are la origine o bisericuţă din lemn de tisă de unde şi denumirea ei precum şi a localităţii din apropiere.
În apropiere, la Topeşti se află cea mai mare rezervaţie de castani comestibili din ţară ce se întinde pe o suprafaţă de peste 60 hectare. Asupra prezenţei castanului comestibil în zona Topeşti – Tismana s-au emis de-a lungul timpului mai multe ipoteze:
Prima dintre ele susţinută de A. Ionescu consideră prezenţa castanului ca o continuare din era terţiară până în zilele noastre. Într-o a doua ipoteză se presupune că aceştia ar fi fost plantaţi de coloniştii romani în epoca de colonizare a Daciei.
În sfârşit într-o a treia ipoteză susţinută de I. Conea se presupune aducerea şi plantarea castanului comestibil de către călugării ce au venit din sudul Dunării pentru întemeierea mănăstirii Tismana. De aici el s-ar fi răspândit în toate direcţiile dar a rezistat numai pe ’’picioarele de munte’’ formate din roci calcaroase şi favorizat de climatul submediteranean
În aceste perimetre temperaturile medii anuale sunt mai ridicate cu 2-3 grC comparativ cu zonele depresionare iar luna cea mai rece (ianuarie) aici are în proporţie de 80% valori ale temperaturilor medii zilnice pozitive.
Alături de castan în această ambianţă climatică mai creşte alunul turcesc, scrumbia, iedera şi liliacul sălbatic ce formează adevărate păduri cum ar fi cea de la Ponoare cu o suprafaţă de peste 20 hectare .
La jumătatea lui Gustar la Mănăstirea Tismana are loc hramul Adormirea Maicii Domnului, manifestare de o înaltă ţinută religioasă când mănăstirea şi schitul Cioclovina devin neîncăpătoare pentru credincioşii dornici să asculte Cuvântul Domnului.
Mănăstirea Tismana cea mai vestită din Oltenia de Nord şi printre cele mai cunoscute locaşuri de cult din ţara a fost întemeiată după cum atestă documentele în perioada 1375-1378 în timpul domniei lui Vladislav Voicu şi a lui Radu 1,sub supravegherea călugărului greco-sirb Nicodin.
De-a lungul timpului mănăstirea s-a bucurat de privilegii din partea domnitorilor având întinse domenii, sate, pescarii la Dunare, precum şi venituri directe din casele domneşti.
Mănăstirea Tismana a avut şi de suferit fiind de mai multe ori prădată şi arsă ceea ce a condus la refaceri şi transformări succesive, astfel că în secolele 17-18 a servit şi ca cetate de apărare. Tot cam în aceiaşi perioadă mănăstirea a funcţionat şi ca centru de cultură găzduind o şcoală de caligrafie.
Din punct de vedere turistic zona Tismana dispune de un uriaş potenţial ce a început să fie valorificat conform standardelor comunitare. Astfel se pot efectua excursii sau ascensiuni spre creasta Vîlcanului, culoarul Jiu-Cerna, traversarea spre Jiul de Vest ori spre Valea Cernei şi a Motrului. Amatorii de speologie au la dispoziţie peşterile Gura Plaiului şi Cioaca cu Brebenei, precum şi peşterile din perimetrul Motru Sec dezvoltate in zona platformei de eroziune carstica Gornoviţa .
Perimetrul Tismana este favorabil dezvoltării agroturismului, cea mai ecologica formă de turism datorită lipsei aproape în totalitate a factorilor de poluare precum şi a păstrării aproape intacte a datinilor şi obiceiurilor populare.
Prin noile amenajări turistice Tismana se poate dezvolta pe viitor în conformitate cu standardele actuale de practicare a turismului.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Peripluri estivale – Castanii comestibili din Tismana Gorjului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2.Lămuririle de rigoare
Cartea despre care redactez această cronică de întâmpinare – gest secund, după cel al transvaluării editoriale a anului literar 2026 – se numește „18 epistole de la Virgil Ierunca și Monica Lovinescu/ Manifestări de Sărbătoare a spiritului critic” și a apărut la editura Revers din Craiova, în mai 2026, sub îngrijirea profesionistă, adecvată metodologic, în 56 de pagini, a scriitorilor de impecabilă ținută intelectuală George Drăghescu și Alexandra Florina Mănescu din postura de experimentați editori.
Schimbul epistolar dintre Virgil Ierunca și Monica Lovinescu către magistrul Gheorghe Grigurcu s-a consumat temporal între datele de 9 februarie 1991 și primăvara lui 1998. Ideea de „scrisoare” aparține clasicismului și presupune o stranie intimitate spirituală și sufletească, empatică și transumanistă între mari (uneori uriașe – n.n., I.P.B.) personalități literare. Posed în bibliotecă volume nenumărate dedicate acestei subspecii memorialistice.
Preambulul redactat, cu simț autoritar, de către scriitoarea Alexandra Florina Mănescu, autoare deja a trei cărți respectabile, aduce lămuririle de rigoare. Ea reliefează finețea scripturală a celor trei scriitori europenizați în maniera lor de exprimare a atitudinii de o franchețe indubitabilă; totodată evidențiază valoarea textelor incluse în noua apariție editorială; în același timp subliniază aspecte interpersonale precum solidaritatea, orizontul axiologic, normele morale, eleganța abordării unor subiecte, sensibilitatea preopinenților, rafinamentul adresabilității, maturitatea directitudinii imperioase ș.c.l.

3.Lupta cu timpul
Firesc, tema celor 18 epistole nu poate fi alta decât exilul existențial (s.n., I.P.B.), la Paris, al celor doi soți Monica și Virgil Ierunca, dublat de eroismul supraviețuirii aproape sinonim cu triumful asumării unei misiuni istorice.
Ele fac proba, inalienabilă, a unui fond afectiv transtemporal, reprezintă semnificative documente de istorie literară contemporană, ce-și vor vădi importanța în viitoare cercetări monografice, trilateral dezvoltate, în neocontextul est-eticii confruntaționale și dialogale vii, dinamice, acutizate la realitatea imediată (ca de pildă aceea a buchiniștilor de pe malul Senei).
Motivele, toposurile relevă peisajul literar inerent, „murdărirea” simbolurilor esențiale ale unei națiuni de către pseudopoliticienii corupți și de o abominabilă deriziune, nerușinarea fără margini a anumitor intelectuali „colaboraționiști” cu „ocultele” paralele civismului onest (vezi epistola din 2 decembrie 1992, Paris – n.n., I.P.B.) ș.a.m.d.
Alte scrisori denotă lupta acerbă sacrificială cu nemilosul timp, confiscarea cotidianului de către „agitații mondene” care nu ne mai lasă să scriem… „capodopere” ori pure și simple „tratate/cursuri de teoria și practica poeziei” (întocmai mie însumi din 2025 încoace – n.n., I.P.B.).
La rându-mi resemnalez scrisoarea din 27 februarie 1994, Paris, semnată numai de Monica Lovinescu, o veritabilă mărturie vaticinară, un crez lucid – pasional, o acțiune ecriturală radicalizatoare a rezistenței prin cultură și a refutării oricărui totalitarism planetar.
Ion Popescu Brădiceni, doctor în filologie, scriitor, cronicar literar

Articolul „Serile la Brădiceni”: XXX/2026 Exegeze frontale Manifestări de „Sărbătoare a spiritului critic” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,Vindecă-ne pe noi, Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine”!
Aşadar, Maica Domnului este chipul Bisericii care poartă în ea mântuirea noastră ca o mijlocitoare în faţa lui Dumnezeu, dar, şi puternică ocrotitoare a credinţei! După o veche tradiţie a Bisericii, Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit chipul Maicii Domnului încă din timpul vieţii ei pământeşti, fiindcă spune: ,,Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile si degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat”, la care adăugăm faptul că Icoana cu chipul Maicii Domnului, pictată pe o bucată de lemn, ar fi cea mai veche din istoria ortodoxiei, ştiindu-se că portretul a fost găsit într-o peşteră. Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima fiinţă umană care a realizat idealul Întrupării prin îndumnezeirea omului. Această reprezentare este, împreună cu icoana lui Hristos, fundamentul tuturor iconografiilor care îl reprezintă pe Dumnezeu devenit om. Desigur, iIconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă și slăvită, pe cât au fost ei de capabili, chiar dacă uneori au pictat-o mâhnită și uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală și de înțelepciune. În fine, tradiția îi atribuie Sfântului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoană a Maicii Domnului, chiar dacă se vorbeşte despre trei tipuri de icoane pictate de el: «Umilenie», adică «Doamna noastră a Afecțiunii», «Hodigitria» sau «Cea care ne arată calea» și icoana fără Prunc sau rugându-se Pruncului Iisus, iar, informaţiile despre acest al treilea tip sunt interpretabile! În concluzie, putem spune că Maica Domnului este Chipul Bisericii creștine!

,,Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte”!
În Duminica a 11-a după Rusalii; Ap. 1 Corinteni 9, 2-12; Ev. Matei 18, 23-35 (Pilda datornicului nemilostiv); glas 2, voscr.11, textul Evangheliei care se citeşte la Sfânta Liturghie, ne arată că Dumnezeu Atotputernicul, ne îndeamnă să ştergem iertători toată «datoria» celor care ne-au greşit nouă, pentru ca să fim la rândul nostru iertaţi, pentru a putea înţelege, cât este de mare Bunătatea Lui, Care le iartă oamenilor greşelile lor cele de voie şi cele fără de voie, dar, în acelaşi timp, ne aminteşte datoria oamenilor de a ierta şi ei «greşiţilor» lor, deoarece, dacă noi nu iertăm, Dumnezeu trece neînduplecat de la iertarea milostivă la dreptatea cerească, pedepsind spre îndreptare pe cel insensibil cu mintea şi cu inima sau nesimţitori cu firea la darul iertării! În acest fel, cel neiertător ajunge de învaţă şi împlineşte de voie, de nevoie, prin constrângere la ceas de judecată divină, ceea ce nerecunoscătorul nu a făcut din bunăvoinţă şi din proprie iniţiativă! De multe ori, iertarea din inimă a fraţilor noştri, elimină considerabil neiertarea amnezică și faptele crude, pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă faptul că în cele din urmă, vom fi mântuiți, numai dacă suntem iertători, deoarece, Dumnezeu Atotputernicul, ne arată întotdeauna că trebuie să ştergem iertători toată «datoria» celor care ne-au greşit nouă, pentru ca şi noi să fim la rândul nostru iertaţi! Prin urmare, Pilda din Evanghelia Duminicii a 11-a după Rusalii ne îndeamnă spre îndreptarea noastră, iar, la fel cum Domnul este de-a pururi iertător, să fim şi noi gata, în orice clipă, să acordăm iertare din toată inima celor care ne greşesc, voit sau nevoit! Pentru acest lucru, e bine să începem prin a face exercițiul iertării, chiar a propriei noastre iertări! Purtându-ne cu blândețe, cu smerenie și cu bunătate neprefăcută faţă de toți cei din jurul nostru și păstrându-ne cugetele curăţite de orice răutate și vicleșug, chiar şi față de cei consideraţi dușmani, vom dobândi o pace lăuntrică în ființa noastră smerită, o pace pe care numai Bunul Dumnezeu ne-o poate dărui! Pe lângă această pace lăuntrică, fiecare ne vom putea învrednici și de o adevărată iertare din partea Lui Dumnezeu, atunci când vom zice: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6,12), pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, singurul Care face minuni pentru noi şi pentru viaţa noastră! Pilda slujitorului sau a datornicului nemilostiv, consemnată doar de către Sf. Ev. Matei (18, 23-35) este o lecţie de morală creştină care constituie răspunsul dat de către Mântuitorul Iisus Hristos lui Petru, la întrebarea: «Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?» (Matei 18, 21), după care Dumnezeu Atoateînţeleptul i-a răspuns: ,,Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22), ceea ce ar însemna că poţi greşi fratelui tău de 490 de ori, numai că, «de 70 de ori câte 7», în calculul matematic al Lui Dumnezeu, înseamnă, nu de 490 de ori, ci, fără de număr să fie iertările noastre, fiindcă la Dumnezeu iertarea este infinită şi nu are limite matematice! Mântuitorul Iisus Hristos ne-a oferit Pilda datornicului nemilostiv, pentru a readuce în viaţa oamenilor comportamentul unui împărat, «care a voit să se socotească cu slugile sale», mai ales că noţiunea de bilanţ financiar periodic sau balanţă financiară, nu lipsesc zilelor noastre, fiindcă se regăsesc în bilanţurile din contabilitate, chiar şi în contabilitatea bisericească. În concluzie, Stăpânul adus în conţinutul parabolei este Însuşi Dumnezeu, iar slugile datornice suntem noi, oamenii cuprinşi de păcate, cei care avem câte 10 mii de talanţi datorii la Dumnezeu, mai ales că toţi ne naştem cu această datorie faţă de El, Cel Care prin iertarea acordată, i-a oferit datornicului posibilitatea ca, înainte de sfârşitul vieţii sale, să se poată îndrepta înaintea Lui Dumnezeu Atotmilostivul!
Tot în Duminica a 11-a după Rusalii, mai sărbătorim «Aducerea Sf. Mahrame a Domnului, din Edesa la Constantinopol» şi totdată, îi prăznuim pe «Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache, împreună cu Doamna Maria Brâncoveanu».
Profesor dr. Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – «Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa…» apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Competiția se va desfășura la Tismana, în perioada 14–15 august 2026, două zile în care cântecul popular, jocul și portul tradițional vor readuce în prim-plan valorile autentice ale folclorului românesc. În urma preselecției, au fost admiși 23 de concurenți, dintre care 20 la secțiunea Vocal și trei la secțiunea Instrumental. Participanții provin din județele Gorj, Caraș-Severin, Dolj, Vâlcea și Olt, confirmând caracterul național al festivalului și interesul pe care această manifestare îl păstrează în rândul tinerilor interpreți și instrumentiști.
La secțiunea Vocal, printre concurenții admiși se numără Al-Ioani Alessia, Ciortea Andreea Alexandra, Coșariu Daria, Birin Antonia Maria, Dănău Andreea Iustina, Sarcină Larisa, Răcoceanu Izabela Cătălina, Jurj Ana, Stana Ioana Elena, Maria Mihaela Mădălina, Malacu Andreea Raluca, Frățilescu Daria, Gîlcă Maria Roxana, Ciotor Andrei, Mara Giulia Lorena, Mihăescu Andreea Maria, Hica Ștefania Miruna, Muscurici Maria Roxana, Trăilescu Nicolae Marius și Moanță Daria.
Secțiunea Instrumental va fi reprezentată de Burciu Vlad Adrian, la categoria instrumental – caval, Birău Bianca Daniela, la instrumental – fluier, și Dură Ștefan, tot la instrumental – fluier.
Cei 23 de concurenți au trecut de etapa de preselecție și intră acum în lupta pentru premiile festivalului. Miza este una importantă: organizatorii au pregătit Trofeul Festivalului, premii pentru fiecare secțiune, dar și premii speciale dedicate promovării festivalului. În plus, toți concurenții admiși vor primi diplome de participare, într-o competiție care își propune nu doar să premieze talentul, ci și să susțină continuitatea tradițiilor populare.
Festivalul „La Tismana-ntr-o grădină” înseamnă însă mai mult decât o competiție. De aproape șase decenii, evenimentul creează un spațiu în care generațiile tinere pot descoperi, păstra și transmite mai departe cântecul și portul popular românesc. Iar ediția din acest an vine să reconfirme această misiune, reunind pe aceeași scenă concurenți care duc mai departe, prin voce și instrument, patrimoniul viu al satului românesc.
Organizatorii îi felicită pe toți cei care au participat la preselecție pentru seriozitate, implicare și dragostea față de folclor și le transmit celor 23 de finaliști mult succes în concurs. Tismana se pregătește, așadar, pentru două zile de sărbătoare autentică, pe 14 și 15 august 2026. Cântecul, jocul și costumul popular vor fi din nou în centrul atenției, iar cea de-a LIX-a ediție a Festivalului „La Tismana-ntr-o grădină” promite să fie o nouă demonstrație de talent, tradiție și continuitate.
Izabella Molnar

Articolul 23 de concurenți, pregătiți pentru finala Festivalului „La Tismana-ntr-o grădină” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Marți, 11 august 2026, enoriași din cartierul 9 Mai, zona Plopilor din Târgu Jiu, au venit la sfânta biserică „Sfântul Ierarh Nifon” pentru a-l prăznui pe sfântul ocrotitor al acestei sfinte biserici.

Situată pe Aleea Plopilor nr. 22A, Biserica „Sfântul Ierarh Nifon” reprezintă unul dintre cele mai noi edificii de cult ortodox din Târgu Jiu, un lăcaș care a crescut și s-a dezvoltat sub ochii comunității locale. Proiectul, demarat la începutul anilor 2000, a avut un parcurs lung, marcat de etape succesive de construcție și înfrumusețare, reflectând dedicarea enoriașilor și a preoților slujitori.
Biserica a fost sfințită la 21 mai 2024 de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei. Pisania de deasupra ușii principale la intrarea în biserică precizează următoarele: „Cu vremea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a înălțat din temelie acest sfânt lăcaș cu hramul «Sfântului Ierarh Nifon» între anii 2010-2024, cu sprijinul Primăriei Târgu Jiu, al Secretariatului de stat pentru culte și cu strădania credincioșilor. S-a sfințit această casă a lui Dumnezeu în data de 21 mai 2024 de către academician doctor Irineu, mitropolitul Olteniei, protopop al protoieriei Târgu Jiu Sud fiind P.C. preot Câmpeanu Ionel, paroh fiind PC preot Sandu Gheorghe și preot slujitor P.C. preot Vasiloniu Liviu. Binecuvântează Doamne pe toți cei s-au ostenit la ridicarea acestui Sfânt locaș”. Acest lăcaș de cult ortodox a fost ridicat prin efortul susținut al comunității locale și al preoților, devenind un important centru spiritual în cartierul Plopilor din Târgu Jiu.
Hramul Bisericii „Sfântul Ierarh Nifon” din Târgu Jiu (situată în cartierul 9 Mai) este sărbătorit în fiecare an pe 11 august, zi în care Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești. Sărbătoarea cinstește pe ierarhul a cărui ocrotire este puternic legată de viața religioasă din Mitropolia Olteniei.
Așadar, marți, 11 august 2026, enoriașii din cartierul 9 Mai, zona Plopilor au venit la sfânta biserică pentru a sărbători pe Sfântul Ierarh Nifon, ocrotitor al acestui sfânt lăcaș. Cei doi preoți slujitori ai bisericii, preot paroh Gheorghe Sandu și preot slujitor Liviu Vasiloniu, au invitat pentru săvârșirea serviciului religios și a Liturghiei de hram pe preotul protopop Mihai Roibu, preotul pensionar Mihai Păun și preotul paroh Ionuț Cioabă.
La ora 9:00 cei cinci preoți au ieșit din sfântul altar cu icoana Sfântului Ierarh Nifon ornată pe margini cu o ghirlandă de trandafiri albi și au așezat-o în fața altarului. După o scurtă slujbă și trei târcoale în jurul icoanei, au intrat în altar iar enoriașii prezenți, începând cu bărbații, au trecut și au sărutat sfânta icoană.
Ioan – Andrei Lișiță, cântăreț al Bisericii „Sfântul Ierarh Nifon” încă din anul 2019, a citit în fața enoriașilor rugăciunea „Apostolul” – praznicul Sfântului Ierarh Nifon.
Preotul protopop Mihai Roibu, între ușile împărătești ale altarului a citit din Sfânta Evanghelie despre Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan care ne mărturisește: ,,Să nu se tulbure inimile voastre, nici să se înfricoșeze, să credeți în Bunul Dumnezeu în orice situație vă aflați, pentru că tot Mântuitorul ne zice: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine». Vedem că Sfinții au răbdat multe necazuri, suferințe și tot și au dăruit viața pentru Hristos. Sfinții sunt simpli oameni care au urmat întocmai Mântuitorului, iubindu-L pe El mai presus de lucrurile trecătoare ale lumii arătând viața lor curată, de sfințenie.
Au urmat slujbele cuvenite unei astfel de sărbători, iar la sfârșit au ținut o predică și preotul protopop Mihai Roibu, dar și preotul paroh Gheorghe Sandu.
În predica sa, preotul Mihai Roibu, a povestit pe scurt viața Sfântului Ierarh Nifon, pentru că Dumnezeu a rânduit ca în această biserică să-l aveți ocrotitor pe Sfântul Nifon. „Ne-am adunat astăzi împreună și ne bucurăm că ați venit în număr mare și ați adus și ofrande sfintei biserici ca mulțumire pentru binefacerile pe care le-ați cules. Să fiți mulțumitori față de Dumnezeu care va ajutat să vă bucurați să veniți la această frumoasă biserică. Să știți că totul s-a făcut prin puterea lui Dumnezeu. Prin truda părintelui Gheorghe și mai ales cu ajutorul dumneavoastră s-a ridicat acest prea frumos lăcaș. Cred că mai mare mulțumire nu poate avea părintele Gheorghe când vede că rodul trudei sale este atât de frumos iar dumneavoastră ați venit în număr așa de mare. Să ne bucurăm cu toții și să aducem slavă lui Dumnezeu”.
Preotul paroh Gheorghe Sandu, în predica sa, a spus că împreună cu sfinții părinți, s-au rugat astăzi la Dumnezeu să izbăvească țara de rele. „Vă mulțumesc din suflet că ați fost alături de mine atâta timp, și sunt convins că nu numai alături de mine ci de Sfânta Biserică și de Iisus Hristos, trebuie să fim alături. Mulțumesc și celor de la strană care au cântat frumos, mai ales doamnei Corina Coiculescu, care ne-a înduioșat prin cântările și rugăciunile spuse. Să vă dăruiască Bunul Dumnezeu sănătate, pace, liniște, dragoste și armonie. Sunt convins că dacă vom încerca să ne iubim unii pe alții Dumnezeu se va uita cu milă și va avea grijă de noi. Doamne ajută și multă sănătate!”, a încheiat predica preotul Gheorghe Sandu, apoi a trecut și a miruit pe toți cei prezenți, care au primit din partea bisericii câte un pachet cu alimente.
Așadar, a fost prăznuit marți, 11 august 2026, Sfântul Ierarh Nifon, la Biserica cu acest hram din Cartierul 9 mai, Zona Plopilor din Târgu Jiu.
Îl avem model pe Sfântul Ierarh Nifon. Acest sfânt ne-a arătat cum putem să trăim în dragoste, credință și liniște duhovnicească prin minunile sale, iar Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să facem cereri și rugăciuni, căci acesta este lucrul cel bun și primit înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră către Mântuitor, Maica Sa Preacurată și către Sfinții săi rugători.
În final, să nu uitați aceste trei lucruri: Să aveți frica lui Dumnezeu, să ne păzim mintea curată și rugăciuni permanente către toți sfinții noștri rugători.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Nifon, mântuiește-ne, miluiește-ne pe noi, Amin !
Gigi BUȘE

Articolul Prăznuirea Sfântul Ierarh Nifon, la Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Cer includerea sănătății orale în educația pentru sănătate din licee apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad cu credinţă înaintea sfintei tale icoane”!
La modul general vorbind, atunci când omul devine preocupat de înțelegerea proprie despre el că ființă și apelând la instrumentele dezvoltării personale prin terapie, educație sau prin activitate practică, el devine conștient de punctele sale tari și slabe, făcând un mare pas către o posibilă reconciliere cu el însuși. Acceptarea a ceea ce eșți, așa cum eșți, abandonarea asprimii criticii de sine, renunțarea la autosuficienţa zilnică, echivalează cu a face pace cu ține însuți! Îți smeresti mărirea de sine în faţa evidenței normalității proprii, aceasta însemnând şi prima smerire de sine sau smerirea prin iertarea de sine. Când acest lucru se întâmplă, omul devine mult mai deschis către a căuta și a primi informații, când începe să realizeze pas cu pas cât de multe nu știe despre el și despre lume, pentru a conştientiza din ce în ce mai mult, cum întrega sa existență se situează la momentul hazardului. În acel moment, omul înțelege și acceptă existența unor forțe mai presus de el care guvernează lumea, mergând până la înțelegerea unor forțe superioare denumite generic: hazard, univers, Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinţii Părinţi şi aşa mai departe! Acceptarea de către omul credincios a condiției sale de ființă care se raportează la forțe mai mari decât el însuşi, deschide calea de a putea conştinetiza că la fel pot fi și alți oameni care în anumite momente sunt mai presus decât toate cele, acesta însemnând cea de-a doua smerire de sine, smerirea prin micșorare de sine. În acel moment, nu numai că te-ai iertat pentru că nu eșți perfect, dar ai mai făcut un pas înainte prin acceptarea conditiiei tale mai prejos de cele ce sunt mai presus de tine! Acela este momentul în care omul poate privi în exterior către semenii lui, realizând că fiecare în parte și toți împreună, ne supunem acelorași forțe mai presus decât noi şi care nu pot fi explicate prin gândire omenească. Pentru a dezvolta o perspectivă mai largă asupra modului în care Maica Domnului şi virtutea sfintei smerenii întruchipate se vădesc în aceste zile dinaintea Sărbătorii «Adormirii Maicii Domnului», e bine să fim cât mai conştienţi că trăim într-o lume în care agitația și zgomotul par să devină din ce în ce mai omniprezente, iar, căutarea liniștii interioare smerite a devenit o problemă valoroasă pentru mulți dintre noi. Cu toate provocările și schimbările pe care viața le produce, descoperirea unei stări de pace și echilibru smerit devine crucială pentru bunăstarea noastră mentală și emoțională, pentru că numai astfel putem avea înțelepciunea liniștii interioare, ca să ne bucurăm de pacea interioară, chiar și în mijlocul valurilor vieții.

,,Dă-ne răbdare şi odihnă, unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet”!
Poate nu suntem smeriţi îndeajuns, poate suntem ademeniţi și fascinați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, astfel încât credința noastră nu este nici cât măruntul bob de muștar, darămite să mai putem muta și munții din loc, dar, ştim că fără Dumnezeu, nu putem face niciodată nimic, iar cei care cred acest lucru, se amăgesc amarnic! Prin cununa biruinței în lupta cu tot răul din familiile și din viețile noastre se naşte participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi și sărbătoare, și, mai mult decât atât, unirea cu Hristos în mod deplin, prin Sfânta Împărtășanie, apare ca o arvună a vieții veșnice, pentru că numai astfel, vom alunga tot ceea ce este rău și necurat de lângă noi, vom înmulți credința și ne vom găsi, încă de pe pământ, calea către Împărăția lui Dumnezeu! Domnul Iisus Hristos este Cuvântul, iar, Cuvântul este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume, pentru că aşa vrea Iisus, ca să fie omul, pe care să-l smerească înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, de când vine în lume! Iar, pentru că există o lume văzută care este la îndemâna noastră, o lume materială, în care noi trăim şi ne mişcăm cu sau fără smerenie, dacă stăm pe pământ şi vedem tot ceea ce este pe el şi ştim că sunt cu adevărat acele lucruri, dar, adânciţi în smerenie, mai vedem că există şi o lume nevăzută, există un Dumnezeu care le-a făcut pe toate, există şi îngeri de Dumnezeu făcuţi, unii buni care Îl laudă pe Dumnezeu şi alţii răi care au căzut şi vor să se lupte cu omul ca să-l aibă subjugat şi care voieşte să cucerească chipul lui Dumnezeu care e în om, crezând că dobândeşte ceva şi are bucurie când crede că poate face rău! Dar, să încheiem cu cea mai puternică Rugăciune către Icoana Maicii Domnului «Pantanassa», prin care să rostim: ,,O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni! Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad cu credinţă înaintea sfintei tale icoane! Şi precum pasărea îşi acoperă cuibul de pui cu aripile, aşa acoperă-ne şi tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător! În acest loc, în care nădejdea se subţiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică! Aici, unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă, unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei slabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte! Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă Stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, ca să fie instrumentele Atotputernicului Doctor Iisus Hristos, Mântuitorul! Ne rugăm înaintea icoanei tale, ca puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă! Întinde mâinile tale pline de vindecări, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, ca degrab primind ajutorul tău cel minunat, să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin”.
Profesor dr.Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Maica Domnului şi întruchiparea virtuţii sfintei smerenii – ,,O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Sute de cercetași din țară și din străinătate vin la Arcani apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Piesa centrală a expoziției este facsimilul de înaltă fidelitate al celebrei picturi „Hora de la Aninoasa”, realizată de marele pictor român Theodor Aman în anul 1890.
Lucrarea originală se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, iar revenirea simbolică a „Horei” la Aninoasa reprezintă un moment important pentru comunitatea locală și pentru valorificarea patrimoniului cultural gorjenesc.
Expoziția nu se rezumă însă la reproducerea operei lui Theodor Aman.
Vizitatorii vor putea descoperi piese valoroase de patrimoniu etnografic gorjenesc, dar și fotografii vechi și recente care surprind evoluția și conservarea costumului popular specific din Aninoasa și din localitățile învecinate.
Imaginile și obiectele prezentate urmăresc transformările portului popular de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în prezent, oferind publicului o perspectivă asupra modului în care tradițiile vestimentare au fost păstrate și transmise de-a lungul generațiilor.
Evenimentul cultural va începe la ora 10:30, când este programat vernisajul expoziției „Hora de la Aninoasa”.
O jumătate de oră mai târziu, de la ora 11:00, copiii sunt invitați la un atelier de grafică și cusături tradiționale, destinat celor cu vârste între 6 și 13 ani.
Participarea este gratuită, însă numărul de locuri este limitat.
Înscrierile se fac din timp, prin mesaj WhatsApp, la numărul 0766 314 582, la Aura Stoenescu, responsabil Program Educație Muzeală.
Programul dedicat tradițiilor continuă după-amiază.
De la ora 17:00, în satul Sterpoaia, la Pod Povarna, este programată „Hora Satului”, eveniment prin care organizatorii își propun să readucă în atenția comunității spiritul întâlnirilor tradiționale și al jocului popular.
Astfel, 15 august se anunță la Aninoasa drept o zi în care arta, patrimoniul și tradițiile comunității se întâlnesc într-un singur program.
Expoziția „Hora de la Aninoasa” este organizată de Consiliul Județean Gorj, prin Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, în colaborare cu Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Theodor Aman, Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” Dolj, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, Primăria și Consiliul Local Aninoasa, Școala Gimnazială Aninoasa și Asociația Pro Vertical.
Partener al evenimentului este UZPR Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți.
Curatorii expoziției sunt Aura Stoenescu și dr. Albinel Firescu, iar fotografiile sunt realizate de Daniel Norocea.
Izabella Molnar

Articolul „Hora de la Aninoasa” se întoarce acasă de Sfânta Maria Mare. Expoziție de artă populară și „Hora Satului” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Omorât de propria soție! Explozie la etajul 3! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Cel ce are frica lui Dumnezeu, totdeauna este treaz, priveghează…”!
Prin această dublă calitate a Maicii Domnului apare o implicaţie şi o consecinţă dogmatică indispensabilă înţelegerii ortodoxe autentice a unirii divinului şi umanului în Persoana lui Iisus Hristos sub forma unei uniri ipostatice, pentru că, dogmatic vorbind, mariologia patristică era privită ca un text de hristologie care concentra esenţa Evangheliei în dublul mister al înomenirii lui Dumnezeu şi al îndumnezeirii omului în Persoana divino-umană a lui Hristos şi în persoanele celor care asumau prin credinţă şi Sfintele Taine în Trupul sfânt al Domnului! Dar, în amvonul Bisericii, misterul central al divino-umanităţii înomenitoare şi îndumnezeitoare nu e o teză abstractă şi speculativă care induce numai frica de Dumnezeu! De bună seamă că înomenirea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului sunt mai mult decât o întrupare personală concretă a Fiului Lui Dumnezeu! Dacă misterul înomenirii lui Dumnezeu este realizat în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu întrupat, misterul îndumnezeirii omului e realizat în chip minunat numai în persoana Fecioarei Maria, a Născătoarei de Dumnezeu şi prima făptură omenească deplin îndumnezeită prin har! Numai credinţa sinceră ne conduce la frica de Dumnezeu, cea care ne ajută să ne pocăim de faptele noastre păcătoase, mai ales că pe treapta sa cea mai de jos, frica ajunge şi se manifestă ca o teamă de a nu fi pedepsiţi de Dumnezeu pentru păcatele pe care le-am săvârşit, în timp ce pe treapta cea mai de sus, această frică binecuvântată este resimţită ca teamă de a nu-L pierde pe Dumnezeu sau de a nu fi despărţiţi de Creatorul Cel Preaînalt al vieţii! Desigur, dacă uneori frica nu este şi o patimă, atunci când se manifestă ca spaimă, groază, îngrijorare, nelinişte sau disperare a vieţii pământeşti. În acest caz, frica este legată, în primul rând, de mândrie şi evidenţiază un ataşament exagerat faţă de lumea trecătoare şi de plăcerile ei amăgitoare care se concretizează uneori prin ceremonii inventate pentru a o trece în plan secund pe Maica Domnului! Pentru că aşa cum spune Sfântul Efrem Sirul («Cuvinte şi învăţături», Edit. «Bunavestire», Bacău, 2006, p. 71): „Cel ce are frica lui Dumnezeu, totdeauna este treaz, priveghează şi aşteaptă venirea Domnului, nu petrece cu nebăgare de seamă, nu se trândăveşte şi face totdeauna cele ce plac lui Dumnezeu, biruind astfel meşteşugurile vrăjmaşului”, lucru care înseamnă că frica de Dumnezeu te face să simţi «o teamă sfântă», care are în ea pace şi bucurie! În esenţa ei, frica de Dumnezeu este respectul covârşitor, este evlavia, sfiala duhovnicească ce se naşte din dragostea multă către Dumnezeu. Aşa cum cineva simte o sfială înaintea unei persoane venerabile, tot la fel simte şi omul care are frică de Dumnezeu, oriunde s-ar afla, căci simte prezenţa Lui pretutindeni, aşa cum subliniază Sfântul Paisie Aghioritul, acelaşi care adaugă sfatul că înainte de orice, copiii ar trebui să înveţe în şcoli frica de Dumnezeu, care în înţelesul ei bun este tocmai «sfiala duhovnicească», această frică, această reţinere care aduce veselie şi picură miere duhovnicească în inimă! La întrebarea pe care o putem adresa unui om despre frica de Dumnezeu, putem aprecia că în fiecare activitate a noastră, Dumnezeu trebuie să fie un reper fundamental, fiindcă trebuie să îndreaptăm către Dumnezeu întreaga noastră fiinţă, iar, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, mintea fiecăruia dintre noi, va căuta continuu să-I mulţumească şi să-I placă Lui, iar nu cum să le placă oamenilor!

„Și orice vei cere în rugăciune, vei primi dacă ai credință” (Matei 21:22)
Frica binecuvântată de Dumnezeu este o rânduială a lui Dumnezeu manifestată prin rugăciune, care te va ajuta să te apropii de Dumnezeu. Poate că merită subliniată şi legătura dintre conştiinţă şi frica de Dumnezeu, pentru că te întrebi în mod firesc, cel fel de conştiinţă poate avea omul, dacă nu are frică de Dumnezeu? Fără frica înţeleaptă de Dumnezeu, omul îşi poate călca cu uşurinţă pe conştiinţa lui iscoditoare şi atunci încetează de a mai fi om cu adevărat! Dacă privim în ansamblu existenţa individuală şi parcursul vieţii fiecăruia, se poate ca o persoană să fi păţit ceva din copilărie, şi de aceea să se teamă, aşa că de multe ori se poate ca frica să fie firească, dar poate fi şi din lipsa credinţei, din lipsa încrederii în Bunul Dumnezeu. Însă, frica este şi un obstacol, un prag psihologic, deoarece îl ajută pe om să se îndrepte către Dumnezeu. La un moment dat, omul se teme şi caută să se prindă de ceva şi e nevoit să se prindă de nădejdea în Dumnezeu! De aceea, un om înţelept, bine cumpănit, deschis la minte, trebuie să aibă teamă numai de Dumnezeu, nu şi de oameni, oricât de răi ar fi ei, întrucât frica de Dumnezeu, îl face viteaz şi pe cel mai fricos dintre oameni! Într-o realitate ambiguă, omul de astăzi nu se mai roagă, pentru că trăiește într-o societate plină de capcane, care îl îndepărtează de la rugăciune și îi răpeşte în mare parte clipele fricii de Dumnezeu! Pentru că sunt atâtea ispite care ne fură timpul de rugăciune, iar în acest fel, ne țin departe de prezența lui Dumnezeu! Prima dintre ele este ispita mass-media, pentru că problema folosirii mijloacelor mass-media nu este una marginală, ci una de viață și de moarte din perspectivă duhovnicească! Pentru că lumea cu fricile din afară intră în casa sufletului și a minții noastre, fără ca noi să ieșim afară din casă, iar, totul intră în casa și în viața noastră prin ecrane, telefoane, televizoare, calculatoare şi în felul acesta dobândim vocația de deveni «case nelocuibile», chiar dacă «se învârtesc după soare», dar dacă lumea exterioară şi plină de adicţii intră în inima și în mintea noastră și le ocupă, atunci Dumnezeu nu mai are loc! Cu cât se uneşte cineva mai deplin cu Dumnezeu, cu atât nu se va mai teme de nimic, iar, cel care este robul Domnului, se va teme doar de Stăpânul său, pentru că acela care nu se teme de Dumnezeu, de cele mai multe ori se teme şi de umbra lui. Dragostea care are în ea evlavie şi respect, aceea biruieşte frica, iar cel care a biruit frica şi-a lăsat în seama lui Dumnezeu şi viaţa şi sufletul său. În ultimele zile ale Postului binecuvântat al «Adormirii Maicii Domnului», să mai precizăm că oamenii din epoca postmodernă sunt instruiţi lumeşte şi aleargă cu o viteză nebună şi ameţitoare, fără să ştie prea bine încotro se îndreaptă! Iar, pentru că le lipseşte frica de Dumnezeu, care este «începutul înţelepciunii» (Ps. 110, 10), mulţi dintre ei sfârşesc în deznădejde! De aceea, pentru a schimba lucrurile în bine, să avem stăruinţă în rugăciune, pentru ca Dumnezeu să lumineze nu numai pe oamenii din biserică, ci şi pe cei care guvernează, semănându-le totodată în inimi, sfânta Lui frică!
Profesor dr.Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc

Articolul Bunătatea Maicii Domnului şi înţeleapta frică de Dumnezeu – ,,Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi, cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau”! (Ps. 101, 9) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Numărul 79 al Revistei „Hohote” a ieșit de sub tipar. 37 din seria nouă! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Omagiu Ecaterinei Teodoroiu, la Țicleni apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Prin câteva comune gorjene am observat un lucru curios. Prima dată am zis nu văd bine dar apoi m-am oprit ca să mă dumiresc. Cişmelele stradale din localităţile cu pricina nu mai aveau mânerul care prin apăsare furniza apa necesară comunităţilor.
Acuma am constatat şi un lucru îmbucurător anume apariţia hidrantilor supraterani prin majoritatea localităţilor gorjene şi renunţarea la vechii hidranti subterani mereu în pericol de a fi astupaţi, a li se fura capacele ori celelalte componente ori fel de fel de tragi-comedii din care una mi-a relatat-o un functionar al unei comunităţi rurale.
După ce s-a făcut recepţia „pe barbă” a acelor hidranţi şi trecerea perioadei de garanţie la o situaţie de urgenţă de la nivelul localităţii a avut surpriza să constate că respectivii „constructori” montaseră prin unele locuri numai caseta hidrantului (partea de sus cu capacul care se vede) în rest nemaifiind nimic în pământ.
Acum „prinde orbul scoate-i ochii”şi a tăcut chitic respectivul că dacă reclama pe undeva tot el se făcea de râs. Că cine recepţionase respectivele instalaţii de stingere a incendiilor ?
Asa că s-a trecut la montarea noilor hidranţi supraterani inclusiv în comunităţile rurale unde dacă sunt la vedere nu mai pot fi subtilizati.
Si iată că prin multe comune pe unde am trecut am putut vedea de-a lungul liniei de alimentare cu apă hidranti supraterani mai rari ori mai deşi (după buget bănuiesc –vorba lui Caragiale)ce pot fi utilizaţi mai eficient în problemele locale.
Dar haideţi că ne-am luat cu hidranţii şi aproape am uitat ce am vrut să vă istorisesc . Cişmelele stradale din mai multe comune nu aveau mânerul pe care apeşi pentru a da drumul la apă. „Le-o fi furat careva” zic eu dar cum să furi numai mânerul când capacul de sus era intact cu toate că acesta „trăgea mai greu la cântar” dacă era dus la fier vechi.
Ei acum când stăteam eu pe gânduri într-un sat cu astfel de cişmele pe lângă mine trece un moş care după roşeaţa din obraz „gustase” ceva pe la vecini ori birtul din sat că şi mirosea a vin .
La nedumerirea mea legată de respectivele mânere de cişmele moşul „şi-a râs în barbă” şi cu un aer şugubăţ ce-l amintea pe Bezbrăcatu’ de la „Cronică” m-a lămurit „într-o minută de ceas”.
Cică după ce s-a montat instalatia de apă şi s-au făcut branşamentele la săteni lumea a fost bucuroasă foarte. Asta până la apariţia primelor facturi de plată când mulţi dintre cei care mai şi dăduseră „o cârcă de bani” pe branşare au făcut calculul că nu îşi pot permite preţul apei de la robinet.
Până când unii mai „luminaţi” au constatat un fapt îmbucurător. Că cişmelele stradale nu au apometrii şi poţi lua apă de acolo câtă vrei chiar cu oleacă de trudă în plus dar fără sa bagi mâna „la boznar”.
După ce „vestea cea bună” s-a răspândit autorităţile comunale au constatat că apa se consuma dar apometrii sătenilor „făcuseră păianjeni” descoperitorii aprovizionării cu apă „pe moka” vânzându-şi „patentul” majorităţii locuitorilor bucuroşi la rândul lor că pot lua apă la discreţie fără să plătească chiar dacă se osteneau mai mult.
Si atunci autorităţile rurale nu au mai avut altă soluţie decât aceea de a demonta mânerele de la cişmelele stradale obligând în acest fel localnicii să consume apă din propriile branşamente.
„Dom-le ce chestii mai dihai ca-n filmele cu James Bond şi Indiana Jones” vorbesc şi eu singur în timp ce moşul se depărtează clătinându-se dar cu un aer satisfăcut de parcă-mi divulgase secretul comorii lui Decebal.
Apropo că tot veni vorba de strămoşii noştri. Nu degeaba spuneau latinii: „in vino veritas” (adevărul e în vin). Dacă moşul nu ar fi fost „abţiguit” nu aş fi aflat eu în veci secretul cişmelelor fără mâner.
Şi de fiecare dată când aş fi trecut pe lângă vreuna mi-aş fi frământat mintea: “de ce au mai pus ăştia cişmele dom-le dacă nu au mânere şi nu poţi lua apă de la ele” ?
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul La rubrica ,,pe moca și pe gratis,” – Precum spuneau strămoșii noștri – „In vino veritas” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt atestate în documente oficiale ca «district militar valah»!
«Cetatea Devei» se înfăţişează sub forma unui ansamblu fortificat de plan oval, uşor alungit pe axa est-vest, iar, ca structură, se pot delimita cele trei incinte care ocupă vârful și o parte a laturii nordice a dealului, ceea ce înseamnă că această desfășurare a incintelor este caracteristică cetăților de munte. În acest sens, incinta principală, care cuprinde vârful înălțimii, are o formă ovoidală şi alungită, adaptată configurației terenului unde s-au păstrat relativ bine laturile de sud-vest și nord. Ca un simbol maiestuos, pe latura sudică a incintei apare palatul cu un etaj destinat stăpânului Cetății, iar, la primul etaj se păstrează o fereastră gotică biforă, poate cel mai vechi element arhitectonic păstrat în Cetate. În schimb, în capătul vestic al palatului se află cisterna, acoperită cu boltă, în care se află monumentul închinat lui Ferenc Dávid, iar, latura nordică a incintei păstrează doar fațada exterioară a unei alte clădiri supraetajate. Către vest, aceasta înglobează și turnul de poartă interior, iar, cele două aripi etajate sunt legate, pe latura vestică, printr-un bastion de artilerie care la parter încă mai prezintă urmele unor încăperi mai vechi, pentru ca din clădirile capătului estic să fie păstrate doar ziduri ruinate și o magazie. Cât priveşte incinta intermediară, care înconjura nucleul Cetății, era apărată pe latura sud-vestică de turnul semicilindric, «Bastion Bethlen», iar pe latura sud-estică prezintă o platformă de artilerie cu o suprafață mai amplă. Pe latura vestică, zidul de incintă este dublat de un «zwinger», care în limba germană înseamnă un țarc, o cușcă sau o canisă, adică, un adăpost pentru câini, dar se poate face referire, ca în cazul de faţă, și la un element de fortificație sau la un celebru palat, aşa cum era socotită «Cetatea Devei». Poarta incintei se află pe latura vestică, vizavi de turnul de poartă interior, iar, în faţa acesteia se păstrează pilonii pe care se sprijinea podul mobil. Această poartă era numită, din perspectiva secolului al XVII-lea, «Poarta Cezarului» sau «Poarta Imperială», iar, pe latura de nord-est există o porțiune mare în care zidul incintei este distrus în întregime, din cauza exploziei din 1849! Cât priveşte incinta exterioară, aceasta înglobează o suprafață apreciabilă de teren, iar, zidul ce urcă în spirală, protejează drumul de acces spre celelalte două incinte. Această incintă păstrează în stare relativ bună, două porți, prima în colțul de vest, cealaltă pe latura de nord, o platformă de artilerie și camera artileriștilor, ultimele fiind aproape de vârful dealului. «Cetatea Devei» face parte din tipul fortificațiilor de înălțime, care nu prezintă un model tipic în ceea ce privește planimetria, aceasta fiind determinată de morfologia terenului, iar traiectul zidurilor se realizează în funcție de relief. Cu toate că o astfel de zonă crea probleme din punct de vedere constructiv, locul era căutat datorită plusului de protecție naturală pe care îl oferea, iar, planul unei astfel de cetăți, cel puțin în primă fază, era relativ simplu: un turn înalt înconjurat de o incintă. Dar, în timpul care a trecut, în jurul incintei principale s-au dezvoltat, de sus în jos, incinte concentrice sau adiacente, în funcție de specificul reliefului, mai ales că un asemenea tip de cetate este caracterizat prin alcătuirea spațiului, astfel încât parcurgerea drumului spre construcția centrală să se facă în spiral, iar, flancul drept, cel neapărat, să fie tot timpul către zidul Cetății!

Familia Corvinilor şi-a încheiat stăpânirea asupra cetății și a domeniului Devei în anul 1504!
Să menţionăm cu atenţie faptul că în secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt atestate în documente oficiale ca «district militar valah», iar cetatea avea în jurisdicție patru scaune: Deva, Ilia, Şoimuş, moșiile crișene și împrejurimile Bradului, care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi valahi. În schimb, localnicii aveau îndatoriri militare și obligații privind întreținerea, reparațiile și construcțiile din cetate. Se menţionează faptul că în anul 1302, cetatea aparținea voievozilor transilvăneni, iar, în anul 1580 a fost întărită, aici câștigând lupta Török János împotriva pașei Kasim. Dar, «Cetatea Devei» a început să capete valoare militară, abia în secolul al XVII-lea, deoarece, după ce turcii au cucerit Oradea, cetatea de la Deva fost singura necucerită de turci! Nu putem trece uşor peste faptul că «Cetatea Devei» sau «Cetatea regală a Devei», care cuprindea un domeniu destul de întins, a intrat în anul 1444 în proprietatea lui Iancu de Hunedoara, când era Voievodul Transilvaniei. Alături de cetate, Iancu de Hunedoara a preluat şi 56 de sate, precum și minele de aur din Munţii Apuseni, care aparțineau domeniului cetății. Tot în timpul neînfricatului voievod valah, apare menționat pentru prima dată într-un document scris și târgul Devei, o așezare aflată la baza dealului cetîţii. Familia Corvinilor şi-a încheiat stăpânirea asupra cetății și a domeniului Devei în anul 1504. În documente maghiare se precizează faptul că în cea de-a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen construiște în cetate un bastion care servea drept închisoare și loc de tortură, după care, la baza sa, a fost ridicat în stil renascentist, un adevărat palat de locuit numit Palatul «Magna Curia», pentru ca la 2 mai 1773, Franz Iosif, viitorul împărat habsburgic, să viziteze «Cetatea Devei» în timpul călătoriilor sale prin Transilvania, şi cu zece ani mai târziu (1783), el s-a întors în calitate de suveran pentru a evalua situația și a măsura starea de spirit a localnicilor. În jurul anului 1817, împăratul Francisc I și soția sa, impresionați de frumusețea cetății în timpul vizitei lor în Transilvania, au ordonat restaurarea acesteia prin lucrările care au durat 12 ani, dar, din păcate, în dimineața zilei de 13 august 1849, o explozie masivă în depozitul de praf de pușcă a distrus o mare parte din cetate, iar, împreună cu părți din ziduri, au pierit și soldații revoluționari care o păzeau. De atunci, fortăreața a devenit un o atracţie pentru localnicii și călătorii care urcă dealul pe jos, fie pe vechiul drum, fie pe trasee locale. În loc de concluzie, să spunem că obiectivul Consiliului Local Deva, prin proiectul de reabilitare a zonei urbane «Dealul Cetăţii», monument al naturii și monument istoric din municipiul Deva, trebuie să fie integrarea ansamblului format din «Dealul Cetăţii» și cetatea medievală într-un circuit turistic de cunoaştere a orașului Deva și, în același timp, într-un amplu circuit de vizitare a monumentelor istorice ale județului Hunedoara.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul 570 de ani de la moartea Voievodului Iancu de Hunedoara – «Cetatea Devei» sau «Cetatea regală a Devei», care cuprindea un domeniu destul de întins, a intrat în anul 1444 în proprietatea lui Iancu de Hunedoara! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Între confesiunea lirică şi meditaţia existenţială apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Corobăile Gorjului – monografia unui sat transformat în patrimoniu spiritual apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Tendințele actuale merg spre lucruri utile, elegante și ușor de integrat în rutina zilnică. Tocmai de aceea, seturi cadou pentru bărbați au devenit tot mai căutate de cei care vor să ofere ceva practic, dar cu aer sofisticat. În continuare, vei găsi o privire clară asupra modului în care aceste produse pot transforma un gest simplu într-un mesaj bine calibrat pentru el și pentru garderoba masculină de zi cu zi.

Ce transmite un parfum bun și de ce contează formula lui

Un parfum potrivit nu se rezumă la mirosul de la prima pulverizare. El trece prin mai multe etape, iar fiecare notă are rolul ei. Notele de vârf dau prima impresie, cele de mijloc conturează personalitatea, iar baza rămâne cel mai mult pe piele. În practică, asta înseamnă că parfumurile bărbătești bune trebuie să aibă echilibru, claritate și o prezență care nu obosește.

Pentru un bărbat activ, contează și concentrația. Apa de toaletă este, de obicei, mai aerisită și potrivită pentru folosire zilnică, în timp ce apa de parfum oferă persistență mai mare și o amprentă mai serioasă. În noul sezon, aromele lemnoase, citrice și aromatice rămân printre cele mai apreciate, mai ales când vorbim despre un stil curat, modern și ușor de purtat la birou sau la întâlniri.

Cei care vor să exploreze rapid opțiuni variate pot începe de la parfumuri bărbătești, online, unde apar frecvent acorduri de bergamotă, piper, ambră, vetiver sau note marine. Acest tip de profil olfactiv este apreciat tocmai pentru că rămâne clar, dar nu agresiv. Pentru bărbații care preferă discreția elegantă, un parfum bine construit poate deveni semnătura lor zilnică.

De ce seturile cadou au câștigat teren în preferințele cumpărătorilor

Un cadou reușit are, de multe ori, și o latură practică. Aici intră seturi cadou pentru bărbați, care combină parfumul cu produse complementare, precum gel de duș, aftershave sau miniaturi utile în călătorii. Avantajul real nu ține doar de aspect, ci și de coerență: aromele sunt gândite să se potrivească, iar experiența de folosire devine mai completă.

Pentru cine cumpără pentru el, un astfel de set transmite că a existat un minim efort de documentare. Nu este un obiect ales la întâmplare, ci unul care se așază firesc în rutina unui bărbat modern. În plus, ambalajul contează mai mult decât pare. O cutie bună, finisaje curate și o prezentare atentă pot ridica foarte mult percepția asupra darului, fără să fie nevoie de gesturi ostentative.

Un alt motiv pentru care seturile cadou pentru bărbați sunt atât de populare este versatilitatea. Pot merge bine la aniversări, sărbători, întâlniri de familie sau ocazii profesionale. În mediul urban, ele sunt preferate tocmai fiindcă reduc riscul unei alegeri nepotrivite și oferă mai mult decât un singur produs. Pentru bărbați care apreciază lucrurile ordonate, acest tip de pachet este ușor de integrat și de folosit imediat:

– parfumurile cu note proaspete sunt potrivite pentru zi

– aromele lemnoase funcționează bine seara

– seturile cu produse complementare adaugă utilitate

– ambalajul bine realizat crește impactul la deschidere

În același timp, merită urmărite și colecțiile care pun accent pe identitate olfactivă. Un miros bine ales nu trebuie să țipe, ci să rămână memorabil. Exact de aceea, parfumuri bărbătești cu construcție curată și persistente moderate sunt tot mai căutate de cei care preferă eleganța discretă, nu efectele spectaculoase de moment.

Cum se simt aceste produse în viața de zi cu zi

Atunci când vorbim despre utilitate reală, contează cum se comportă produsul după ce ajunge pe piele sau pe raftul din baie. Un parfum bun trebuie să evolueze frumos pe parcursul zilei, fără să-și piardă personalitatea după primele ore. Totodată, seturile cadou pentru bărbați au avantajul că oferă continuitate: aceeași direcție olfactivă este susținută de produse care întăresc impresia inițială.

În cazul bărbaților care lucrează mult, călătoresc sau au un program aglomerat, aceste formate sunt ușor de folosit și de transportat. Unele seturi includ flacoane mai mici, ideale pentru geantă sau bagaj de cabină, iar aceasta este o soluție practică pentru rutina unui bărbat care vrea ordine și eficiență. Pe piață apar tot mai des și formule care pun accent pe prospețime de lungă durată, ceea ce contează enorm în viața de zi cu zi.

– aromele fresh sunt mai ușor de purtat la birou

– notele orientale sunt potrivite pentru seară

– variantele cu gel de duș oferă coerență

– pachetele compacte sunt utile în deplasări

Pentru cei care cumpără pentru un tată, un frate, un coleg sau un partener, contează și mesajul subtil. Un dar din această zonă nu este doar elegant, ci și atent la detaliu. Iar când produsul este gândit pentru bărbați, cu accente moderne și finisaje curate, efectul este mult mai convingător decât în cazul unui obiect generic.

O formulă sigură pentru un cadou care rămâne în memorie

În zona cadourilor pentru el, rafinamentul nu vine din complicații, ci din coerență. Când parfumul, prezentarea și utilitatea se întâlnesc, rezultatul devine memorabil. De aceea, parfumuri bărbătești și seturi cadou pentru bărbați rămân opțiuni foarte solide pentru cei care vor să ofere ceva cu personalitate, dar fără artificii inutile.

Dacă urmărești un dar care să fie folosit, simțit și apreciat, mergi pe formule clare, mirosuri curate și ambalaje care inspiră încredere. Pentru bărbați, mai ales în sezonul actual, astfel de produse sunt exact genul de gest care vorbește simplu, dar convingător.

Articolul Cum alegi daruri rafinate care lasă o impresie memorabilă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolele despre responsabilitate la cazino online acoperă de obicei aceleași lucruri: „setează-ți limite”, „joacă cu cap”, „contactează un specialist”. Ce lipsește aproape peste tot e o privire onestă asupra mecanismelor concrete, a limitelor lor reale și a pașilor pe care îi poți face chiar acum, fără să aștepți ca sistemul să funcționeze perfect.

Asta găsești mai jos.

Ce înseamnă jocul responsabil dincolo de sloganuri

Jocul responsabil nu e o stare de spirit. E un set de decizii active, luate înainte să simți că ai nevoie de ele. Diferența contează, pentru că în momentul în care simți că lucrurile scapă de sub control, capacitatea de a lua decizii raționale e deja afectată.

Instrumentele concrete disponibile pe platformele licențiate în România includ:

– Limite de depunere (zilnice, săptămânale, lunare);

– Limite de pierdere;

– Limite de sesiune (timp maxim de joc);

– Pauze de joc (de la câteva ore la câteva zile);

– Autoexcludere (de la 6 luni la permanent).

Reducerea unei limite intră în vigoare imediat. Creșterea ei, în schimb, are o perioadă de așteptare de minimum 48 de ore, tocmai pentru a preveni deciziile impulsive. Asta e o regulă impusă de ONJN tuturor operatorilor licențiați și e unul dintre puținele mecanisme care chiar funcționează ca protecție reală.

De exemplu: dacă îți setezi o limită de depunere de 200 RON pe săptămână și vrei să o crești la 500 RON, nu poți face asta instant. Ai 48 de ore să te răzgândești. Dacă vrei să o reduci la 100 RON, modificarea e activă imediat.

Problema e că mulți jucători nu știu că aceste instrumente există sau nu le activează niciodată, pentru că nu par urgente atunci când totul pare sub control.

Cum funcționează autoexcluderea la cazinoul virtual și unde se blochează

Autoexcluderea e cel mai puternic instrument disponibil. Și cel mai neînțeles.

Există două tipuri distincte:

1. Autoexcluderea la operator se face direct din contul tău de joc, din secțiunea „Joc responsabil” sau „Cont”. Blochează accesul la acel cazino specific. Dacă ești înregistrat pe 5 platforme, trebuie să o faci pe fiecare în parte. Prin urmare, vezi aici top cazinouri onlinecu ajutorul Cazino.ro, pentru a avea certitudinea că te bazezi pe un partener care îți asigură condiții de joc sigure, care favorizează controlul.

2. Autoexcluderea prin ONJN se face pe platforma autoexcludere.ro și, teoretic, te exclude de la toți operatorii licențiați din România, atât online cât și fizic, inclusiv case de pariuri și loto.

Teoretic. Practic, sistemul a funcționat cu întârzieri semnificative din cauza lipsei unei baze de date centralizate în timp real. ONJN a recunoscut public că procesarea cererilor era manuală, ceea ce ducea la ferestre de timp în care o persoană autoexclusă putea în continuare să joace. Conform datelor publice ale ONJN, peste 14.000 de români au depus cereri de autoexcludere, iar instituția a anunțat în 2025 un plan de digitalizare care include un registru unic și un portal online cu identificare electronică.

Experiența din comunitate confirmă că decalajul dintre cerere și aplicare efectivă a fost o problemă reală. Un utilizator de pe r/Romania descria situația astfel: a depus cererea, a primit confirmare, dar a putut în continuare să acceseze platforme online timp de câteva zile. (u/autoexcludere_ro, r/Romania, 2025)

Același lucru îl semnala și @mariustunseanu2977 în comentariile unui reportaj Recorder despre dependența de jocuri de noroc: „Autoexcluderea e vrăjeala, nu merge, trebuie luat exemplu de la Germania.” El descria sistemul german, unde aparatele fizice au pauze obligatorii și limite de viteză de introducere a banilor, ca singurul mecanism care l-a ajutat efectiv să oprească jocul. (@mariustunseanu2977, YouTube, „REPORTAJ. Romania Grand Casino. Lungul drum al jucătorului spre autoexcludere”, Recorder, 2025)

Asta nu înseamnă că autoexcluderea e inutilă. Înseamnă că nu e suficientă singură și că trebuie combinată cu alte măsuri.

Pași concreți pe care îi poți face acum

Dacă vrei să-ți gestionezi activ comportamentul de joc, ordinea contează. Nu începe cu autoexcluderea dacă nu ești sigur că asta vrei, pentru că e greu de anulat și implică o perioadă minimă de 6 luni.

Începe cu instrumentele reversibile:

– Setează limite de depunere din contul tău, chiar dacă nu simți că ai o problemă. E mai ușor să le ajustezi decât să le activezi în criză.

– Activează o limită de sesiune care să îți amintească cât timp ai petrecut pe platformă.

– Folosește pauza de joc dacă simți că ai nevoie de o pauză de câteva zile fără să vrei să închizi contul definitiv.

Dacă simți că aceste instrumente nu sunt suficiente:

1. Accesează autoexcludere.ro și completează formularul pentru excludere prin ONJN
2. Fă autoexcluderea și direct pe fiecare platformă unde ai cont activ
3. Contactează Asociația Joc Responsabil sau linia de suport pentru dependență de jocuri de noroc

Un detaliu pe care puțini îl știu: autoexcluderea prin ONJN acoperă și cazinourile fizice, nu doar cele online. Dacă ai obiceiul de a juca și în locații fizice, o cerere depusă la ONJN ar trebui să blocheze accesul și acolo, nu doar pe platformele virtuale.

Semnale de avertizare pe care le ignori de obicei

Dependența de jocuri de noroc nu arată ca în filme. Nu e vorba de cineva care pierde totul într-o noapte. De cele mai multe ori, e un proces lent, cu escaladări mici, fiecare dintre ele justificată în momentul respectiv.

Iată ce semnale merită luate în serios:

– Joci pentru a recupera bani pierduți anterior;

– Crești sumele jucate când pierzi, nu când câștigi;

– Gândești la joc în momente în care nu joci;

– Ai ascuns față de cineva cât ai jucat sau cât ai pierdut;

– Ai folosit bani destinați altui scop pentru a juca.

Atenție! Nu toate aceste semnale înseamnă dependență. Dar oricare dintre ele e un motiv să faci o pauză și să evaluezi onest situația. Instrumentele de autoevaluare există pe platformele licențiate și pe jocresponsabil.ro, și nu necesită să vorbești cu nimeni dacă nu vrei.

Un lucru pe care îl menționează rar ghidurile oficiale: jocul responsabil nu e același lucru pentru toată lumea. Cineva care joacă 50 RON pe lună fără să se gândească la asta între sesiuni e într-o situație complet diferită față de cineva care joacă aceeași sumă dar verifică soldul contului de 10 ori pe zi. Suma nu e singurul indicator.

În consecință, sistemul de protecție a jucătorilor din România e în construcție. Asta e realitatea. Instrumentele există, dar nu toate funcționează la capacitate maximă, iar responsabilitatea de a le folosi rămâne, deocamdată, în mare parte la jucător.

Surse și experiențe din comunitate:

– YouTube – @mariustunseanu2977 – „REPORTAJ. Romania Grand Casino. Lungul drum al jucătorului spre autoexcludere” (Recorder) – https://www.youtube.com/watch?v=mbGoyo-YXpU – 2025;

– Reddit – u/autoexcludere_ro – r/Romania – https://www.reddit.com/r/Romania/comments/1igmzs4/peste_14000_de_rom%C3%A2ni_au_f%C4%83cut_cereri_de/ – 2025.

Sursa foto: Jonathan Borba pe Pexels.com

Articolul Autoexcluderea la cazinoul online: ce funcționează cu adevărat și ce nu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Capitala oferă muzee, arhitectură, gastronomie și ritm urban. Bergen aduce atmosfera porturilor nordice, casele de lemn și accesul către coasta de vest. Fiordurile schimbă complet scara călătoriei: aici, drumul, apa și relieful devin experiența principală.

Un traseu echilibrat le poate include pe toate. Pentru o vacanță concentrată pe peisaje, însă, merită să lași orașele în plan secund și să rezervi mai mult timp pentru Flåm, Sognefjord sau Geirangerfjord.

Oslo, orașul care te ajută să înțelegi Norvegia contemporană

Oslo merită descoperit atunci când nu îl tratezi ca pe o simplă escală între aeroport și fiorduri. Capitala are un ritm calm, spații publice aerisite și o relație surprinzător de apropiată cu apa. Centrul poate fi parcurs la pas, iar malul fiordului oferă o succesiune de promenade, clădiri culturale și zone unde localnicii se opresc pur și simplu să privească lumina.

Opera din Oslo este un reper evident, însă merită observată și dintr-un unghi mai puțin grăbit. Acoperișul înclinat poate fi urcat, iar de sus se deschide o perspectivă asupra portului și asupra cartierelor moderne din jur. Muzeul Fram, dedicat explorărilor polare, spune o poveste diferită despre țară: una construită pe navigație, risc și răbdare. Muzeul Munch adaugă o notă mai intensă, aproape neliniștită, într-un oraș asociat adesea cu discreția.

Pentru prima zi, un program realist ar putea arăta astfel:

– plimbare pe malul fiordului și oprire la Operă;

– vizită la Muzeul Fram sau la Muzeul Munch;

– cafea într-o zonă rezidențială din Grünerløkka;

– seară într-un restaurant cu preparate locale și influențe internaționale.

Un detaliu util ține de distanțe. Oslo este compact în zona centrală, însă muzeele de pe peninsula Bygdøy cer timp pentru transport. Înghesuirea lor într-un program de câteva ore poate transforma o zi plăcută într-o cursă între obiective. Mai bine alegi unul sau două muzee și păstrezi loc pentru pauze.

Un creator de conținut român descrie într-un videoclip dedicat capitalei și primele sale impresii despre oraș, menționând inclusiv provocările legate de cazare, prețuri și mâncare. Observația este valoroasă tocmai fiindcă Oslo nu încearcă să impresioneze prin aglomerație. Își arată treptat caracterul, prin detalii de arhitectură și prin felul în care natura rămâne vizibilă chiar din zonele centrale. (HaiHui în doi, creator de conținut, Probleme în Oslo! Primele impresii despre Norvegia, 2023)

Oslo este alegerea potrivită pentru tine dacă îți plac orașele în care poți alterna cultura cu plimbările în aer liber. Pentru iubitorii de peisaje dramatice, două nopți sunt de regulă suficiente pentru o primă întâlnire. Pentru cei interesați de design, istorie și gastronomie, capitala poate susține fără probleme un sejur mai lung.

Bergen, portul colorat de la marginea fiordurilor

Bergen are o personalitate mai imediată decât Oslo. Casele din lemn de la Bryggen, acoperișurile neregulate, străduțele în pantă și apropierea permanentă a muntelui creează senzația unui oraș care a crescut direct din port. Aici, marea nu este decor. A modelat comerțul, arhitectura și felul în care orașul se raportează la lumea din jur.

Bryggen merită vizitat dimineața, înainte ca străzile să devină aglomerate. Fațadele colorate sunt imaginea cunoscută, dar curțile din spatele lor oferă o perspectivă mai interesantă asupra vechiului cartier comercial. Sunt pasaje înguste, scări din lemn și clădiri care par să fi fost ajustate de-a lungul generațiilor, nu proiectate într-un singur moment.

Pentru o privire asupra orașului, urcarea pe Fløyen este una dintre cele mai accesibile experiențe. Poți folosi funicularul sau poți alege traseul pietonal, dacă vremea și condiția fizică permit. Muntele Ulriken oferă un peisaj mai amplu, dar necesită un plan separat și mai mult timp.

Bergen poate fi descoperit în jurul unor opriri simple:

1. Bryggen și muzeele din zona portului;
2. piața de pește, pentru atmosferă și produse locale;
3. urcarea pe Fløyen;
4. o croazieră scurtă către Mostraumen;
5. o plimbare de seară prin cartierele de pe versanți.

Ploaia face parte din experiența Bergenului, nu doar din prognoză. O jachetă impermeabilă și încălțămintea cu talpă bună sunt mai importante decât o valiză plină cu haine elegante. Vremea se poate schimba rapid, iar lumina difuză pune uneori în valoare mai bine casele de lemn decât o zi perfect senină.

O experiență publicată într-un videoclip despre traseul dintre Oslo și Bergen subliniază cât de ușor poate fi parcursă combinația dintre tren, vapor și autobuz. Un comentariu cu multe reacții recomandă însă să nu tratezi Flåm doar ca pe o oprire între două mijloace de transport. Autorul spune că două nopți acolo i-au permis să descopere satul, fiordul, traseele cu bicicleta și punctele de belvedere. (dcairol, YouTube, Călătoresc de la Oslo la Bergen cu trenuri, croazieră pe fiord și autobuz, 2023)

Bergen este alegerea firească dacă vrei un oraș cu atmosferă maritimă și acces rapid la excursii pe apă. Nu are amploarea culturală a capitalei, însă compensează prin caracter. Uneori, o plimbare fără obiectiv precis printr-un port vechi rămâne mai memorabilă decât o listă întreagă de atracții.

Fiordurile, partea de Norvegia care implică mai multă planificare

Fiordurile schimbă complet ritmul călătoriei. Aici, distanța nu se măsoară doar în kilometri, iar un traseu care pare scurt pe hartă poate include feriboturi, drumuri înguste, tuneluri și opriri spontane. Peisajul nu se consumă repede. Se desfășoară în straturi.

Sognefjord este o alegere bună pentru un prim circuit, datorită rețelei de transport și a satelor aflate de-a lungul apei. Nærøyfjord impresionează prin versanții abrupți și lățimea redusă a brațului de apă. Geirangerfjord oferă acele imagini spectaculoase cu cascade și drumuri montane, însă popularitatea lui poate însemna mai multă aglomerație în sezon.

Flåm este unul dintre locurile unde merită să încetinești. Linia feroviară către Myrdal este cunoscută pentru traseul său montan, dar satul oferă și alte activități. Poți face o croazieră pe fiord, poți închiria o bicicletă sau poți urca spre puncte de belvedere. Nu toate trebuie bifate.

De exemplu: într-un program de șapte zile, ai putea aloca două nopți în Oslo, două în Bergen și două în zona Flåm, păstrând ultima noapte pentru întoarcere sau pentru o oprire intermediară. Dacă alegi o variantă axată aproape exclusiv pe peisaje, poți reduce Oslo la o noapte și folosi timpul câștigat pentru Sognefjord sau pentru un traseu montan.

Iată ce alegeri fac diferența în vacanța ta nordică:

– o noapte în plus într-un sat de fiord poate fi mai valoroasă decât trei opriri scurte;

– o croazieră dimineața oferă adesea lumină mai blândă și mai puțină aglomerație;

– transportul public permite priveliști fără grija condusului;

– mașina oferă libertate, dar cere atenție la feriboturi și la condițiile meteo;

– un traseu panoramic nu trebuie încărcat cu opriri la fiecare kilometru.

Un alt comentariu legat de traseul Oslo-Bergen descrie experiența unei familii care a petrecut o noapte în Flåm și a considerat că voiajul a fost spectaculos pe tot parcursul. Astfel, un călător cu experiență recomandă cel puțin două nopți, pentru a include o plimbare cu bicicleta, o promenadă pe fiord și punctul de belvedere Stegastein. (jaceksz9952, YouTube, Călătoresc de la Oslo la Bergen cu trenuri, croazieră pe fiord și autobuz, 2023)

Într-un circuit bine legat, logistica nu trebuie să ocupe centrul atenției. De aceea, pentru cei care vor să combine orașele cu peisajele fără să gestioneze fiecare transfer, un circuit în Norvegia prin Karpaten poate fi o opțiune practică. Itinerariul organizat lasă mai mult spațiu pentru experiența propriu-zisă: o croazieră, un drum de munte, o cină într-un sat de coastă sau câteva minute de liniște pe malul apei.

Cum alegi traseul potrivit în Norvegia pentru stilul tău de călătorit

Norvegia răsplătește traseele echilibrate, însă nu obligă pe nimeni să le urmeze. Diferența importantă ține de ceea ce vrei să simți la finalul călătoriei. Dacă îți plac muzeele, cafenelele, arhitectura și serile urbane, Oslo trebuie să primească mai mult timp. Dacă te atrag porturile istorice, gastronomia marină și excursiile cu vaporul, Bergen poate deveni baza principală.

Pentru peisaje, regula simplă este să reduci mutările. Fiecare schimbare de cazare consumă ore, chiar și atunci când distanța pare mică. Fiordurile se văd mai bine dintr-un loc în care ai timp să aștepți lumina potrivită, să urmărești vremea sau să faci o plimbare fără program.

Poți privi opțiunile astfel:

– traseu echilibrat: Oslo, Flåm și Bergen, potrivit pentru o primă călătorie;

– traseu urban și cultural: mai multe nopți în Oslo, cu Bergen ca extensie;

– traseu maritim: Bergen, Mostraumen, Sognefjord și sate de coastă;

– traseu natural: Flåm, Geirangerfjord, drumuri panoramice și opriri montane.

Sezonul influențează puternic experiența. Vara aduce zile lungi și acces bun către drumurile montane, dar și mai mulți turiști. Toamna schimbă paleta de culori și poate oferi o atmosferă mai calmă. Iarna transformă orașele și peisajele, însă unele drumuri sau obiective au program limitat. Îmbrăcămintea în straturi rămâne utilă indiferent de lună.

Alege și după felul în care suporți ritmul. Un program cu tren, vapor, autobuz și mai multe schimbări poate fi spectaculos, dar obositor. Un circuit organizat reduce deciziile de moment. O călătorie individuală oferă mai multă libertate, însă cere rezervări atente și flexibilitate.

Norvegia nu se potrivește unui singur tip de turist. Unii își vor aminti liniștea de pe puntea vaporului. Alții vor păstra în minte o sală de muzeu din Oslo sau o stradă udă din Bergen. Tocmai această diferență face posibilă o călătorie personală, chiar și pe un traseu cunoscut.

Prin urmare, Norvegia îți arată trei chipuri în aceeași vacanță, iar ordinea în care le descoperi poate schimba întreaga impresie. Oslo oferă context, Bergen aduce povestea mării, iar fiordurile lasă imaginile să vorbească fără prea multe explicații.

Pentru o primă vizită, combinația dintre cele trei este greu de depășit. Dacă timpul este limitat, păstrează orașele compacte și investește nopțile câștigate în natură. Fiordurile nu cer grabă. Cer ferestre deschise, haine potrivite și disponibilitatea de a rămâne câteva minute în plus într-un loc care nu apare neapărat în program.

Surse și experiențe din comunitate:

– YouTube – HaiHui în doi – „Probleme în Oslo! Primele impresii despre Norvegia” – https://www.youtube.com/watch?v=y4LtyD_cnKI, 2023;

– YouTube – Norway with Pål – „Călătoresc de la Oslo la Bergen cu trenuri, croazieră pe fiord și autobuz” – https://www.youtube.com/watch?v=Lxua1U1Ke84, 2023.

Sursa foto: Pexels.com

Articolul Oslo, Bergen sau fiordurile? Trei Norvegii într-o singură călătorie apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Se întorc în sălile de examen! Peste 700 de candidați din Gorj dau din nou Bac-ul apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Această Slavă pe care Mântuitorul Şi-a arătat-o pe Muntele «Taborului»”!
În cuvântul de învăţătură duhovnicească, Înaltul Ierarh al Olteniei a pornit de la faptul că Sărbătoarea sfintei lavre din Defileul Jiului este un praznic împărătesc deosebit care Îl priveşte pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, o sărbătoare înscrisă în Noul Testament, dar, care nu este numai una care ne arată pe Mântuitorul Hristos în Slavă cerească, ci, este mult mai cuprinzătoare, deoarece, Fiul Lui Dumnezeu este în această Slavă cerească dintotdeauna pentru că este de o Fiinţă cu Tatăl, deci, are aceeaşi Slavă, cu Tatăl Cel ceresc şi este «icoana» Tatălui ceresc! De aceea, strălucirea Fiului este strălucirea Tatălui şi a Duhului Sfânt, pentru că Tatăl, toată Fiinţa Sa, Şi-o împărtăşeşte Fiului Său şi Duhului Sfânt, iar, Duhul şi Fiul se întorc spre Tatăl prin fire cerească şi în felul acesta, noi vorbim despre comuniunea din Preasfânta Treime! În conţinutul alocuţiunii sale, Mitropolitul Olteniei a ţinut să precizeze că: ,,Această Slavă pe care Mântuitorul Hristos Şi-a arătat-o pe Muntele «Taborului» este descrisă de către Ioan Evanghelistul: «Această Slavă pe care am avut-o şi o am de la Tine, Părinte, din veci, să fie dată şi acestora», adică, Sfinţilor Apostoli! În ziua «Schimbării la Faţă», Sfinţii Evanghelişti vorbesc despre «Schimbarea la Faţă» înainte de răstignirea şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că intenţia lor este de a arăta că Cel Care va fi răstignit este Acelaşi Dumnezeu adevărat, aşa cum L-au cunoscut ei prin diferitele descoperiri cereşti din viaţa Mântuitorului, cum ar fi mărturisirea lui Petru, că «Tu eşti Hristos, Fiul Lui Dumnezeu»! Şi în alte cazuri, Mântuitorul Hristos Şi-a arătat Slava Sa, pentru că în înţelepciunea Sa dumnezeiască avea să Se arate mult mai strălucit după Înviere! Ţinta principală a Mântuitorului Hristos este răstignirea şi Învierea Lui, dar, nu pentru a-Şi arăta Slava Lui în timpul vieţii pământeşti! Domnul este întotdeauna cu Sfântul Duh, care S-a coborât peste Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi împreună cu Fiul au alcătuit firea omenească în pântecele Preasfintei Fecioare. Apoi, Sfântul Duh S-a coborât peste Mântuitorul Hristos la Botezul Domnului, sub chip de porumbel S-a coborât peste firea umană, iar, cu această ocazie, Tatăl Cel ceresc L-a mărturisit, că este Fiul Său iubit! La «Schimbarea la Faţă», Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătata Sfinţilor Apostoli într-un mod cu totul aparte, mai special decât înainte! Minunile Domnului şi toate faptele Sale sunt lucrări dumnezeieşti, deşi, le-a făcut prin firea Sa umană, prin trupul pe care L-a luat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De multe ori, Sfinţii Apostoli sunt uimiţi, dar, nu pătrund în esenţa acestor minuni, pentru că a trebuit să vină Duhul Sfânt la «Cincizecime» ca să-i lumineze şi să vadă cu adevărat sensul şi profunzimea acestor minuni. Apropiindu-se Paştele, Domnul trebuia să arate dumnezeirea Sa, să arate în întregime Persoana Sa, că e Dumnezeu adevărat şi om adevărat! Prorocul David a arătat că aceasta este «schimbarea celui Preaînalt»! Schimbarea aceasta are în vedere tocmai coborârea Lui Dumnezeu, schimbarea Lui, a felului de a lucra a Lui Dumnezeu, într-o formă omenească”, a reiterat Păstorul tuturor lăcaşelor de cult din Oltenia!

,,La «Schimbarea la Faţă», trăim acest moment al împărtăşirii Duhului Sfânt”!
În partea care a sintetizat cuvântul de învăţătură duhovnicească, Mitropolitul «Valahiei Mici» a dezvoltat o adevărată «lecţie de viaţă» şi de conduită morală, subliniind faptul că: ,,Mântuitorul S-a schimbat la Faţă, pentru că faţa este cea mai importantă parte a trupului nostru! Pe faţa noastră sunt aşezaţi ochii, urechile, gura şi toate simţurile acestea! Gândirea, uneori, se pune pe seama feţei şi a minţii, pentru că sufletul este în privirea noastră! Deci, cunoaştem că un om este bun sau rău, dacă ochii săi sunt luminaţi, blânzi şi cuminţi! Dacă omul este rău, ochii săi sunt răi sau chiar fac rău! Ei, bine, Faţa Domnului Hristos, nu este numai ea schimbată, ci, tot trupul Său este plin de lumină, nu sunt doar anumite părţi ale Trupului Domnului schimbate, ci, toată Fiinţa Lui, pentru că lucrarea Lui Dumnezeu este în întregime şi nu se arată numai pentru anumite părţi ale trupului! Dumnezeu este plin de Duhul Sfânt, pentru că El strălucea mereu, dar, oamenii nu Îl vedeau! Tocmai de aceea, Mântuitorul Se urcă pe acest munte înalt, la un loc separat de lume, pentru că aici, Domnul le comunică Sfinţilor Apostoli tainele pe care nimeni nu le-a văzut, nu le-a cunoscut! A-L vedea pe Dumnezeu este un lucru imposibil, pentru că firea dumnezeiască este de necuprins, fiindcă omul pământesc nu poate să vadă Persoana Lui Dumnezeu”, a precizat cu multă atenţie Înaltul nostru Ierarh! În partea finală a cuvântului de învăţătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu a precizat faptul că Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, prefigurată la «Schimbarea la Faţă», schimbă privirea şi gândirea apostolilor, pentru că acum, la «Schimbarea la Faţă», Fiul Lui Dumnezeu este vizibil, tocmai pentru că S-a îmbrăcat în firea noastră omenească, pentru că Dumnezeu S-a smerit pe Sine şi ne-a lăsat nouă capacitatea de a-L vedea! Uneori: ,,Pare un paradox, a accentuat Arhieria sa, dacă Îl vedem pe Dumnezeu, aşa cum este El, dar, totuşi, nu Îl vedem, pentru că nu Îl putem vedea în esenţa Lui! Nici, dacă te uiţi la soare, nu îl poţi vedea în esenţa lui, aşa cum nu îl poţi vedea în esenţa lui nici pe un om, chiar dacă te uiţi la el! Şi noi suntem fiinţe dumnezeieşti, care avem capacitatea aceasta de a avea taina noastră, ceva spiritual, duhovnicesc! Dacă Dumnezeu este mai presus de vederea noastră, poate că şi noi suntem chemaţi să fim lumină la vedere, mai ales că lumina noastră se aprinde prin Lumina Lui Dumnezeu, prin Bunăvoinţa Lui! «Schimbarea la Faţă» este modelul, atât al vederii Lui Dumnezeu, cât şi al regăsirii noastre într-o lumină văzută, dar, neexprimată! Pentru că sfinţii noştri au trăit această Lumină dumnezeiască, de aceea, când ne închinăm la sfintele lor moaşte, ni se împărtăşeşte această Lumină dumnezeiască! Noi, la «Schimbarea la Faţă», trăim acest moment al împărtăşirii Duhului Sfânt, iar, partea noastră de responsabilitate este să ne schimbăm viaţa! Nu putem vedea «Schimbarea la Faţă» şi nici nu Îl putem vedea pe Dumnezeu în lumină, dacă nu avem ochii deschişi, dacă n-avem ochii curaţi! Cu atât mai mult, avem nevoie de curăţenie sufletească! Aşadar, sărbătoarea de astăzi, aşezată în Postul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ne cheamă la o schimbare categorică şi reală, prin post şi spovedanie, dar, o spovedanie sinceră, ca să ne vedem pe noi înşine! Cine îşi vede sufletul său, îşi vede păcătoşenia sa, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, şi este mai mare decât acela care face minuni! Amin.” În după-amiaza zilei, în incinta mănăstirii s-a reunit Sinodul Mitropoliei Olteniei, într-o ședință de lucru, pentru a discuta probleme pastoral-misionare şi administrative curente.
Profesor dr. Vasile GOGONEA,
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Slujire Arhierească la Sărbătoarea «Schimbarea la Faţă» a Domnului, de la Mănăstirea Lainici, Gorj – ,,Sărbătoarea de astăzi, aşezată în Postul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ne cheamă la o schimbare categorică şi reală, prin post şi spovedanie sinceră”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,Slava spre care e chemat omul este aceea de a deveni tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, cu cât devine mai mult om”! (Sf. Pr. Dumitru Stăniloae). apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Cod Galben – Risc de viituri rapide și inundații locale în 26 de județe. Gorjul, vizat și astăzi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău”!
Aşadar, putem porni de la faptul că Evanghelia din Duminica a 10-a după Rusalii este formată din două dialoguri. Primul care are loc între Mântuitorul Hristos și tatăl copilului lunatic şi posedat de demon, acesta fiind vindecat prin cuvânt de Iisus Hristos, iar, cel de-al doilea dialog are loc între Iisus și ucenicii săi, Domnul arătându-le că orice lucrare demonică nu poate fi biruită decât printr-o credință puternică, post deplin și rugăciune stăruitoare. De aici, rezultă că primul dialog este un episod specific pentru viața duhovnicească a familiei creștine, arătând un tată îndurerat de pătimirea fiului său posedat de demon, neputincios în fața atacurilor demonice asupra acestuia, dar și determinat să găsească o soluție de vindecare. Iar, faptul că tatăl este un om credincios reiese din acele aspecte prin care Îl caută pe Iisus, Îl cinstește prin îngenuncherea înaintea Lui, Îl numește «Doamne» și Îi cere să aibă milă de fiul său. Astfel, credința tatălui este pusă în contrast cu «puțina credință» a ucenicilor Săi! Totuşi, în cel de-al doilea dialog, tatăl arată o credință vie, lucrătoare, care nu se lasă înfrântă de rău, ci caută până află vindecarea fiului, aspect care cu pregnanţă reiese prin lectura textului Evanghelic în care se spune: «În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia» (Matei 17, 14-23), fapt ce relevă că atunci când Iisus a certat demonul, copilul s-a făcut sănătos pe loc, deci, ne arată clar că avem un caz de demonizare, nu unul de epilepsie, fiindcă Iisus îl vindecă pe lunatic de demonizare, iar acesta devine sănătos imediat, adică, Dumnezeu poate birui orice rău, pentru că a certat demonul care a ieșit din copilul vindecat, ceea ce înseamnă că noi suntem neputincioși în fața bolii aproape invizibile!

,,O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi”?
Domnul Iisus, însă, nu Se mulțumește doar să dea o astfel de explicație, ci sfătuiește cu privire la remedierea acestei neputințe duhovnicești. El afirmă că „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”, iar, potrivit învățăturii Bisericii, orice fel de demoni iese tocmai prin rugăciune și post. Atât demonii care ne stăpânesc pe fiecare dintre noi cu păcate mai mici sau mai mari, vicii, dorințe nesăbuite, patimi, cât și demonii care produc boli precum epilepsia copilului din Evanghelie arată că preoții care urmează a citi molitfe sau exorcisme, nu fac aceasta oricum, ci pregătindu-se cu post și rugăciune și îndemnând familiile celor bolnavi să procedeze întocmai. Aceasta, pentru că postul este nu neapărat un exercițiu de dietă, de renunțare la carne, ci o probă de smerire a trupului și a sufletului, obligându-ne să renunțăm la unele plăceri cotidiene. Iar rugăciunea este și ea tot la fel de necesară, fiindcă ea e dialogul omului cu Dumnezeu, ceea ce demonii nu pot suferi. Uneori, din cauza neîncrederii noastre, în loc să vorbim despre puterea rugăciunii, despre rugăciunea minţii, despre trăirea în Iisus Hristos, despre lumina taborică, noi, la două-trei duminici, trebuie să amintim oamenilor că nu-i bine să mergem la muncă duminica sau că nu-i bine să lucrăm duminica sau că nu-i bine să facem nunţile aşa, că nu-i bine să facem botezurile aşa, că nu-i bine să mergem la vrăjitori, adică, lucruri mici, în detrimentul lucrurilor importante şi mult folositoare! Cu alte cuvinte, Evanghelia acestei duminici are un sfârșit neașteptat, deoarece, Domnul Iisus Hristos Își vestește iminenta moarte, dar totodată și Învierea după trei zile şi chiar dacă acum arată că acest timp petrecut cu ucenicii Săi, precum și cu noi, oamenii, este limitat, sfatul Său de a ne pregăti cu post și rugăciune pentru a izgoni pe vrăjmașul, este un îndemn de a recurge la mijloacele de apărare duhovnicești. Dar nu e neapărat o amenințare sau o veste apocaliptică pentru că, aşa cum știm din Sfintele Evanghelii, Iisus îi va lăsa descumpăniţi pentru o vreme pe ucenici, fiind ucis de vrăjmași, dar a treia zi va învia, ceea ce înseamnă că îndemnurile și sfaturile Sale sunt dătătoare de speranță. Tot la fel de mult ne aduc nădejde și nouă, celor de azi, fiindcă postul și rugăciunea nu sunt, în viaţa noastră zilnică instrumente cu putere redusă și de uz limitat, deși uneori cu greu le observăm efectul. Ele nu reprezintă nici un conţinut care se isprăvește în lupta împotriva celui rău, ci, sunt resurse care se refac mereu, fiindcă, atunci când postim, atunci când ne rugăm, o facem cu nădejdea în Domnul Cel Înviat, Izvor nesecat de putere, Care ne ajută în nevoile noastre! În concluzie, să nu trăim în neştiinţă, să nu trăim în nepăsare, nebănuind ceea ce se întâmplă în lume, fiindcă, în jurul nostru şi în noi are loc o luptă duhovnicească prin care Dumnezeu poate birui orice rău, pentru că în cazul de faţă, a certat demonul care a ieșit din copilul vindecat, ceea ce înseamnă că noi suntem neputincioși în fața bolii aproape invizibile!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu poate birui orice rău, pentru că a certat demonul care a ieșit din copilul vindecat, ceea ce înseamnă că noi suntem neputincioși în fața bolii aproape invizibile! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Aparatul e în mână, instrucțiunile au fost citite, tutorialele vizionate. Și totuși, buclele nu rezistă. Nu e o problemă de produs, ci de câteva detalii tehnice pe care niciun ghid oficial nu le explică suficient de clar. Sfaturile standard, de tipul „folosește pe păr umed” și „aplică protector termic”, sunt corecte, dar incomplete. Lipsesc tocmai pașii care fac diferența dintre o coafură care ține trei ore și una care ține trei zile.

Greșeala cu cool shot-ul pe care o face aproape toată lumea

Butonul de aer rece este, probabil, cel mai subutilizat element al aparatului. Mulți utilizatori îl apasă o secundă, două, și trec mai departe. Rezultatul: bucla nu s-a „setat” termic și se destramă în câteva minute după ce e eliberată de pe butoiaș.

Mecanismul e simplu: căldura deschide structura firului de păr și îl modelează, dar aerul rece este cel care „închide” și fixează forma. Fără răcire completă, bucla rămâne moale și cedează rapid la umiditate sau la atingere. Timpul corect pentru cool shot este de minimum 15 secunde per șuviță, iar pentru părul fin sau vopsit, chiar 25-30 de secunde.

„Eram convinsă că l-am luat stricat, că nu stă oprit butonul până sus. Abia după ce am văzut că apăsând în sus vine aerul rece am înțeles cum funcționează de fapt.”

@soryd5144, YouTube, Cum se foloseste de fapt DYSON AIRWRAP, 2022

Tehnica corectă: ții butoiașul cu șuvița înfășurată, apeși butonul de aer rece și numeri până la 20. Abia după ce simți că șuvița s-a răcit complet la atingere, o eliberezi. Dacă o eliberezi caldă, forma se pierde în câteva minute. Depinde mult și de grosimea șuviței, dar regula de bază rămâne: mai mult timp de răcire înseamnă bucle mai durabile.

Cum recunoști că ai ținut suficient

• șuvița e rece la atingere, nu doar „mai puțin caldă”;
• bucla rămâne rigidă câteva secunde după ce o eliberezi;
• nu simți nicio căldură reziduală la rădăcina șuviței.

Cât timp durează stilizarea reală, pe lungimi diferite de păr

Una dintre cele mai frecvente frustrări ale începătorilor vine din așteptări nerealiste legate de timp. Tutorialele de pe rețelele sociale arată rezultate în 10 minute, dar omit că părul a fost deja parțial uscat, că secțiunile sunt mici și că persoana din clip folosește aparatul de luni de zile.

Realitatea e mai nuanțată. Și nu funcționează la fel pentru toată lumea.

Estimări reale de timp pentru începători

Păr scurt (până la umăr): 15-25 de minute pentru o coafură completă cu butoiașe sau perie rotundă. Păr mediu (până la mijlocul spatelui): 30-45 de minute în primele luni, scăzând la 20-25 după ce tehnica devine familiară. Păr lung (sub mijlocul spatelui): 45-60 de minute, uneori mai mult dacă densitatea e mare.

Aceste intervale presupun că părul e uscat în proporție de 70-80% înainte de stilizare. Dacă pornești de la păr prea umed, aparatul petrece mai mult timp uscând și mai puțin timp modelând, iar rezultatul e mai puțin definit. Dacă pornești de la păr complet uscat, efectul Coanda (care atrage șuvița în jurul butoiașului) funcționează mai slab.

„Am păr mediu, ondulat, și îmi ia cam 10-15 minute să obțin un rezultat decent. Înainte nu reușeam să fac nimic cu părul meu, arăta mereu dezordonat. Acum arată îngrijit fără efort mare.”

@jojolizkolonyac9480, YouTube, Tutorial Dyson Airwrap – nu faceți aceste greșeli!, 2023

Tehnica pe tipuri de păr: ce schimbi în funcție de lungime și textură

Airwrap-ul nu are o singură tehnică corectă. Ceea ce funcționează pentru părul lung și drept poate fi complet ineficient pentru părul scurt și ondulat. Câteva ajustări simple fac diferența.

Pentru părul scurt, până la umăr, peria rotundă este adesea mai eficientă decât butoiașele. Creează volum la rădăcină și o formă naturală fără să necesite înfășurarea manuală a șuviței. Butoiașul de 20 mm poate fi folosit pentru bucle mai definite la capete, dar necesită răbdare în primele sesiuni.

Părul mediu, între umăr și mijlocul spatelui, e cel mai versatil. Butoiașul de 30 mm dă bucle naturale, largi, care arată stilizat fără să pară forțat. Secțiunile ideale au 2-3 cm lățime. Mai late, și bucla nu se formează complet; mai înguste, și rezultatul arată prea rigid.

Părul lung ridică o problemă de timp și de răbdare. Secțiunile mici sunt obligatorii, altfel butoiașul nu reușește să usuce și să modeleze uniform. O greșeală frecventă: pornitul de la secțiunile de sus. Rezultatul e că cele de jos rămân mai puțin definite și se desfac primele. Tehnica corectă e să începi de la secțiunile inferioare și să urci treptat.

1. Împarte părul în două straturi orizontale, fixând stratul superior cu o agrafă;
2. Lucrează secțiunile inferioare mai întâi, de la ceafă spre tâmple;
3. Eliberează stratul superior și repetă procesul;
4. Aplică cool shot 20-25 de secunde per șuviță, indiferent de lungime;
5. Lasă buclele să se răcească complet înainte de a le atinge sau de a aplica orice produs.

Primele trei săptămâni: cât durează până stăpânești aparatul

Există o perioadă de acomodare cu Airwrap-ul pe care puțini o menționează explicit. Nu e un aparat pe care îl iei din cutie și îl folosești perfect din prima zi. Tehnica se construiește în timp, iar primele rezultate dezamăgitoare nu înseamnă că aparatul nu funcționează.

Comunitatea de utilizatori e destul de sinceră pe tema asta. Mulți ajung să se întrebe dacă merită să îl păstreze după primele utilizări, mai ales când buclele nu rezistă sau când părul pare mai uscat decât înainte. Aproape invariabil, problema e de tehnică, nu de aparat.

„Mi-am dat un termen de o lună să învăț să îl folosesc, altfel îl vindeam. Până la urmă, după vreo două-trei săptămâni, am prins tehnica și acum nu mai concep să mă coafez altfel.”

r/Dysonairwrap, octombrie 2023

Primele sesiuni sunt mai lente și mai frustrante tocmai pentru că mâna nu e obișnuită cu unghiul de ținere al aparatului și cu viteza de înfășurare a șuviței. Aparatul Dyson Airwrap funcționează cel mai bine când e ținut vertical, cu butoiașul paralel cu șuvița, nu perpendicular pe ea. Unghiul greșit e una dintre cele mai frecvente cauze pentru care efectul Coanda nu acționează corect.

Câteva repere practice pentru primele săptămâni după ce ți-ai luat Airwrap-ul de la Altex.ro:

• prima săptămână: exersează cu o singură secțiune de păr, nu cu tot capul;
• a doua săptămână: adaugă cool shot-ul corect și observă diferența de durată;
• a treia săptămână: ajustează cantitatea de produs și dimensiunea secțiunilor;
• după o lună: tehnica devine intuitivă, iar timpul de stilizare scade vizibil.

Ceea ce face Airwrap-ul dificil la început nu e complexitatea lui, ci faptul că inversează logica obișnuită a stilizării: mai puțin produs, mai mult timp de răcire, secțiuni mai mici decât crezi că e necesar. Odată ce înțelegi că aparatul lucrează cu aer, nu cu căldură extremă, toată tehnica devine mai clară. Și, apropo, peria rotundă pe care mulți o ignoră complet în favoarea butoiașelor e adesea cea mai bună alegere pentru un blowout natural, mai ales pe părul scurt sau mediu. Merită testată înainte de a trage concluzii despre ce poate sau nu poate aparatul.

Surse și experiențe din comunitate

• YouTube – @soryd5144 – Cum se foloseste de fapt DYSON AIRWRAP – 2022 https://www.youtube.com/watch?v=ptHdedCgPwY
• YouTube – @jojolizkolonyac9480 – Tutorial Dyson Airwrap – nu faceți aceste greșeli! – 2023 https://www.youtube.com/shorts/4YeTamh8pMk
• Reddit – r/Dysonairwrap – How long did it take you to learn how to use Dyson airwrap? – octombrie 2023 https://www.reddit.com/r/Dysonairwrap/comments/17mfbp3/how_long_did_it_take_you_to_learn_how_to_use/
• Dyson.com – How to use your Airwrap Styler – date recenzii 2024 https://www.dyson.com/myairwrapvideo

Sursa foto: Pexels.com

Articolul Dyson Airwrap: de ce buclele cad după 20 de minute și cum oprești asta apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

A aprinde o lumânare şi a aduce o rugă Domnului în cel mai vechi lăcaş de cult din ţară mi-a renăscut în ochii minţii sacrificiul celor de odinioară ce nu au pregetat să plece şi să lupte în cruciade pentru a elibera Pământul Sfânt. Aşadar fără prea multă vorbărie m-am repezit până la Tismana pentru binecunoscutul ritual creştinesc.
Spre final am observat un bătrânel ce-şi făcea de lucru prin curtea mănăstirii şi care surprinzător m-a întrebat dacă ştiu cu adevărat istoria sfântului lăcaş. Dând impresia că nu prea l-am ispitit în a-mi istorisi ce până la urmă s-a dovedit o veritabilă „saga” despre istoria celui mai cunoscut lăcaş de cult din ţară. Pe care iată v-o istorisesc şi dumneavoastră în cele ce urmează.
Aşezată „pe o poliţă prinsă în coasta muntelui „după cum o descria încă din anul 1657 călătorul Paul din Alep şi „mai înecată în pădure decât orice altă mănăstire din ţară” după descrierea lui Nicolae Iorga Mănăstirea Tismana îşi dezvăluie „bătrânele-i turnuri pierdute între munţi” într-un cadru natural de o impresionantă frumuseţe. Mănăstirea după istorisirea interlocutorului meu îşi trage numele ca şi râul şi satul (astăzi oraş) de la lemnul de tisă asemănător (spun specialiştii) fildeşului ce creştea din abundenţă în zonă.
„Mănăstirea Tismana are la origine o biserică din lemn de tisă construită între anii 1364-1373 prin strădania călugărului Nicodim în timpul domniei lui Vladislav Vodă. Despre locul ales pentru înălţare legenda spune că Nicodim se trăgea dintr-un neam boieresc ce venise din munţii Vîrceorovei de atunci. Într-o zi de sărbătoare călugărul a adormit cu cartea de rugăciuni în mână şi a visat că Sfântul Antonie i-a spus să treacă în Ţara Românească şi să zidească între munţi o mănăstire fără pereche de mare şi frumoasă. Pornind la drum după 40 de zile a ridicat Mănăstirea Vodiţa dar părâindu-se că nu se află pe locul ce-l căuta după alte 40 de zile de drum a înălţat mănăstirea Topolniţa . Cum nici de astă dată locul nu i s-a părut cei indicat a pornit din nou la drum până a ajuns în satul Tismana unde a înoptat. În sfârşit a găsit ce căuta şi mulţumit s-a aşezat în peştera din apropiere de unde a zămislit mănăstirea”.
Adevărul istoric confirmă că Tismana este cea de-a treia mănăstire pe care Nicodim a întemeiat-o în Ţara Românească fiind cel mai vechi locaş monahal din ţară. Ridicată în perioada 1377-1378 pe vremea lui Nicolae Radu 1 pe care Nicodim l-a cunoscut decînd era Ban al Severinului sfântul locaş are cam aceiaşi vechime cu primele state feudale româneşti.
Până în vremea lui Radu 1 nu existau mănăstiri ci numai ici acolo câteva schituri. Vechimea Mănăstirii Tismana mai reiese dintr-un document din anul 1590 în care se relatează „este sfânta Mănăstire Tismana cea mai bătrână din toate mănăstirile din ţara Domniei Mele” – Radu 1.
Zidită în piatră şi cărămidă şi purtând amprenta stilului bizantin edificiul se impune prin construcţia sa elegantă şi impunătoare. Clădirile din jurul bisericii concepute de arhitectul Schlatter şi parţial distruse de incendiul din 1861. Numeroase obiecte de cult de valoare (o brederiţă) şi mai multe fragmente de picturi murale precum şi uşi din vechea construcţie sunt expuse în muzeul mănăstirii.
La gloria trecutului Mănăstirii Tismana se adaugă şi rolul avut în timpul mişcării revoluţionare conduse de Tudor Vladimirescu. În ziua de 23 ian 1821 Tudor a ocupat lăcaşul de cult lăsând chiar o garnizoană de panduri. Acesta plănuia ca în caz de nereuşită a revoluţiei să continue lupta în mănăstirile fortificate ale Olteniei.
În secolul XVIII Mănăstirea Tismana era una dintre cele mai bogate din ţară şi un rol cultural însemnat de-a lungul vremii. A funcţionat şi ca şcoală de cărturari şi caligrafi păstrând peste timp o veritabilă arhivă de documente ce continuă şi în ziua de azi să stea la baza istoriografiei române cu vaste informaţii despre formarea poporului român precum şi despre succesiunea domnitorilor de-a lungul vremii.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Repere spirituale – De Gustar un Ave la Tismana Gorjului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Acces gratuit pentru toți vizitatorii în prima zi de miercuri a fiecărei luni
Datorită faptului că ieri a fost prima zi de miercuri a lunii curente, accesul în sala ,,Brâncuși” din cadrul Muzeului Național de Artă al României a fost gratuit pentru toți vizitatorii. Galeria de Artă Românească Modernă ilustrează istoria artei românești de la jumătatea secolului al XIX-lea până spre sfârșitul anilor ‘ 70, artiști de seamă precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchia, Constantin Brâncuși, beneficiind de selecții reprezentative de-alungul timpului în timp ce curentele artistice cele mai importante sunt amplu ilustrate prin lucrări ale marilor și micilor maeștri.
Lucrări de Grigorescu, Aman, Tonitza, Luchian și Petrașcu, expuse la Galeria Națională de Artă Modernă
Ample selecții monografice ale unor maeștri precum Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, scot în evidență legăturile cu pictura franceză din epocă, în contextul încercărilor de definire a unui specific național. Artiști ca Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza sau Ștefan Dimitrescu continuă să exploreze filonul modernității clasice europene, iar lucrările unor artiști precum M. H. Maxy,
Marcel Iancu și Victor Brauner demonstrează în mod convingător contribuția artei românești la avangarda europeană a anilor 1920 – 1930.
Preocupările generațiilor următoare de artiști vor ilustra aceeași deschidere către curente și stiluri care domină mai mult sau mai puțin vremelnic scena europeană, Trebuie menționat faptul că un grupaj consistent de lucrări de tinerețe ale lui Constantin Brâncuși captează atenția, sugerând voința maestrului de a se desprinde de tradiția academică pentru a-și urma propriul drum. Ecourile acestor căutări se vor face auzite și în opera elevelor sale, Milița PETRAȘCU și Irina CODREANU.

Carnetul de schițe și două capete de copil din bronz, realizate de Constantin Brâncuși, expuse în premieră la Muzeul Național de Artă a României
Pe lângă operele de tinerețe ale sculptorului gorjean vor fi expuse, în premieră, Carnetul de schițe al lui Brâncuși și două capete de copil din bronz , realizate în anul 1906. Carnetul de schițe reprezintă singura mărturie substanțială care s-a păstrat din anii de formare ai lui Constantin Brâncuși în calitatea sa de student la Școala de Arte Frumoase din București, acest Carnet fiind o piesă rară aflată în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Carnetul de schițe al lui Brâncuși cuprinde 71 de file, legate într-o copertă cartonată din pânză de culoare roșie. În interior se află 89 de schițe (două dintre ele neterminate, 49 verso și 59 verso); șase pagini conțin însemnări autografe, iar Carnetul a fost lăsat de marele artist gorjean, înainte de plecarea sa la Paris, compozitorului Ion CROITORU (1885 – 1972). Printre cele mai semnificative desene din acest Carnet de schițe se numără cele două autoportrete în creion roșu, de fapt primele autoportrete cunoscute ale lui Constantin Brâncuși. În ambele tânărul sculptor avea deja barbă și purta o pălărie ale cărei boruri largi îi conferă – în mod voit – un fel de aură similară cu aceea a sfinților reprezentați în icoane. Autoironia și ambiția se amestecă în mod subtil în astfel de incursiuni în propria psihologie.
Marius Stochițoiu

Articolul Sala ,,Brâncuși” a Galeriei Naționale de Artă Modernă și-a redeschis porțile pentru vizitatori apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2.Despre operă
Zilele acestea, i-a ieșit de sub tipar, la Editura Pim de la Iași, o carte cu un titlu semnificativ „Confidențe în labirintul vieții”, în 144 de pagini. Așa este – îi dau dreptate – „mereu trebuie să credem că există ceva nobil, care într-o zi va triumfa, altminteri nu ar mai merita osteneala să trăim”. Adevăr grăiește Constantin C. Șișiroi reamintindu-ne, persuasiv, că „omul există pentru a cunoaște, pentru a voi, pentru a iubi”, raportându-se desigur la marele Nietzsche ori Jung (cel din „Amintiri, vise, reflecții”, consemnate și editate de Aniela Jaffé – n.n., I.P.B.)
Ca poet de notație, Constantin C. Șișiroi a căutat constant „o cale de ieșire din labirintul vieții”, căci evident „confidențele în labirintul vieții au menirea de a oglindi complexitatea vieții”. A recurs la profesia scrisului „ca să vadă lumea cu suflet și inimă limpezită, fără graba tinereții, fără frica maturității”, încrezându-se, eroic deseori, adevărului fie el imanent ori transcendent; „cu tot elanul și avântul”. Subscriu ideii că „dragostea-i în general un lucru rar” dar categoric menită să nu te dai bătut atunci când trebuie să-ți cucerești perechea androginică.
Crezând într-un zeu nemuritor, Constantin C. Șișiroi a împărtășit, kairotic, o „iubire mare și pură”, „golindu-și sufletul de ură”; a fost „un crez ori chiar un vis” căci „viața-i una, fără bis”; ca atare „să stai drept căci demnitatea nu o ajunge oricine”. „Dragostea de oameni trebuie marcată printr-o iubire anume, printr-un destin venire”.

3.Despre cuvânt
Ei, da, îi admir opinia emoționantă că, negreșit, „cuvântul ca atare e lucru de-nțeles; că are căutare când mângâie mai des. Cuvântul poate duce, când e tăios și rece, la fapte chiar feroce dar vindecând un cuget ce mai departe trece. Cuvântul poate aduce un adevăr ascuns iar binele-l traduce în sufletul pătruns. Cuvântul ne ridică la rang de mare bos, când mori mereu de frică să n-ai un os de ros. Cuvântul e iubire, de-i spus și e gândit și vrednic de mărire cum soarele cel falnic ce e mereu slăvit”.
Tot cuvântul e cel care te învață să calci pe drumul drept și sigur, să ocolești o cale ce se înfundă-n ceață, te alină dacă te apucă gândurile negre, te dezmeticește „c-un strigăt de rebel”, te încurajează când trebuie să domini lumea, când rutina pare să afecteze totul ori teama de moarte te copleșește. Leacul acestei angoase îl dă grija – vorba lui Sartre – „la ce avem de făcut mâine, poimâine, săptămâna asta și așa mai departe”. Ca atare „nu trebuie să fim interesați de moarte” ci, dimpotrivă, să ne „permitem mici bucurii”, întrucât „din lucrurile mici se naște fericirea”. „Să savurăm liniștiți o ceașcă de cafea aburindă, o briză blândă pe litoralul Mării, un zâmbet apărut spontan în orizontul nostru apropiat. Copiii au drumul lor! Lasă-i să meargă! Nepoții au părinți. Lasă-i să fie părinți!”

4.Fiul cetății
Să găsim răgazul – recitind cartea lui Constantin C. Șișiroi – să vorbim despre frumusețea pe care acum avem timpul s-o observăm, Să introspectăm ce ne-a ridicat de la pământ, de s-a întâmplat să cădem. Să apreciem detaliile pe care înainte le ignoram, să râdem de rănile de altădată, să nu mai tremurăm la gândul furtunilor prin care am trecut (ba ne-am întărit mai mult decât am fi crezut; să ne mulțumim cu ce avem și să ne rugăm să fim sănătoși.
„În viață, toate vin la timpul lor. Nu putem grăbi și nu putem amâna nimic oricât am insista și oricum am dori”. „Cea mai mare bogăție a omului este a avea pe cineva alături care să-i spună: -Bună dimineața/ -Bună ziua/ -Noapte bună. Cineva care să-i ofere o îmbrățișare atunci când are nevoie”.
Dar Constantin C. Șișiroi e fiul cetății. E volens-nolens un homo politicus. Din această, gravă și inevitabilă postură, actualmente din ce în ce mai imperios necesară, constată că „somnul rațiunii clasei politice de azi naște monștri ca-n poveste și, în final, potrivnici națiunii”. Înțelege că iubirea față de omul autentic și onest e în ciulini (ai Bărăganului lui Panait Istrati), aruncată.
În România „minciuna are rang regal”, „stă cu noi la masă și soarbe tacticoasă dintr-un frumos potir”, disprețuind „pe oamenii cinstiți, care-au avut și iluzia victoriei”. ”Minciuna bântuie ca ciuma pe tot cuprinsul lumii întregi și bagă vrajba între noi întruna”.
Exact la polul opus „bunătatea este singura haină care nu se uzează, singura avere care trece spre nemurire”.
Închei lapidara-mi cronică literară cu încă o poem în metru popular de-o ritmicitate și muzicalitate impecabile: „Viață dragă, viață scurtă, ești un chin și ești o luptă. Ești când dulce ca și mierea, când amară ca și fierea. Ești senină, înnorată, ești când apă de izvor ce nu seacă niciodată, când ești val nimicitor. Mă înalți, mă și cobori, mă și mângâi, mă și dori, mă și vindeci și rănești, dar în taină mă călești. Și-mi ești dragă-așa cum ești (Ce-i viața, pag. 43).
Ion Popescu-Brădiceni

Articolul Serile la Brădiceni XXX, 2026 – Cronica de carte – Confidențe în labirintul vieții de Constantin C. Șișiroi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască”!
«Schimbarea la Față» a Domnului, a avut loc în anul al treizeci și treilea de la Nașterea Sa, și în al treilea an și cel de pe urmă al Propovăduirii Sale, apropiindu-Se, în acest fel, de Pătimirea cea de bunăvoie pentru mântuirea noastră! Aşadar, Domnul a mers în părțile Cezareei lui Filip, și, după cuvintele pe care le-a zis Petru, acolo: ,,Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu” (Matei 16, 16), după care a început a spune ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult de la farisei, de la arhierei și de la cărturari, ca după aceea să fie omorât prin răstignire. Din această cauză, ucenicii s-au întristat, dar mai ales Petru, care-L oprea pe El, zicându-I: ,,Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta” (Matei 16, 22), dar, în momentul acela, nesocotind mâhnirea lor, a făgăduit unora dintre ei că după puține zile, le va arăta Slava Sa, zicând: ,,Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa” (Matei 16, 28). Prin urmare, trecând cam opt zile de când a spus aceste cuvinte, Domnul a plecat în părțile Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei, la Muntele «Tabor», fiind urmat de către ucenicii Săi și mult popor. Dar, pentru că obiceiul Domnului Iisus Hristos era ca rugăciunile către Dumnezeu-Tatăl să le facă singur, despărțit de ucenicii Săi, a lăsat la poalele muntelui poporul și pe ucenicii Săi și a luat numai pe trei dintre ei: pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și S-a suit cu ei pe munte, ca să se roage. Iar, acolo, depărtându-Se puțin de cei trei ucenici, S-a urcat la un loc înalt și Se ruga, dar, pentru că cei trei ucenici, osteniți, pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta, de lungimea rugăciunii, se luptau cu somnul, precum ne spune Sf. Evanghelist Luca: «Petru și cei ce erau cu El erau îngreuiați de somn» (Luca 9, 32), dar, când s-au deșteptat bine, au văzut «Schimbarea la Față» a Domnului, strălucind cu slava dumnezeirii Sale. Atunci, ei au stat înaintea Lui, prin porunca Lui, cei doi Proroci: Moise, dintre morți, și Ilie, din Rai, și le vorbea lor despre Pătimirea Lui și despre ceea ce avea să se săvârșească la Ierusalim. Din această clipă, Apostolii, deșteptându-se, au văzut Slava Lui cea negrăită, fața Sa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca lumina și doi bărbați stând și vorbind cu El, întru slava aceea, și s-au înspăimântat! În acest fel, descoperindu-li-se lor Duhul Sfânt, au văzut că bărbații aceia erau Moise și Ilie și au înțeles cuvintele lor despre Pătimirea cea de bunăvoie a Lui Hristos, dar, îndulcindu-se cu vederea slavei celei dumnezeiești, atât cât puteau cuprinde ochii lor trupești, Domnul le-a arătat numai atât cât putea suferi firea omenească să vadă dumnezeirea cea fără de moarte și nevăzută, precum de demult i-a răspuns Dumnezeu lui Moise, care se ruga să-i arate Slava feței Sale celei dumnezeiești, zicând: ,,Nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască” (Ieșire 33, 20), Apostolii înțelegând, prin Duhul, de plecarea Prorocilor, cu toate că lui Petru i-a părut rău, pentru că dorea neîncetat să se bucure de Slava lui Hristos!

,,Sculați-vă și nu vă temeți”!
Pe când simţea Apostolul Petru toate acestea, un nor luminos i-a umbrit pe Apostoli, înconjurând vârful Muntelui «Tabor», iar, Apostolii au fost cuprinși de frică, pentru că, apropiindu-se de Hristos, au intrat și ei în nor și au auzit un glas, zicând: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L” (Matei 17,5), mai ales că prin auzirea acestui glas venit de Sus, Apostolii au fost cuprinși cu totul de frică și, temându-se, au căzut cu fețele la pământ. În momentul acela, Slava Domnului s-a depărtat de la fața lor, iar, Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ei, zicându-le: ,,Sculați-vă și nu vă temeți!” (Matei 17, 7), după care ucenicii, ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Domnul Iisus Hristos. Pe când se coborau din munte, Domnul le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui nimic despre cele întâmplate, până ce nu va pătimi și nu va învia din morți, iar, ei n-au spus nimănui nimic despre «Schimbarea la Față» a Domnului. În final, Mântuitorul, îndreptându-Se pe drumul spre Ierusalim, calea spre Pătimire, Cruce și moarte, dar cunoscând și slăbiciunea omenească a Apostolilor, n-a vrut să-Și lase ucenicii deznădăjduiți, mai ales că odată cu «Schimbarea la Față», Domnul a luminat și a îmbărbătat inima lor, iar, umilirile, oricât de adânci, ale Pătimirilor și ale morții Mântuitorului, nu mai puteau slăbi credința celor care cunoscuseră dumnezeirea ascunsă a Învățătorului lor, pentru că pătimirile şi moartea Mântuitorului nu mai sunt un sfârșit, ci, constituie dovezi că El S-a predat morții de bunăvoie, pentru mântuirea lumii. «Schimbarea la Față» a Domnului este o sărbătoare cu o semnificație profundă, care ne amintește de puterea transformatoare a credinței și de lumina divină ce poate ghida fiecare pas al vieții noastre. Ea semnifică şi o sărbătoare a îndumnezeirii naturii noastre omenești și a participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, care sunt mai presus de firea omenească. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul trăitor la revelaţia Slavei Sale dumnezeiești, iar, din acest motiv, lumina nematerială, necreată și situată în afara timpului era chiar Împărăția lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi! Pentru că, fiind întrevăzută pentru o clipă, această lumină va deveni moștenirea veșnică a aleșilor în Împărăție, când Hristos Cel Înviat va veni din nou, strălucind în toată măreţia Slavei Sale şi va reveni învăluit în lumină, în această lumină care a strălucit în Muntele «Tabor» şi care s-a ridicat din mormânt în ziua Învierii Sale, răspândindu-se asupra sufletului și trupului celor aleși! Deşi ne aflăm în Postul «Adormirii Maicii Domnului», Biserica noastră a rânduit ca pe 6 august, de praznicul «Schimbarea la Față» a Domnului, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn, mai ales că în popor, această sărbătoare semnifică începutul toamnei şi de acum, nu mai e voie la scăldat în ape curgătoare, în această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, căci aşa va fi tot anul, e bine să te împaci cu cine ești certat, oamenii care se roagă în această zi ca să scape de o patimă, sigur vor fi vindecaţi, dacă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi roditoare şi îmbelşugată, în schimb, dacă plouă, toamna va fi mohorâtă.
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul «Schimbarea la Față» a Domnului este lumina vieții noastre – ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Cuvintele care vindecă și lumina unei sensibilități autentice – O cronică a volumului „Cuvinte vindecătoare” de Nicoleta-Katalina Pauliș apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – ,,Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu!”(Sfântul Ioan Gură de Aur) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul 43 de elevi, cu rezultate deosebite la olimpiade și concursuri școlare din întreaga Oltenie, au participat la o nouă ediție a Taberei de Excelență ,,SCIENCE – INTELLIEGENCE – RESEARCH” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Etimologia numelui «Solomon», care înseamnă «pașnic»!
În contrast cu înțelepciunea sa, Regele Solomon, spre sfârșitul domniei, prin căsătoriile cu femei străine de neam, acestea l-au îndepărtat de credința în Dumnezeu şi i-au îngăduit închinarea la idoli, ceea ce a dus, conform scripturilor, la pierderea grației divine și, după moartea sa, la divizarea regatului iudaic. Aşadar, biografia Regelui Solomon este presărată cu fapte luminoase, dar și cu atitudini și acțiuni umbrite, un veritabil tablou amestecat cu lumini și umbre de nuanţe diferite, ceea ce înseamnă că avem înaintea noastră imaginea unei spiritualităţi contrastante şi discontinue, cu toate acele aspecte atât de evidente în viața lui, ca repere de mentalitate în viața spirituală, în general. Regelui Solomon îi este apreciată înțelepciunea, care este una proverbială, nota cea mai reprezentativă a vieţii sale spirituale. Fila sa biografică este cuprinsă, în cea mai mare parte, în «Cartea a treia a Regilor», începând cu etimologia numelui «Solomon», care înseamnă «pașnic», sau după numele său alternativ «Iedida» sau «cel iubit de Domnul», de fapt, el fiind cel de-al doilea fiu al Regelui David, cu Batșeba, și urmașul său la tron pentru o perioadă de 40 de ani. Dar, o conspirație a fratelui său Adonia, la un moment dat i-a pus în pericol tronul, pedeapsa acestuia fiind una îngrozitoare, pentru că, atât Adonia, cât și generalul Ioab, au fost pedepsiți cu moartea. Ca un autor prolific, Solomon poate fi socotit chiar un poet, dar și un om de știință, deoarece, a scris trei cărți de înțelepciune ale «Vechiului Testament», corelate cu trei etape ale vieții sale: «Cântarea cântărilor», la tinerețe, lăudând dragostea frumoasă dintre bărbat și femeie, ca metaforă ce prefaţează dragostea dintre om și Dumnezeu, apoi, «Pildele lui Solomon», la vârsta maturităţii, cu numeroase sfaturi practice şi pline de înțelepciune, multe dintre ele cu valoare de cugetări excepţionale, pentru ca în cele din urmă să fie o altă „Cântare a cântărilor”, la bătrânețe, cu o notă de nostalgie melancolică, arătând că nimic nu are stabilitate în viaţa pământească, atunci când omul se află înaintea veșniciei lui Dumnezeu, aşa că, pentru asocierea sa cu unele neamuri străine și pentru închinarea la dumnezei falși, Solomon pierde grațiile Lui Dumnezeu!

Darul înțelepciunii primite de la Dumnezeu, care stă la baza zidirii Templului
Vom sublinia, în continuare, două elemente definitorii din biografia romanţată şi cu valoare de simbol pentru viața lui duhovnicească. În primul rând, că este ctitorul mărețului Templu din Ierusalim, dorință pe care Dumnezeu i-o refuzase tatălui său David, aşa că, din perspectiva prieteniei pe care tatăl său a avut-o cu Hiram, Regele Sidonului, Solomon îi cere acestuia sprijinul pentru a construi mărețul templu şi îi trimite cedrii și chiparoși, esențele de lemn cele mai rezistente, dar și meșteri pricepuți în construcţii, anagajându-se ca să facă răsplată regească, în pofida faptului că relația dintre cei doi se va dovedi mai puţin una constantă și ușoară. Pe lângă meșterii pricepuţi aduşi din străinătate, Solomon a mai dispus şi de 30 de mii de lucrători din teritoriile cucerite pe care i-a trimis în Liban cu schimbul, dar și de 70 de mii de purtători de poveri și 80 de mii de tăietori în piatră, iar, «Cartea a treia a Regilor», capitolul 6, ne precizează în detaliu lucrările de zidire a Templului, arhitectura și materialele folosite. La finele ridicării Templului, Solomon I se adresează Lui Dumnezeu în rugăciune, dar, într-o stare de tensiune (3 Regi 8), deoarece, pentru prima oară în istorie, Celui Preaînalt I se zidește o casă fixă și impunătoare, Celui care fusese până mai deunăzi un itinerant și un călător cu poporul ales. Deci, era vorba, nu doar de o realizare nouă, considerată ca una dintre cele șapte minuni ale lumii, ci, mai ales, o schimbare de raportare la Bunul Dumnezeu! Iar, Dumnezeu îi răspunde provocării sale și-l asigură că «numele Său va fi acolo» (3 Regi, 8, 29), iar, numele indică prezența, mai ales că această rugăciune (3 Regi, 8, 22-30) se rostește, în tradiția liturgică, la începutul slujbei de sfințire a unei biserici! La vremea respectivă, Templul a generat un ritual fastuos și plin de strălucire, cu toate că riscul major, atunci, ca și ulterior, până în zilele noastre, era unul evident, de vreme ce omul însetat de cucerire, putea să-L «îngrădească» pe Dumnezeu între ziduri și să-L mărginească la un ritualism strict și pe alocuri, arid, uitând că Dumnezeu este și Creatorul care să ne însoțească pe drumul vieții, în ritmul ei cotidian! Însuși Dumnezeu, denunțând corupția care însoțea viața cultică din interiorul Templului, dar și extinzând ideea de «casă» către propriul Său trup (Ioan 2, 19), mai ales că ulterior, Apostolii, pe lângă imaginea Bisericii către trupul omului, l-au considerat templu al Dumnezeului cel viu (Evrei 9, 11; 1 Corinteni 3, 16), aşa că, pe lângă semnificația materială imediată, se indică în toate aceste situații, componenta sa spirituală și mai ales personală. În loc de concluzie, vom face în acest moment o subliniere de natură spirituală, prin faptul că Regele Solomon Îi zidește lui Dumnezeu temple, aşa cum au făcut-o comunitățile creștine prin biserici, însă, niciodată fără să se considere cu prioritate Biserica dinlăuntrul nostru, care ea însăși este locașul cel mai iubit în care Lui Dumnezeu îi place să se odihnească! Iar, cea de-a doua idee majoră din biografia lui Solomon se referă la darul înțelepciunii primite de la Dumnezeu, care stă la baza zidirii Templului și a conducerii regatului său! Dar, nu este vorba de o simplă abilitate umană pe care o numim inteligență omenească, ci, de pronia divină care stă la tronul lui Dumnezeu. Tot în «Cartea a treia a Regilor» citim că Dumnezeu îi apare în vis pe înălțimea «Ghibeon» tânărului rege «care Îl iubea pe Domnul, și se purta după legea tatălui său» (3 Regi 3, 3), mărturisindu-i că are posibilitatea de a-I cere un dar, chiar, fiind conștient de tinerețea sa și de lipsa de experiență, pentru că I-a cerut lui Dumnezeu «o minte pricepută», o inimă ascultătoare și capacitatea de a discerne, de a cumpăni binele (3 Regi 3, 9). Deci, simțindu-și vocația de a conduce, Solomon Îi cere Lui Dumnezeu posibilitatea de a asculta, cum era firesc, urmată de darul duhovniciei, iar, Dumnezeu Însuși este impresionat de alegerea făcută și îi oferă pricepere și cunoștințe, mai mult decât la toți contemporanii lui! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul De la Ierusalimul pământesc la Ierusalimul ceresc (XVIII) – „Împărăteasa de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Moderatorul evenimentului a fost dr. Ionuț Viorel Bordeiași, managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj.
Evenimentul a fost organizat de Instituția Prefectului – Județul Gorj, în colaborare cu Consiliul Județean Gorj, Primăria Municipiului Târgu Jiu, Garnizoana Târgu Jiu, Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, Inspectoratul de Jandarmi Județean „Tudor Vladimirescu”, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Lt. col. Dumitru Petrescu”, Școala Populară de Arte „Constantin Brâncuși” și Protopopiatul Târgu Jiu. Reprezentanților acestor instituții organizatoare li s-au alăturat și reprezentanții Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu” (A.N.C.E. „R.M.” Gorj „T.V.”) și A.N.C.M.R.R. Gorj, „General Ioan Culcer”.
Începând cu ora 09:45, în noua Piață a Tricolorului situată la intrarea în Stadionul „Constantina Diță-Tomescu”, s-au adunat toți reprezentanții instituțiilor organizatoare, foarte mulți militari activi, cei mai mulți fiind de la Batalionul 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu“ Târgu Jiu / Brigada Multinațională Sud-Est de la Craiova, care au intrat în dispozitiv împreună cu Drapelul de Luptă. Celor prezenți li s-au alăturat cele două delegații ale asociațiilor A.N.C.E. „R.M.” Gorj „T.V.” și A.N.C.M.R.R. Gorj, dar și un grup de civili. De la Consiliul Județean Gorj, a fost prezent, ca întotdeauna la evenimentele culturale sau istorice, domnul profesor dr. Gheorghe Nichifor, iar de la Primăria Municipiului Târgu Jiu, domnul viceprimar Adrian Tudor.
La ora 10:00, a sosit domnul Prefect al Județului Gorj, Cornel Răducan Morega, însoțit de maiorul (VM) George Mihai GROSU, noul comandant al Batalionul 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu“ Târgu Jiu, și pe ritmul Marșului de întâmpinare, a trecut în revistă Garda de Onoare, a salutat Drapelul de Luptă și militarii din dispozitiv, apoi a luat loc alături de autorități.
Moderatorul evenimentului, dr. Ionuț Viorel Bordeiași, a anunțat începerea serviciului religios săvârșit de trei preoți militari: Mr. Robert Ștefan CIUCĂ, preotul batalionului și al Garnizoanei Târgu Jiu, lt. col. Gheorghe GOMOI, preotul garnizoanei Bumbești Jiu și preotul militar pensionar Constantin Măgdoiu.
După săvârșirea acestui ceremonial religios, a urmat o scurtă prezentare a istoricului și importanței Imnului Național făcută de moderator. „Ziua de 29 iulie este consacrată drept Ziua Imnului Național al României «Deșteaptă-te române», unul dintre cele patru simboluri fundamentale ale Statului Român, alături de drapel, stemă și sigiliu statului. Imnul Național reprezintă expresia muzicală a identității, unității și demnității unui popor. Toate statele lumii își afirmă suveranitatea și valorile naționale printr-un imn oficial intonat cu prilejul ceremoniilor publice, al manifestărilor militare și al momentelor solemne din viața națiunii”, a afirmat domnul Bordeiași la începutul mesajului său, apoi a prezentat istoricul imnurilor naționale începute de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Acest Imn Național având versurile scrise de Andrei Mureșanu și muzica compusă de Anton Pann, a fost adoptat oficial în anul 1990, iar Ziua Imnului Național este sărbătorită în fiecare an pe data de 29 iulie, instituită de Parlament prin Legea 99/1998, care prevede să fie marcată anual prin ceremonii militare și religioase, manifestării cultural-educative și intonarea solemnă a Imnului Național.
Invitat la microfon pentru o scurtă alocuțiune, domul prefect Corneliu Răducan Morega, a spus: „Dragi gorjeni, astăzi 29 iulie, celebrăm Ziua Imnului Național al României, unul dintre cele mai puternice simboluri ale identității și unității noastre naționale. «Deșteaptă-te române» este mai mult decât un imn. Este glasul unei națiuni care, în momente de cumpănă ale istoriei, și-a găsit puterea de a merge înainte cu demnitatea, curaj și credință”. La final a concluzionat: „Ziua Imnului Național este un bun prilej de a ne afirma atașamentul față de valorile fundamentale ale Statului Român față de democrație, libertate și solidaritate. Să cinstim aceste simbol național nu doar prin ceremonii, ci prin modul în care ne îndeplinim fiecare datoria față de comunitate și față de țară.”
Domnul maior George Mihai GROSU a dat citire mesajului domnului General Gheorghiță Vlad, Șeful Statului Major al Apărării. „Sărbătorită anual la 29 iulie, în baza legii nr. 99 din 26 mai 1998, Ziua Imnului Național al României este dedicată cântecului «Deșteaptă-te române», unul dintre cele mai puternice simboluri ale identității, libertății și demnității noastre. Născut din idealurile Revoluției de la 1848, el continuă să le vorbească românilor despre curaj, unitate și dragostea față de țară”. Apoi a continuat: „Pentru noi, militarii, Imnul Național nu este doar muzica ce deschide orice ceremonie, este glasul jurământului pe care l-am rostit atunci când am ales să ne punem viața în slujba țării. Versurile lui Andrei Mureșanu și melodia acreditată lui Anton Pann, au fost scrise acum aproape două secole, dar mesajul lor este la fel de puternic și astăzi. Într-o lume în care libertatea și pacea nu mai pot fi considerate de la sine înțelese ele ne amintesc că valorile în care credem și trebuie apărate zi de zi”. În încheiere, mesajul domnului general Gheorghiță Vlad ne îndeamnă ca Imnul Național al României să îl cântăm de fiecare dată cu mândrie, cu respect, având convingerea că atât timp cât înțelegem mesajul, vom ști întotdeauna ce avem de apărat, iar sacrificiul impune respect.
După aceste alocuțiuni, a urmat intonarea solemnă a Imnului Național, nu numai de către militarii Gărzii de Onoare, ci de către toți cei prezenți la ceremonial, cu acompaniament muzical făcut la stația de amplificare.
Evenimentul s-a încheiat cu defilarea Drapelului de Luptă și al Gărzii de Onoare, iar dr. Ionuț Viorel Bordeiași a făcut prezentarea fiecărei structuri și a comandaților acestora. Detașamentul Batalionul 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu“ Târgu Jiu, a fost condus de sublocotenentul Ionuț Rădoescu, Garda Drapelului de Luptă a fost condusă de sublocotenentul Claudiu Ciuteanu, Plutonul 1 Infanterie comandat de sublocotenentul Alexandra Luță, Plutonul 2 Infanterie comandat de sergent Costina Giurea și Plutonul 3 a fost format din militari ai Inspectoratului Județean de Jandarmi.
La final, moderatorul Ionuț Viorel Bordeiași a concluzionat: „Fiecare intonare a Imnului Național ne reamintește de sacrificiile înaintașilor pentru libertate și independență, precum și de responsabilitatea pe care o avem de a păstra și de a transmite generațiilor viitoare respectul față de simbolurile naționale în semn de prețuire pentru unul dintre cele mai importante însemne ale Statului Român”.
Așadar, miercuri, 29 iulie 2026, am cinstit cântecul care, de-a lungul istoriei, a unit inimile românilor în clipe de încercare și de bucurie. Imnul Național ne amintește că iubirea de țară, demnitatea și speranța se păstrează vii în fiecare generație. Să îl cântăm întotdeauna cu mândrie, cu respect și cu inima deschisă. Pentru că un popor care își prețuiește simbolurile știe întotdeauna ce are de apărat.
La mulți ani, Imnului Național al României!
Gigi BUȘE, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR

Articolul Ceremonial militar-religios la Târgu Jiu de Ziua Imnului Național al României apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Învăţătura Preotului de mir – «Şi chiar dacă nu-mi rămâne-n lume/ Un loc unde să mă sprijin sau să stau, /Acolo sus e Dumnezeul meu!». apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Școala pentru Democrație – D.E.G.I.C. apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Revărsând bunătatea ta, tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine”!
Postul «Adormirii Maicii Domnului» a fost rânduit de către Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit cu minuţiozitate, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice şi ridicarea la cer. Tocmai, ca urmare a acestei tradiţii, Biserica a luat atitudine asupra legitimităţii acestui post, iar, Sfântul Arsenie Boca a vorbit de multe ori despre importanţa postului prin cuvintele: ,,Cine nu poate posti? Apoi, din cele până aici se înţelege destul de bine, căci mulţi se plâng, aceia care au în sine frica de gura lumii, ori frica de slăbirea trupului, sau, mai bine zis, iubirea de sine, sau, în sfârşit, vreo lucrare a diavolului, căci acestea toate, la urma urmei, tot lucrarea diavolului se socotesc. Să vedeţi cu de-amănuntul, cine nu poate posti! Cei ce n-au vrut să postească niciodată, cei ce au umblat prin locuri necurate, adică, prin casele mucărilor (pocăiţilor), jidovilor, a celor ce au căzut de la dragoste şi dreapta credinţă. Cei ce vorbesc desfrânări şi alte păcate şi nu se desfac de ele. Cei ce nu iartă pe aproapele. Cei ce suferă muncile de la duhurile rele şi toţi cei ce suferă de duhul mut şi surd. Dar, şi bolnavii sau neputincioşii! Cum să postim? Iată şi măsura pe care au văzut-o toţi Sfinţii Părinţi. Lepădarea de carne, grăsimi şi înfrânarea de la săturare! Şi e drept că una este foamea şi alta este pofta: una-i trebuinţă şi alta e patimă, şi patima trebuie ucisă. (…) Vremea postului trebuie să fie şi înfrânare trupească pentru soţi. Nu e de ajuns să nu mănânci carne. Iată ce ne învaţă Iisus: mai întâi Însuşi a postit! Nu i-a trebuit, dar va zice cândva: „Pildă de viaţă v-am dat vouă!” Deci, nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e «un toiag de drum» prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne desprindem de aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust! Căci sunt unii care cred că a nu mânca de fel carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”, printr-o învăţătură subliniată cu elocinţă de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.

,,Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie”!
În acest fel se explică viaţa marelui Părinte duhovnic şi sfânt, Arsenie Boca, punându-se accentul cu deosebire pe importanţa schimbărilor sufleteşti, dar şi pentru îndrumarea mulţimilor de credinciosi care îl căutau cu mare dragoste şi osârdie. Prin cuvintele Sfântului Arsenie Boca, ajungem să dăm necontenit Slavă Bunului Dumnezeu, Preasfintei şi milostivei Sale Maici, care mereu revarsă ajutor si daruri mari celor care au inimă curată, iar, noi putem să ne primenim gândurile şi viaţa în comuniune, pentru a ne detaşa de patimile acestui veac neguros, în care minciunile şi rătăcirile bântuie mai cumplit decât secetele uscate ale verii sau viforniţele iernii, spre a fi şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu în toate zilele călătoriei noastre prin această lume secularizată. Credem că merită să rostim în aceste zile ale Postului «Adormirii Maicii Domnului» o Rugăciune extrem de puternică şi puternic simţitoare pe care Sfântul Părinte Arsenie Boca o rostea ori de căte ori era nevoie, către Maica Domnului pentru a-i ajuta pe oameni să scape de blesteme şi boli: „Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta, tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine! Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire! Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău, şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri! Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică! Şi slobozeşte pre robii tăi (spune aici numele celor doriți de tine) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (spune numele Vasile) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”. Minunată Rugăciune, minunată împlinire pentru toţi cei credincioşi!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Sfântul Arsenie Boca în Postul «Adormirii Maicii Domnului» – „Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Luând Fecioara iertăciune” de la toţi, „s-a culcat pe pat şi şi-a aşezat preacuratul său trup precum a dorit!
Sinaxarul ne prezintă faptul că, „luând Fecioara iertăciune” de la toţi, „s-a culcat pe pat şi şi-a aşezat preacuratul său trup precum a dorit; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei vieţuire, şi i-a umplut pe toţi de binecuvântarea ei. Şi, aşa, în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul”, după care Sfinţii Apostoli au îngropat trupul «Născătoarei de Dumnezeu» în «Ghetsimani» şi timp de trei zile au privegheat în rugăciune, „auzind neîncetat glasuri îngereşti” de alean şi mângâiere. Dar, în cea de-a treia zi a venit Apostolul Toma, care nu a ajuns la înmormântarea Maicii Domnului şi a cerut să i se deschidă mormântul ca să vadă trupul adormit al «Preasfintei Născătoare de Dumnezeu», şi când au deschis, toţi s-au minunat aflând că este gol mormântul de îngropăciune al Maicii Domnului. În mormânt au găsit doar giulgiul rămas ca mângâiere pentru Apostoli şi credincioşi, dar şi „mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu” în Împărăţia cerurilor. Începutul Postului «Adormirii Maicii Domnului» este în secolul al V-lea după Hristos, când se dezvoltă cultul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe fondul hotărârilor dogmatice mariologice de la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, din anul 431, iar, dacă la început durata postului era de o singură zi, pe 6 august, pentru că în zona Antiohiei, creștinii posteau o singură zi (6 august), alții posteau mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim), deci, în răsărit, creştinii posteau în luna august, și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie, pe când cei din Apus, aşa cum fac până azi, unii nu postesc deloc, socotind că sărbătoarea «Adormirii» este o zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la zbuciumata viaţă pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit! Totuşi, uniformizarea Postului «Adormirii Maicii Domnului» s-a făcut în secolul al XII-lea la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghis, când s-a oficializat şi a rămas valabil până astăzi, ca acest post să fie ţinut timp de două săptămâni, la începutul lunii august. Merită precizat că în perioada acestui post, avem şi Sărbătoarea «Schimbării la Faţă» a Domnului, care este marcată de profunde conotaţii isihaste, deoarece, călugării, prin asceza postului unită cu rugăciunea, vor să ajungă din timpul vieţii acesteia la vederea luminii de pe Muntele «Tabor», în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat Apostolilor Slava Sa dumnezeiască! De asemenea, Postul «Adormirii Maicii Domnului» este un timp duhovnicesc în care suntem chemaţi să urmăm modelul de ascultare şi de credinţă al Sfintei Fecioare Maria şi nu trebuie să uităm exemplul de pace şi bucurie sfântă pe care ni-l oferă Maica Domnului, căreia ne rugăm: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”, toţi cei care-i slăvim cu cinste numele sfânt!

,,Şi, aşa, în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul”!
Aceste zile de post smerit, ne amintesc la toţi de virtuţile și de darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care însăși Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă. Despre acest lucru aflăm tot din sinaxarul de la slujba Utreniei din ziua praznicului, unde se spune că, înainte de a trece la cele veşnice, Maica Domnului a petrecut câteva zile în rugăciune și post, după care: „S-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se dădeau către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite”, aşa cum specifică narativul sinaxarului. Semnificaţia «Adormirii Maicii Domnului«», în tra¬diția liturgică, dar și în evlavia populară, se dovedeşte relevantă, mai ales că denumirea sărbătorii, «Paștile de vară», păstrată din strămoși, adeverește întrutotul locul celebrării sale în viața Bisericii, aceasta fiind ziua în care Fecioara Maria, izvorul vieții, se mută la Viața veşnică. Drept urmare, Sărbătoarea «Adormirii Maicii Domnului» este cea mai cunoscută zi de preacinstire închinată «Preasfintei Fecioare» din tot anul liturgic și de aceea, în mod normal, Biserica a rânduit o perioadă de postire întru întâmpinarea praznicului. Începem, așadar, un nou urcuș duhovnicesc, o altă «pedagogie» a pocăinței și recunoștinței, mai ales că prin cele două săptămâni de ajunare, ne pregătim pentru binecuvântata zi când cea care a născut Viața trece prin moarte, înviată apoi și înălțată cu trupul la Cer de către Fiul ei preaiubit, ca să se bucure de nesfârșita lumină și fericire a vieții veșnice! Atât de frumoasă și necesară este această postire, care nu trebuie să fie numai la bucătărie, ci, mai ales în sufletul omului, aşa cum spune Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca, pentru că ne aminteşte de sublimele virtuți ale Fecioarei Maria, celei pline de har, dar și de postul cu care ea însăși s-a pregătit pentru ceasul despărțirii de această lume, pentru reîntâlnirea cu Dumnezeu-Omul, Cel născut dintr-însa. Asemenea celorlalte perioade de ajunare de peste an, Postul «Adormirii Maicii Domnului» a cunoscut un parcurs îndelungat până a ajuns la forma și durata de astăzi, iar, ca să lămurim problema modului de postire, trebuie să facem apel şi la sfintele canoane și la celelalte prevederi tipiconale prezente în învățătura Bisericii. Astfel, în cartea «Tipicul cel Mare şi Învăţătura pentru posturi», din Ceaslovul Mare, se prevăd următoarele reguli de postire: lunea, miercurea şi vinerea se ajunează până la Ceasul al IX-lea din zi (aprox. orele 15.00-16.00), când se consumă mâncare uscată, marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. «Pravila Mare» dă dezlegare la vin şi untdelemn şi pentru zilele de marţi şi joi, iar, la 6 august, când sărbătorim «Schimbarea la Faţă» a Mântuitorului Iisus Hristos, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, pentru că este pricinuitoare de lumină! În decursul Postului «Adormirii Maicii Domnului», ca o rânduială specială, de-a lungul întregului post, se impune săvârșirea celor două «Paraclise» ale Maicii Domnului, similitudine între rânduielile ajunării din postul Maicii Domnului şi al Sfintelor Paști, ceea ce înseamnă că la acest aspect se refereau bătrânii evlavioși, atunci când afirmau că postul «Sfintei Mării» este rupt din Postul Mare
Profesor dr.Vasile GOGONEA

Articolul Postul «Adormirii Maicii Domnului» e un timp duhovnicesc – ,,Măreşte, sufletul meu, pe Domnul! Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Domnul Profesor, Petru Rădulea, a pătruns în sfera noastră de admirație de cum l-am cunoscut, odată cu ,,descălecarea” Domniei Sale pe meleagurile care l-au produs, cu dorința de a fi mai aproape de părinții săi ajunși pe plaja bătrâneții și având nevoie de sprijin. Un profesor de excepție, un dascăl autentic și un mare caracter. Dar pentru că viața este o perpetuă călătorie, dorim să mergem pe firul ei de la începuturi. Un curriculum vitae bogat în fapte exemplare.
S-a ivit în viață într-o zi de august a anului 1931, în comuna Crasna, satul Aninișul din Deal, o așezare submontană pitorească, din părinții Aurel și Lucreția, oameni modești, harnici și buni gospodari, truditori ai pământului subcarpatic, care au adus pe lume opt copii. Cu excepția unui fiu care s-a prăpădit în Munții Tatra, în al Doilea Război Mondial, toți ceilalți au depășit vârsta octogenară. Bucuroasă de noul venit pe lume, mama n-a uitat să-i pună la ursitori, pe lângă altele, un creion și o carte, de care a avut parte pe întregul portativ al vieții. Până la 13 ani, nu s-a despărțit de plaiurile natale, bucurându-se de o copilărie fericită, specifică celor care s-au născut și au crescut la țară. Andrei Pleșu avea dreptate când spunea că o copilărie care nu este petrecută și în mediul rural nu este întreagă. Universul copilăriei reprezintă și prima treaptă a cunoașterii. Înainte de a-și însuși buchile abecedarului, a învățat „să citească” în marea carte a naturii.
De mic s-a familiarizat cu foșnetul pădurii din apropiere, cu ciripitul păsărilor, cu cântecul cucului, cu trilurile privighetorii, mergea cu oile la păscut pe plai sau pe luncă, se bucura când într-o undiță rudimentară mai cădea câte un peștișor din apa Aninișului sau când da peste cuiburi de păsări, îi plăcea să culeagă flori din fânețe, atras de bâzâitul albinelor sau de prezența fluturilor multicolori, s-a obișnuit cu zgomotul apelor repezi venite de pe munte, cu ploile torențiale de vară, cu vânturile ce uneori băteau cu putere, se bucura de răsăritul și apusul soarelui, dar și de nămeții pe care îi străbătea, înotând până aproape de brâu, fără pârtie, în mersul său până la Școala Primară din Aninișul din Vale unde a urmat cele șase clase. Din copilărie reține o credință populară care stăruia din vechime în partea locului. Când pe Valea Mare cucii se întreceau la cântat, copiii, dornici de o distracție copilărească, de o joacă infantilă, pe rând se adresau acestei păsări încântătoare cu întrebarea: cucule, câți ani îmi dai? Numărul anilor se măsura în funcție de câte ori cucul își striga numele între pauze. Venind rândul lui Petru, cucul a cântat de 78 de ori, după care s-a oprit.
O parte din copilărie și pubertatea au fost umbrite de cel de-al Doilea Război Mondial. Școlarului Petru Rădulea îi plăcea să recite poezii la serbările școlare, iar duminica spunea ,,Crezul” la biserică. De la o vârstă fragedă și-a format deprinderi de muncă. Învățătorul, observând capacitatea elevului, a stăruit pe lângă părinți să-și dea copilul la o școală superioară, să devină Domn. Și cum visul său era să se facă învățător, în acel an încărcat de istorie, 1944, în urma unui examen riguros susținut la Școala Normală de Băieți ,,Spiru Haret” din Târgu-Jiu, se număra printre cei 40 de reușiți din totalul de 90 de candidați. Desigur că parcursul celor opt ani de școală normală n-a fost ușor, având în vedere neajunsurile materiale de după război la care s-a adăugat seceta din 1946. O perioadă, școala normală, fiind ocupată de un spital în care erau tratați ostașii sovietici răniți, cursurile s-au desfășurat în alte localuri, iar elevii au locuit la gazde. Destul de greu a fost pentru fostul copil crescut liber, în pitoreasca natură submontană, să se adapteze cu un program strict impus de școală și mai ales de internat. Nu de puține ori, elevii se amuzeau atribuind școlii supranumele ,,Siberia”, adică frig în internat, sau ,,Bastilia”, după celebra fortăreață din Paris, simbol al tiraniei absolutismului monarhic.
Cu toate acestea, se învăța carte pe vremea aceea, grație unor profesori exigenți, mulți dintre ei absolvenți ai cursurilor universitare cu mențiunea ,,magna cum laude”. Aceștia au reușit să le amplifice universul cunoașterii, să le potolească setea de informații cognitive, să-i învețe cum să învețe și îndeosebi să creeze ,,stări de spirit”. Au acordat o atenție deosebită practicii pedagogice. Așa cum mărturisea domnul profesor Petru Rădulea, acești dascăli au constituit modele pentru conduita sa profesională. După cursul inferior ( I – IV ), se dădea un examen de capacitate, iar cursul superior (V – VIII) se încheia cu un examen de stat, după care, cei reușiți erau declarați învățători. Întrebat la repartiție ce preferință are, tânărul absolvent a răspuns cu promptitudine, spre surprinderea comisiei: ,,Unde țara are nevoie de mine !“.
Repartizat la Școala Roșia de Amaradia, debutul în apostolatul didactic n-a fost de bun augur. Negăsind o gazdă în tot satul, câteva nopți a dormit în cancelaria școlii, până când a găsit în satul vecin, Șitoaia, un gospodar înstărit care să-l găzduiască, în jurul căruia s-a iscat un scandal provocat de niște activiști obtuzi de la raion, motivul fiind că țăranul respectiv era trecut la chiaburi. Veniți la fața locului să se lămurească de adevăr, că nu există o altă posibilitate de cazare, au plecat cu coada între picioare, iar dascălul a rămas la aceeași gazdă.
A urmat stagiul militar de trei ani la Constanța, la o unitate de construcții, deoarece tatăl său fusese condamnat la doi ani de închisoare pentru ,,subminarea economiei naționale” ( ! ? ), în realitate, pentru că a vândut niște porci la Petroșani, hrană pentru mineri. A executat doar șase luni la Poarta Albă, fiind grațiat în urma unui memoriu trimis Consiliului de Stat. De reținut un amănunt demn de luat în seamă: în timpul călătoriei cu trenul spre Constanța, a stat tot timpul cu ochii pe geam să vadă Podul de la Cernavodă, peste Dunăre, o construcție realizată de inginerul român Anghel Saligny, temerară pentru vremea aceea. Observând istețimea, scrisul caligrafic și ortografic al tânărului militar, a fost reținut ca furier la Compania de pază, iar după șase luni a fost transferat la Comandamentul Unității, ca șef al Biroului Foi de Drum, o misiune anevoioasă și de mare răspundere, mai ales că a luat în primire o gestiune cu multe nereguli, unde totul era vraiște. După câteva luni de eforturi susținute, în condiții insalubre, cu un iluminat precar și cu program prelungit, a reușit să pună ordine în gestiune, astfel că, după o verificare la sânge efectuată din partea Controlului Financiar al Marelui Stat Major din Ministerul Forțelor Armate, ofițerii respectivi, împreună cu comandantul unității și cu șeful Serviciului Financiar, mulțumiți de prestația militarului Petru Rădulea, au hotărât să trimită o scrisoare de mulțumire Primăriei din comuna Crasna, spre a fi prezentată într-o adunare comunală și apoi înaintată părinților.
În urma efectuării stagiului militar, după o tentativă nereușită de a ocupa un post în Oltenia, împreună cu un coleg de cătănie, tot învățător, ia decizia să plece în Maramureș, raionul Sighet. Ajuns la Secția de Învățământ a raionului Sighet, este repartizat la Școala Călinești, pe o catedră de biologie-geografie, discipline îndrăgite pe timpul școlarității, dorind să se specializeze, urmând facultatea de profil. Bine primit de colegi, într-o lume nouă, necunoscută, o zonă geografică plină de farmec, bogată în istorie, în mituri, în credințe și obiceiuri ce stăruie din străvechime, cu o gastronomie aparte, cu oameni domoli, blajini și reverențioși, Domnul profesor se încadrează cu ușurință în cutumele locului, se deprinde cu dulcele grai maramureșan și cu salutul dintre oameni: ,,Lăudăm pe Isus”, la care se răspunde cu ,,Lăudat să fie-n veci” !
În anul următor, 1957, susține examen de admitere la Facultatea de Științe Naturale – Geografie, cursuri fără frecvență, a Universității Babeș – Bolyai din Cluj – Napoca, fiind clasificat pe primul loc. În cei șase ani de facultate (1957 – 1963) a obținut rezultate bune și foarte bune. Urmează doi ani de directorat la Școala Călinești. Ca profesor de biologie, a realizat un lot școlar cum scrie la carte, apreciat de șefii ierarhici, de oamenii localității și de o delegație sosită din Bulgaria, într-un schimb de experiență. Pe baza rezultatelor obținute, este promovat ca inspector școlar, apoi începând cu anul școlar 1961-1962, este numit șeful Secției Învățământ a raionului Sighet, funcție pe care o îndeplinește cu brio până în septembrie 1965, când, cu mare greutate, primește aprobarea să fie transferat în regiunea Oltenia, cu dorința de a fi mai aproape de părinți și de a pune capăt celibatului. Ministerul Învățământului i-a aprobat numirea ca professor de biologie la “Liceul Teoretic Peșteana – Jiu”, apoi, în toamna anului 1967 a fost numit șeful Secției de Învățământ a raionului Gilort. În urma noii împărțiri administrative a țării, 1968, fiind desființate raioanele și reînființate județele, domnul profesor Rădulea este numit inspector – șef al Inspectoratului Școlar Județean Gorj, funcție deținută până în anul 1972, când este numit director al Liceului ,,Tudor Vladimirescu” din Târgu – Jiu. Tot în 1968 se căsătorește cu gorjeanca Elena Bălă, profesoară de matematică, cu studii superioare tot la Cluj- Napoca. După căsătorie, Elena Rădulea vine prin transfer de la Liceul Segarcea, fiind încadrată la Liceul Economic și de Drept Administrativ din Târgu – Jiu de unde iese la pensie în anul 1998.
În anul 1974 devine titularul unei catedre de geografie la Liceul Pedagogic, în urma unui concurs, printr-o lucrare scrisă care a fost notată cu media 9,50. Ca urmare a reducerii numărului de elevi la liceele pedagogice, catedra de geografie a intrat în restrângere de activitate. În situația aceasta, a cerut transferul la Liceul ,,Tudor Vladimirescu” începând cu anul școlar 1976 – 1977, unde a funcționat ca profesor și director adjunct până în anul 1990, când, prin concurs, a ocupat un post de inspector școlar teritorial în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Gorj până în 1993, când s-a pensionat.Toate gradele didactice au fost susținute la timp, obținând medii foarte bune.
Educația primită în familie, educația și zestrea intelectuală primite în școală și în facultate, exigența sporită și permanentă față de propria pregătire – acestea au dat strălucire calităților sale de eminent profesor și pedagog. A pornit de la ideea că autodidaxia este cheia de boltă pentru respingerea rutinei și a lenei intelectuale. În tot cursul vieții sale, a considerat că exemplul este cel mai de seamă mijloc educativ în familie, în școală și societate. Permanent a îmbinat predarea la clasă cu cercetarea. Cercetarea a fost efectuată după reguli clasice, constând mai întâi în parcurgerea unei literaturi de specialitate care este consemnată în bibliografiile cărților publicate, apoi, printr-o cercetare nemijlocită, directă pe teren, solicitându-i eforturi susținute, răbdare și probleme de ordin pecuniar. Roadele iscusitului cercetător Petru Rădulea își găsesc ilustrarea în cărțile publicate:
1. Istoria Colegiului Național ,,Spiru Haret”, vol. I (Monografia învățământului pedagogic din județul Gorj) Editura Rhabon, Târgu-Jiu, 2005;
2. ,,Școala gorjeană în contextul dezvoltării învățământului românesc”, vol.I și II, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2007 – Petru Rădulea și colaborare Gheorghe Gămăneci, Vasile Aremia;
3. ,,Geografia Gorjului”, Editura Măiastra, 2005;
4. ,,Monumente istorice și monumente ale naturii în județul Gorj”, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2018;
Ultimele două sunt cărți fundamentale și impunătoare atât prin informația bine structurată cât și prin prezentarea iconografică realizată cu pricepere. Ultima cuprinde o tratare istorică, geografică, etnografică, botanică și zoologică privind monumentele istorice și ale naturii din județul Gorj. O cercetare făcută cu acribie.
Pentru activitatea laborioasă depusă în procesul de instruire și educație, de îndrumare și de control, a fost apreciat și recompensat cu titluri, medalii, ordine, diplome de onoare și de excelență: ,,Profesor evidenţiat” printr-un ordin al Ministerului Învățământului, “Medalia Muncii” printr-un decret al Consiliului de Stat, “Ordinul Muncii”, clasa a III-a, prin Decretul Consiliului de Stat.
Profesorul Petru Rădulea este unul din caracterele tari: integru, imperturbabil, circumspect, comprehensiv, charismatic și afabil. Dreptatea, adevărul, onestitatea, bunătatea, modestia, generozitatea, sinceritatea, moderația, perseverența, stăpânirea de sine, curajul de a spune lucrurilor pe nume, corectitudinea și solicitudinea îi aparțin, sunt stăpânele sale. Știind că dreptatea este de partea lui, n-a cedat presiunilor venite din orice parte, chiar și din sfera politicului. În cele din urmă, era acceptat punctul de vedere al profesorului. Până și numele se asociază caracterului. Antroponimul ,,Petru” este de origine greacă, ,,Petros”, latină ,,Petrus” (gr.,,petros” se traduce prin cuvintele ,,piatră” și ,,stâncă”). Patronimul ,,Rădulea” provine de la “Radu”, cu sufixul –ulea, alternanța vocalelor a/ă. Patronimul ,,Radu”, folosit și ca antroponim, este numele purtat de mai mulți domnitori munteni.
Pe întregul carusel al vieții, s-a dăruit cu pasiune meseriei de dascăl, bucurându-se de stima elevilor și a părinților. Slujind catedra cu devoțiune și cu credință aproape un semicentenar, profesorul Petru Rădulea și-a onorat și iubit profesia până la patimă, s-a identificat cu ea. I-am admirat întotdeauna ținuta impecabilă, nelipsita cravată și acum la pensie, mărturisind că o poartă și în casă. Se simțea fericit în fața elevilor. Viața profesorului s-a situat mereu la înălțime, numai pe creste (termen geografic), să fie mai aproape de cer, să-și scalde privirea în zări.
A pătruns în sfera admirației noastre armonia familiei, consimilitudinea cu distinsa doamnă, profesoară de matematică, care i-a dăruit profesorului doi copii care vor fi instruiți și educați după chipul și asemănarea părinților: Mona, medic, absolventă a Facultății de Medicină “Carol Davila” din București și Liviu, care a terminat Facultatea de Matematică a Universității București, așezați la casele lor cu domiciliul în Capitală. Cei trei nepoți, până la vârsta școlară, au locuit în Târgu-Jiu, în grija bunicilor, cărora le-a încetinit ritmul de îmbătrânire. Cel mai mare din nepoți este absolventul unor studii superioare de informatică din Anglia și lucrează la o firmă din Londra.
După ieşirea la pensie, 1993, munca intelectuală nu a contenit, dimpotrivă s-a amplificat prin cercetarea unor teme din specialitatea sa, Biologie-Geografie, materializată în cărţile publicate. Abonat permanent la reviste de specialitate şi la ,,Formula As”, scrisul şi cititul, probabil şi gena transmisă de la părinţi, l-au ajutat să ajungă la frumoasa vârstă longevivă, în prag de a împlini 95 de ani, pe 3 august, anul în curs.
Era bucuros că a ajuns la această etate şi mulţumea destinului că i-a dăruit o asemenea soţie care i-a fost pavăză vieţii, sănătăţii şi activităţilor sale. Dar Timpul, ,,Focul în care ne ardem cu toţii existenţa” (Nietzsche) n-a mai avut răbdare. 25 aprilie 2026 avea să fie ziua sa fatală.
Din relatările distinsei doamne Rădulea, soţia celui dispărut, am rămas profund impresionat de comportamentul etic al celor două odrasle, Liviu şi Mona, de modul cum l-au ocrotit pe tatăl lor în cele 3 săptămâni de suferinţă, afirmând că vor rămâne alături de dânsul până când va pleca în Lumea celor Drepţi. Educaţi după chipul şi asemănarea părinţilor, un asemenea comportament a atins sublimul.
O dovadă că s-a bucurat de iubirea şi preţuirea semenilor, a fost prezenţa în număr mare la înmormântare a foştilor colegi şi elevi, a consătenilor pentru a-şi lua rămas bun de la cel care şi-a dat duhul. ,, Eripitur persona, manet res” (lat. ,,Omul dispare, opera rămâne”, a spus Lucretius în poemul său ,,De rerum natura” (lat. ,,Despre natura lucrurilor”). Omul e într-adevăr trecător, dar el poate trăi veşnic prin operele sale.
Iubească-l şi Cerul, şi Pământul pe acest autentic Dascăl şi un mare Caracter.
Constantin E. Ungureanu

Articolul IN MEMORIAM Petru Rădulea – o culme de viață trăită cu intensitate și în deplină moralitate apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Participanți din Belgia, Germania, Franța, Austria și România, la ediția din acest an
Ediția din acest an a Simpozionului Internațional de Pictură reunește un număr de opt artiști consacrați din România, Belgia, Germania, Franța și Austria, artiști plastici care vor crea lucrări inspirate de spiritul și moștenirea artistica a marelui sculptor Constantin Brâncuși. Artiștii participanți la Simpozionul amintit sunt: Maria-Magdalena Amărioarei (Belgia), Georgiana Brandt (România), Daniela Pasca (Belgia), Fabian Schooh (Germania), Pierre Bernard Octave Spencer (Franța), Marina Alina Staicu (România), Herbert Christian Stoger (Austria) și Alina Lelijak (România).

,,Dedicație lui Brâncuși” – tema ediției 2026 a Simpozionului Internațional de Pictură
Tema din acest an a Simpozionlui Internațional de Pictură este ,,Dedicație lui Brâncuși”, în contextul împlinirii a 150 de ani de la nașterea părintelui sculpturii moderne; de remarcat este faptul că toți artiștii participanți sunt apreciați la nivel internațional, având un portofoliu impresionant de expoziții și numeroase premii obținute. Artiștii își vor concepe lucrările la Hobița, un loc cu multe semnificații în lumea artei universale, iar lucrările vor fi realizate în acrilic. Ulterior, picturile vor fi prezentate publicului în cadrul unei expoziții găzduite de Pavilion Art 360, iar vernisajul acestei expoziții va avea loc în data de 8 august 2026, începând cu ora 18.00.
Simpozionul Internațional de Pictură este organizat, în perioada 1 – 8 august 2026, sub egida ,,Atelierelor Brâncuși 2026”, proiect realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al municipiului Târgu-Jiu, Consiliului Județean Gorj, Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare ,,Constantin Brâncuși”, filialei Gorj a Uniunii Artiștilor Plastici din România și Universității ,,Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu.
Marius STOCHIȚOIU

Articolul Artiști plastici din 5 țări europene, participanți la lucrările Simpozionului Internațional de Pictură 2026 apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Organizat de Consiliul Județean Gorj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Primăria și Consiliul Local Godinești și Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, festivalul a reunit tineri interpreți și ansambluri folclorice din Gorj și din alte județe ale țării.

Concurenții au urcat pe scenă cu momente artistice deosebite, impresionând prin autenticitate, talent și calitatea interpretării.

Juriul a avut o misiune dificilă în desemnarea câștigătorilor, fiecare prestație fiind răsplătită cu aplauzele publicului.

La Secțiunea Tarafuri, Premiul I a fost câștigat de Taraful lui Victor Rap din Pârâul de Pripor, apreciat pentru interpretarea autentică și valoarea artistică.

La Secțiunea Dansuri Populare, Premiul I a revenit Ansamblului de Datini „Roua Cloșani” din Padeș, coordonat de profesorul Carmen Sarcină. Ansamblul, înființat în anul 1997, și-a confirmat încă o dată valoarea, oferind un spectacol apreciat atât de juriu, cât și de spectatori.

Festivalul poartă, din anul 2024, numele profesorului universitar doctor Nicolae Mischie, personalitate marcantă a localității Godinești, în semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea comunității.

Și în acest an, Festivalul Folcloric Concurs pentru Tineret „Nicolae Mischie” a demonstrat că tradițiile autentice sunt duse mai departe de noile generații, consolidându-și statutul de unul dintre cele mai importante evenimente dedicate folclorului din județul Gorj.

Articolul Câștigătorii Festivalului „Nicolae Mischie” au fost premiați la Godinești apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Lucrările continuă pe mai multe sectoare ale DN 7
Potrivit DRDP Craiova, echipele de intervenție montează plase de siguranță și bariere de retenție pe versanții aflați de-a lungul DN 7, între Călimănești și Câinenii Mari, într-o zonă caracterizată de formațiuni stâncoase friabile și instabile. Lucrările nu pot fi suspendate înainte de finalizarea operațiunilor de punere în siguranță a versanților, deoarece există riscul desprinderii unor blocuri de piatră care ar putea provoca accidente grave. În baza avizului emis de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) și Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția Rutieră, restricțiile de circulație vor fi aplicate în perioada 1 – 31 august 2026. Măsurile vizează următoarele sectoare ale DN 7: km 198+200 – 207+000, km 216+000 – 219+000 și km 224+000 – 227+300. În schimb, sectorul cuprins între km 228+000 și km 233+200 a fost exceptat de la restricții, după finalizarea lucrărilor de rănguire și protecție a versanților. Restricțiile vor fi în vigoare de luni până sâmbătă, între orele 08:00 și 17:30, în timp ce duminica și în zilele de sărbătoare legală circulația se va desfășura fără aceste limitări. Pe durata intervențiilor, autovehiculele cu masa totală maximă autorizată de peste 7,5 tone nu vor putea circula pe sectoarele afectate. Pentru vehiculele cu masa de până la 7,5 tone, circulația va putea fi restricționată sau chiar oprită temporar, în funcție de etapa lucrărilor și de condițiile din teren.

Opriri temporare
În zonele unde se lucrează, circulația se desfășoară alternativ, pe un singur sens, fiind dirijată de piloți de trafic.
În anumite etape ale intervențiilor, autoritățile avertizează că pot fi instituite opriri temporare ale circulației pentru desfășurarea lucrărilor în condiții de siguranță.
DRDP Craiova le recomandă șoferilor să respecte semnalizarea rutieră temporară și indicațiile personalului aflat pe teren, subliniind că măsurile au ca obiectiv prevenirea căderilor de pietre și protejarea participanților la trafic pe unul dintre cele mai dificile sectoare montane ale rețelei naționale de drumuri.
M.C.H.

Articolul Restricțiile de trafic pe Valea Oltului, încă o lună apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi”!
Aşadar, în Duminica a 9-a după Rusalii, putem constata că marea învolburată înseamnă chiar lumea de astăzi în care trăim, cu bune și cu moment grele, unde noi suntem expuși la multe și diverse provocări care ne afectează în mod direct sau indirect, iar, această mare zbuciumată nu are o hartă propriu-zisă sau vreun substrat de izbucnire furtunoasă, când vântul este împotrivă, așa cum a fost și la a patra strajă din noapte, cum textul Sfintei Evanghelii ne spune: «În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului (Matei 14, 22-34), aşa că surprindem un text care ne sugerează faptul că Dumnezeu este capul Bisericii, această instituţie care nu are greşeală, dar, nu biserica de zid, nu preoţii sau episcopii sau patriarhii sau credincioşii, ci, toţi la un loc, văzuţi ca instituţie dumnezeiască şi omenească. Prin legile ei, Biserica vine cu anuite reguli, iar, din moment ce ai acceptat să fii în Biserică, regulile instituite ca legi devin obligatorii, nu mai sunt la voia liberă a omului, şi dacă omul acceptă să fie ucenic, atunci trebuie să respecte aceste reguli. Fiecare credincios, dacă se uită în jurul său, ba vede unul mai bătrân, ba unul mai tânăr, deci, înseamnă că fiecare şi-aduce aminte că a fost şi el tânăr, dar fiecare-şi aduce aminte şi că va fi bătrân, de aceea, trebuie să nu pierdem nimic din bucuriile şi frumuseţile vieţii, pentru că numai Dumnezeu ne poartă în multe furtuni care ne pot răsturna corabia gândurilor, apoi, ne întinde mâna, ne apucă de mână, ne salvează, ne mustră, dar, în realitate, suntem vii!

,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit”?
În cele din urmă, să spunem că toţi în acestă viaţă suntem încercaţi de necazuri, adică, de valurile care lovesc barca vieţii noastre zi de zi, deoarece, fiecare în parte şi toţi la un loc, în comuniune, călătorim pe o mare în furtună, dar, să nu deznădăjduim pentru că la capăt ne aşteaptă limanul. Cei care vrem să ne mântuim, aici, pe acest pământ, vom trece prin necazuri, multe necazuri, aşa cum o spune Însuşi Dumnezeu: ,,Prin multe necazuri trebuie să intrăm noi în Împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22), ca să ne învrednicim Împărăţiei celei cereşti, aşa că se cuvine să trecem prin furtuna necazurilor, dar, să nu deznădăjduim, pentru că acela care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi rămâne credincios Lui, la sfârşit, va fi mântuit! Dar, pentru a străbate valurile vieții, trebuie să avem o credință lucrătoare, fiindcă, indiferent dacă ne convine sau nu, la Dumnezeu nu merge cu jumătăți de măsură. Deci, să nu fim «puțin credincioși», așa cum Domnul Iisus Hristos S-a adresat lui Petru (14, 31), și nici să ne îndoim în sinea noastră, pentru că Hristos este întotdeauna la cârma corabiei, ca un comandor iscusit de la Care învățăm cu timpul că trebuie să fim oameni echilibrați chiar și atunci când puntea se clatină, deci, să știm să ne raportăm la schimbările de vânt. În viaţa reală, valurile și «viforul ispitelor» ne copleşesc, atunci când ne îndepărtăm de corabie, care simbolizează Biserica, stâlp și temelie adevărului, când valurile înspumate ne clatină și atunci când nu ascultăm de învățăturile lui Dumnezeu și ale părinților, când nu postim, nu ne spovedim și nu participăm la slujbele bisericii, adică, nu ducem o viață plăcută lui Dumnezeu! În concluzie, să nu ne temem de furtuni, adică, de necazurile vieții cu care, la un moment dat, toți suntem încercaţi, mai ales că în viață nu există doar bucurii, ci și tristeți, iar, uneori, valurile sunt blânde și te duc încet către țărmul dorit, alteori, vin furtuni și valuri mari care ne rostogolesc şi ne înricoşează, care ne udă și ne induc teamă, dar, important este să nu deznădăjduim, pentru că, prin rugăciune, cu Voia Lui Dumnezeu, la un moment dat, totul se va liniști! Aflându-ne la începutul Postului «Adormirii Maicii Domnului», se cuvine, așa cum ne spun aceste versuri inspirate și care sunt închinate Maicii Preacurate: ,,Călători pe-o mare,/ Veșnic tulburată,/ Noi ne-am pus în tine,/ Chiar nădejdea toată”, aşa că, fără încrederea în Dumnezeu, în Maica Domnului și în Sfinți, rămânem neputincioși înaintea necazurilor și a ispitelor! Dar, trebuie să îndrăznim și să fim cât mai insistenți în rugăciune, prezenți în casa lui Dumnezeu, cu precădere, să învățăm cu toții să nu ne temem de valurile vieții, ci să le folosim pentru a înainta și a trece senini prin toate, urcând duhovnicește de pe pământ la cer, unde orizontul devine mai larg și sufletul mai adânc, mai curat, țintind Împărăția cea veșnică a Preasfintei Treimi, pentru că în Atotputernicia Sa, numai Dumnezeu ne poartă în multe furtuni care ne pot răsturna corabia gândurilor, apoi, ne întinde mâna, ne apucă de mână, ne salvează, ne mustră, dar, în realitate, suntem vii!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

Articolul Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne poartă în multe furtuni care ne pot răsturna corabia gândurilor, apoi ne întinde mâna, ne apucă de mână, ne salvează, ne mustră, dar, în realitate, suntem vii! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

M-am reîntâlnit aici cu prieteni din sfera umorului și a graficii satirice de pe tot cuprinsul țării. Vineri după-amiază manifestarea a fost deschisă la Centrul Cultural din localitate, în cadrul expoziției grafice pregătită cu multă atenție la parterul instituției, în prezența primarului orașului. Aș preciza, de la bun început, că pilonii de rezistență ai Festivalului au fost dl. Marius Ursaciuc, primarul orașului, dl. Constantin Moldovan, colegul nostru umorist, fiu al zonei, implicat de ani în organizarea festivalului, dl. Robert Gălăvan, muzeograf și dl. Sorin Poclitariu, recunoscut poet humorean.
Revenind la deschiderea oficială, surpriza a constituit-o prezența unui grup numeros de copii, în costume tradiționale, salonul de grafică găzduind și o expoziție cu lucrări realizate de elevi. Pe durata întregii seri, graficieni renumiți și-au deschis “atelierele” de lucru, în fața Centrului Cultural, de portretele și de caricaturile realizate bucurându-se atât participanții la festival cât și localnicii. Dimineața zilei de sâmbătă ne-a purtat spre muzeele oului și păpușilor din porțelan, prin amabilitatea coproprietarei Cătălina Orșivschi. Frumusețea exponatelor și acuratețea informațiilor, primite chiar de la Cătălina, au fost condimentate de replicile pline de umor ale participanților, cu dueluri savuroase între Petru Ioan Gârda și Nelu Moldovan. La ora prânzului „sub amenințarea unor firavi nori de ploaie”, ne-am îmbarcat în telescaunul Șoimul, din Parcul Ariniș, spre turnul din vârful crestei, locul de pornire al schiorilor pe timpul iernii dar și al iubitorilor de tiroliană, pe timpul verii (se spune că ar fi cea mai lungă din Europa).
Am privit orașul de la înălțime, prin lunetele din turn sau obiectivele aparatelor de fotografiat (din telefoanele mobile), am imortalizat momentul în fotografii (deja postate de Todo), și am revenit la baza telescaunului pentru prânzul copios.
Festivitatea de premiere a fost organizată în aer liber, în același parc Ariniș, începând cu ora 18. Au fost prezentați câștigătorii secțiunilor festivalului și au urcat pe scenă graficienii și umoriștii premiați sau invitați.
Spre surprinderea tuturor, spectatorii prezenți au depășit cu mult numărul scaunelor amplasate, dată fiind festivitatea de premiere a elevilor olimpici din localitate. Raportând numărul olimpicilor la populația orașului, cred că norma de reprezentare este mult peste media națională. Felicitări învățământului humorean!
Spiritul epigramei a marcat și spectacolul de final, susținut de Vasile Muraru, Valentina Fătu și Daniela Tănase.
Cina bogată și bine “udată”, ca și în seara zilei de vineri, ne-a fost oferită de Sorin Poclitariu. Concursurile de epigrame ad-hoc au fost întrerupte doar de cel devenit celebru prin versurile mele, “Bratu cu chitara”!
Dimineața zilei de duminică ne-a reunit la micul dejun, pentru impresiile de final, dar nostalgia celor petrecute se citea pe toate fețele. Grija organizatorilor asociată ospitalității bucovinene au propulsat evenimentul în fruntea manifestărilor de acest gen. Felicitări tuturor “făptuitorilor”!
Mai jos diploma și materialul meu, răsplătit cu premiul III la Secțiunea Epigramă:
PROPAGANDA – DEFINIȚIE
Când vădită, când ocultă,
E rețeta consacrată
Care vinde marfă multă…
Și mai toată expirată!
ATENȚIONARE
A ținut să mă prevină
Doamna ce-o doream la pat:
,,Propaganda n-o să țină…
După ce m-am dezbrăcat!”
PROPAGANDĂ ÎN CAMPANIE
Ne promise ca-n Apus,
Libertate, bunăstare
Și-a țintit atât de sus…
C-am rămas cu ochii-n soare!
PROPAGANDĂ AMOROASĂ…
Cu laude că-i viguros,
Șiret, mă trase în păcate,
L-aș reclama pe ticălos…
Dar… laudele-s meritate!
ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ (Amfibrah)
Îngăduie-mi, Doamne, să mor,
-Că voia ți-e sfântă și dreaptă,-
Când iau un trofeu la Humor;
(Să nu zic la Sfântul Așteaptă!)
Mihai LUNGESCU

Articolul O nouă reușită și la… Gura Humorului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul In Memoriam: Alexandru Doru Șerban (4 iul. 1948 – 26 iul. 2011) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

,,Dumnezeu vede cu ce preţ cauţi binele altora şi nu pe al tău”!
-V.G. Sunt îngrijorat, pentru că după-amiază, trebuie să merg la o şedinţă a Consiliului local al Primăriei Ţicleni pentru validarea unui titlu onorific!
-Sf. A. Dumnezeu vede cu ce preţ cauţi binele altora şi nu pe al tău!
-V.G. Întotdeauna am crezut că eşti un sfânt al rugăciunii pe care o am în suflet!
-Sf. A. Găseşti în rugăciune o seamă de cuvinte, răspuns la atâtea lacrimi… şi unele şi altele se adună la măsuţa Sfintei Spovedanii, unde Mila lui Dumnezeu străluceşte în ele, ca soarele în picurii de rouă! Strălucirile acelea, prinse din lacrimi, împreuna le dăm învăţături din vreme urmaşilor, în neam şi în neam, ca să nu mai orbecăiască şi ei în noaptea neştiinţei şi a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care îi chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi cruntă pământul. Este şi o cale mai senină: trăirea învăţăturii creştine în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră! Asta e singura cale sigură, asta e Cărarea, dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor!
-V.G. Cum se face că de la Dumnezeu vine începutul vieţii pământeşti şi tot de la Dumnezeu vine şi sfârşitul?
-Sf. A. De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume că: toţi oamenii, fără deosebire, suntem în acelaşi timp şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu (Ioan I, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh făpturi cereşti, care, însă, petrecem vremelnic în corturi pământeşti (II Corinteni 5, 1). De la Dumnezeu ieşim (I Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne întoarcem! Fericit cine se întoarce s-ajungă iar Acasă, rotunjind ocolul!
-V.G. Dumnezeule, Doamne, ce cuvinte frumoase care îmi luminează sufletul!
-Sf. A. Aceasta e cărarea. Unii, însă, nu se mai întorc… Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi-i încâlceşte în lume cu pofte pieritoare! Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi de aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică răului bine, şi binelui rău (Isaia 5,20), şi nu mai vor să se întoarcă! Vremea li se gată, puterea li se stinge şi aşa îi prinde noaptea (Ioan 9,4), adică, moartea, rămaşi rătăciţi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă!

,,Să nu așteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăința prin necazuri de tot felul”!
-V.G. Care este preţul pocăinţei, cu formele şi limitele dragostei nemărturisite?
-Sf. A. E o întrebare subtilă, dar, lucrul care îi arde pe toți este pocăința pe care o trimite Dumnezeu, vrem sau nu vrem! De aceea este bine să ne pocăim de bunăvoie, să nu așteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăința prin necazuri de tot felul, căci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt păcatele noastre!
-V.G. Ca unui păcătos declarat, ce îmi poţi spune despre chemarea omului la pocăinţă?
-Sf. A. Şi cel mai rău om poate să se transforme într-un bun creștin, atunci când simte chemarea lui Dumnezeu la pocăință!
-V.G. Sfântul meu drag şi negrăit în cuvinte, în încheierea dialogului nostru, te rog să-mi spui o poveste adevărată!
-Sf. A. Dragul meu, la începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo, iar, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure. Fugarul, obosit după atâta goană, a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei case. Desigur că acolo putea găsi ceva de mâncare şi haine. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii. Parcă trezit dintr-un coşmar, evadatul o îndemnă pe tânăra mamă să nu se sperie, se aşeză alături şi o întrebă, ce probleme o fac atât de nefericită. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soţul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban şi că, de foame şi frig, copilaşul s-a îmbolnăvit. ,,Lasă, femeie, îi spuse puşcăriaşul, o să te ajut eu!  Nu vreau să furi pentru mine şi nici să sufere cineva nu doresc! Nu-ţi face griji, nu va suferi nimeni”, i-a răspuns evadatul şi a luat-o pe femeie cu el. Când au ajuns împreună în faţa poliţiei, aceasta l-a întrebat mirată: ,,Ce faci”?, după care el i-a răspuns: ,,Lasă, ţi-am spus că n-o să sufere nimeni! Vino!”. Şi intrând cu ea în clădirea poliţiei, omul s-a predat, iar când şeful poliţiei a venit să vadă cu ochii lui dacă periculosul puşcăriaş este, în sfârşit, prins, acesta îi spuse comandantului: ,,Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fur câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită”! Şi, cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensă foarte mare, deoarece puţini credeau că cineva l-ar putea prinde şi preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, şeful poliţiei a plătit imediat femeii suma enormă, după care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă. Dar, după câteva zile, femeia, cerând o audienţă la directorul puşcăriei, i-a povestit acestuia totul, aşa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deţinutului său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia, directorul l-a graţiat, căci era obiceiul ca, o dată pe an, să fie eliberat pușcăriașul care s-a purtat cel mai bine. În acest fel, timpul ne-a dovedit că omul acela se schimbase cu adevărat, căci niciodată nu a mai făcut ceva rău!
-V.G. Doamne, Sfinte, sunt uimit de povestea aceasta!
-Sf. A. Este pilda pe care am spus-o într-o cuvântare ținută la o slujbă din 21 februarie 1942 şi pe care o puteţi găsi în lucrarea «Despre durerile oamenilor».
Profesor dr. Vasile GOGONEA,
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi

Articolul Sfântul Arsenie Boca de la Prislop, în dialog cu un păcătos – ,,Şi cel mai rău om poate să se transforme într-un bun creștin, atunci când simte chemarea lui Dumnezeu la pocăință”! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

2.Către orizontul literar transmodern(ist)
Deși Ioana Crăciunescu îmi cricește, onestă, să nu dau citate din poemele sale (vezi „Dialog” p. 21) eu tot am să recurg și la această metodă critică, transvaluativă. Iată cum sună o  haiginică «ars poetica» în maniera lui Matsuo Bashõ: „Nu da citate din poemele mele…/ Că mi se surpă trupul ca o pleavă de stele!” – splendidă comparație alegorică – n.n., I.P.B.).
Poetă citadină, clar neo- post-/trans-modernistă, ni se înfățișează azi ca o „compozitoare” și ca o „pictoriță” de tablouri de-o originalitate inconfundabilă, în curs de clasicizare. Ea cutează a redefini „poemul ca mijloc de transport în comun” – mod S.U.A.-ist de a recaligrafia marea poezie clinamenică, cu un scop pertinent: „izbăvirea acelei lumi închipuite”, însă izbăvită de ce anume? Păi, desigur, de riscul ca literele să iasă voalate din somn  ca într-un „coșmar al hranei cu prea mulți muguri”, ori intrigată fatal de „melancolia care se lăfăie în patul cazărmii”, în timp ce „umanitatea întinsă la soare… se unge din când în când cu un ulei fin, plăcut mirositor și privește în larg” către un nou orizont literar: cel transmodernitar.
Calitățile poeziei practicate de Ioana Crăciunescu sunt așadar finețea „limbajului poetic curent”, „cuvintele gândite efemeride pe  piciorul de sticlă al lămpii”, „lichefierea cuvântului” pândit insistent de „atentele corecțiuni ale lumii”, ironia și sarcasmul, ba chiar și cinismul fiind de ordinul evidenței; apoi resuscitarea sacrului în profan, poemele ei fiind construite, zău, ireproșabil, muzicale, rimate natural, aproape blagian ori  nichitastănescian. În acest sens poema „Maria Magdalena și  anotimpurile” e pură incantație, delicată demonstrație a triadei poundiene (phanopoeia/melopoeia/logopoeia): încărcarea cu sunet, proiectarea unei imagini vizuale asupra minții lectorului, invenția melodică, economia de cuvinte, durata relativă a silabelor, aprehensiunea intuitivă a organizării poetice ș.c.l. sunt aplicate ferm.

3.Harfa de mătase
Cărțile de poezie ale Ioanei Crăciunescu au fost, în epocă, just comentate de către cronicari literari redutabili precum Al. Piru, Lucian Raicu, Cornel Regman, Mircea Martin, Nicolae Manolescu, Cristian Livescu, Petru Poantă, Greta Tartler, Constanța Buzea, Victor Felea, Mihai Zamfir, Ion Negoițescu (acesta din urmă în volumul său „Scriitori contemporani” – n.n., I.P.B.).
Cum de profesie mi-s hermeneut și teoretician al literaturii, rămân pe aliniamentele mele fixate metodologic. Ideea poetică, poeta o descrie într-o metamorfoză arhetipală: „când ou, când larvă, când fluture”, grefată pe un erotikon ciclic (vezi „Mă iubește – te iubesc”, p. 18).
Discretul bacovianism, ușoara pecete a lui Mircea Ciobanu, influența unor  Elena Ștefoi, Ileana Mălăncioiu, Denisa Comănescu sunt absorbite firesc într-o pastă lirică (și plasă întrețesută crispat – elegant – n.n., I.P.B.) de „adevăruri strivite în  teascuri de risc”, de „tablouri celebre” pe care temerara poetă le renovează libertină, eroică, „cu capul în mâini tremurând” ori dimpotrivă donquijotându-și destinul, încercând să recupereze „manuscrisele orbului zburând peste câmp (fie el Homer, Borges ori Zahei Orbul – n.n., I.P.B.). Citez un monolog către Dumnezeu al personajului din „Periferie de odinioară” (de la pag. 27): „Doamne cât sunt de fericit, am câștigat războiul acestor iluzii, nici lancea nici platoșa, nici rosinanta nu pot să mă mai facă de râsul lumii!”.
Alteori poemul transcrie un „vals celest” reoriginalizat în viermele din coconul semiotic/semantic/metaforic, în „solstițiul de vară”: ”Un vierme mic și tandru se foia în cocon/ își construia încet o harpă de mătase/ (compunea deja în gând melodii simple și duioase). „Sentimentele firave se-nalță din noi precum iarba/…/ Ne terorizează explozia unui vis perfect”.
Efectiv, în fiecare poem al Ioanei Crăciunescu se poate depista un scenariu, un  peisaj domestic ori cu gușteri sau marin, o masă copioasă, un joc suav; se pot sublima „vedeniile Mariei”; se pot schimba toate claviaturile; „stele magnetice, călăi în crinoline își așează pantofii la ușile raiului”, „o femeie în negru reconstruiește trecutul și așa mai departe”.

4.O poetă de prim rang
Chiar dacă „evenimentele se reiau și li se acordă alt spațiu în timp”, precizând că „timpul joacă un rol principal, se fardează egal privindu-se în ochii acelei femei”, „bărbatul proaspăt trezit din lanul închipuirii strigă spre piatra din sufletul poetei: „Dă-mi tone de cerneală simpatică să pot  scrie tot ce-am visat”. Acest bărbat „își dezmiardă femeia abia învelită de surâsul iubirii”. Și dimpreună, „acoperiți de neștiință” ca în Edenul primordial, „goliciunea lor închipuită” ne luminează deopotrivă realul și imaginarul erotizat ca-n „studiile de iubire” ale lui José Ortega Y Gasset: proces mistic, incantație, extaz, „zâmbetul ca un fir de iarbă verde țâșnindu-le dintre dinți”, în „sălașul cel mai ascuns” unde se consumă „unirea” transfuzivă a cuplului evadamic, în care fiecare protagonist androginic își transferă în celălalt rădăcinile propriei ființe și trăiește, gândește, dorește, acționează, nu din el însuși, ci din celălalt, în „starea de grație” a facerii divine, echivalată cu beția, misticismul, îndrăgostirea, orgia sexuală, transa și levitația, leșinul izbăvitor, apoi  suspinul eliberării, urmată și măcar o vreme de „orbirea care crește și umple cu arome încăperile”.
Concluzionând, Ioana Crăciunescu înclină spre elogiul adus îndrăgostirii „în salina unei lacrimi” sau „azvârlind în jar cuvinte negre și cărbuni”, ori declanșând vreun „ritual sacerdotal”, ca să alunge „duhurile înmulțite la colțurile casei”. Personajul ei, alteregoul ei, Maria Magdalena e figura transreligioasă care transmută lirica poetei în regim transmodernist. Capodopera „Caietului cu adnotări” este, fără îndoială, „Dimineață de iarnă”, poemă care-mi fixează definitiv afirmația că Ioana Crăciunescu e o poetă de prim rang a literaturii române contemporane. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent în poezia americană – acesta ar fi William Carlos Williams.
Ion Popescu Brădiceni
doctor în filologie, scriitor, cronicar literar

Articolul SERILE LA BRĂDICENI: XXX/2026 – Ioana Crăciunescu și „Caietul ei cu adnotări” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.